OPERAŢII UNITARE IN INDUSTRIA DE MEDICAMENTE

OPERAŢII MECANICE

TRANSPORTUL DE MATERIALE
- reprezintă o problemă foarte importantă din punct de vedere tehnologic şi economic.
- de eficienţa lui depinde bunul mers al proceselor industriale.
- instalaţiile de transport sunt concepute diferit în funcţie de starea de agregare a
materialului care trebuie transportat.
- poate fi destinat materialelor solide, lichide şi gazoase.

Transportul solidelor

Materialele solide naturale sau de sinteză pot fi clasificate în două categorii:

1. Materiale granulare sau pulverulente – ele pot fi transportate în regim continuu;
2. Materiale care se constituie în unităţi de volum relativ mari – bulgări, colete, saci,
lăzi.
- procesul de transport se poate efectua în regim:
* discontinuu,
* continuu
* sau semicontinuu.
- transportul discontinuu se foloseşte din ce în ce mai puţin, deoarece în ultimul timp s-au
conceput instalaţii moderne care funcţionează mult mai eficient în regim semicontinuu sau
continuu.
 cu ajutorul vagoanelor, camioanelor, funicularelor, cărucioarelor, etc.,
 materialele solide sunt în stare vărsată sau ambalate în containere speciale.
 se foloseşte cel mai adesea pentru transportul extrauzinal (pe distanţe mari).
 pentru distanţe mici (intrauzinale) deplasarea materialelor solide se face cu
transportoare continue sau semicontinue.
- alegerea transportoarelor continue - criterii:
 Proprietăţile fizice ale materialelor – granulometria, densitatea, capacitatea de
curgere, tendinţa de aglomerare şi de prăfuire, etc.;

1
  Proprietăţile chimice ale materialelor – sensibilitatea la aer şi la umiditate,
tendinţa de încălzire şi aprindere, agresivitate chimică, etc.;
 Condiţiile tehnice – distanţa transportului, diferenţe de nivel, debitul, etc.;
 Condiţiile economice – investiţia, costul operaţiei, uzura instalaţiei, etc.

Transportorul cu bandă
- folosit pentru transportul materialelor solide de tip pulverulent, granular sau în bucăţi
(ambalaje), în plan orizontal şi în pantă ascendentă sau descendentă nu foarte accentuată.
- se utilizează în general pe distanţe mici, dar există şi transportoare cu bandă concepute
dintr-un sistem de benzi succesive care se folosesc la lungimi de zeci de kilometri .
- banda 1 care este confecţionată din materiale textile impregnate, cauciuc cu inserţii
textile, materiale plastice, sârmă, oţel, etc. Este înfăşurată pe trei tambure din oţel.
- tamburul notat cu 2 asigură antrenarea benzii şi este situat la capătul de descărcare.
- tamburul 3 este plasat la capătul opus al benzii şi este de regulă legat de un
dispozitiv de întindere 7 (arc, greutate).
- al treilea tambur se numeşte tambur auxiliar, numerotat cu 4 în schemă, şi are rolul
de a mări unghiul de înfăşurare pe tamburul de antrenare.
- banda transportoare este susţinută de role purtătoare 5. Ele au rolul de a susţine şi
ghida banda pe parcursul ei, de a reduce încovoierea ei şi în unele variante moderne de
aparat, de a forma un
jgheab care măreşte
încărcarea benzii.
- alimentarea
benzii se face prin pâlnia
6 care este prevăzută cu
un dispozitiv de
repartizare uniformă.

Figura nr. 1 - Transportor cu bandă

2
Elevatorul cu cupe
- dispozitiv care serveşte la transportul vertical al materialelor pulverulente,
granulare sau în bucăţi mici.
- cupele elevatorului 1 sunt confecţionate din tablă şi sunt fixate pe una sau două
lanţuri 2 ori pe o bandă.
- lanţurile sunt susţinute de două roţi: una superioară 3, care antrenează elevatorul,
şi una inferioară 4, care le menţine
întinse.
- manta metalică 5 pentru a
evita răspândirea prafului,
elevatoarele
- materialul se încarcă în cupe
în jgheabul 6 situat la partea
inferioară, iar o dată ajuns în partea
de sus a elevatorului este deşertat
prin răsturnarea completă a cupelor.

