Glanda tiroidă - afecțiuni, cauze, simptome, tratament

Probleme cu glanda tiroidă - cauze, simptome, tratament

Conform celor mai recente statistici privind numărul persoanelor care suferă de boli tiroidiene, în România există peste 83.000 de cazuri, de două ori mai
multe față de 2010. Stresul, oboseala acumulată în timp, un regim de viață dezechilibrat au determinat, se pare, o creștere cu aproximativ 71% a cazurilor de
tiroidită cronică autoimună în decurs de doar șase ani, spun specialiștii și datele oferite de Institutul Național de Statistică.
Fiind o problemă care afectează atât de multe persoane, ne-am propus să acordăm atenție acestui subiect chiar în articolul următor.
Rolul glandei tiroide și a hormonilor tiroidieni
Efectele și simptomele dereglării glandei tiroide
Ce analize sunt recomandate pentru depistarea problemelor
Cele mai frecvente boli ale glandei tiroide
Ce stil de viață trebuie să adopți când suferi de aceste afecțiuni
Rolul glandei tiroide și a hormonilor tiroidieni
Fiind situată la nivelul gâtului, în partea din față, sub mărul lui Adam, glanda tiroidă este compusă din doi lobi cu formă ovală, dispuși de o parte și de alta a
traheei și uniți printr-un istm. Are o lungime totală de aproximativ cinci centimetri, iar forma ei este asemănătoare cu cea a unui fluture. Pe cât de mică este,
însă, pe atât de importantă, jucând un rol esențial în reglarea metabolismului. Prin secretarea celor doi hormoni, triiodotironina (T3) şi tiroxina (T4), glanda
tiroidă, atunci când funcționează normal, reglează nivelul de energie optim pentru procese precum:
transformarea hranei în „combustibil” necesar regenerării celulare;
transformarea alimentelor în „materie primă" pentru proteine, lipide și nu numai;
eliminarea reziduurilor și a substanțelor nefolositoare organismului;
susținerea mecanismului reglator al rezistenței vasculare, fiind astfel în strânsă legătură cu sistemul cardio-vascular.
Utilizând iodul din alimente, glanda tiroidă produce cei doi hormoni principali, triiodotironina (T3) și tiroxina (T4) al căror rol este de a regla funcții vitale în
corp, cum sunt:
Greutatea corporală;
Temperatura corpului;
Respiraţia și ritmul cardiac;
Sistemul nervos central şi periferic;
Puterea musculară;
Ciclul menstrual;
Nivelul colesterolului din sânge.
Efectele și simptomele dereglării glandei tiroide

Fiind în legătură directă cu buna funcționare a atâtor procese metabolice care au loc în corp, glanda tiroidă oferă semnale destul de evidente, atunci când apar
probleme. Asta mai puțin în cazul tiroiditei autoimune, unde boala este în 75% din situații asimptomatică. În restul manifestărilor, simptomele pot fi:
Te simți permanent slăbit sau, dimpotrivă, ești hiperactiv;
Suferi de amețeli și frisoane;
Experimentezi des senzația de sufocare sau de „nod în gât”;
Iei în greutate brusc sau, dimpotrivă, slăbești vizibil fără să îți schimbi dieta;
Transpiri mult și ești mai mereu agitat;
Resimți des efectele intensificării bruște a pulsului și a sarcinii cardiace;
Prezinți umflături în zona gâtului;
Ai senzația de gheară în capul pieptului;
În situațiile tensionate simți diferite înțepături la nivelul gâtului;
Obosești repede;
Ai o stare de neliniște, anxietate inexplicabilă, permanentă;
Întâmpini dificultăți de adaptare la temperatura mediului ambiant;
Suferi de calviție.
Dacă experimentezi o mare parte dintre aceste simptome, este indicat să consulți medicul endocrin, să îi comunici problemele și să urmezi setul de
analize recomandat de el.
Ce analize sunt recomandate pentru depistarea problemelor

