CAPITOLUL 5

FLATULENTA

FLATULÉNȚA s. f.
[< Din fr. flatulence, cf. lat. flatus – vant].

5.1.Generalitati

Flatulenta reprezinta expulzia prin rect a unui amestec de gaze care

sunt produsele finale ale procesului de digestie. Termenul medical pentru
acest amestec de gaze este flatus sau gaz. Gazele sunt expulzate prin rect
printr-un proces denumit flatulenta.
Flatusul este adus in rect prin aceleasi procese de peristaltica ce duc la
coborirea fecalelor din intestinele mari. Zgomotele asociate de obicei cu
flatulenta sunt cauzate de vibratia sfincterului anal si ocazional de catre fesele
apropiate.
 Media flatulentei eliminate de o persoana este de 14 ori pe zi.
Cantitatea de gaz eliminata variaza de la 250 ml pina la citiva litri pe zi.
Flatusul este format mai ales din gaze fara miros cum este dioxidul de carbon,
oxigenul, hidrogenul, nitrogenul si uneori metanul.
Mirosul neplacut al flatulentei deriva din produsii de metabolism ai
bacteriilor din intestine care elibereaza cantitati mari de gaze care contin
sulfat de hidrogen (mirosul de sulf).
Flatulenta este rezultatul digestiei incomplete a alimentelor in stomac si
intestinele subtiri. Ca rezultat, alimentele trec in colon nedigerate, fiind
fermentate de bacteriile rezidente aici. Corpul nu digera si absoarbe unii
carbohidrati (celulozele, pectinele si unele fibre din multe alimente) in
intestinul subtire datorita deficitului sau absentei unor enzime.
Aceasta mancare nedigerata trece in colon unde normal, bacteriile rezidente
aici produc gaze prin fermentatie. Pana la 90% din flatulenta intestinala este
formata de bacterii. Eventual aceste gaze ies prin rect.
Unele alimente produc flatulenta mai bogata decit altele datorita
continutului mai mare de carbohidrati. Fasolele si legumele boabe sunt
recunoscute ca producatoare de gaze. Din nefericire, alimentele sanatoase
cum sunt fructele, legumele, cerealele sunt cele care produc cantitatile cele
mai mari de gaze, deoarece sunt bogate in fibre solubile. Aceste fibre se
dizolva in apa formind un gel intestinal. Fibrele au multiple efecte benefice
pentru sanatatea oamenilor, incluzind mentinerea tractului digestiv in buna
functionare, reglarea glicemiei si a nivelului de colesterol, ajuta la prevenirea
atacurilor cardiace si a altor probleme ale inimii. Dar pot duce si la formarea
de flatulenta. In colon bacteriile prefera fibrele nedigerabile. Aceste bacterii
nu sunt daunatoare, dar pentru persoanele care sufera de flatulenta excesiva
este mai bine sa evite aceste alimente, datorita contributiei lor la producerea
gazului.
 Pe de alta parte, fibrele insolubile din anumite tipuri de cereale nu se
dizolva in apa, nefiind folosite de catre bacteriile intestinale drept sursa de
hrana, astfel diminuaind productia de gaz. Ambele tipuri de fibre: solubile si
insolubile trebuie consummate in fiecare zi. In schimb, grasimile si proteinele
produc putin gaz. Ele sunt absorbite in tractul digestiv inainte de a ajunge in
colon.