Figura nr. 2 - Elevatorul cu cupe

3
 Transportorul elicoidal
- transportoarele elicoidale (melc, şurub) se folosesc pentru transportul materialelor
pulverulente şi granularea distanţe mici (30-40 m).
- un jgheab 1 în formă de U, în interiorul căruia se roteşte – cu turaţie mică – o
suprafaţă elicoidală 2 sudată pe un arbore 3.
- deplasarea materialului se face pe porţiuni orizontale şi înclinate. Variantele noi
sunt construite în aşa fel încât să fie utile şi pentru transport pe verticală.
- alimentarea aparatului se face printr-o pâlnie 4 sau un dozator situat la acelaşi
nivel.
- şurubul elicoidal este în aşa fel conceput, încât are diametrul mai mic în porţiunea
de alimentare, pentru a evita înfundarea.
- descărcarea materialului transportat se face la capătul opus prin deschiderea 5.
- dacă peretele jgheabului 1 este prevăzut cu manta, se poate realiza şi încălzirea sau
răcirea materialului în timpul transportului. Schimbul de căldură menţionat se poate face şi
prin intermediul arborelui 3.
Aparatul poate folosi şi la amestecarea mai multor solide. În acest caz el este
prevăzut cu mai multe pâlnii sau dozatoare, materialele fiind introduse separat prin
acestea.

Figura nr. 3 - Transportorul elicoidal

4
Transportorul cu oscilaţii în plan vertical
- avantaj principal: lipsa mecanismelor de susţinere de-a lungul suprafeţei
transportoare, ce permite posibilitatea de transport la temperaturi înalte (de exemplu prin
cuptoare). Din acelaşi considerent sunt utilizate şi pentru transportul materialelor corozive.
Nu este indicat pentru transportul materialelor umede sau lipicioase.
- format dintr-un plan sau un jgheab orizontal 1 susţinut de arcuri înclinate 2 şi
acţionat de un mecanism 3 care îi imprimă o mişcare oscilantă.
- oscilaţiile imprimate sunt orientate perpendicular pe suprafaţa transportoare, motiv
pentru care materialul de transportat se deplasează în salturi, desprinzându-se în timpul
saltului de planul de transport.
Mecanismul de acţionare constă dintr-un sistem bielă-manivelă.

Figura nr. 4 - Transportor cu oscilaţii în plan vertical

5
 Transportorul pneumatic prin refulare
- frecvent utilizat pentru cazurile când materialele dintr-un depozit central sunt
distribuite în mai multe puncte. În instalaţie este presiune superioară celei atmosferice.
- este alcătuit dintr-un alimentator (dozator) 1 din care materialul granular este adus
în conducta transportoare 2 şi de aici în silozul receptor 3.
- principiul de funcţionare: antrenarea materialelor granulare sau pulverulente într-
un curent de gaz introdus în sistem de la
un compresor.
- viteza acestui curent de gaz
întrece viteza de sedimentare a
materialului transportat. Pe porţiunile
orizontale ale transportorului turbulenţa
gazului menţine materialul în suspensie,
dar se preferă cât mai puţine porţiuni
orizontale.
Figura nr. 5 - Transportor pneumatic prin refulare

CLASAREA

- materialele rezultate în urma divizării alcătuiesc amestecuri de diferite granulaţii.

- pentru separarea unui produs de o anumită granulaţie este necesară realizarea operaţiei de
clasare.
- poate fi efectuată pe baza diferenţei:
* de dimensiune şi în acest caz avem o clasare volumetrică,
* dintre vitezele limită de cădere în fluide a granulelor de diferite mărimi, în acest
caz având o clasare gravimetrică.

