Infarctul miocardic (IM) sau Infarctul miocardic acut (IMA), numit frecvent și atac de cord,

este întreruperea fluxului sangvin la nivelul unei porțiuni a cordului, ce determină moartea celulelor
miocardice. Cel mai frecvent se produce prin obstrucția unei artere coronare în urma rupturii unei
plăci de aterom, care este un depozit de lipide și celule albe (în special macrofage) la nivelul peretelui
arterial. Ischemia (reducerea fluxului sangvin) și hipoxia rezultate, netratate în timp util, duc la
moartea (necroza) mușchiului inimii (miocardului).

CLASIFICARE

În baza patologiei infarctul miocardic acut se poate împărți în două categorii principale:

A. Infarct miocardic transmural: se asociază cu ateroscleroză care implică o arteră coronariană

principală, implică peretele miocardului în toată grosimea lui și are de obicei ca rezultat
ocluzia completă a alimentării zonei cu sânge
a. anterior,
b. posterior,
c. inferior,
d. lateral sau septal. Infarctul miocardic transmural.
B. Infarct miocardic subendocardic (non-transmural): implică o suprafață mică în peretele
subendocardiac a ventriculului stâng, septul ventricular, sau mușchii papilari. Zona
subendocardiacă este deosebit de expusă ischemiei.

În context clinic infarctul miocardic pe baza modificărilor ECG poate fi în continuare subclasificat în:

a. supradenivelare de segment ST (STEMI)

b. fără supradenivelare de segment ST (non-STEMI).[5]

Expresia atac de cord este folosită uneori incorect pentru a descrie moartea cardiacă subită,
care poate sau nu rezultatul infarctului miocardic acut. Un atac de cord este diferit, dar poate fi cauza
unui stop cardiac(care înseamnă oprirea inimii) sau aritmie cardiacă(bătăi anormale). Este de
asemenea, diferită de insuficiență cardiacă, în care este afectată acțiunea de pompare a inimii; cu
toate acestea infarctul miocardic sever poate duce la insuficiență cardiacă.

Un document din 2007 care dă definiția universală a infarctului miocardic clasifică infarctul miocardic
în cinci tipuri principale:

Tipul 1 - infarct miocardic spontan asociat ischemiei din cauza unui eveniment coronarian primar,
cum ar fi de exemplu: erodarea plăcii și / sau de ruptura, fisurare, sau disecția ei

Tipul 2 - infarct miocardic secundar ischemiei ca urmare a necesarului crescut de oxigen sau de
aportului scăzut(insuficient), ca de exemplu: spasmul coronarian, embolism coronarian, anemie,
aritmie, hipertensiune sau hipotensiune arterială.

Tipul 3 - moarte cardiacă subită, incluzând stopul cardiac, de multe ori însoțită de simptome
sugestive de ischemie miocardică, însoțită de supradenivelare recentă de segment ST (pe EKG), sau
BRS nou apărut, respectiv probe de tromb proaspăt într-o arteră coronariană depistat de angiografie
și / sau la autopsie, dar decesul producându-se înainte de prelevarea probelor de sânge, sau înainte
de apariția biomarkerilor cardiaci pentru sânge.

Tipul 4 - asociată cu angioplastie coronariană sau stenturi:

Tip 4a - infarct miocardic asociat cu PCI

Tip 4b - infarct miocardic asociat cu tromboză de stent, documentate de angiografie sau la autopsie
Tip 5 - infarct miocardic asociat cu bypass coronarian

Simptomele infarctului miocardic :

Debutul simptomelor infarctului miocardic este, de obicei, gradual, pe parcursul a câteva minute,
rareori fiind brusc.

