Sistemul digestiv 

reprezinta ansamblul morfologic si functional de organe ce realizeaza

digestia si absorbtia alimentelor ingerate precum si evacuarea reziduurilor neasimilabile.

Structuri componente
Sistemul digestiv este alcatuit din:
- tub digestiv, o serie de organe tubulare de calibru diferit;
- glande anexe, ancorate la diferite etaje ale tractului digestiv.

Tubul digestiv
Masoara aproximativ 9 m lungime, de la cavitatea bucala pana la anus, constituind
traiectul alimentelor ingerate pe parcursul caruia acestea sufera transformari necesare
prepararii hranei pentru celulele corpului, prin intermediul mijloacelor digestive fizice si
chimice.
Cavitatea bucala este primul segment al tubului digestiv, reprezentand locul unde
digestia este demarata. Cavitatea bucala cuprinde limba si dintii. Prin intermediul limbii se
distinge gustul, textura, dar si temperatura alimentelor. Dentia este implicata in masticatie,
care impreuna cu digestia chimica realizata prin actiunea salivei formeaza la acest nivel bolul
alimentar.
Faringele reprezinta canalul de legatura dintre cavitatea bucala in esofag.
Esofagul este un conduct ce masoara aproximativ 25 cm si strabate gatul, de la cartilajul
cricoid ce il delimiteaza de faringe, toracele si o portiune mica din abdomen, pana la orificiul
cardia, unde se conecteaza la stomac. Peristaltismul esofagian si secretiile de mucus sunt
responsabile cu transportul si respectiv alunecarea bolului alimentar catre stomac.
Stomacul este un organ cavitar, plasat in loja gastrica in abdomen si reprezinta
segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. Este responsabil cu transformarea bolului
alimentar prin actiuni mecanice si chimice in chim gastric, pe care il stocheaza pana cand acesta
devine pregatit sa fie evacuat in intestinul subtire.
Intestinul subtire este segmentul cel mai lung al tractului digestiv, masurand un
diametru de 2. 5 cm si o lungime de pana la 6 m, de la orificiul pilor pana la valvula ileo-cecala.
La nivelul intestinului subtire, chimul gastric este transformat in chil intestinal prin intermediul
unui complex de procese, fiind absorbiti aproximativ 90% din nutrientii pe care organismul ii
primeste ulterior in urma digestiei. Intestinul subtire este subimpartit in duoden, portiunea fixa
in care se secreta sucul hepatic si pancreatic, jejunul, portiunea mijlocie, mobila, spiralata, care
face legatura cu ileonul, portiunea finala a intestinului subtire ce se intinde pana la valvula ileo-
cecala, de unde tubul digestiv se continua cu intestinul gros.
Intestinul gros este ultimul segment al tubului digestiv, avand un calibru superior
intestinului subtire si o lungime de pana la 1. 6 m, cuprins intre valvula ileo-cecala si anus. La
acest nivel sunt preluati nutrientii ramasi neabsorbiti din chilul intestinal, transformat si
eliminat ulterior sub forma de materii fecale. Intestinul gros prezinta cecul cu apendicele
piloric, colonul, dispus sub forma unui cadru in jurul intestinului subtire, cuprinzand
potiunea ascendenta, transversa, descendenta si sigmoida terminandu-se cu rectul, in care
materiile fecale sunt stocate inainte de a fi eliminate prin actul defecatiei. Canalul anal, situat
inferior rectului se deschide prin orificiul anal sau anus, nivel la care se termina tubul digestiv.
Glandele anexe ale sistemului digestiv
Contribuie la digestie prin intermediul secretiilor.
Glandele salivare sunt responsabile cu secretia salivei, o mixtura de apa, enzime si
mucina, in cavitatea bucala pentru a lubrifica alimentele ce urmeaza a fi ingerate. De asmenea,
enzimele din saliva interactioneaza cu alimentele din cavitatea bucala declansand procesul de
digestie chimica.
Ficatul este plasat in loja hepatica, sub diafragm si reprezinta cea mai mare glanda din
corp, cantarind aproximativ 1. 5 kg. Pe langa faptul ca ficatul reprezinta organul vital ce
detoxifica sangele de agentii nocivi organismului, acesta este implicat si in procesul de digestie
prin secretia bilei, un lichid ce actioneaza in dregradarea grasimilor. Intre mese bila se
acumuleaza in vezicula biliara sau colecist.
Pancreasul este o glanda mixta, retroperineala, situata inapoia stomacului. Functia
exocrina a pancreasului este implicata in digestie, fiind responsabila cu elaborarea si
secretia sucului pancreatic, un lichid care contine echipament enzimatic capabil sa degradeze
toate tipurile de substante alimentare.