5.2. Compozitia flatusului

Nitrofenul, este principalul constituient al aerului si principalul gaz

eliberat in timpul flatulentei alaturi de dioxidul de carbon. Gazele aflate intr-o
compozitie mai scazuta sunt metanul si hidrogenul, gaze inflamabile, astfel
flatusul avind o componenta adecvata din aceste gaze se poate aprinde si arde.
Totusi, nu toti oamenii produc flatus cu metan. De exemplu intr-un studiu
asupra fecalelor a noua adulti, doar cinci probe fecale contineau archaea
capabila de a produce metan. Rezultate similare fiind descoperite si in probele
de gaz obtinute din rect.
Gazul eliberat in flatulenta emite frecvent un miros neplacut. Multi ani
s-a considerat acest miros a fi datorat skatolului si a indolului, produse
secundare ale digestiei carnii. Totusi, cromatografia gazului a aratat ca
compusii care contineau sulf, cum este methanethiolul, sulfatul de hydrogen
(mirosul oualelor stricate) si dimetil sulfatul, sunt de asemenea responsabile
de miros. Incidenta compusilor odoriferi in emisiile de flatulenta creste de la
ierbivore, precum vacile la omnivore si speciile carnivore. Acelasi miros
poate fi cauzat si de prezenta unei microflore bacteriene bogate sau de
prezenta fecalelor in rect.
 Componentele majore ale flatusului, fara miros sunt:
- nitrogen: 20-90%
- hidrogen: 0-50%
- dioxid de carbon:10-30%
- oxigen: 0-10%
- metan: 0-10%.

5.3. Fiziologia mecanismului producerii flatusului

Flatusul este adus in rect prin acelasi proces care determina coborirea
fecalelor din intestinul mare (miscarile peristaltice) si poate cauza senzatii
similare de urgenta si disconfort. Cercetatorii care au investigat rolul
terminatiilor nervoase sensitive din canalul anal nu le-au gasit a fi esentiale
pentru retinerea fluidelor in anus, speculind ca rolul lor al fi de a face
diferenta dintre flatus si fecale, ajutind la detectarea nevoii de a defeca sau de
a semnaliza sfirsitul defecatiei.
Sunetul variaza in functie de ingustarea muschiului sfincterian si de
velocitatea gazului expulzat, precum si de alti factori, cum este apa si
grasimea. La oameni flatulenta este de obicei accidentala precum in tuse,
stranut sau in timpul orgasmului sau alte ocazii, cand flatulenta poate fi
voluntara determinata de tensiunea rectului, cu apasarea pe stomac si muschii
intestinali si relaxarea secundara a sfincterului anal cu emiterea flatusului.

5.4 Rolul flatulentei

Ca o functie normala a corpului, actiunea flatulentei este un semnal

important al activitatii intestinale, fiind astfel raportat de catre personalul de
ingrijire al bolnavului dupa interventiile chirurgicale. Totusi, simptomele
flatulentei excesive pot indica prezenta sindromului intestinului iritabil sau a
altor boli organice. In particular, aparitia brusca a unei flatulente excesive
alaturi de debutul unor simptome noi reprezinta motive pentru a recomanda
un consult medical.
Flatulenta nu este toxica, este o componenta naturala a diferitelor
continuturi intestinale. Totusi disconfortul se poate dezvolta dupa formarea
unei presiuni intestinale daca se incearca retinerea gazelor. In teorie, distensia
patologica a intestinelor, conducind la constipatie poate apare daca o
persoana isi retine flatulenta.
Nu toate tipurile de flatus sunt eliberate din corp prin anus. Cand
presiunea partiala a oricarei componente gazoase din lumenul intestinal este
mai mare decit presiunea partiala din sange, aceasta intra in circuitul singelui
prin peretele intestinal prin procesul de difuziune. Pe masura ce sangele trece
prin plamani, acest gaz difuzeaza din sange si poate fi eliminat prin respiratie.
Daca o persoana isi retine flatulenta in timpul zilei, aceasta va fi cel
mai adesea eliberata in timpul noptii involuntar cand corpul este relaxat.
Anumite tipuri de flatus pot deveni captive in fecale in timpul compactarii si
vor iesi din corp, retinute inca de fecale, in timpul procesului de defecatie.

