Furosemid este un diuretic de ansa cu actiune diuretica
de intensitate mult mai mare decat alte diuretice (se instaleaza in decurs de cateva minute dupa injectare i.v. atat la omul sanatos cat si in retentiile hidrice) si cu o curba de actiune dependenta de doza. Dupa administrarea i.v., efectul apare in 5-15 min, este maxim in 15-30 min. si dureaza 2-3 ore. Actiunea Furosemidului are ca mecanism inhibitia reabsorbtiei ionului de sodiu la nivelul ramurii ascendente a ansei Henle si de asemenea la nivelul tubului distal. Intr-un prim timp are loc cresterea perfuziei renale si reducerea reabsorbtiei de apa si electroliti la nivelul nefronului proximal. Ulterior prin reducerea volumului extracelular se produce scaderea diurezei. MECANISM DE ACTIUNE Furosemidul produce cresterea eliminarii de K+, Ca2+ (efect calciuric), Mg2+, aciditate titrabila, amoniac (substratul alcalozei metabolice induse de diuretice). Preparatul este activ chiar in prezenta unei filtrari glomerulare mult compromise fiind eficace si in numeroase cazuri refractare la alte diuretice. Furosemidul inhiba carboanhidraza, cand sunt folosite doze mari. Creste secretia renala de renina si prostaglandine. UTILIZARI TERAPEUTICE Hipertensiunea arteriala: efectul diuretic foarte intens si foarte rapid al furosemidului administrat intravenos face ca medicamentul sa scada brusc volemia si tensiunea arteriala ceea ce permite utilizarea medicamentului pentru tratamentul urgenrelor hipertensive. Furosemidul administrat intravenos este unul din medicamentele de prima alegere pentru tratamentul crizei hipertensive. Edemul pulmonar acut : efectul este intens si rapid administrat intravenos, medicamentul determina brusc scaderea presiunii hidrostatice in capilarele pulmonare si cresterea presiunii coloid osmotice a sangelui prin hemoconcentratie,ceea ce are drept consecinia rezorbtia revarsatului alveolar caracteristic edemului pulmonar acut. Se apreciaza uneori ca furosemidul este mai eficace decat digoxina administrata intravenos in tratamentul edemului pulmonar acut
Insuficienta cardiaca cronica: actioneaza prin depletia organismului in sodiu si scaderea volemiei cu micsorarea intoarcerii venoase astfel incat scade munca inimii, ameliorand astfel manifestarile insuficientei cardiace, in special edemele periferice si dispneea. Intoxicatii medicamentoase : prin cresterea diurezei, po ate grabi eliminarea toxicului din organism (cu conditia ca toxicul sa se elimine in organism prin excretie urinara). Hipercalcemie : deoarece stimuleaza secretia tubulara de calciu. ADMINISTRARE Oral Parenteral Durata lor este relativ scurta intre 1-4 ore Dozele obisnuite de furosemid sunt de 20mg pentru o data pe cale intravenoasa sau 40 mg pentru o data pe cale orala. La nevoie aceste doze se cresc insa pana la obtinerea raspunsului terapeutic scontat. In cazuri extreme de insuficienta renala severa se poate ajunge pana la 1-2 g furosemid pe zi administrate in perfuzie intravenoasa. FARMACOCINETICA Furosemidul are o absorbtie digestiva rapida dar incompleta.Biodisponibilitatea orala a Furosemidului prezinta valori absolute cuprinse ntre 60% si 82%. Concentratia sanguina este maxima la circa o ora de la ingestie. Furosemidul circula n sange fixat pe proteinele plasmatice (n special pe albumine) n proportie de 91-99%. Se apreciaza ca diureza maxima ca si excretia maxima de sodiu se obtin n primele 60 minute de la administrare. Eliminarea se face predominant renal prin filtrare glomerulara si secretia tubulara a moleculelor n mare parte nemodificate. EFECTE ADVERSE Ototoxicitatea: poate fi afectata acuitatea auditiva,in special cand se utilizeaza in asociere cu antibioticele aminoglicozidice.Afectarea permanenta survine in cazul continuarii tratamentului EFECTE ADVERSE Hiperuricemia: furosemidul concureaza cu acidul uric la nivelul sistemelor secretorii renal si biliar,blocand astfel secretia acestuia si determinand aparitia sau exacerbarea atacurilor de guta. Hipovolemia acuta: se poate produce o scadere severa si rapida a volumului sangvin,cu posibilitatea aparitiei hipotensiunii,socului si aritmiilor cardiace. EFECTE ADVERSE Depletia potasiului: cantitatea crescuta de Na care ajunge in tubii colectori determina accentuarea schimbului de Na tubular cu K,cu posibilitatea inducerii hipokaliemiei.Pierderea K din celule prin schimbul cu H conduce la alcaoza hipokaliemica.Depletia de k poate fi evitata prin utilizarea diureticelor care economisesc potasiul sau prin suplimentare dietei cu k.