AFECTIUNI CE INTERESEAZA CHIRURGIA TORACICA SI

CARDIOVASCULARA

- Sindromul de compresiune apare ca urmare a strivirii toracelui pe o durata mai lunga.

- Rupturile musculare pe muschii mari, pectorali si marele dorsal.
- Hematomul subcutanat = colectie serosanguinolenta care se produce la locul
traumatismului si in alte zone ale corpului.
- Contuzia toracelui = este produsa de traumatisme usoare (pe piele apar echimoze).
- Pleurezia purulenta netuberculoasa = acumulare de lichid intrapleural cu caracter de
exudat: - fie liber (in marea cavitate),
-fie inchistata (in pleura compartimentata),
-consecutiva unui proces inflamator al foitelor pleurale.
- Chist hidatic pulmonar = afectiune caracterizata prin prezenta in plaman a larvei de
Taenia echinococcocus
- Abces pulmonar = colectie purulenta in parenchimul pulmonar
- Stenoza mitrala = ingustarea orificiului mitral cu consecinta crearii unui obstacol in
calea trecerii sangelui din A.S. →V.S., presiunii in artera pulmonara si V.D.
- Tetralogia Fallot = defect cardiac congenital cianogen (sangele oxigenat se
amesteca cu cel dezoxigenat in V.S., prin intermediul defectului septa) = o astfel
de anomalie este numita dreapta – stanga = 4 anomalii anatomice:
 Stenoza arterei pulmonare (obstructia fluxului sangvin din V.D.)
 Comunicare interventriculara larga (defect de sept ventricular),
 Aorta dextropozitionata
 Hipertrofie de ventriculul drept.
- Tromboembolism pulmonar (T.E.P.) = migrarea unui trombus – cheag de sange (fagur
de trombus – de obicei sau grasime, aer, lichid amniotic) in circulatia arteriala
pulmonara (obstructia trombotica a arterelor pulmonare).
- Tromboze venoase profunde (T.V.P.)= ocluzia lumenului venos printr-un trombus
asociat cu reactie inflamatorie a peretelui venos (prezenta sau formarea unui tromb in
venele profunde ale membrelor inferioare, pelvisului sau membrelor superioare).
- Limfagita = inflamatia vaselor limfatice ca urmare a unui proces tumoral sau infectios
(dungi rosietice, dureroase sub piele).
- Adenita = inflamarea ganglionilor limfatici (de origine infectioasa: virala, parazitara).
- Elefantiazis = forma extrema de limfodem (acumulare de limfa in tesuturile unei regiuni
a corpului).
- Anevrism arterial = (malformatie), zona dilatata a peretelui arterial.
- Pericardita constrictiva = fibrozarea pericardului seros (ingrosarea).

CHIRURGIE TORACICA SI CARDIOVASCULARA ( C.V.)

ECOGRAFIE DOPPLER VASCULARA

Ecografia – metoda de examinare imagistica ce utilizeaza drept indormatie
ultrasunetele reflectate de tesuturile corpului omenesc.

Ecografia Doppler are la baza efectul Doppler si da relatii asupra unor structuri aflate
in miscare – studiul fluxului sangvin arterial sau venos.

Ecografia Doppler ofera informatii despre:

 Structura peretilor vasculari – prezenta placilor de aterom la nivel arterial, tipul

placilor de aterom, gradul de ingustare arteriala determinata de prezenta
placilor cu valoare prognostica si terapeutica.
 Caracterele fluxului arterial si venos, cuantificarea gradului de stenoza mitrala,
functionalitatea fistulelor de dializa.
 Prezenta trombozelor venoase profunde si superficiale.
 Preoperator in patologia venoasa, cuantificarea capitalului vascular necesar
efectuarii fistulelor pentru hemodializa.
 Inaintea unor manevre invazive:
- Cateterism cardiac,
- Implantare de catetere venoase centrale,
- Implantare de cardiostimulatoare.
 Fata de alte tehnici radiologice, examinarea echo – Doppler are o serie de
avantaje:

 Nu este invaziva
 Nu este dureroasa
 Nu necesita administrare de substanta de contrast
 Nu este iradianta, putand fi repetata la nevoie

OSCILOMETRIA
Este un test de apreciere a permeabilitatii trunchiurilor arteriale principale la nivelul
membrelor.

Indicele oscilometric sau oscilatia pulsatorie maxima corespunde diferentei maxime

in diametru sistolo – diastolic al arterei si depinde de mai multi factori:

 presiunea arteriala,
 debitul cardiac
 rezistenta periferica,
 elasticitatea vasculara

Se utilizeaza oscilometru Pachon.

