fecțiunile pancreasului

Hipersecreția: hiperinsulinemie

Hipersecreția poate duce la hiperinsulinemie, iar prea multă insulină poate duce la prea puțin
zahăr în sânge.

Hiposecreția: diabet

Hiposecreția poate duce la diabetul de tip 1 sau de tip 2.

Afecțiunile glandelor paratiroide

Hipersecreția

Hipersecreția poate provoca fragilizarea oaselor și apariția fracturilor, precum și pietre în

sistemul urinar.

Hiposecreția

Hiposecreția duce la contracții musculare involuntare sau la tetanie, cauzată de un nivel prea mic
de calciu în plasmă.

Afecțiunile tiroidei

Hipertiroidism: boala Graves

Hipertiroidismul este cauzat cel mai adesea de boala Graves și poate duce la accelerarea
metabolismului, transpirație, aritmie sau ritm cardiac neregulat, pierdere în greutate și
iritabilitate.

Hipotiroidism: tiroidita Hashimoto

Hipotiroidismul poate duce la oboseală, acumularea de kilograme, depresie, dezvoltarea osoasă

anormală, dezvoltare întârziată. Apare din cauza tiroiditei Hashimoto, a îndepărtării tiroidei sau
în urma expunerii la anumite substanțe (amiodaronă).
Afecțiunile glandei pituitare

Hipersecreția: gigantism

Hipersecreția poate duce la gigantism (acromegalie) sau creștere excesivă.

Hiposecreția: hipopituitarism

Hiposecreția duce la creștere încetinită a oaselor și o statură mică (nanism).

Afecțiunile timusului

Hipersecreția

Hipersecreția poate duce la un sistem imunitar hiperactiv, care reacționează excesiv la

amenințările percepute, ceea ce poate provoca o boală autoimună.

Hiposecreția

Hiposecreția poate duce la un sistem imunitar slăbit, în care organismul nu poate lupta împotriva
infecțiilor și cedează cu ușurință în fața virusurilor, bacteriilor și a altor agenți patogeni.

Afecțiunile ovarelor: sindromul ovarelor polichistice

Nu se știe cu exactitate care sunt cauzele sindromului ovarelor polichistice, dar specialiștii cred
că nivelurile ridicate de hormoni masculini împiedică ovarele să producă hormoni și ovule în
mod normal. Moștenirea genetică, rezistența la insulină (cauzată uneori de obezitate) și
inflamația au fost asociate cu producția excesivă de androgeni.

Afecțiunile testiculelor: hipogonadism

Hipogonadismul este o tulburare testiculară asociată cu un nivel scăzut de testosteron. Un nivel
prea mic de testosteron provoacă o serie de probleme, precum diminuarea libidoului și a masei
musculare, număr redus de spermatozoizi (fertilitate redusă) și pierderea părului corporal.

Vizita la medicul endocrinolog

În anumite situații, medicul de familie poate da o trimitere la endocrinolog, pentru ca pacientului
să i se gestioneze bolile care afectează sistemul endocrin, glandele și hormonii. Printre bolile
care necesită consulturi endocrinologice se numără diabetul, afecțiunile tiroidei și infertilitatea.
De asemenea, femeile însărcinate au nevoie de control endocrinologic.

Ce este un endocrinolog
Pentru a lămuri ce înseamnă endocrinolog, acesta este un medic specializat în endocrinologie,
instruit să diagnosticheze și să gestioneze bolile care afectează glandele și hormonii.
Endocrinologul își propune să restabilească echilibrul hormonal în sistemele organsimului
pacientului afectat, tratând frecvent următoarele afecțiuni: diabet, osteoporoză, probleme de
menopauză, tulburări metabolice, boli tiroidiene, producția excesivă sau insuficientă de hormoni,
unele tipuri de cancer, infertilitatea.

Când se recomandă un consult endocrinologic

Atunci când o persoană se confruntă cu un diagnostic al unei afecțiuni hormonale, cum ar fi
diabetul sau boala tiroidiană, medicul de familie poate sugera să consulte un endocrinolog. Dacă
medicul de familie descoperă o afecțiune despre care bănuiește că poate fi legată de nivelurile de
hormoni, poate redirecționa pacientul spre medicul endocrinolog pentru un diagnostic precis și o
schemă de tratament. Endocrinologul este la curent cu cele mai adecvate tratamente, chiar și
atunci când cele convenționale nu funcționează bine. Mulți pacienți au nevoie de îngrijire
personalizată din cauza altor probleme de sănătate care le afectează situația hormonală.
Și femeile însărcinate au nevoie de medicul endocrinolog. În timpul sarcinii, tiroida este
hiperstimulată, rezultând modificări ale concentrațiilor de hormoni tiroidieni. Evaluarea exactă a
funcției tiroidiene în timpul sarcinii este esențială, atât pentru inițierea terapiei cu hormoni, cât și
pentru ajustarea dozei de hormoni tiroidieni la pacientele care primesc deja tratament.
Fătul depinde în totalitate de rezervele de tiroxină ale mamei în primul trimestru de sarcină și
până la jumătatea perioadei pentru dezvoltarea neurologică normală și maturizarea sistemului
nervos. Deoarece evoluția sarcinii și a sănătății fetale, a nou-născutului și a copilului depind de o
suplimentare adecvată a hormonilor tiroidieni pe parcursul sarcinii, intervalele de referință
specifice trimestrului pentru funcțiile tiroidiene pot fi cruciale atât pentru sănătatea mamei, cât și
pentru făt.

Analize endocrinologie
În timpul primei vizite, medicul îi va adresa pacientului o serie de întrebări pentru a putea stabili
un diagnostic. Întrebările se referă la medicamentele curente, istoricul familial de probleme
hormonale, alte afecțiuni medicale, inclusiv alergii, obiceiuri alimentare și simptome cu care se
confruntă pacientul.
Medicul endocrinolog va verifica ritmul cardiac al pacientului și tensiunea arterială și va analiza
starea pielii, a părului, a dinților și a gurii. De asemenea, va solicita analize de sânge și probe de
urină. În urma diagnosticării, endocrinologul va sugera un plan de tratament, care va depinde de
afecțiunea care stă la baza simptomelor.
Analizele uzuale în endocrinologie sunt teste pentru tiroidă ( FT4 - tiroxină, FT3 –
triiodtironină, TSH, tiroglobulina, calcitonina, ioduria etc. ), pentru paratiroide (PTH), pentru
glandele suprarenale (cortizol sangvin și liber urinar, metanefrine urinare etc.), pentru glanda
pituitară (prolactina, hGH, ACTH etc.), pentru ovare (estradiol, progesteron etc.), pentru testicule
(testosteron liber).
Pentru a determina problemele sistemului endocrin, se pot recomanda și investigații precum CT,
RMN, puncție tiroidiană sau ecografie tiroidiană (ultimele două mai ales pentru evaluarea
nodulilor tiroidieni).