a. Durerea toracică anterioară este cel mai frecvent simptom al infarctului miocardic acut și
este descrisă frecvent ca o gheară, constricție sau ca o senzație de presiune. Durerea toracica
datorată ischemiei miocardului (aport insuficient de sânge și, prin urmare, de oxigen) se
numește angină pectorală. Durerea iradiază cel mai frecvent în brațul stâng, dar poate iradia
și în mandibulă, brațul drept, interscapular și în epigastru, unde poate mima un pirozis.
Semnul lui Levine (pacientul localizează durerea strângându-și pumnul deasupra sternului) a
fost descris, în mod clasic, ca fiind predictiv pentru durerea toracică de origine cardiacă, însă
un studiu observațional prospectiv a arătat că are o slabă valoare predictivă.
b. Respirația dificilă (dispnea) apare atunci când afectarea miocardului reduce debitul cardiac al
ventriculului stâng, producând insuficiență ventriculară stângă urmată de edem pulmonar.
Alte simptome pot fi cel mai probabil cauzate de descărcarea masivă în sânge a
catecolaminelor de către sistemul nervos simpatic] ca răspuns la durere și tulburările
hemodinamice ce rezultă din disfuncția cardiacă.
c. diaforeza
d. (transpirație excesivă),
e. astenie fizică (slăbiciune),
f. amețeli,
g. greață,
h. vomă,
i. și palpitații.
j. Pierderea stării de conștiență (datorită perfuziei cerebrale inadecvate și șocului cardiogen) și
moartea subită (frecvent datorită fibrilației ventriculare) pot apărea în infarctul miocardic.

Cauzele infarctului miocardic acut

Factori pot duce la blocarea arterelor coronare sunt:

- “Colesterolul rau”, numit si lipoproteina de densitate mica (LDL), este una dintre cauzele
principale ale unui blocaj in artere. Colesterolul este o substanta incolora care se gaseste in
alimentele consumate iar corpul tau il face in mod natural. Nu tot colesterolul este rau, dar
colesterolul LDL se poate lipi de peretii arterelor tale si poate produce placa. Placa este o
substanta dura care blocheaza fluxul de sange in artere. Trombocitele de sange, care ajuta
sangele sa se coaguleze, se pot lipi de placa si se pot acumula in timp.
- Grasimi saturate- Grasimile saturate pot contribui, de asemenea, la acumularea placii in arterele
coronare. Acestea se gasesc mai ales in carne si produse lactate, inclusiv in carne de vita, unt si
branza. Aceste grasimi pot duce la un blocaj arterial prin cresterea cantitatii de colesterol rau din
sistemul dumneavoastra sanguin si reducerea cantitatii de colesterol bun.
- Grasimi nesaturate- Un alt tip de grasime care contribuie la arterele infundate este grasimea
trans sau grasimea hidrogenata. Grasimile trans sunt de obicei produse artificial si pot fi gasite
intr-o varietate de alimente procesate. Grasimea trans este de obicei listata pe etichetele
alimentare drept ulei hidrogenat sau ulei partial hidrogenat.
Factori de risc pentru infarctul miocardic acut:

- Tensiune arteriala crescuta - Tensiunea arteriala normala este sub 120/80 mm Hg (milimetri de
mercur) in functie de varsta. Pe masura ce numerele cresc, la fel si riscul de a dezvolta probleme
cardiace. Avand tensiunea arteriala ridicata va afecteaza arterele si accelereaza acumularea placii.

- Diabetul - este o afectiune care determina cresterea glicemiei sau a glucozei. Nivelurile ridicate de
zahar din sange pot deteriora vasele de sange si, in cele din urma, pot duce la boala coronariana.
Aceasta este o stare grava de sanatate care poate declansa atacuri de cord la unele persoane.

- Obezitatea - Sansele de a face un atac de cord sunt mai mari la supraponderali. Obezitatea este
asociata cu diverse afectiuni care cresc riscul de atac de cord, inclusiv: diabetul, tensiune arteriala
crescuta, niveluri ridicate de cholesterol si trigliceride.

- Fumatul - creste riscul de atac de cord. Poate duce, de asemenea, la alte afectiuni si boli
cardiovasculare.

- Varsta - Riscul de a face un atac de cord creste odata cu varsta. Barbatii prezinta un risc mai mare
de atac de cord dupa varsta de 45 de ani, iar femeile prezinta un risc mai mare de atac de cord dupa
varsta de 55 de ani.

- Istoricul de familie - Este mai probabil un atac de cord daca exista un istoric familial de boli cardiace
precoce. Riscul dvs. este deosebit de mare daca aveti membri ai familiei de sex masculin care au
dezvoltat boli de inima inainte de 55 de ani sau daca aveti membri ai familiei de sex feminin care au
dezvoltat boli de inima inainte de 65 de ani.

Alti factori care va pot creste riscul de atac de cord includ:

- Stresul;
- Lipsa de exercitiu;
- Utilizarea anumitor medicamente ilegale, inclusiv cocaina si amfetaminele;
- Istoric de preeclampsie sau tensiune arteriala ridicata in timpul sarcinii.