Valori normale: se exprima in unitati relative (indice oscilometric = I.O.) si variaza in

functie de nivelul segmentului de membru explorat:

 brat = 2 – 12
 antebrat, sub cot = 1 -10, deasupra pumnului = 0,2 – 2
 coapsa, deasupra genunchiului = 4 – 16
 gamba: sub genunchi = 3 – 10, deasupra gleznei = 0,2 – 9

Valorile normale nu exclud leziunile anatomice, valorile subnormale confirma

existenta leziunilor dar nu stabilesc cauza acestora (organica sau functionala).

Utilitate clinica:

Testul este utilizat in principal pentru:

 determinarea permeabilitatii trunchiurilor arteriale principale in zonele in care

nu se poate palpa artera (coapsa, gamba).
 Sindromul de coasta cervicala (variatia I.O. la membrul superior in raport cu
miscarea capului).
 INGRIJIREA PACIENTILOR DUPA INTERVENTII INTRATORACICE

Interventiile chirurgicale intratoracice mai frecvente sunt:

 Lobectomia,
 Rezectia segmentara,
 Operatiile plastice,
 Pleurotomia,
 Operatiile pe cord,
 Esofagoplastiile,
 Extirparea tumorilor mediatisnale

SCOPUL PRINCIPAL:

- asigurarea functionarii coordonate si armonioase a organelor intratoracice,

- mentinerea tonusului cardio-respirator,
- restabilirea echilibrului mediastinal.

Salonul va fi bine aerisit.

Pozitia in pat – semisezand, cu patul ridicat in partea cefalica (favorizeaza

functionarea muschilor respiratori accesori la actul respiratiei si al tusei ).

Pregatirea saloului de T.I. cu echipamentul necesar:

 se pregateste salonul cu:

 sursa de oxigen (administrarea de O 2 se face prin ochelari de O2 sau
sonda intranazala),
 aparat pentru aspiratie (tot la recomandarea medicului se instaleaza
aspiratia endobronsica = daca eliminarea secretiilor nu se poate face
prin expectoratie),
 truse de perfuzie
 analeptice cardio respiratorii
 se pregateste echipamentul pentru reanimare (pentru cazul aparitiei unor
complicatii):
 bronhoscop,
 trusa de traheostomie,
 defibrilator

Se monitorizeaza permanent: T.A., pulsul ( la 15-30 min.)

In primele zile se administreaza calmante (la indicatia medicului)

 Pacientul va fi sfatuit sa exercite cu palmele o presiune asupra plagii in timpul tusei
sau al inspiratiei mai profunde, reducand astfel miscarea cutiei toracice si diminuand
durerea.

Supravegherea functiilor vitale si vegetative:

 Se masoara si se inregistreaza:
- temperatura
- pulsul
- T.A.
- respiratia
- diureza
- scaunul

Se urmaresc semnele presiunii crescute in cavitatea toracica:

 pacientul este nelinistit

 cu puls tahicardic
 respiratie frecventa si superficial
 poate aparea o bombare a regiunii supra- sau sub- claviculara → se anunta
imediat medicul

Asigurarea echilibrului hemodinamic si hidroelectrolitic:

 Se efectueaza transfuzia de sange pentru compensarea pierderilor de

sange,
 Se instaleaza perfuzii cu solutii macromoleculare si ser glucozat pentru
compensarea pierderilor hidroelectrolitice datorate transpiratiei, perspiratiei
si expectoratiei.

Asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii si ventilatiei pulmonare:

 Tuse asistata
 Drenaj postural la marginea patului
 Se efectueaza aerosoli cu tripsina

Pentru evacuarea exudatului, a sangelui sau a aerului se efectueaza punctie (in urma
acesteia starea pacientului se amelioreaza).

Combatera presiunii prin evacuarea continua a aerului intrapleural se efectueaza prin

sifonaj sau aspiratie continua.
 Pentru prevenirea formarii aderentelor pleurale si limitarea capacitatii respiratorii →
pacientul va fi educat sa faca exercitii de gimnastica respiratorie atat in spital, cat si acasa
( vezi gimnastica respiratorie = tema).

Acestea vor fi completate cu mobilizarea bratului din partea interventiei (neglijarea

gimnasticii → duce la reducerea mobilitatii articulatiei umarului).

Daca nu apar complicatii, a-3-a, a-4-a zi dupa operatie, bolnavul se ridica din pat.

Dupa interventia la nivelul cordului, bolnavii vor fi asezati in pat in pozitia semisezand

Daca pacientul nu se trezeste la timp,asistenta va controla starea pupilelor si

tonicitatea membrelor.

Semne de embolie urinala:

- anizocoria (marimea inegala a pupilelor, cca. 0,4 mm diferenta intre pupile),

- paraliziile extremitatilor,
- tulburari de vorbire ( in special dupa interventie asupra orificiilor atrio-
ventricular stang si aortic, in urma mobilizarii unor cheaguri din inima stanga).

