CURS 5 MEDICINA INTERNA 1 - MIOCARDITA

Miocardita este o afecţiune a inimii care constă în inflamarea muşchiului cardiac

(miocardul). Astfel, inima nu mai este irigată corespunzător cu sânge şi apar
simptome precum puls cardiac accelerat sau neregulat, dureri în piept, oboseală sau
dificultăţi de respiraţie. În cazuri severe, astfel de manifestări pot favoriza
dezvoltarea cheagurilor de sânge, care pot cauza infarct sau accident vascular
cerebral.
Cauze:infecţiile virale sau bacteriene, inclusiv infecţia cu stafilococul auriu, şi
existenţa unor boli autoimune, dar sunt şi alţi factori care pot creşte riscul instalării
acestei boli.
Simptome: Oboseală, Febră, Dureri musculare şi articulare, Durere la nivelul
pieptului, Ritm cardiac accelerat sau neregulat, Palpitaţii, Senzaţie de lipsă de aer
atât în repaus, cât şi în mişcare, Dureri toracice puternice, ascuţite, care se extind la
nivelul umerilor sau gâtului, Oboseală cronică, Dureri de cap puternice, Retenţie
de apă şi umflarea picioarelor, Senzaţie de leşin, Ameţeală, Diaree, Retenţie
urinară, Pierderea conştienţei, etc.
Diagnostic: Teste de sânge (pentru depistarea semnelor de inflamaţie şi a
localizării infecţiei), Electrocardiogramă, Radiografie toracică, Ecocardiogramă
IRM (imagistică prin rezonanţă magnetică), Biopsie miocardică
Tratament: depinde de cauză şi de severitatea simptomelor.
-Dacă prezinţi simptome de insuficienţă cardiacă, tratamentul va consta în
administrarea de medicamente precum: inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA – captopril, enalapril, Lisinopril, ramipril), care relaxează
vasele de sânge şi sprijină circulaţia sângelui la nivelul inimii, blocanţi ai
receptorilor de angiotensină (BRA – losartan, valsartan), betablocante (metoprolol,
bisoprolol, carvedilol), care reglează bătăile inimii, sau diuretice (furosemid), care
combat retenţia de apă.
-În cazul în care simptomele persistă, este posibilă administrarea corticosteroizilor,
care au rolul de a reduce inflamaţia. Acest lucru este valabil îndeosebi în cazul
infecţiilor virale, dar şi al bolilor autoimune.
-Dacă se descoperă o infecţie bacteriană, se recomandă antibioticele.
-Administrarea de anticoagulante, dacă există riscul de formare a cheagurilor de
sânge, ca urmare a circulaţiei sangvine deficitare.
În cazurile severe pot fi necesare tratamente mai agresive, precum: perfuziile
intravenoase, implantarea unor dispozitive intraventriculare (ajută inima să
pompeze sânge către restul corpului)
-Se va lua în considerare transplantul de inimă.