Functiile sistemului digestiv

Principala functie a sistemului digestiv este de a prepara hrana necesara celulelor
organismului. Acest proces este realizat prin digestie si absorbtie.

DIGESTIA
Digestia se desfasoara in mai multe etape, alimentele urmand a fi procesate in functie
de etajul tractului digestiv in care se afla. Astfel, prin demararea functiilor secretorii si motorii a
organelor implicate are loc digestia.
Digestia incepe in cavitatea bucala, odata cu masticatia alimentelor ce urmeaza a fi
ingerate. 
Saliva este secretata in cantitati mari, de 3 mari glande salivare, submandibilare,
sublinguale si parotida in cavitatea bucala, fiind amestecata de limba cu alimentele masticate
prin intermediul dentitiei, proces finalizat cu formarea bolului alimentar. Saliva contine printre
altele, enzime digestive, precum amilaza salivara (ptialina), ce intervine in degradarea chimica a
polizaharidelor, transfomand amidonul in maltoza si lipaza linguala, care hidrolizeaza lanturile
lungi de trigliceride in gliceride partiale si acizi grasi in stare libera. De asemenea, saliva contine
si mucus, o glicoproteina utilizata ca adjuvant in lubrifierea alimentelor si formarea bolului
alimentar.
Dupa formarea bolului se poate produce deglutitia (inghitirea) ce consta in transportul
masei alimentare in esofag prin faringe. Mecanismul este coordonat de centrii deglutitiei
din medulla oblongata si puntea lui Varolio. Reflexul este initiat de receptorii tactili de la nivelul
faringelui, pe masura ce bolul alimentar este impins prin intermediul limbii catre partea
posterioara a cavitatii bucale.
Faringele reprezinta locul unde se intretaie calea digestiva cu cea respiratorie. Astfel,
deoarece atat produsele alimentare cat si aerul trec prin faringe, epiglota, o lama cartilaginoasa
se interpune in deschiderea laringeala in timpul deglutitiei pentru a preveni asfixierea
alimentara. Orofaringele, posterior cavitatii bucale ce se continua cu laringofaringele sunt
portiunile din faringe prin care alimentele sunt transportate la acest nivel.
 Bolul alimentar este propulsat in esofag, prin relaxarea sfincterului esofagian superior,
moment in care debuteaza timpul esofagian al deglutiei ce poate dura intre 4-8 s. Peretii
esofagului contin o patura bistratificata de tesut muscular neted, cu fibre dispuse circular la
interior si longitudinal catre exterior. Fibrele musculare determina peristaltismul prin care
alimentele sunt deplasate de-a lungul esofagului. Miscarile peristaltice se propaga sub forma
de unde de contractie precedate de relaxare periodica. Jonctiunea dintre esofag si stomac este
prevazuta cu sfincterul esofagian inferior ce inchide orificiul cardia. Odata cu declansarea
undelor peristaltice si pe masura ce bolul alimentar inainteaza catre stomac, prin cresterea
presiunii intraesofagiene sfincterul esofagian inferior se relaxeaza si are loc finalizarea
deglutitiei concomitent cu evacuarea bolului alimentar in stomac.
Alimentele sunt deplin digerate in intestinul subtire, iar stomacul asista mai mult la
demontarea fizica a acestora inceputa in cavitatea bucala. Peretii stomacului sunt formati din
muschi extensibili ce ii confera acestuia capacitatea de a se adapta la continutul sau,
contribuind in acelasi timp la digestie.
Bolul alimentar patrunde in stomac prin orificiul cardia, nivel la care incepe digestia
gastrica, substantele alimentare fiind atacate sucul gastric, care contine apa, HCl, enzime si
mucina. Enzimelor din stomac le sunt asigurate conditii optime, acestea degradand substantele
la un pH si o temperatura specifica. Acidul gastric ajuta in procesul de denaturare al
proteinelor, conferind pH-ul optim pentru reactiile in care este implicata pepsina si distruge
microorganismele ingerate odata cu alimentele. Celulele parietale ale stomacului