Pentru evaluarea funcției tiroidiene, în general este recomandată efectuarea unei ecografii tiroidiene și efectuarea următoarelor analize medicale de sânge:
TSH (Hormonul tireostimulant al hipofizei)
FT3, FT4 (Dozarea hormonilor tiroidieni)
TPO (Anticorpi anti tireoperoxidaza)
TRAb, LATS (Anticorpi anti receptor)
Tiroglobulina
TT3 - Triiodotironina serică totală
TT4 - Tiroxina serică totală.
Cele mai frecvente boli ale glandei tiroide

În general, când apar dezechilibre la nivelul glandei tiroide, cantitatea de hormoni produşi este fie prea mică, ceea ce duce la hipotiroidism, fie prea mare -
hipertiroidism.
Hipotiroidism
Este o boală a tiroidei care nu poate fi vindecată, însă este tratată prin medicamente prescrise de doctorul endocrin. Afecțiunea apare datorită faptului că
secreția de hormoni tiroidieni este redusă, mai mică decât are nevoie organismul pentru a funcționa în parametri normali.
Cauze
Cauza cea mai frecventă este boala Hashimoto, o afecțiune autoimună cronică, în care anticorpii produși de limfocite distrug glanda tiroidă. În timp, această
boală se poate transforma în hipotiroidism permanent. O altă cauză pot fi nodulii tiroidieni, care trebuie eliminați prin intervenție chirurgicală pentru a nu
declanșa alte riscuri severe. Expunerea la radiații poate fi o altă cauză, la fel și hipotiroidismul congenital, când fătul se naște cu o tiroidă formată doar parțial
sau care nu funcționează corespunzător. De asemenea, cauze mai mult sau mai puțin confirmate prin cercetări științifice pot fi stresul posttraumatic sau
expunerea bruscă la factori emoționali intenși.
Simptome: excesul ponderal, dificultate în eliminarea kilogramelor în plus chiar ținând și diete, puls lent (sub 60 de bătăi pe minut), oboseală constantă, stări
de anxietate și depresie, constipații, modificări ale menstruației, căderea părului.
Tratament: medicul va prescrie o anumită doză de hormoni T4 pur sintetici care se găsesc sub formă de pastile și care funcționează ca și cum ar fi proprii
tăi hormoni tiroidieni.
Tiroidita cronică autoimună - boala Hashimoto
Este boala care are aproape aceleași simptome ca în cazul hipotiroidismului, doar că manifestarea ei este diferită. Sistemul imun al persoanelor cu această
afecțiune produce anticorpi care atacă glanda tiroidă, percepând-o ca pe un corp străin.
Cauze: predispoziția genetică, stresul acut, stresul posttraumatic, infecțiile virale și excesul de iod.
Simptome: 75% dintre pacienți pot fi asimptomatici, 20% prezintă simptome asemănătoare hipotiroidismului (creștere bruscă în greutate, anxietate,
depresie, senzatie de sufocare sau de „nod în gât”), în 5% din cazuri, pacientul devine pentru o perioadă tranzitorie, hipertiroidian și are manifestări
specifice: pierde brusc în greutate, are palpitații constante, tulburări de ritm cardiac, oboseală cronică și iritabilitate.
Tratament: dacă funcția tiroidei se menține în limite normale, nu este nevoie de tratament; în schimb, dacă apar modificări, pacientul necesită substituție cu
hormoni tiroidieni T4 prin tratament medicamentos.
Hipertiroidism
La fel ca în cazul hipertensiunii arteriale, „hiper” înseamnă „peste”, „prea mult”. Astfel, persoanele cu tiroidă hiperactivă au un exces de hormoni tiroidieni
și au un metabolism rapid.
Cauze: medicamente în exces luate pentru hipotiroidism, noduli care se dezvoltă în glanda tiroidă și care produc în mod independent hormoni tiroidieni,
prezența bolii Basedow-Graves. Simptome: Un organism alert, cum este cel al unui pacient care are hipertiroidism, obosește mai repede, transpiră în exces,
poate pierde brusc în greutate, are un ritm cardiac alert (80-100 de bătăi pe minut). Tratament: soluții medicamentoase care blochează tiroida să mai producă
hormoni, iodul radioactiv sau intervenția chirurgicală.
Ce stil de viață trebuie să adopți când suferi de aceste afecțiuni
Indiferent de boala depistată și de modul în care ea s-a dezvoltat, în primul rând va trebui să urmezi zilnic tratamentul medicamentos așa cum a fost prescris.
Apoi, la anumite intervale de timp, va trebui să faci controale și ecografii care urmăresc starea glandei tiroide, nivelul hormonilor tiroidieni din sânge și
evoluția nodulilor, dacă aceștia există.
Din fericire, tratamentele medicamentoase reușesc să țină în parametri optimi nivelul de hormoni. Pe lângă aceasta, adoptarea unei alimentații sănătoase,
mișcarea, sportul, evitarea situațiilor stresante, gestionarea corectă a emoțiilor și grija constantă față de propria persoană te vor ajuta să te întorci la un stil de
viață normal.
În concluzie, oricare ar fi afecțiunea, atunci când ea impactează buna funcționare a tiroidei, va modifica multe alte procese metabolice care au loc în
organism. De la ritmul cardiac, respirație, ciclu menstrual, până la starea de spirit, emoții și puterea de concentrare. Acordând grijă, atenție și respectând
tratamentul potrivit, vei îmbunătăți starea de sănătate a întregului sistem minte-corp-suflet.
TSH (hormon hipofizar tireostimulator bazal)
METODA
Chemiluminiscență / Chemiluminescent microparticle immunoassay (CMIA) / Electrochemiluminiscență
MATERIAL UZUAL
ser
TRANSPORT (TEMP. °C)
2-8
STABILITATEA PROBEI
2 zile la 2-8°C, 1 luna la -20°C
CANTITATE MINIMĂ
1 ml
FRECVENȚA
zilnic
31 lei
 
