Sindromul Cushing apare atunci când organismul are prea mult cortizol.

Prea mult cortizol poate provoca unele dintre semnele caracteristice ale sindromului Cushing – grăsime dispusă
caracteristic gâtului “ceafă de bivol”, facies cu aspect de „lună plină” și vergeturi pe tegumente. Sindromul
Cushing poate duce, de asemenea, la hipertensiune arterială, pierderi osoase și, uneori, diabet de tip 2.

Semne și simptome – Manifestări de dependență în sindromul Cushing

 grăsime dispusă caracteristic la nivelul abdomenului “sorț abdominal”;
 grăsime dispusă caracteristic gâtului “ceafă de bivol”;
 facies Cushingoid cu aspect de „lună plină”;
 extremități subțiri cu hipotrofie musculară;
 tegumente subțiri, uscate;
 aspect marmorat pe membre;
 vergeturi pe abdomen, fese, brațe, axile cu striuri purpurice ;
 uneori pete hemoragice, echimoze rezultate din răniri ușoare;
 răni care se vindecă greu;
 acnee;
 hirsutism (pilozitate de tip masculin pe față, membre);
 căderea părului;
 îngroșarea vocii;
 amenoree sau tulburări menstruale;
 depresie, neliniște, tulburări de atenție și de memorie;
 hipertensiune arterială ca urmare a retenției de apă și sodiu;
 scăderea imunității;

Problemele pacientului cu sindrom Cushing

 alterarea echilibrului hidric prin exces;
 alterarea ritmului cardiac în legătura cu HTA;
 intoleranță la activitate;
 scăderea performanțelor;
 alterarea imaginii corporale;
 scăderea stimei de sine;
 risc de infecții;

Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu sindrom Cushing

 menținerea în limite normale a volumului de lichide;
 prevenirea infecțiilor;
 suport psihologic;
 creșterea stimei de sine;
Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu sindrom Cushing
 Asistentul medical ajută pacientul la activități care îl pot solicita;
 Susține psihologic pacientul pentru creșterea stimei de sine și pentru depășirea complexelor legate de
imaginea corporală;
 Educă pacientul cu privire la boala, tratament și regim de viață;
 Măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;
 Recoltarea de produse biologice și patologice pentru examinări de laborator;
 Administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic și urmărirea efectelor acestuia;
 Asigurarea condițiilor de spitalizare, a mediului securizant și de protecție: saloane călduroase, însorite,
luminoase, cu umiditate adecvată și ventilație corespunzătoare;
 Supravegherea pacientului: facies, tegumente, comportament, funcții vitale și vegetative
(măsurare/notare în foaia de temperatura);
 Realizarea unei comunicări (verbale și non-verbale) eficiente: transmitere corectă (la timp) de
informații, stabilirea unor relații de încredere între pacient și echipa medicală, obținerea feed-back-ului;
 Asigurarea igienei: efectuarea toaletei parțiale (sau ajutor în efectuarea acesteia); schimbarea lenjeriei
(de pat și de corp) de câte ori este necesar; asigurarea repausului la pat și a unei poziții adecvate,
fiziologice;
 Supravegherea stării generale a pacientului și observarea efectului tratamentului pentru prevenirea
potențialelor complicații (septice, toxice, alergice);
 Ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale;
 Asigurarea odihnei și reducerea anxietății pacientului prin suport psihologic;
 Asigurarea unei hidratări corespunzătoare;
 Pregătirea psihică a pacientului pentru a cunoaște esența și importanța examinărilor;
 Furnizează pacientului informațiile necesare pentru îngrijirea sa la domiciliu;
 Instruiește pacientul cu privire la importanța unui stil de viață sănătos;
 Combate temerile și încurajează pacientul;
Boala Addison apare atunci când secreția de hormoni devine insuficientă, ca urmare a afectării glandelor
suprarenale.
Cauze ale insuficienței glandelor suprarenale pot include:
 Insuficiență suprarenală autoimună;
 Tuberculoza;
 Alte infecții ale glandelor suprarenale;
 Răspândirea cancerului la glandele suprarenale;
 Sindromul Waterhouse-Friderichsen;
 HIV;
 Hemoragie suprarenală bilaterală;

