Medicină Dentară_Farmacologie

Farma_MD3_L.p. 13

RECEPTURĂ
ANTIBIOTICE ȘI CHIMIOTERAPICE – partea 1

Frecvent se folosește termenul de chimioterapice antimicrobiene, care de fapt sunt

reprezentate de:
- CHIMIOTERAPICE ANTIBACTERIENE
- CHIMIOTERAPICE ANTIFUNGICE
- CHIMIOTERAPICE ANTIVIRALE
- ANTIPARAZITARE
La chimioterapicele antimicrobiene se adaugă ANTISEPTICE ȘI DEZINFECTANTE -
caracterizate prin acțiune neselectivă, care determină distrugerea nu numai a microbilor ci și a
celulelor umane.

CHIMIOTERAPICELE ANTIBACTERIENE
Sunt împărţite oarecum artificial în antibiotice şi chimioterapice de sinteză.
Antibioticele sunt substanţe de origine naturală, produse de microorganisme - mucegaiuri, bacterii.
Chimioterapicele de sinteză sunt produse pe cale sintetică.
Actualmente, clasificarea nu mai are valoare absolută întrucât unele antibiotice se pot obţine sintetic –
exemplu Cloramfenicolul.
Pentru orice clasă sau compus din categoria antibiotice-chimioterapice se impune cunoașterea
următoarelor aspecte:
- efectul antimicrobian (acțiunea antimicrobiană);
- spectrul antimicrobian;
- mecanismul de acțiune.

Efectul antimicrobian poate fi de tip bactericid sau bacteriostatic.

Efectul bactericid poate fi la rândul său de două feluri: efect bactericid absolut (dacă germenii
sunt influenţaţi pe toată durata ciclului celular – exemplu – aminoglicozidele, polimixinele) sau efect

1
bactericid-degenerativ (dacă medicamentul acţionează numai în faza de multiplicare celulară –
exemplu – penicilinele, cefalosporinele).
Efectul bacteriostatic constă în inhibarea multiplicării germenilor, care ulterior pot fi omorâţi
prin intervenţia mecanismelor de apărare ale organismului (tetraciclinele, clormafenicolul, lincomicina,
clindamicina).
Această clasificare este făcută în funcție de efectul pe care un antibiotic îl are la doze
obișnuite, utilizate terapeutic.
Spectrul antimicrobian – reprezintă totalitatea microorganismelor pe care acționează un
antibiotic. Există următoarele tipuri de spectru antimicrobian:
1. spectru îngust de tip penicilinic - cuprinde coci gram pozitivi (streptococ, pneumococ,
unele tulpini de stafilococ – cu mențiunea că cele mai multe sunt rezistente întrucât secretă
penicilinază), coci gram negativ (meningococ, gonococ), bacil gram pozitivi (bacilul antraxului,
clostridii - inclusiv anaerobi, bacilul difteric), spirochete (Treponema pallidum), leptospire, etc.
Exemplu – benzilpenicilina (Penicilina G).
2. spectru îngust de tip streptomicinic – cuprinde bacili gram negativi (Klebsiella, E. Coli,
Salmonella, Schigella, Haemophillus influentzae, etc.), dar şi coci gram pozitivi.
Exemplu - streptomicina sau alte aminoglicozide.
3. spectru larg – cuprinde coci gram pozitivi, coci gram negativi, bacili gram pozitivi, bacili
gram negativ, spirochete, forme microbiene de tranziție (rickettsii, mycoplasme, chlamidii).
Exemplu - tetracicline, cloramfenicol, sulfamide.
Datorită spectrului larg, astfel de antibiotice se recomandă în infecţii polimicrobiene sau ca
tratament iniţial în infecţii grave cu germeni neprecizaţi. Pot determina însă fenomene de dismicrobism
şi pot favoriza apariţia rezistenţei microbiene.
Mecanismul de acțiune – se va preciza la fiecare clasă și/sau compus din categoria
antibiotice-chimioterapice antimicrobiene.