5.5. Cauzele flatulentei

Gazul intestinal este compus din cantitati de surse exogene (aer care
este ingerat pe nas si gura) si surse endogene (gaz produs in tractul digestiv).
Gazele exogene (aerofagia) se acumuleaza in timpul alimentatiei sau a
consumului de bauturi sau a inghitirii excesive in timpul salivatiei excesive
(in cazul senzatiei de greata sau ca rezultat al refluxului gastroesofagian).
Gazele endogene sunt produse fie ca produsi secundari ai unor tipuri de
alimente digerate sau prin digestia incompleta. Orice duce la digestia
incompleta a alimentelor de catre stomac sau intestinul subtire poate
determina flatulenta cind materialul ajunge in intestinul subtire, prin
fermentatia levurilor sau a procariotelor prezente normal sau anormal in
tractul gastrointestinal.
Flatulenta este produsa de alimente bogate in mod particular in anumite
polizaharide (in special oligozaharide cum este inulina). Aceste alimente
cuprind: legumele boabe (fasole, mazare, linte), ceapa, usturoiul, ridichile,
cartofii, drojdia din piine, varza, brocoli, conopida, produsele cu lapte praf
sau crud, avind o reputatie nu doar in cresterea flatulentei, dar si a mirosului
neplacut al flatusului.
In fasole, gazele endogene par a apare din olizaharidele complexe
(carbohidrati) care sunt in mod particular rezistente digestiei de catre
mamifere, dar usor digerabile de catre flora microbiana din intestine. Aceste
oligozaharide trec din intestinul subtire nemodificate, ajungind in colon unde
bacteriile rezidente aici se hranesc cu ele, producind cantitati mari de flatus.
In cazul oamenilor care au intoleranta la lactoza, bacteriile intestinale
care se hranesc cu lactoza pot duce la producerea gazului intestinal excesiv,
cind se consuma lapte si produse care contin lactoza.
Flatulenta poate fi asociata unor infectii precum giardioza.

Alimente care favorizeaza aparitia gazelor intestinale 

Anumite alimente sunt renumite pentru ca produc gaze. Acestea includ

fasolea, varza, taratele, conopida, broccoli, ceapa, prunele, stafidele si varza
de Bruxelles. Se pot adauga si ouale pe aceasta lista, de vreme ce sulful din
galbenus contribuie la producerea gazului urat mirositor.
Trebuiesc evitate dulciurile fara zahar si guma de mestecat care contin
indulcitori ca manitorlul, xilitolul sau sorbitolul. Organismul are probleme in
a-i digera si, atunci cand ajung in colon, bacteriile de la acest nivel se hranesc
cu ei si produc gaze.
Trebuie avut grija cu cantitatea de fructoza, un glucid care poate fi
gasit in miere, fructe si sucuri de fructe. Asemenea altor indulcitori care sunt
greu de digerat, fructoza ramane in colon, unde bacteriile se hranesc cu ea si
produc gaze. Nu este vorba despre fructele proaspete din dieta, ci aportul de
sucuri de fructe si miere. Fibrele sunt foarte bune pentru sanatate, dar
adaugarea prea rapida in regimul alimentar poate sa produca gaze si
constipatie. De asemenea a se arata o sporita atentie si lactatelor.

5.6 Semne si simptome

Cele mai multe cazuri de flatulenta nu sunt severe si pot fi tratate la

domiciliu prin auto-ingrijire. O vizita la gastroenterolog este indicata daca
pacientul prezinta simptome aditionale care pot sugera o conditie digestiva de
fond.
Simptomele de flatulenta sunt considerate ingrijoratoare daca pacientul:
 acuza episoade frecvente de flatulenta
 elimina un volum excesiv de gaz in timpul unui episod de flatus
 produce constant gaze cu miros neplacut.

Nu exista ghiduri medicale asupra frecventei sau a volumului normal al

flatulentei, astfel pacientul in cauza va decide normalitatea.
Simptomele aditionale de mai jos pot fi un indicator al unei probleme mai
severe de sanatate. Este recomandata vizita la medic daca pacientul acuza:
 durere abdominala persistenta si balonare
 episoade recurente de diaree sau constipatie
  scadere in greutate inexplicabila
 incontinenta fecala
 singe in fecale
 simptome care pot sugera o infectie, cum este febra, varsaturile,
frisoanele, artralgiile si mialgiile.

Flatulenta vaginala
Gazul vaginal care implica un miros neplacut sau materii fecale poate
fi rezultatul unei fistule colovaginale, o conditie severa care presupune o
comunicare intre vagin si colon, rezultatul unei interventii, nasteri, boli
precum Crohn sau altor cauze. Aceasta conditie poate duce la infectia de tract
urinar si alte complicatii. Poate fi simptomul unui prolapse genital feminin
intern, conditie cauzata frecvent de nasterea vaginala.
Trebuie amintit ca volumele mici de aer care sunt eliminate din vagin in
timpul actului sexual nu au niciun efect secundar cunoscut, totusi suflarea de
aer fortat si voluntar in vagin poate cauza embolism, periculos mai ales la
femeile insarcinate.