Simptomele bolii Addison se dezvoltă de obicei lent, adesea pe parcursul a câteva luni. Adesea, boala
progresează atât de lent încât simptomele sunt ignorate. Semnele și simptomele pot include:
 Slăbiciune, oboseală;
 Scădere în greutate;
 Amețeală;
 Inapetență până la refuzul alimentelor;
 Accentuarea pigmentației tegumentare (semn caracteristic);
 Anorexie, greață, vomă;
 Pierdere masivă de apă;
 Hipotensiune arterială (sub 100mmHg), hipoglicemie;
 Diaree cronică, durere abdominală;
 Pierderea părului la femei;
 Tulburări de echilibru și de vedere;
 Acufene;
 Lipotimie;
 Sindrom depresiv, dificultăți de concentrare;
 Anxietate, apatie, iritabilitate;
 hipomenoree, libidou scăzut, infertilitate .

Criza poate avea următoarele semne și simptome:

 Slăbiciune severă;
 Confuzie;
 Durere în partea inferioară a spatelui sau a picioarelor;
 Dureri abdominale severe, vărsături și diaree, ducând la deshidratare;
 Scăderea conștienței sau delir;
 Tensiune arterială scăzută;
 Potasiu ridicat (hiperkaliemie) și sodiu scăzut (hiponatremie);
Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu boala Addison
 pacientul să nu prezinte modificări ale tensiunii arteriale;
 pacientul să își poată crește capacitatea de adaptare la efort și să poată îndeplini activitățile zilnice;
 pacientul să crească în greutate și să se mențină;
 pacientul să privească optimist;
 să fie combătute efectele bolii;
Problemele pacientului cu boala Addison
 alterarea echilibrului hidric prin deficit;
 pierderea de lichide care poate conduce la șoc hipovolemic;
 dezechilibre hidrolectrolitice;
 stare emotivă, iritabilitate;
 intoleranță la activitate ;
 alterarea nutriției legată de inapetență, vărsături;
 risc de hipoglicemie;
 alterarea imaginii corporale din cauza hiperpigmentației;
 risc de accidentare din cauza predispoziției la amețeli și lipotimii;

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu boala Addison

 măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;
 recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinări de laborator;
 administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic și urmărirea efectelor acestuia;
 supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului tratamentului pentru prevenirea
potențialelor complicații (septice, toxice, alergice);
 asigurarea odihnei și reducerea anxietății pacientului prin suport psihologic;
 pregătirea psihică a pacientului pentru a cunoaște esența și importanța examinărilor;
 asistentul medical asigură aportul de lichide necesar prin administrare parenterală, la nevoie;
 cântărește zilnic pacientul;
 asigurarea unei hidratări corespunzătoare;
 face bilanțul zilnic intre lichidele ingerate și cele excretate;
 verifică trugorului pentru aprecierea deshidratării;
 asigură mediul cu îndepărtarea factorilor de stres, reducerea zgomotelor, temperatura constantă, aerisirea
salonului, asigurarea unui microclimat corespunzător;
 alternarea perioadelor de activitate cu perioade de odihnă și asistarea pacientului pentru evitarea
posibilelor accidente;
 dozarea glicemiei;
 evitarea factorilor care pot declanșa criza: efort fizic, frig, căldură, emoții;
 instruiește pacientul pentru administrarea tratamentului acasă; acesta trebuie să aibă permanent asupra
lui medicamentele (tablete de prednison sau cortizon injectabil);
 pacientul cu boala Addison trebuie să poarte mereu asupra lui un carnet unde este notat faptul că suferă
de această boală și doza care trebuie să fie administrată într-o eventuală criză;
 asistentul medical sfătuiește familia să susțină psihic pacientul și să cunoască semnele unei crize sau ale
unei doze necorespunzătoare (greață, slăbiciune, depresie, amețeală, poliurie).