ANTIBIOTICE
I. BETA-LACTAMINE
Betalactaminele sunt antibiotice care conțin în moleculă un inel beta-lactamic și o legătură
beta-lactamică. Sunt reprezentate de 5 subclase:
- PENICILINE – conțin în moleculă acidul 6 amino-penicilanic;
- CEFALOSPORINE - conțin în moleculă acidul cefalosporanic;
- CARBAPENEMI – imipenem, meropenem – sunt antibiotice de rezervă.
- MONOBACTAMI – sunt antibiotice de rezervă

2
 - TRIBACTAMI - sunt antibiotice de rezervă

PENICILINELE - numite și ”penami” sunt reprezentate de:

- BENZILPENICILINĂ (penicilină G)
- DERIVAȚII DE BENZILPENICILINĂ – benzatin-benzilpenicilină (moldamin),
procainpenicilină (efitard), fenoximetilpenicilină (penicilină V, ospen).
- PENICILINE ANTISTAFILOCOCICE (”penicilne M”);
- PENICILINE CU SPECTRU LĂRGIT (SPECTRU LARG) numite și ”peniciline A”
- PENICILINE ANTIPIOCIANIC (carbenicilina, piperacilina, ticarcilina)
- INHIBITORI DE BETALACTAMAZĂ

Efectul antimicrobian – al tuturor compușilor din această clasă este efect bactericid de tip
degenerativ.
Mecanismul de acțiune – este comun pentru toți compușii din clasa peniciline. Constă în
inhibarea sintezei peretelui bacterian, ca urmare a împiedicării unor reacții de transpeptidare.
Spectrul antimicrobian – este spectru îngust de tip penicilinic în cazul benzilpenicilinei; în
rest se modifică în funcție de particularitățile diverselor clase de peniciline.

1. BENZILPENICILINA (penicilină G) – este penicilină naturală.

Se caracterizează prin:
- efect bactericid de tip degenerativ;
- spectru îngust de tip penicilinic;
În structura chimică a benzilpenicilinei există 2 radicali – un radical benzil, plus un al 2 lea
radical, reprezentat fie de un atom de sodiu, fie de un atom de potasiu. Dacă al 2-lea radical este
atom de sodiu, vorbim despre Penicilină G sare sodică, cu denumirea comercială de Penicilină G
sodică. În cazul în care al 2-lea radical este atom de potasiu, vorbim despre Penicilină G sare
potasică, cu denumirea comercială de Penicilină G potasică.
Pentru un pacient care nu are afecțiuni asociate, se poate prescrie oricare dintre cele 2 preparate,
eventual se va prefera Penicilina G potasică întrucât injectarea este mai puțin dureroasă.
Dacă pacientul asociază pneumonie pneumococică si insuficiență renală, se va alege Penicilina G
sodică, iar pentru un pacient cu pneumonie pneumococică si insuficiență cardiacă se va alege Penicilina G
potasică.
Benzilpenicilina (penicilina G) se dozează în unități internaționale (U.I.). Există sub formă de
pulbere divizată în flacoane. Pulberea se dizolvă în ser fiziologic, cât mai aproape de momentul
injectării (soluția nu se poate păstra decât cel mult 24 de ore). Pentru fiecare din cele 2 preparate-
Penicilină G sodică și Penicilină G potasică-există flacoane de 400 000UI, 1 000 000 UI, 5 000 000 UI.

3
 Benzilpenicilina este inactivată de aciditatea gastrică și din acest motiv nu se administrează
oral; se administrează injectabil – intramuscular, intravenos sau în PEV (dacă se administrează doze
mari). Are timp de înjumătățire (T) scurt, de aceea se administrează la intervale scurte de timp –
obișnuit la 6 ore.
RECEPTURĂ
1. Prescrieți benzilpenicilină pentru un bolnav cu pneumonie pneumococică.
Discuție
Alegem să prescriem benzil penicilină sare potasică – cu denumirea comercială de Penicilină
G potasică sub formă de flacoane a 400 000 U.I., în doză zilnică de 3 200 000 UI. Această doză se va
fracționa în 4 prize administrate la 6 ore. Altfel spus, se va administra o doză de 800 000 UI la 6 ore,
adică 2 flacoane la 6 ore. Se adaugă pe rețetă Ser fiziologic, fiole de 10 ml – necesar pentru
dizolvarea penicilinei. Prescriem cele 2 preparate pentru o durată de 5 zile.
Administrarea benzilpenicilinei în pneumonia pneumococică este justificată de faptul că
pneumococul este sensibil la penicilină.
Prescriere rețetă