5.7 Tratamentul flatulentei

Modificarea alimentatiei
Unele condimente sunt raportate a diminua productia de gaz intestinal,
mai ales cuminul, coriandrul, mararul, tumericul, ceaiul Mexican si unele
condiment dulci japoneze. Cele mai multe cereale precum cartofii, porumbul,
pastele produc gaz pe masura ce sunt digerate in intestine. Orezul este singura
cereala care nu produce gaz. Cantitatea de oligozaharide solubile in apa din
fasole poate contribui la productia gazului intestinal fiind cunoscuta a fi
redusa de o fierbere adecvata a boabelor precedata de inmuiere, dar cu
pierderea si a altor constituiente solubile in apa. De asemenea gazul intestinal
poate fi redus prin fermentarea fasolelor, facindu-le mai putin producatoare
de gaz si/ sau prin fierberea lor. Unele legume pot fi fierte indelungat pentru a
elimina zaharurile producatoare de gaz. Bacteriile de fermentatie lactica cum
sunt Lactobacillus casei si Lactobacillus plantarum reduc flatulenta in tractul
intestinal uman.
Probioticele (iaurtul nefiert, kefirul) sunt cunoscute a reduce flatulenta
cind sunt folosite pentru a reface echilibrul florei intestinale. Iaurtul viu
contine, printre alte bacterii lactice, Lactobacillus acidophilus care poate fi
util in reducerea flatulentei. Acesta face mediul intestinal mai acid, sustinind
echilibrul natural al proceselor de fermentatie. L. acidophilus este disponibil
in suplimente. Prebioticele, care in general sunt oligozaharide non-digerabile
cum sunt fructooligozaharidele, cresc in general flatulenta intr-un mod similar
descris de cel pentru intoleranta la lactoza.

Tratament medicamentos
Enzimele digestive suplimentate pot reduce semnificativ cantitatea de
flatulenta cauzata de unele componente din alimentele care nu au fost digerate
de catre corp, promovind astfel actiunea bacteriilor din intestinul mic si mare.
S-a sugerat ca enzimele alfa-galactozidaze, care pot digera anumite zaharuri
complexe sunt eficiente in reducerea volumului si a frecventei flatulentei.
Enzimele alfa-galactozidaza, lactaza, amilaza, lipaza, proteaza, celulaza,
glucoamilaza, invertaza, pectinaza si bromelaina sunt disponibile, fie
individual fie in combinatii in produsele comerciale.
Preparatele care contin simeticone actioneaza prin promovarea
coalescentei bulelor mici in unele mai mari mai usor de eliminate din corp, fie
prin eructatii sau prin flatulenta. Astfel de preparate nu scad cantitatea totala
de gaz generata dar fac bulele mai mari permitindu-le trecerea mai usoara
prin intestine si rect.
Se mai poate folosi carbunele activat. Acesta este o forma de carbune
procesat sa mentina mici pori care sa-i creasca suprafata de adsorbtie sau
pentru reactile chimice. Acesta actioneaza prin legarea substantei toxice
pentru a preveni absorbtia in stomac sau intestine. Legarea este reversibila.
De asemenea intrerupe circulatia enterohepatica si enteroenterica a unelor
toxine si a metabolitilor lor. Tablete sau capsule cu carbon activat sunt
folosite pentru a trata diareea, indigestia si flatulenta. Se pare ca acest produs
este eficient si in tratarea sindromului intestinului iritabil. Este folosit si
pentru a reduce continutul de gaz intestinal inainte de radiografia intestinala
pentru a vizualiza litiaza renala, pancreatica si biliara.
In multe culturi, flatulenta umana este vazuta ca fiind jenanta dar in
functie de context, poate de asemenea fi considerata umoristica. Persoanele
vor incerca frecvent sa-si retina flatusul cind se afla in compania altor
persoane sau vor adopta o anumita pozitie in care acesta sa nu devina
zgomotos. In alte culturi flatusul nu este mai jenant decit tusea.
Acceptabilitatea flatulentei in societate variaza in functie de evenimente si
culturi.