Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
©
Autor: Dr. Purtan Teodora
Epidemiologie
Cauze și factori de risc
Morfopatologie
Patogenie
Semne și simptome
Diagnostic
Tratament
Prognostic
Epidemiologie
Insuficiența cardiacă este o afecțiune foarte frecvent întâlnită în rândul
persoanelor cu vârstele cuprinse între 55 și 80 de ani.
Morfopatologie
Indiferent de factorul etiologic, modificările structurale ale cordului care apar în
cadrul insuficienței cardiace acute sunt similare.
La examinarea macroscopică (cu ochiul liber) a cordului aflat în insuficiență
cardiacă, poate fi observată dilatarea celor patru cavități cardiace (atriul drept
și atriul stâng, ventriculul drept și ventriculul stâng) cu hipertrofie ventriculară.
La examinarea microscopică poate fi observată alterarea profundă a structurii
celulare cardiace, cu creșterea numărului de fibroblaști, creșterea producției de
colagen și scăderea numărului de miocite, acestea având aspect normal sau
hipertrofiat. [3], [8], [9]
Patogenie
Principalele mecanisme implicate în declanșarea insuficienței cardiace
sunt congestia circulatorie și congestia pulmonară, ambele cauzate de
creșterea presiunii de umplere a ventriculilor și vasoconstrcției apărută la nivelul
rinichilor și a musculaturii (inclusiv la nivelul musculaturii cardiace). Aceste
mecanisme determină apariția simptomatologiei clinice din cadrul insuficienței
cardiace acute (oligurie, cianoză, paloare tegumentară, fatigabilitate).
Semne și simptome
Principala manifestare clinică caracteristică a insuficienței cardiace acute
este congestia pulmonară cu apariția edemului pulmonar acut.
Diagnostic
Diagnosticul de insuficiență cardiacă acută se pune pe baza semnelor și
simptomelor clinice și a investigațiilor paraclinice (electrocardiograma, radiografia
de torace, ecocardiografie, determinarea gazelor sangvine etc.).
Investigații paraclinice
Investigațiile paraclinice în cadrul insuficienței cardiace sunt efectuate în
completarea examinării clinice a bolnavului:
Electrocardiograma (EKG) - efectuarea EKG este obligatorie la toți
bolnavii cu suspiciune de insuficiență cardiacă acută. De multe ori EKG poate
indica factorul etiologic care a dus la declanșarea decompensării cardiace.
EKG oferă informații cu privire la ritmul bătăilor cardiace, apariția tulburărilor
de ritm sau de conducere, alura ventriculară. Poate indica apariția semnelor de
ischemie cardiacă (apariția undei T negative sau înalte, simetrice), specifice
sindromului coronarian. Poate indica apariția semnelor de infarct
miocardic (apariția undelor Q patologice), a semnelor de hipertrofie
ventriculară stângă (lărgirea complexului QRS, subdenivelarea segmentului
ST și negativizarea undei T), semnelor de hipertrofie ventriculară dreaptă
(deviația complexului QRS spre dreapta și creșterea undei R peste 0, 5-0, 7
mV în deviația V1) sau apariția intervalului QT lung (specific aritmiilor
ventriculare, sindromului QT prelungie, infarctului miocardic acut, insuficienței
cardiace acute sau diferitelor cardiomiopatii). În cazul bolnavilor cu insuficiență
cardiacă acută este necesară monitorizarea în dinamică a activității electrice a
cordului pentru depistarea modificărilor patologice, specifice acestei afecțiuni.
Radiografia toracică. La examinarea radiologică a toracelui medicul poate
decela apariția cardiomegaliei. Examenul radiologic pulmonar poate indica
apariția semnelor de congestie pulmonară: creșterea în dimensiuni a hilurilor
pulmonare slab delimitate, accentuarea desenului pulmonar perihilar, apariția
unor aspecte de infiltrație în regiunea perihilară, asemănătoare unor „aripi de
fluture”, redistribuirea fluxului de aer la nivelul porțiunii superioare a plămânilor
și „voalarea” ariei pulmonare.
