Clasificare antibiotice dupa structura:

1. Betalactamice: Penicilinele si Cefalosporinele

2. Aminoglicozide: Gentamicina, Kanamicina, Streptomicina

3. Macrolide: Eritromicina, Claritromicina

4. Tetracicline: Tetraciclina si Doxiciclina

5. Cloramfenicol

6. Sulfamidele

 Antibiotice cu efect bactericid: Penicilinele, Cefalosporinele, Aminoglicozidele.

 Antibiotice cu efect bacteriostatic: Eritromicina, Tetraciclinele, Cloramfenicolul,
Sulfamidele.
 Antibiotice cu spectru larg1[1]: Peniciline cu spectru larg (Ampicilina, Amoxicilina),
Cloramfenicol, Tetracicline.
 Penicilinele sunt antibiotice = medicamente care distrug bacteriile. Sunt de mai
multe tipuri:

Caracteristici ale unor antibiotice mai frecvent folosite

1. Beta-lactamine (numite asa din cauza structurii lor chimice)

1.1. Peniciline

1.1.1. Peniciline cu spectru îngust

 Benzilpenicilina (Penicilina G) este o penicilina naturala. Este activa împotriva

anumitor tipuri de germeni: streptococ ( care provoaca angina streptococica,
scarlatina, erizipelul ), pneumococ (pneumonia franca lobara), meningococ
(meningita), Treponema pallidum (sifilis), clostridii (gangrena gazoasa), bacilul
tetanic (tetanos), bacilul carbunos (antrax).

Nu se poate administra oral pentru ca este inactivata de acidul clorhidric din

stomac. Se administreaza de obicei intramuscular, în cazuri grave intravenos.

PenicilinaG poate fi sodica sau potasica. La un bolnav cu insuficienta cardiaca se

va prefera PenicilinaG potasica, pentru ca sodiul atrage dupa sine apa si
supraîncarca circulatia. La un bolnav cu insuficienta renala se va prefera
PenicilinaG sodica pentru ca sodiul se elimina mai usor prin rinichi.

 Fenoximetilpenicilina (Penicilina V, Ospen) este rezistenta la acidul clorhidric din

stomac de aceea se administreaza oral. Absorbtia din tubul digestiv este
incompleta si concentratia sangvina de antibiotice realizata este scazuta, de
1
 aceea medicamentul se administreaza în caz de infectii de gravitate mica: angina
streptococica de exmplu. În infectii mai grave se administreaza penicilinaG.
 Benzatin benzilpenicilina (Moldamin) este o penicilina de depozit. Se injecteaza
intramuscular profund, unde realizeaza un depozit de substanta activa
(benzilpenicilina) care se elibereaza lent (timp de câteva saptamâni) în sânge.
Aceasta concentratie sangvina este suficienta pentru a proteja organismul de o
eventuala infectie streptococica. Se administreaza pentru a preveni re-infectiile
streptococice la persoane cu anecedente de boli poststreptococice (reumatism
poliarticular acut)
 Procainpeniclina (Efitard) este o combinatie de procaina si penicilinaG care se
absoarbe lent în sânge de la locul injectarii. Are efect timp de 12 ore. Are risc
crescut de reactii alergice din cauza prezentei procainei.

1.1.2. Peniciline antistafilococice: Oxacilina, Cloxacilina, Nafcilina

Sunt peniciline sintetice care nu pot fi distruse de penicilinaze, asa ca sunt active pe
germenii rezistenti la penicilinele cu spectru îngust. Singura indicatie pentru aceste
antibiotice sunt infectiile stafilococice (furunculoza, osteomielita etc.)

1.1.3. Peniciline cu spectru larg: Ampicilina, Amoxicilina

Sunt active pe toti germenii pe care sunt active penicilinele cu spectru îngust si în
plus pe bacili gram negativi: Haemophilus Influenze, E.Colli, Salmonella, Shigella. Nu
sunt active împotriva stafilococilor pentru ca sunt inactivate de penicilinaza.

Ampicilina se poate administra intern sau injectabil. Trebuie administrata pe stomacul

gol, pentru ca alimentele îi scad absorbtia. Se concentreaza mult în bila si urina, fiind
indicata în infectii la aceste nivele.

Amoxicilina are avantajul ca se absoarbe mai bine digestiv, absorbtia sa nefiind

influentata de alimente.

Amoxicilina se poate asocia cu Acidul Clavulanic, care este un inhibitor de

penicilinaza, rezultând antibiotice numit Augmentin (Amoxiclav). Augmentinul are
spectru de actiune foarte larg: este activ pe toti germenii pe care sunt active
penicilinele cu spectru îngust, pe stafilococi si pe germenii gram negativi.

Penicilinele au efect bactericid degenerativ (omoara bacteriile care se multiplica).

Împiedica sinteza peretelui bacterian.

1.2. Cefalosporine

Sunt antibiotice cu spectru larg, indicate în infectii grave care nu cedeaza la alte
antibiotice. Unele se administreaza pe cale orala: Cefalexina, Cefalotina, Cefuroxima
(Zinnat) ), altele doar pe cale injectabila (parenteral): Latamoxef, Cefepima,
Cefpiroma.

Daca o persoana a avut reactie alergica grava la o penicilina, se recomanda

 evitarea cefalosporinelor din cauza riscului de alergie încrucisata.

2. Aminglicozide: Streptomicina, Gentamicina, Kanamicina, Neomicina.

Aceste antibiotice nu se folosesc singure, pentru ca germenii devin repede rezistenti

la ele. Se folosesc întotdeauna împreuna cu alte antibiotice.

Streptomicina se foloseste pentru tratarea tuberculozei împreuna cu alte

chimioterapice antituberculoase. Gentamicina si Kanamicina se asociaza cu
penicilinaG.

Daca se administreaza pe cale digestiva, aceste antibiotice nu se absorb. Totusi se

administreaza uneori pe cale digestiva, pentru tratarea infectiilor intestinale (enterite,
enterocolite). Pentru tratarea altor infectii (tbc, infectii urinare, infectii genitale,
bronsite etc) aminoglicozidele se administreaza injectabil. Neomicina este atât de
toxica încât nu se administreaza decât digestiv sau extern (pe piele sau mucoase).

 Eritromicina este un antibiotic care se da la pacientii alergici la penicilina. Este

bacteriostatic, activ pe germenii gram pozitiv. Inhiba sinteza de proteine
bacteriene.
 Cotrimoxazol (biseptol) este o asociere de 2 chimioterapice Sulfametoxazol si
Trimetoprim. Are efect bactericid. Se administreaza intern în infectii respiratorii,
digestive sau urinare.
 Tetraciclina este un antibiotic cu spectru larg. Are efect bacteriostatic (opreste
multiplicarea bacteriilor). Este indicata în infectii periodontale (abces periodontal).
Nu se administreaza la gravide sau la copii mai mici de 12 ani pentru ca produce
malformatii ale dintilor. Daca se administreaza timp îndelungat apare candidoza
bucala. NU se administreaza împreuna cu lapte sau medicamente antiacide
pentru ca scade absorbtia tetraciclinei din tubul digestiv.
 Cloramfenicol este folosit în infectii cu Salmonela. Are efect bacteriostatic. Poate
da reactii adverse grave: sindrom cenusiu la nou nascut si inhibarea
hematopoezei2[2] la adult