Sunteți pe pagina 1din 4

SINDROMUL OVARELOR POLICHISTICE

Sindromul de ovar polichistic (SOP) este o tulburare hormonală frecventă la femeile


de vârstă reproductivă. Femeile cu SOP produc cantități mai mari decât cele normale de
hormoni masculini. Acest dezechilibru hormonal face ca corpul lor să sară peste perioadele
menstruale.
Ovarele pot dezvolta numeroase colecții mici de lichid (foliculi) și nu reușesc să
elibereze în mod regulat ovule. Sindromul este numit după chisturile caracteristice care se
pot forma pe ovare, deși este important de reținut că acesta este un semn și nu cauza de bază
a tulburării. PCOS este un „sindrom” sau un grup de simptome care afectează ovarele
și ovulația. Cele trei caracteristici principale ale sale sunt:

1. chisturi ovariene
2. niveluri ridicate de hormoni masculini

3. perioade menstruale neregulate sau omise

Etiologia Sindromulului de ovar polichistic


Cauza exactă a sindromului ovarelor polichistice rămâne incertă și nu există un
tratament cunoscut. Diagnosticul și tratamentul precoce pot reduce riscul de complicații pe
termen lung, cum ar fi diabetul de tip 2 și bolile de inimă.

Factori de risc în Sindromul de ovar polichistic

PCOS este cauzată de o combinație de factori genetici și de mediu. Factorii de risc


includ:

 obezitatea
 lipsa exercițiului fizic

 antecedentele familiale ale unei persoane cu această afecțiune.

 rezistența la insulină. Acest lucru contribuie la creșterea producției și activității


hormonilor masculini. Excesul de greutate sau obezitatea crește, de asemenea, cantitatea
de insulină pe care o produce organismul.

Semne și simptome la pacienta cu Sindromul de ovar polichistic


Persoanele cu SOP pot prezenta:

1. Ciclurile menstruale rare, neregulate sau prelungite sunt cel mai frecvent semn al SOP

2. Nivelurile crescute de hormoni masculini pot duce la semne fizice, cum ar fi excesul de
păr facial și corporal (hirsutism) și ocazional acnee severă.

3. Dureri pelvine.

4. Infertilitate

Caracteristicile primare ale acestui sindrom includ: hiperandrogenismul, anovulația,


rezistența la insulină și perturbarea neuroendocrină.
Complicații în Sindromul de ovar polichistic
Complicațiile SOP pot include:

 Infertilitate

 Diabet gestațional sau hipertensiune arterială indusă de sarcină


 Avort spontan sau naștere prematură

 Sindromul metabolic – un grup de afecțiuni, inclusiv hipertensiune arterială, zahăr din


sânge crescut și niveluri anormale de colesterol sau trigliceride, care cresc
semnificativ riscul de boli cardiovasculare
 Diabet de tip 2 sau prediabet
 Apnee de somn

 Depresie, anxietate și tulburări de alimentație

 Sângerare uterină anormală

 Cancer al mucoasei uterine (cancer endometrial)

Diagnosticul sindromului ovarelor polichistice


Diagnosticul se bazează pe două dintre următoarele trei constatări:

 anovulație

 niveluri ridicate de androgeni

 chisturi ovariene.

Tratament Sindromul de ovar polichistic


Nu există un remediu pentru SOP, dar simptomele pot fi tratate. Tratamentele primare
pentru SOP includ modificări ale stilului de viață și medicație:

 Pierderea în greutate și o dietă sănătoasă și echilibrată.

 Mișcare și exercițiu fizic.

 Medicamente pentru a trata simptome precum creșterea excesivă a părului, menstruații


neregulate și probleme de fertilitate.

 Dacă medicamentele pentru fertilitate nu sunt eficiente, poate fi recomandată o


procedură chirurgicală simplă numită foraj ovarian laparoscopic (LOD).

Obiectivele tratamentului pot fi considerate în patru categorii:

 Scăderea nivelului de rezistență la insulină

 Restabilirea fertilităţii
 Tratamentul hirsutismului sau acneei

 Restabilirea menstruației regulate și prevenirea hiperplaziei endometriale și a cancerului


endometrial

Îngrijirea pacientei cu Sindromul de ovar polichistic


Intervențiile asistentului medical
 asigurarea condițiilor de spitalizare, a mediului securizant și de protecție: saloane
călduroase, însorite, luminoase, cu umiditate adecvată și ventilație corespunzătoare;

 supravegherea pacientului: facies, tegumente, comportament, funcții vitale și


vegetative (măsurare/notare în foaia de temperatura);
 recunoașterea manifestărilor de dependență și a modificărilor survenite în evoluția stării
generale a pacientului;

 realizarea unei comunicări (verbale și non-verbale) eficiente: transmitere corectă (la


timp) de informații, stabilirea unor relații de încredere între pacient și echipa medicală,
obținerea feed-back-ului;

 asigurarea igienei: efectuarea toaletei parțiale (sau ajutor în efectuarea acesteia);


schimbarea lenjeriei (de pat și de corp) de câte ori este necesar; asigurarea repausului la
pat și a unei poziții adecvate, fiziologice;

 mobilizare periodică; efectuarea exercițiilor de mobilizare (pasive, pasivo-active);


încurajare pentru efectuarea exercițiilor active;

 consilierea pacientului, suport psihologic, explicații privind afecțiunea (cu păstrarea


secretului profesional);

 încurajare și suport prin comunicare adecvată (acordarea atenției necesare);

 facilitarea consilierii psihologice pentru recăpătarea controlului conștient și informat


asupra situației sale;

 pregătire psihică pentru tehnicile și manoperele medicale : informare, explicații,


asigurarea confortului psihic, obținerea consimțământului;
 educație pentru sănătate: lămurire asupra necesității respectării conduitei terapeutice (a
măsurilor de reabilitare) și a controlului medical periodic; explicarea importanței
menținerii unui regim de viață echilibrat (inclusiv renunțarea la fumat) pentru prevenirea
complicațiilor.

 intervenții delegate: participarea la examenul clinic (conform timpilor cunoscuți),


asigurarea condițiilor de mediu necesare examinării; pregătirea documentelor medicale;
pregătirea materialelor și instrumentelor necesare examinării; pregătirea psihică și fizică
a pacientului pentru examinare; servirea medicului cu instrumentele solicitate;
transportul pacientului la salon (când examinarea s-a efectuat în cabinetul de
consultații);

 recoltarea probelor biologice și patologice  pentru examenele de laborator:


 participarea la investigații paraclinice: ecografia (sonografia): aduce informații
complementare legate de natura chisturilor.
 administrarea tratamentului la indicația medicului;
 montarea și supravegherea perfuziilor endovenoase;
 îngrijiri postoperatorii: supravegherea pacientului conform etapelor cunoscute;
 prevenirea complicațiilor postoperatorii (locale și generale) prin supraveghere atentă,
permanentă, aplicarea corectă a tuturor tehnicilor și manoperelor medicale și observarea
eventualelor modificări survenite în evoluția postoperatorie (informarea medicului
pentru adaptarea conduitei terapeutice);

S-ar putea să vă placă și