secreta factorul intrinsec, o glicoproteina ce permite absorbtia vitaminei B12. Mucusul este
secretat de glandele gastrice, cardiale si pilorice si impreuna cu mucina din sucul gastric
lubrifiaza si protejeaza mucoasa gastrica de actiunea pepsinei si a acidului clorhidric.
Dupa ce a fost procesata in stomac, masa alimentara trece in intestinul
subtire prin orificiul piloric. Cea mai mare parte a digestiei se desfasoarea la acest nivel,
debutand in momentul in care chimul gastric patrunde in duoden. La acest nivel sunt secretate
3 lichide care intervin in digestie:
- Sucul hepatic sau bila neutralizeaza aciditatea si emulsioneaza grasimile pentru a
favoriza absorbtia acestora. Bila este produsa in ficat si stocata in vezicula biliara de unde trece
in duoden prin ductele hepatice. Bila din vezicula biliara este mult mai concentrata.
- Sucul pancreatic este produs de acinii pancreatici si contine enzime precum amilaza
pancreatica, lipaza pancreatica si tripsinogen.
- Sucul intestinal este secretat de glandele intestinale si contine enzime printre care se
numara enteropeptidaze, erepsina, tripsina, chimotripsina, maltaza, lactaza si sucraza.
Deoarece sucurile digestive care actioneaza la acest nivel sunt alcaline, nivelul pH-ului
este crescut in intestinul subtire. Se creeaza astfel un mediu propice activarii enzimatice
necesar degradarii moleculare. Microvilii enterocitelor existente la acest nivel maresc
capacitatea si viteza de absorbtie concomitent cu cresterea suprafetei de absorbite a
intestinului subtire. Nutrientii sunt absorbiti prin peretele intestinal in sangele periferic, care
ajunge pe cale portala la ficat, unde are loc filtrarea, detoxifierea si prelucrarea nutrientilor.
Musculatura neteda a intestinului subtire executa miscari peristaltice, pendulare, de
contractare periodica a anselor intestinale ce determina scurtarea si lungirea acestora si
miscari segmentare, prin aparitia unor inele de contractie care segmenteaza portiuni din
intestin. In urma ansamblului de miscari se asigura un contact strans a particulelor alimentare
cu sucurile digestive secretate la acest nivel precum si propulsia celor ramase nedigerate catre
intestinul gros pentru continuarea digestiei.
La nivelul intestinului gros, masa alimentara este retinuta suficient pentru a permite
fermentarea acesteia sub actiunea bacteriilor intestinale, care descompun unele substante
neprelucrate in intestinul subtire. In urma proceselor de fermentare si putrefactie asociate cu
miscarile peristaltice, de segmentare si tonice executate de musculatura intestinului gros,
deseurile neasimilabile vor forma materiile fecale ce se stocheaza in ampula rectala pentru o
perioada, urmand a fi eliminate prin actul defectiei.

ABSORBTIA
Absobtia reprezinta procesul de trecere a substantelor necesare organismului prin
peretii organelor tubului digestiv in mediul intern. La nivelul cavitatii bucale, a esofagului
precum si la nivelul stomacului realizarea proceselor de absorbtie este neglijabila. Astfel, cele
mai multe particule alimentare, precum apa sau mineralele sunt absorbite la nivelul intestinului
subtire. Mucoasa intestinala cuprinde valvule conivente (plici circulare) si vilozitati
intestinale acoperite de o retea de enterocite prevazute cu microvili, ce maresc capacitatea de
absorbtie a intestinului subtire.
Procesul de absorbtie variaza in functie de tipul de nutrienti, astfel ca apa si sarurile
minerale, vitaminele hidrosolubile, glucoza, aminoacizii si acizii grasi cu lant scurt sunt preluati
de sange si condusi pe cale portala la ficat, iar vitaminele liposolubile si chilomicronii trec initial
in limfa dupa care sunt preluati de sange. Procese de absorbtie a apei, electroliti, vitamine si
aminoacizi se manifesta si la nivelul intestinului gros, inainte de formarea materiilor fecale.