Ecocardiografia este utilă deoarece poate indica apariția unor modificări la
nivelul structurii sau a funcției cardiace, specifice insuficienței cardiace acute.
Este necesară efectuarea rapidă a acestei investigații, rezultatul acesteia fiind
deosebit de important în alegerea tratamentului corespunzător în urgență. Se
evaluează funcțiile sistolică și diastolică ventriculare, structura și funcția
valvulară, putând fi identificată apariția unor leziuni pericardice și a tulburărilor
mecanice apărute în cadrul infarctului miocardic acut.
Determinarea gazelor sangvine. Determinarea presiunii oxigenului (PO2)
este utilă pentru evaluarea oxigenării cardiace, determinarea presiunii
dioxidului de carbon (PCO2) este utilă pentru examinarea funcției respiratorii și
determinarea ph-ului poate indica apariția tulburărilor de echilibru acido-bazic.
Determinarea gazelor sangvine este indicată tuturor bolnavilor cu detresă
respiratorie severă. Scăderea perfuziei tisulare la nivel cardiac și reținerea
dioxidului de carbon poate determina apariția acidozei respiratorii, semn clinic
asociat unui pronostic rezervat de boală.
Analizele generale ale sângelui. Hemoleucograma poate indica apariția
unei anemii, care în forme severe poate favoriza declanșarea decompensării
cardiace. Ionograma poate indica creșterea ionilor de potasiu (K) sau sodiu
(Na) care pot determina apariția unor complicații
cardiace. Hiperpotasemia poate determina apariția tulburărilor de ritm (aritmii).
Hipernatremia poate indica apariția retenției de sodiu în organism. Examenul
biochimic al sângelui poate prezenta valori crescute ale ureei și creatininei,
semn de insuficiență renală secundară insuficienței cardiace acute. De
asemenea, creșterea valorilor enzimelor hepatice poate indica apariția
insuficienței hepatice, din nou o afecțiune secundară bolii cardiace.
Determinarea glicemiei este utilă pentru depistarea precoce a diabetului
zaharat, afecțiune care poate agrava evoluția insuficienței cardiace acute. În
rândul bolnavilor cu insuficiență cardiacă acută se observă o creștere ușoară a
valorilor troponinei.
Determinarea presiunii la nivelul arterei pulmonare cu ajutorul
cateterului Swan-Ganz este o investigație care poate prezenta natura
edemului pulmonar acut. În cazul edemului pulmonar cardiogen, presiunea la
nivelul arterei pulmonare depășește 25 mmHg. [1], [2], [6], [8], [9], [12]
Tratament
Tratamentul edemului pulmonar acut trebuie instituit de urgență. Este necesară
montarea unei linii venoase periferice pentru administrarea intravenoasă a
tratamentului de specialitate. De asemenea, este necesară monitorizarea EKG, a
tensiunii arteriale, a frecvenței cardiace, a funcției respiratorii și a diurezei.
Tratament medicamentos
Diureticele de ansă sunt utile pentru ameliorarea dispneei, corectarea retenției de
apă din organism și reducerea edemelor.
Furosemidul este un diuretic de ansă cu acțiune imediată de inducere a
venodilatației. Furosemidul este un diuretic lipsit de toxicitate, fără
contraindicație la administrarea dozelor mari.
Torasemidul este un diuretic de ansă care administrat pe cale intravenoasă
în doze cuprinse între 10 și 40 mg, prezintă un mecanism de absorbție cu mult
superior Furosemidului.
Bumetanidul este un alt diuretic de ansă mult mai eficient decât
Furosemidul dar, din cauza prezentării sale sub formă de comprimate, nu
poate fi utilizat în cadrul tratamentului de urgență a insuficienței cardiace
acute.
Prognostic
Mortalitatea în rândul bolnavilor cu insuficiență cardiacă acută este foarte
crescută. Şansa de supraviețuire la un an în rândul acestor persoane este foarte
redusă.
În aproximativ 10% din cazurile de insuficiență cardiacă acută decesul se
înregistrează în primele 30 de zile de la debutul sindromului decompensator. [5],
[9], [12]