2. DERIVAȚII DE BENZILPENICILINĂ
a. Benzatin-benzilpenicilina (Moldamin) – s-a obținut prin înlocuirea radicalului benzil cu un
radical voluminos – bezatin-benzil. Este o penicilină de depozit, care se administrează intramuscular
pentru profilaxia infecțiilor streptococice la pacienți care au avut în antecedente reumatism articular
acut sau infecții streptococice repetate.
Există sub formă de pulbere care nu se dizolvă, administrarea făcându-se sub formă de
suspensie, injectabil intramuscular. Nu se administrează intravenos (nici accidental în vas de sânge)
întrucât determină embolie. Injectarea intramusculară trebuie făcută cu un ac mai gros, deoarece
suspensia precipită. Există flacoane de 1 200 000 UI. La adolescenți și la adulți se administrează (în
mod obișnuit) 1 flacon la o săptămână, inj. i.m., timp îndelungat (timp de 5 ani de la puseul de

4
reumatism articular acut).
Procainpenicilina (efitard) este tot un preparat retard, care se administrează injectabil
intramuscular la 12 ore; se utilizează rar.
Fenoximetilpenicilina – sub forma preparatelor cu denumire comercială de Penicilină V sau
de Ospen (comprimate).
Este o penicilină mai rezistentă la aciditatea gastrică, putâdu-se administra oral. Administrarea
trebuie făcută la distanță de ingestia de alimente – cu 30 minute înainte de masă sau la 2 ore după
aceasta. Preparatul Penicilina V există sub formă de comprimate a 400 000 UI, iar Ospen sub formă
de comprimate de 500 000 UI, 1000 000 UI sau chiar doze mai mari. Se administrează doar în infecții
ușoare sau moderate. Este indicată în tratamentul anginei streptococice și pentru profilaxia contacților
de scarlatină.
RECEPTURĂ
2. Prescrieți un antibiotic pentru profilaxia infecțiilor streptococice la un adolescent cu
reumatism articular acut în antecedente.
Discuție: Se prescrie benzatinbenzil-penicilină cu denumirea Moldamin, flacoane de 1 200 000
U.I., care se va administra intramuscular, 1 falcon pe săptămână. Trebuie să se prescrie și fiole de
apă distilată, pentru prepararea suspensiei.
Prescriere rețetă

3. Prescrieți un antibiotic pentru un bolnav cu angină streptococică.

Discuție:
Pentru o formă obișnuită de angină streptococică (medie sau ușoară) putem prescrie
fenoximetilpenicilină. Prescriem preparatul Ospen, sub formă de comprimate de 1 000 000 UI; de fapt
denumirea comercială este în acest caz Ospen 1000. Administrarea se poate face la 8 ore, (doza
pentru o dată fiind mai mare), la distanță de mese.

5
 Prescriere rețetă

Obs. Durata tratamentului antibiotic în angina streptococică trebuie să fie de minim 7 zile,
preferabil 10 zile.
4. Prescrieți un antibiotic pentru un bolnav cu angină streptococică și alergie la
peniciline.
Discuție: Antibioticul de elecție pentru pacienți care necesită tratament cu penicilină dar sunt
alergici la penicilină, este eritromicina sau claritromicina. Ambele fac parte din clasa macrolide.
Vor fi prezentate - la discuția despre macrolide. A sevedea prezentarea pentru macrolide și
discuția de la rețeta nr.9 !!
Prescriere rețetă

SAU

Obs. S-a prescris tratament pentru 10 zile.

3. PENICILINE ANTISTAFILOCOCICE
Sunt numite și ”peniciline M”. Sunt peniciline rezistente la penicilinaze și sunt reprezentate de
oxacilină, cloxacilină, dicloxacilină, flucloxacilină, nafcilină. Primul compus din această clasă

6
este meticilina care nu se mai folosește deoarece determină nefrită interstițială. De reținut că
nafcilina nu se absoarbe digestiv.
Penicilinele antistafilococice sunt active pe germenii sensibili la penicilina G și pe stafilococii
penicilinazo-secretori. Efectul antibacterian este însă mai slab pe germenii sensibili la Penicină G,
motiv pentru care sunt rezervate pentru tratamentul infecțiilor stafilococice.
Oxacilina se prescrie în doza zilnică de 2-4 g/zi, administrată în prize repartizate la 6 ore
(timpul de înjumătățire este scurt). În infecții grave se utilizează doze mai mari, până la 12 g pe zi,
injectabil.
RECEPTURĂ
5. Prescrieți o penicilină pentru un bolnav cu infecție stafilococică.
Discuție
Alegem să prescriem oxacilină, administrată oral, în doză de 2 g pe zi. Este disponibilă sub
formă de capsule a 250 mg. Doza de 2 g/zi se repartizează în prize administrate la 6 ore, adică 500
mg la 6 ore, ceea ce înseamnă 2 capsule la 6 ore.
Prescriere rețetă