6
 A. Clasarea volumetrică
- se realizează cu ajutorul grătarelor, ciururilor sau sitelor.
- principiul de clasare:
* trecerea materialelor de diferite dimensiuni pe suprafeţe perforate.
* particulele cu dimensiuni mai mici decât ochiurile suprafeţei perforate trec
alcătuind „trecerea”, iar cele cu dimensiuni mai mari rămân pe suprafaţa perforată
alcătuind „refuzul”.
Clasarea volumetrică se poate realiza în trei moduri:
- refuz; - trecere; - mixt.
Clasarea prin refuz
- se realizează prin aducerea materialului de clasat într-un sistem de suprafeţe
ciuruite, dispuse unele sub altele, suprafaţa superioară având ochiurile cele mai mari,
urmând suprafeţele cu ochiuri din ce în ce mai mici.
- iniţial materialul de clasat este trecut pe suprafaţa cu ochiurile cele mai mari:
* se obţine un refuz constituit din particulele cu diametrul cel mai mare
* şi o trecere, care ajunge pe o suprafaţă cu ochiuri mai mici.
- şi aici se obţine un refuz şi o trecere, care ajunge pe o suprafaţă cu ochiuri mai
mici decât ale celei precedente, obţinându-se un refuz şi o trecere şi aşa mai departe.
- în final se colectează atâtea refuzuri câte suprafeţe perforate sunt montate şi o
trecere.
- această metodă de clasare prezintă avantajul că materialul cu dimensiuni mari se
îndepărtează de la început, rămânând pe prima suprafaţă cu ochiuri mai mari şi care este
mai puternică, reducând
astfel uzura suprafeţelor
cu ochiuri mai mici.

Figura nr. 6 - Clasarea

volumetrică prin refuz

7
 Clasarea prin trecere
- se realizează cu ajutorul unor dispozitive cu suprafaţa de clasare alcătuită dintr-o
pânză metalică cu ochiuri al căror diametru este din ce în ce mai mare.
- materialul de clasat se aduce pe suprafaţa cu ochiurile cele mai mici, continuându-
se până la suprafaţa cu ochiurile cele mai mari.
- clasele granulometrice obţinute sunt alcătuite din treceri, cu excepţia ultimei, care
este refuzul suprafeţei cu ochiurile cele mai mari.
- avantaj: uşurinţa de acces la suprafeţele de clasare, pentru întreţinere şi reparaţii.

Figura nr. 7 - Clasarea volumetrică prin trecere

Clasarea mixtă este o combinaţie a celor două sisteme de mai sus, exploatând
avantajele amândurora. .

Figura nr. 8 - Clasarea volumetrică mixtă

Aparatura pentru realizarea clasării volumetrice este constituită, aşa cum s-a arătat,
din grătare, ciururi şi site.

8
 Grătarele
- sunt alcătuite dintr-o serie de bare paralele fixate între ele prin bare transversale,
aşezate la distanţe egale unele de altele.
- au secţiune trapezoidală cu baza mică în jos, pentru a evita înţepenirea materialului
de clasat între ele.
- după modul de funcţionare grătarele pot fi fixe sau mobile.
- pentru a uşura trecerea materialului solid, grătarele fixe se montează înclinate sub
un unghi de 30-50o .
- grătarul mobil este alcătuit din bare mobile, cele de număr par mişcându-se într-un
sens, iar cele de număr impar în sens contrar.

Figura nr. 9 - Schema

unui grătar

Ciururile şi sitele
- sunt alcătuite din tablă perforată sau ţesături metalice ori textile.
- denumirea de ciur este dată în mod convenţional aparatelor de clasare cu ochiuri
ale căror diametre sau laturi sunt mai mari de 1 mm,
- denumirea de site se dă aparatelor de clasare ale căror ochiuri sunt mai mici de 1
mm.
Clasificarea ciururilor: după mai multe criterii.
* modul de funcţionare: ciururi şi site fixe sau mobile.
- aparatele fixe sunt mai puţin utilizate din cauza eficienţei lor mai scăzute.
- ciururile şi sitele mobile sunt folosite foarte frecvent şi au construcţii variate.

9
 Ciurul cu discuri sau rotativ
- are suprafeţe de cernere din tablă
perforată sau împletitură de sârmă, în formă de
cilindri 1 care se rotesc, montate cu axa
înclinată la 2-9o .
- suprafeţele perforate sunt dispuse astfel
încât suprafaţa cu ochiurile cele mai mari este
prima urmând alte 2-3 suprafeţe cu ochiuri din
ce în ce mai mici.
- se obţin astfel 3-4 fracţiuni, respectiv 2-
3 refuzuri şi o trecere.
Figura nr. 10 - Ciur cu discuri

Sita oscilantă cu două etaje

- are oscilaţii rectilinii sau circulare realizate cu ajutorul unui disc excentric 1.
- suprafeţele perforate 2 sunt dispuse una sub alta, cu o înclinaţie de aproximativ 14 o
- pe fiecare sită se separă o trecere şi un refuz.
- suprapunerea sitelor se realizează în ordinea descrescătoare a mărimii ochiurilor
sitei, adică sita
cu ochiurile
cele mai mari
este prima,
imediat sub ea
sita cu
ochiurile cu
dimensiuni
ceva mai mici,
etc.

