Sunteți pe pagina 1din 2

Adenomul de prostata

Dr. Tatiana Carata-Dejoianu


Medic specialist Medicina generala si Epidemiologie

Adenomul de prostata este o afectiune frecventa a sexului masculin,


intalnita intr-un procent de 20 % la barbati in jurul varstei de 40 de ani, 70
% la 60 de ani si 90 % la 80 de ani. Aceasta afectiune poate prezenta
manifestari clinice evidente, specifice sau poate evolua multa vreme
asimtomatic.

Diagnosticul de adenom de prostata, se stabileste pe baza unor semne


clinice, care aduc de cele mai multe ori pacientul la medic, a tuseului rectal
si a unor analize de laborator - antigenul specific prostatic (PSA), in
anumite situatii fractiunea sa libera, free-PSA, examenul sumar de urina
(pentru o posibila infectie urinara supraadaugata).

Ca simptomatologie sugestiva, in cazul adenomului de prostata, sunt


de mentionat semne urinare iritative : nicturie (mictiuni nocturne),
senzatie impertuoasa de a urina, mictiuni frecvente si in cantitate redusa
(polakiurie), disurie (disconfort, dureri in momentul emisiei de urina),
incontinenta si semne de obstructie: forta scazuta a jetului, jet ezitant,
golire in doi timpi, efort la urinare.

In cazul adenomului de prostata tuseul rectal permite evaluarea


dimensiunilor, formei si consistentei prostatei, palparea eventualilor
noduli. Valoarea crescuta a PSA poate da informatii cu privire la evolutia
adenomului de prostata, dar singura nu poate transa diagnosticul.
Complicatiile adenomului de prostata sunt datorate accentuarii obstructiei
cailor urinare, constand in retentie acuta de urina cu glob vezical, infectii la
diferite niveluri ale tractului uro-genital (uretrite, cistite, pielonefrite,
prostatite, epididimite), insuficienta renala progresiva.

Pana de curand, chirurgia urologica reprezenta singura modalitate de


abordare terapeutica realista a adenomului de prostata. Diversele
tehnici chirurgicale utilizate sunt destul de laborioase, necesita o pregatire
atenta a pacientului in perioada preparatorie, se soldeaza adeseori cu
tulburari de dinamica sexuala, tulburari de ejaculare. Uneori, datorita
conditiilor asociate, interventia chirurgicala poate sa fie contraindicata. In
prezent, exista alternative medicale de tratament, aplicabile mai ales in
tratamentul formelor usoare si medii ale acestei afectiuni. Aceasta
presupune o mai mare implicare a retetei medicale primare in diagnosticul
cat mai precoce (anamneza corecta, tuseu rectal, investigatii paraclinice) si
orientarea terapeutica.

Tratamente medicamentoase care s-au dovedit a fi eficiente in adenomul


de prostata :

• Inhibitori sintetici de 5-alfa reductaza de tip finasterid (preparatul


comercial Proscar), utilizat deja pe scara larga, cu rezulate bune.
Mecanismul sau de actiune consta in blocarea conversiei
testosteronului in didrotestosteron (DHT). S-a observat scaderea cu 30
% a dimensiunilor prostatei in primele sase luni de la inceperea
tratamentului, cu ameliorarea simptomelor urinare iritative si
obstructive amintite anterior. Efectele adverse sunt rare, constand in
probleme de ejaculare sau impotenta.
• Permixon este un medicament avand aceleasi mecanisme de
actiune ca si preparatul Proscar, dar obtinut din extracte de plante.
Efectul sau este mai slab decat al preparatului sintetic.
• Blocantii ai receptorilor adrenergici de la nivelul tesutului
glandular si al capsulei prostatice (terazosin), care actioneaza prin
scaderea tonusului musculaturii netede a sfincterului uretral, sunt utili
in cazurile cu disurie marcanta.
• In situatiile cu retentie urinara refractara, hematurie
macroscopica persistenta sau recurenta, litiaza renala, tratamentul este
prin excelenta chirurgical.