4. PENICILINE CU SPECTRU LĂRGIT (SPECTRU LARG)

Se mai numesc aminopeniciline sau ”peniciline A”. Au spectru mai larg decât penicilina G;
practic adaugă la spectrul Penicilinei G și unii bacili gram negativi - respectiv Haemophillus inluentzae,
Enterococ fecalis, Bordetella pertussis, Vibrio holerae (vibrionul holeric), unele tulpini de E. coli, unele
tulpini de Salmonella și Shigella. În plus, se utilizează în schemele de tratament al infecției cu
Helicobacter pylori, la pacienți cu ulcer gastric sau duodenal. Penicilinele cu spectru lărgit pot fi
inactivate de către penicilinază, stafilococii fiind în general rezistenți.
Sunt reprezentate de ampicilină și amoxicilină.
Ampicilina se poate administra oral (rezistă la acțiunea acidului clorhidric) sau injectabil. Intră
în ciclul hepato-entero-hepatic, concentrându-se în bilă, de aceea se administrează în colecistite și
angiocolite. Se indică și în infecții respiratorii, infecții stomatologice, infecții urinare cu germeni
sensibili. Doza zilnică este în mod obișnuit de 2-4 g, administrată în doze repartizate la 6 ore. În mod
excepțional se administrează doze mai mari, injectabil (până la 12 g/zi).

7
 Amoxicilina are absorbție digestivă foarte bună (peste 90%), ca urmare nu produce
dismicrobism intestinal și realizează concentrații plasmatice mari. Se administrează oral, în mod
obișnuit sub formă de capsule de 500 mg, câte 1 capsulă la 8 ore. Injectabil se administrează de
regulă sub formă de preparate ce asociază amoxicilină și inhibitor de betalactamază.
RECEPTURĂ
6. Prescrieți o penicilină pentru un bolnav cu colecistită acută.
Discuție: Prescriem ampicilină deoarece se concentrează biliar. Ampicilina este disponibilă
sub formă de capsule a 250 mg și 500 mg. Doza zilnică este de 2 g/zi fracționată în prize repartizate
la 6 ore, adică 500 mg la 6 ore, ceea ce înseamnă 1 capsulă de 500 mg la 6 ore (sau 2 capsule de
250 mg la 6 ore).
Prescriere rețetă

Obs. Pentru forme severe de colecistită acută se recurge la administrare injectabilă.

5. PENICILINE ANTIPIOCIANIC
Piocianicul (Pseudomonas aeruginosa) este un germene rezistent la majoritatea antibioticelor.
Există peniciline active față de Pseudomonas aeruginosa, reprezentate de carbenicilină, ticarcilină,
piperacilină.

6. INHIBITORI DE BETALACTAMAZĂ
Inhibitori de betalactamază sunt betalactamine cu activitate antibacteriană slabă, care inhibă
penicilinaze și cefalosporinaze. Sunt reprezentați de acidul clavulanic, sulbactam, tazobactam. Se
asociază cu unele betalactamine, realizând preparate cu diverse denumiri comerciale.
Exemplu:
- asocierea amoxicilină+acid clavulanic - cu numele de Augmentin sau de Amoxi plus.
- asocierea ampicilină+sulbactam – cu numele de Ampi plus.
- asocierea piperacilină+tazobactam – cu numele de Tazocin
Spectrul antimicrobian al acestor asocieri se va lărgi, însumând germenii pe care acționează
antibioticul propriu-zis (amoxicilină, ampicilină, piperacilină) și germenii care produc betalactamaze.

8
 Asocierea amoxicilină+acid clavulanic (augmentin) este indicată în tratamentul infecțiilor
respiratorii, infecțiilor din sfera ORL, infecțiilor stomatologice severe, infecțiilor genitale, urinare, ale
tegumentelor și părților moi.
Asocierea piperacilină+tazobactam (Tazocin) se indică în infecții plurimicrobiene severe cu
germeni multirezistenți, inclusiv cu piocianic (Pseudomonas aeruginosa).