Complicatiile infarctului miocardic acut

a. Ritmuri cardiace anormale (aritmii). Se pot dezvolta „scurtcircuite” electrice, rezultand

ritmuri cardiace anormale, unele dintre ele putand fi grave, chiar fatale;
b. Insuficienta cardiaca. Un atac ar putea deteriora atat de mult tesutul inimii incat muschiul
ramas nu poate pompa suficient sange din inima. Insuficienta cardiaca poate fi temporara
sau poate fi o afectiune cronica rezultata din deteriorarea extensiva si permanenta a inimii;
c. Stop cardiac brusc. Fara avertizare, inima ta se opreste din cauza unei tulburari electrice care
provoaca o aritmie. Atacurile cardiace cresc riscul de stop cardiac brusc, care poate fi fatal
fara tratament imediat.

Diagnosticarea infarctului miocardic acut

Abordarea este aceeasi indiferent de tipul sindromului coronarian acut. Se efectueaza

evaluari ECG seriate si dozari repetate ale markerilor cardiaci, urmarindu-se diferentierea intre
angina instabila, NSTEMI si STEMI.
 1. ECG este investigatia cea mai importanta si ar trebui efectuata in primele 10 minute de la
prezentare. Este elementul central al algoritmului decizional, deoarece tratamentul cu
fibrinolitice aduce beneficii la pacientii cu STEMI, dar creste riscul la cei cu NSTEMI.

Teste suplimentare:

2. Analize de sange. Anumite proteine cardiace se scurg lent in sangele dupa afectarea inimii in
urma unui atac de cord. Medicii din camera de urgenta vor lua probe de sange pentru a testa
prezenta acestor enzyme;
3. Raze x la piept permite medicului sa verifice dimensiunea inimii si a vaselor de sange si sa
caute lichid in plamani;
4. Cateterism coronarian (angiograma). Un colorant lichid este injectat in arterele inimii printr-
un tub lung si subtire (cateter) care este alimentat printr-o artera, de obicei in picior sau
inghinal, catre arterele din inima ta. Colorantul face vizibile arterele pe raze X, dezvaluind
zone de blocaj;
5. Test de stres pentru a masura modul in care inima si vasele de sange reactioneaza la efort.
- mers pe o banda de alergare sau pedalare pe o bicicleta stationata in timp ce este atasat la o
masina ECG.
- Administrarea unui medicament pe cale intravenoasa care va stimuleaza inima similar cu modul
in care face exercitii fizice.

Tratamentul infarctului miocardic acut

Tratamentul infarctului miocardic acut este un tratament de urgenţă, cât mai rapid din momentul
debutului, cu scopul reducerii zonei de necroză miocardică şi a prevenirii complicaţiilor. Cantitatea de
muşchi care moare din lipsă de sânge poate fi redusă prin dizolvarea cheagurilor din arterele
coronare şi restabilirea circulaţiei sângelui.

La debutul durerii, se administrează o tabletă de NITROGLICERINĂ sub limbă la începerea

simptomelor. Dacă durerea nu dispare, se pot administra încă 2 tablete la interval de 5 minute.

Dacă simptomele nu dispar după 15 minute se anuntă serviciul unic de urgentă

În ambulanţele moderne echipate cu electrocardiografe există posibilitatea diagnosticului precoce a

IMA şi începerea tratamentului analgezic (de diminuare a durerii toracice) şi antianginos
(nitroglicerină sublingual, apoi în perfuzie intravenoasă).

La spital, la departamentul de urgenta se precizeaza diagnosticul prin examenul clinic si

electrocardiograma, apoi pacientul este transportat in unitatea de supraveghere coronariana unde se
incepe monitorizarea si tratamentul specific al infarctului de miocard acut ce consta in:

- montarea unei linii venoase;