Figura nr. 11 - sita oscilantă cu două etaje

10
 B. Clasarea gravimetrică
- se realizează în două moduri: pneumatic (folosind aerul) sau hidraulic (folosind apa).
Clasarea pneumatică - se poate realiza cu ajutorul clasoarelor pneumatice.
Clasorul pneumatic cu curent orizontal de aer
- materialul de clasat intră prin deschiderea 1 în camera 2 unde întâlneşte un curent
orizontal de aer ce pătrunde prin deschiderea laterală 3.
- materialul de clasat se separă printr-o serie de deschideri 4.
- în primele deschideri se separă particulele mai mari, sub acţiunea forţei
gravitaţionale, apoi particulele din ce în ce mai mici.
- fragmentele foarte mici se evacuează o dată cu aerul, prin deschiderea 5.

Figura nr. 12 - Clasor pneumatic cu curent orizontal de aer

11
 Clasorul pneumatic vertical sau clasorul cu ventilator
- alcătuit dintr-o cameră exterioară 1 numită cameră de detentă şi dintr-o cameră
interioară 2 numită cameră de antrenare.
- pâlnia de alimentare 3 este străbătută de un arbore 4 acţionat printr-un angrenaj
conic.
- capătul inferior al arborelui este legat de un disc distribuitor 5.
- ventilatorul 6, legat solidar de distribuitorul 5, se roteşte o dată cu acesta.
- aerul este pus în mişcare în circuit închis de către ventilator, care îl absoarbe din
camera interioară 2 şi îl trimite în camera exterioară 1.
- materialul de clasat este introdus prin pâlnia de alimentare 3 şi cade pe discul
distribuitor 5, care se roteşte.
- datorită forţei centrifuge, materialul este proiectat spre deschiderea 7, aflată
deasupra discului şi de aici se împrăştie în jos sub formă de con.
- aerul aspirat de
ventilator traversează în
contracurent materialul de
clasat şi antrenează în sus
pulberea fină.
- granulele mari, fiind
mai grele nu sunt antrenate şi
cad, fiind evacuate prin
racordul 8.
- materialul fin ajuns în
camera de detentă 1, se separă
de aer prin micşorarea vitezei
aerului şi prin schimbarea de
direcţie şi iese prin racordul 9.
- aerul fără praf intră din
nou în circuit prin deschiderile 10.
Figura nr. 13 - Clasor cu ventilator

12
 Clasarea hidraulică se face sub acţiunea unui curent de apă fie prin cădere liberă
fie prin căderea stânjenită a particulelor .
Hidrociclonul este unul dintre aparatele cel mai des folosite.
- alcătuit dintr-o manta cilindrică 1, sub formă de con.
- suspensia de material de clasat în apă este pompată cu viteză mare prin racordul de
intrare 2, tangenţial la hidrociclon.
- înăuntrul aparatului suspensia parcurge un drum descendent elicoidal.
- la fundul hidrociclonului, suspensia îşi schimbă sensul de deplasare, continuând
mişcarea elicoidală în sens ascendent în apropierea axei şi iese ca lichid tulbure (conţine
particulele fine de material de clasă) prin racordul de evacuare 3.
- în timpul mişcării elicoidale descendente a suspensiei în hidrociclon, particulele
spre peretele conului şi sunt evacuate la partea inferioară a hidrociclonului prin
deschiderea 4
- s-a notat cu 5 curentul de suspensie care
parcurge drumul descendent şi cu 6 curentul de
lichid limpezit care parcurge drumul ascendent.

Figura nr. 14- Hidrociclonul Figura nr. 15 - Schema de funcţionare a

hidrociclonului

13