RECEPTURĂ
7. Prescrieți o asociație tipizata formată dintr-o penicilină cu spectru larg și un inhibitor
de beta-lactamază.
Discuție: Alegem să prescriem preparatul Augmentin, adică asocierea amoxicilină+acid
clavulanic, pentru o infecție oro-dentară. Există comprimate de 625 mg (se administrează de regulă 1
comprimat la 8 ore) și de 1 gram (se administrează de regulă 1 comprimat la 12 ore).
Vom prescrie Augmentin sub formă de comprimate de 1g, pentru o infecție oro-dentară. Este
preferabil ca administrarea să se facă în timpul meselor, pentru a se evita intoleranța digestivă.
Prescriere rețetă

CEFALOSPORINELE
Sunt betalactamine care au în moleculă un nucleu numit nucleu 7 aminocefalosporanic.
Sunt grupate în 5 generații, în funcție de ordinea în care au apărut și de spectrul antibacterian
(cefalosporinele dintr-o generație au spectru identic sau asemănător). Marea majoritate a
cefalosporinelor se administrează injectabil, dar există și unii compuși cu administrare orală.

Efect – bactericid de tip degenerativ.

Mecanism de acțiune – similar cu al penicilinelor – împiedică sinteza peretelui bacterian.
Spectru antimicrobian – este diferit – în funcție de generația de cefalosporine.

Cefalosporinele din generația I

– au spectru care include coci gram pozitiv (inclusiv unele tulpini de stafilococ auriu; mai puţin

9
stafilococul penicilinazo-secretor), coci gram negativ, bacilli gram pozitiv aerobi și anaerobi, bacili
gram negativ aerobi;
- exemplu: cefalexina (oral), cefradina (oral și injectabil), cefazolina (injectabil).
Cefalosporinele din generația a II-a
- au spectru mai larg decât cefalosporinele din generația I; sunt active în plus pe bacili gram
negativ – inclusiv pe Bacteroides fragilis, dar nu sunt active pe enterococci și pe Pseudomonas
aeruginosa.
- exemplu cefuroximă (zinnat), cefaclor. Cefuroxima (zinnat) și cefaclor (ceclor) sunt
active pe cale orală, restul doar în administrare injectabilă.
Cefalosporinele din generația a III-a
- spectrul se extinde și include bacili gram negativ – Citrobacter, Klebsiella, Morganella,
Salmonella, Shigella, Pasteurella, E. coli, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, H. influenzae.
Legionella este rezistentă la cefalosporinele de generația a III-a.
- exemplu: ceftriaxonă (cefort), ceftazidimă, ceftibuten (cedax), cefiximă. Ceftriaxona
(cefort) se administrează injectabil, ceftibuten (cedax) și cefixime (xifia) se administrează oral. Sunt
antibiotice de rezervă – indicate în infecții severe cu germeni sensibili.
Cefalosporinele din generația a IV-a
- includ în spectru lor staficocul auriu, enterobacteriacee, Pseudomonas aeruginosa; sunt
antibiotice de rezervă.
- exemplu: cefepimă, cefpiromă, cefquinonă.
Cefalosporinele din generația a V-a
- sunt antibiotice de rezervă, indicate îndeosebi în infecții cu stafilococ auriu meticilino-rezistent
(stafilococ MRSA); spectrul lor antibacterian include: coci gram pozitiv, bacilli gram pozitiv aerobi,
enterobacteriacee, bacilli gram negativ
exemplu: ceftobiprol, ceftarolina.

RECEPTURĂ
8. Prescrieti o cefalosporină
Discuție: Alegem să prescriem o cefalosporină de generatia a 2 -a, care se poate administra
oral, respectiv cefuroximă, cu denumirea comercială de zinnat. Există sub formă de comprimate
filmate a 125 mg, 250 mg, 500 mg. Comprimatele trebuie înghițite întregi (nu se fragmentează). Se
recomandă ca administrarea să se facă imediat după masă, pentru ca absorbția să fie optimă. Doza
este de 500 mg la 12 ore în bronșită cronică acutizată, otite și de 250 mg la 12 ore pentru restul
indicațiilor - angină streptococică, pielonefrită, infecții ale pielii și părților moi.

10
 Prescriere rețetă

Obs. există și preparate injectabile de cefuroximă (zinnat).