- monitorizarea continuă a pacientului; (tensiune arterială, electrocardiogramă, stare generală);
- recoltarea analizelor de urgenţă;
- oxigenoterapie;
- nitroglicerină sublingual şi perfuzie intravenoasă;
- analgezice (algocalmin, mialgin);
- aspirină (şi eventual clopidogrel), heparină;
- tratament fibrinolitic (în cazul în care pacientul se prezintă la spital la mai puţin de 12 ore de la
debutul infarctului miocardic acut) cu streptokinaza sau alte trombolitice. Aceste medicamente
dizolvă cheagurile de sânge şi restabilesc fluxul normal de sânge prin arterele coronare. Mărimea
zonei din muşchiul inimii care a suferit infarctul poate fi scăzută dacă fluxul este restabilit foarte
 devreme. Dar timpul este de o importanţă majoră! Dacă apar întârzieri, beneficiul metodei este
scăzut;
O altă variantă de tratament pentru redeschiderea arterei coronare implicate în infarctul
miocardic acut este angioplastia coronariană a arterei implicate în infarctul de miocard (în
centrele în care există laborator de cateterism şi în situaţii selectate); Angioplastia coronariană
reprezintă procedeul de deschidere a arterei coronare stenozate (îngustate) cu ajutorul unui
balon care se umflă la acest nivel. În ceea ce vă priveşte, procedura în sine se aseamănă cu cea
efectuată pentru coronarografie. După deschiderea arterei coronare cu ajutorul balonului, se va
monta la acest nivel un stent. Acesta reprezintă un tub sub formă de reţea metalică cilindrică,
având capacitatea de a menţine vasul deschis. Prezenţa stentului necesită un tratament
antiagregant plachetar special la indicaţia medicului cardiolog.
Angioplastia şi stentul reprezintă un tratament eficient numai în condiţiile în care vă trataţi în
paralel factorii de risc coronarian (prin scădere în greutate, oprirea fumatului, scăderea lipidelor
şi glicemiei, controlul tensiunii arteriale).
În caz contrar, există un risc important de restenozare (reîngustare) a arterei dilatate!
- se continuă tratamentul cu heparină, betablocante (de ex. metoprolol), aspirină şi eventual
clopidogrel, precum şi alte medicamente care îmbunătăţesc funcţia inimii, în funcţie de situaţia
pacientului;
- tratamentul anxietăţii (frecventă la pacienţii cu infarct miocardic acut în primele 24-48 ore):
diazepam, alprazolam, hidroxizin.
- Tratamentul medical nu este identic la toţi pacienţii care se prezintă cu infarct de miocard, el
este nuanţat în funcţie de starea clinică a pacientului, de localizarea infarctului de miocard, de
apariţia sau nu a complicaţiilor.

În mod obişnuit, pacientul rămâne 24-48 ore în unitatea de coronarieni (în cazurile necomplicate)
şi ulterior este transferat în eşalonul doi – saloanele de urmărire postinfarct miocardic.

- Coronarografia se efectuează prin introducerea la nivel inghinal a unui tub foarte subţire
(cateter) într-o arteră, şi înaintarea lui până la arterele inimii; aici se injectează o substanţă de
contrast care permite vizualizarea anatomiei arterelor coronare. Coronarografia se face sub
anestezie locală (la picior), pacientul este treaz şi discută cu medicul în cursul procedurii, putând
să vadă pe un ecran anumite detalii ale acesteia. Durata unei astfel de proceduri este între 20-40
minute, ea fiind urmată de o perioadă de şedere la pat de 12 ore.

INFARCT MIOCARDIC ACUT - PREVENTIE

Puteti face numerosi pasi pentru a preveni atacul de cord, chiar daca ati mai avut unul inainte. O
modalitate de a va reduce riscul este sa mancati o dieta sanatoasa pentru inima. Aceasta dieta ar
trebui sa constea in mare parte din cereale integrale, legume, fructe, proteine slabe. De asemenea,
trebuie sa reduceti cantitatea de zahar, grasime saturate, grasimi nesaturate si colesterol din dieta
dvs. Acest lucru este important in special pentru persoanele cu diabet, hipertensiune arteriala si
colesterol ridicat.
Exercitii fizice de mai multe ori pe saptamana va va imbunatati, de asemenea, sanatatea
cardiovasculara. Daca ati facut un atac de cord recent, ar trebui sa discutati cu medicul
dumneavoastra inainte de a incepe un nou plan de exercitii. De asemenea, este important sa nu mai
fumati. Renuntarea la fumat va scadea semnificativ riscul de atac de cord si va imbunatati sanatatea
inimii si a plamanilor. De asemenea, trebuie sa evitati sa fumatul pasiv.