Miocardita (îngrijirea pacientului cu

miocardită)
Miocardita (cunoscută și sub numele de cardiomiopatie inflamatorie) este o inflamație a
mușchiului inimii (miocard).
Miocardita poate afecta atât funcția de pompă a inimii, cât și funcția electrică, conducând la
tulburări de ritm, până la moarte subită.

Toate afecțiunile miocardice sunt denumite cardiomiopatii. Astfel miocardita este numită
științific și cardiomiopatie inflamatorie.

Etiologie 
 Miocardita se datorează cel mai adesea unei infecții virale. Multe virusuri sunt asociate
frecvent cu miocardita, inclusiv virusurile care provoacă răceala (adenovirus);  hepatita B și
C; parvovirus; virusul herpes simplex, infecțiile gastrointestinale
(ecovirusuri), mononucleoza (virusul Epstein-Barr); persoanele cu HIV.
 Infecția bacteriană stafilococul, streptococul, bacteria care provoacă difteria și bacteria
transmisă de căpușe responsabilă de boala Lyme.
 boli autoimune (ex: lupus).
 Uneori, miocardita poate rezulta dintr-o reacție la un medicament sau poate face parte dintr-
o afecțiune inflamatorie mai generală.

Semne și simptome 
Semnele și simptomele miocarditei includ:

 Durere în piept;

 Dificultăți de respirație, în repaus sau în timpul activității

 Bătăi rapide sau neregulate ale inimii (aritmii)
 Edem cu acumulare de lichid cu umflarea picioarelor, gleznelor și picioarelor
 Oboseală;

 Palpitații (din cauza ritmului cardiac anormal)

 Alte semne și simptome, legate de virusul răspunzător, cum ar fi: dureri de cap, dureri de
corp, dureri articulare, febră, dureri în gât sau diaree.
Miocardita este adesea asociată cu pericardită, iar multe persoane cu miocardită prezintă semne
și simptome care sugerează miocardită și pericardită în același timp.
Complicații
De obicei, miocardita dispare fără complicații permanente. Cu toate acestea, miocardita severă
poate afecta permanent mușchiul inimii, posibil cauzând:

 insuficiență cardiacă din cauza cardiomiopatiei dilatative;

 infarct miocardic acut;

 accident vascular cerebral;
 aritmii;

 moarte subită;
Diagnostic
 Electrocardiogramă (ECG);
 Examene de sânge (creșterea troponinei);
 RMN cardiac;
 Ecografie cardiacă.
Tratament 
Tratamentul depinde atât de severitate, cât și de cauză. Se bazează pe tratamentul etiologic,
precum și tratamentul simptomatic.
Sunt utilizate în tratament:

 tonicardiace, diuretice, anticoagulante, vasodilatatoare.

Se recomandă:

 evitarea exercițiilor fizice;

 dieta: hiposodată, mese cantitativ reduse;

 alcoolul și fumatul sunt interzise.

În cazurile severe, pacientul poate avea nevoie de transplant cardiac.

Îngrijirea pacientului cu miocardita

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu
miocardita
 asistentul medical asigură repausul la pat;

 asigurarea unui microclimat corespunzător,  camera trebuie să fie încălzită potrivit și bine
aerisită;

 măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;

 va menține și va corecta echilibrul hidroelectrolitic și acido-bazic prin perfuzii IV;
 se vor institui măsuri de combatere a șocului (perfuzii cu lichide, oxigen).

 recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinări de laborator;

 administrarea tratamentului  medicamentos prescris de medic: tratament etiologic,

simptomatic, tratamentul complicațiilor și urmărirea efectelor acestuia;
 supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului tratamentului pentru
prevenirea potențialelor complicații (septice, toxice, alergice);

 educație sanitară: pacienții si familia vor fi informați despre boala, cum tratează, previne; se
recomandă evitarea exercițiilor fizice;

 asigurarea alimentației corespunzătoare: dieta hiposodată, mese cantitativ reduse; alcoolul și

fumatul sunt interzise;

 ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale;

 face bilanțul zilnic intre lichidele ingerate și cele excretate;

 asigurarea odihnei și reducerea anxietății pacientului prin suport psihologic;

 asigurarea unei hidratări corespunzătoare;

 pregătirea psihică a pacientului pentru a cunoaște esența și importanța examinărilor;

 pregătirea pre și postoperatorie, dacă este cazul;

 furnizează pacientului informațiile necesare pentru îngrijirea sa la domiciliu;