Alte semne de embolie:

- paloare,
- temperatura ↓ (scazuta),
- lipsa pulsatiilor arteriale ale unui membru, in raport cu celalalt → vor fi
semnalate imediat medicului pentru a putea efectua embolectomia la
timp.

Bolnavii operati la cord necesita supraveghere in privinta hemoragiilor ( pierderile prin

dren cat si cele interioare), mobilizarea se face numai sub supravegherea
medicului.

Alimentatia bolnavilor dupa aceste interventii consta:

 l – zi din multe lichide,

 a-ll-a zi din mancaruri usor digerabile (piureuri),
 iar dupa restabilirea functiilor digestive se trece la o alimentatie normala.

In cazul bolnavilor operati pe esofag se sisteaza alimentatia pe cale bucala timp de 3

zile, nici saliva nu se inghite (se elimina intr-o scuipatoare), iar acestor bolnavi li se face
toaleta cavitatii bucale de mai multe ori pe zi cu solutie dezinfectanta (glicerina boraxata).
 La acesti bolnavi alimentatia si hidratarea organismului se face pe cale parenterala,
abia in a-4-a zi vor putea primi lichide, cate o lingurita de ceai din 10 in 10 min, iar in
urmatoarele zile va trece la alimente pasate.

Uneori se efectueaza alimentarea prin sonda Einhorn din ziua a-2-a, din 30 in 30 min.
cate 30-50 ml lichide (ceai, cafea cu lapte, lapte, supa strecurata).

Dar se vor administra si lichide pe cale parenterala.

A-3-a, a-4-a zi se scoate sonda si se continua alimentarea pe cale bucala ( sonda se

introduce in cursul interventiei chirurgicale, dar alimentarea pe sonda se efectueaza
incepand cu ziua a-2-a).

INGRIJIREA BOLNAVILOR CU TRAUMATISME TORACICE

Traumatismele toracice pot interesa:

- cutia toracica:
- fracturi costale,
- fracturi ale sternului
- viscerele:
- contuzie pulmonara,
- hematom pulmonar,
- rupturi pulmonare
- rupturi ale arborelui traheobronsic,
- rupturi ale esofagului,
- leziuni ale cordului
- leziuni ale vaselor mari

1. La locul accidentului:
- Degajarea victimei cu multa grija,
- Asezarea in pozitie semisezanda cu toracele bine sprijinit (daca nu sunt
semne de soc); in decubit dorsal sau pozitie decliva ( in cazul aparitiei
semnelor de soc)
- Bolnavul se acopera, se ventileaza (respiratie artificiala = ,,gura la gura”)
- In cazul fracturilor costale nu se bandajeaza toracele prin bandaj circular
compresiv, in voletul costal ( este un segment de cutie toracica, ce se ,,misca”
paradoxal (pe dos) in timpul respiratiei:in inspir se infunda, iar in expir se
exteriorizeaza).
 - Se imobilizeaza partea lezata cu benzi de leucoplast in cazul leziunilor
deschise, plaga peretelui toracic se acopera etans cu tampoane de tifon sau
panza curata.

2. Dupa sosirea ambulantei:

- Aspiratie faringiana
- Instalarea pipei Guedel (daca se observa miscari ample ale toracelui, cu jet
expirator insuficient, raluri, „stridor laringian”( respiratie zgomotoasa,
stridenta, un zgomot suierator al respiratiei, un sunet anormal, cu tonalitate
inalta, muzical, specific in cazuri de spasm sau obstructie a laringelui
( organul vocii), care este audibil cel mai frecvent in inspir → obstruarea
C.R.S.(caile respiratorii superioare).
- Se masoara si se noteaza: puls, T.A.
- Se calmeaza durerea ( infiltratii cu xilina sau novocaina, nu se administreaza
opiacee →deprima central respirator).
- Pacientul este transportat in pozitie semisezanda, orizontala sau decliva
( dupa caz) si monitorizat atent,
- Este dus in sala A.T.I. → asezat in pozitie semisezanda.
- Se verifica pulsul si se noteaza frecvent,
- Se urmareste:
 respiratia,
 T.A.,
 temperatura,
 diureza,
 scaun,
 aparitia semnelor de hemoragie interna:
- paloare,
- tahicardie,
- ↓T.A.,
 manifestarile de pneumotorace:
- dispnee,
- tahicardie,
- cianoza,
- transpiratii,
 semne de soc:
- paloarea fetei,
- extremitati cianotice,
 - transpiratii reci,
- tahicardie,
- ↓ T.A.
- Se efectueaza zilnic toaleta generala (pentru mentinerea integritatii
tegumentelor si mucoaselor) – baia la pat, in functie de starea bolnavului.
- Se administreaza antibiotice si expectorante (pneumonia complica
traumatismele cutiei toracice),
- Se efectueaza drenaj postural, oxigenoterapie si gimnastica respiratorie
- Se previne aparitia escarelor.