II. MACROLIDE
Macrolidele sunt compuși cu structură chimică mare – de unde denumirea de macrolide. Au ca
principali reprezentanți eritromicina și claritromicina.
Efect – de regulă bacteriostatic; poate deveni însă bactericid în funcție de germene
(specie microbiană), de pH-ul mediului și de concentrație (efect bactericid la concentrații mari).
Mecanism de acțiune – inhibă sinteza proteică bacteriană la nivel ribozomal, fixându-se
reversibil de subunitatea 50 S.
Spectru antibacterian – spectru îngust, asemănător penicilinelor; sunt active și pe chlamydii,
mycoplasme. Constituie alternativă de tratament la pacienții alergici la peniciline. De reținut că
alergia la peniciline are caracter încrucișat; dacă un pacient este alergic la penicilină, se contraindică
orice compus din clasa peniciline.
Alți compuși din clasa macrolide – roxitromicina, azitromicina (sumamed, azitrox).
RECEPTURĂ
9. Prescrieți un antibiotic pentru un bolnav cu infecție stafilococică si alergie la
peniciline.
Discuție: Pentru un pacient cu infecție stafilococică s-ar administra în mod obișnuit oxacilină.
Oxacilina este însă o penicilină, prin urmare nu poate fi administrată dacă pacientul este alergic la
penicilină. Alternativa de tratament este o macrolidă.
Vom prescrie 2 variante de tratament – una cu eritromicină și alta cu claritromicină.
Eritromicina există cu denumirea de eritromicină propionil, sub formă de comprimate de
200 mg. În mod obișnuit se administrează 2 comprimate (400 mg) la 6 ore.
Claritromicina, are denumirea comercială Klacid. Se caracterizează prin penetrabilitate mare
în macrofage și leucocite, ceea ce conferă eficacitate în infecții cu Legionella sau cu Chlamydia. Are
timp de înjumătățire lung – ca urmare se administrează în 2 prize pe zi. Doza zilnică este de 0,5-1 g
pe zi, administrată în 1 sau 2 doze pe zi. De reținut că se utilizează și pentru tratarea infecției cu

11
Helicobacter pylori.
Prescriere rețetă

SAU

Obs. * Prescrierea s-a făcut pentru 10 zile

** La orice pacient care are indicație de tratament cu o penicilină și alergie la penicilină, se va
administra eritromicină sau claritromicină. A se revedea rețeta nr. 4 !!!

III AMINOGLICOZIDE
Aminoglicozidele sunt antibiotice care au în structura chimică 2 sau mai multe glicozide
(zaharuri) aminate. De aceea se numesc aminoglicozide. Sunt reprezentate de streptomicină (ceea
mai veche aminoglicozidă), kanamicină, amikacină, tobramicină, gentamicină, netilmicină,
neomicină.
Efect –bactericid absolut.
Mecanism de acțiune – inhibă ireversibil sinteza proteică bacteriană la nivel ribozomal,
fixându-se pe subunitatea 30 S.
Spectrul antibacterian – spectru îngust, reprezentat de bacili Gram-negativ, inclusiv bacilul
Koch, și coci Gram pozitiv (inclusiv stafilococ).
Aminoglicozidele sunt molecule polare, ca urmare nu se absorb digestiv, fiind necesară
administrare injectabilă. Nu pătrund în meninge; administrarea sistemică nu este utilă în meningite.
Neomicina este un aminoglicozid cu toxicitate crescută, din aceste considerente se
administrează doar local (topic); nu se poate administra sistemic (injectabil). Pentru kanamicină se
recomandă de asemena administrare locală, eventual administrare orală în unele cazuri în care se
urmărește un efect localizat strict la nivelul tubului digestiv (colon).

12
 Unele aminoglicozide se utilizează actualmente doar în tratamentul tuberculozei, făcând parte
din medicația antituberculoasă - streptomicina (antituberculos major), kanamicina și amikacina
(antituberculoase minore).
Aminoglicozidele sunt ototoxice (toxice față de nervul VIII – atât față de ramura acustică cât și
față de cea vestibulară) și nefrotoxice (au toxicitate renală, de obicei reversibilă).
Asocierea aminoglicozidelor cu o betalactamină (de regulă cu o penicilină) este avantajoasă
prin faptul că efectul este sinergic și se mărește spectrul antibacterian.
RECEPTURĂ
10. Prescrieți un aminoglicozid
Discuție: Alegem să prescriem gentamicină. Gentamicina există sub formă de fiole de 80 mg
sau de 40 mg. Se administrează injectabil intramuscular (i.m) sau intravenos (i.v.), în doză de 80 mg
la 8 sau la 12 ore. La vârstnici se reduce doza. La persoane cu afectare renală trebuie evitată
administrarea gentamicinei (aminoglicozidelor) sau se reduce doza.
Prescriere rețetă

Obs. Gentamicina se poate asocia cu Penicilină G sau cu Oxacilină.

13