Analiza poate fi decontată CAS / CASAOPSNAJ pe baza biletului de trimitere de la medicul de familie/de specialitate.*
* Valabil doar în județele în care Bioclinica are contract CAS (Arad, Bihor, Bistrița-Năsăud, Brașov, București, Cluj, Constanța, Dolj, Gorj, Hunedoara, Iași,
Mureș, Timiș) / CASAOPSNAJ (Arad, București, Cluj, Mureș).
Despre analiză - TSH (hormon hipofizar tireostimulator bazal)
Generalități
TSH (hormonul tireostimulator bazal sau tirotropina) este sintetizat la nivelul celulelor bazofile ale adenohipofizei, având un ritm circadian de secreție,
controlat de hormonul eliberator de TSH (TRH).
TSH deține un rol important în stimularea producției și secreției hormonilor tiroidieni:
tiroxina (T4)
triiodotironina (T3)
Efectuarea TSH este un test de primă intenție în diagnosticul afecțiunilor tiroidiene.
Valori scăzute TSH se regăsesc în:
Hipertiroidism
Boală Graves
Administrarea tratamentului cu hormoni tiroidieni în exces
Valori crescute TSH se regăsesc în:
Sarcină
Tiroidită Hashimoto
Hipotiroidism
Semnificație clinică
În cazul hipotiroidismului primar, nivelele T4 şi T3 sunt scăzute, iar cele ale TSH sunt semnificativ ridicate.
Hipotiroidismul secundar - secreţie inadecvată de TSH datorată unor afectiuni hipofizare.
Hipotiroidismul terţiar - eliberare deficitară de TRH ca urmare a unor afecţiuni ale hipotalamusului.
Hipertiroidismul primar (ex. boala Graves sau guşa nodulară) este asociat cu nivele crescute de hormoni tiroidieni şi nivele foarte scăzute sau nedetectabile
de TSH.
Indicaţii
evaluarea statusului tiroidian, alături de alte teste specifice
diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor tiroidiene
TT3-Triiodotironina serică totală
METODA
Chemiluminiscență / Electrochemiluminiscență
MATERIAL UZUAL
ser
TRANSPORT (TEMP. °C)
2-8
STABILITATEA PROBEI
2 zile la 2-8°C, > 2 zile la -20°C
CANTITATE MINIMĂ
1 ml
FRECVENȚA
zilnic
31 lei
 
Despre analiză - TT3-Triiodotironina serică totală
Generalități
Triiodotironina (T3) este principalul responsabil pentru exercitarea efectelor hormonilor tiroidieni asupra organelor ţintă.
T3 se formează în special la nivelul ficatului, din T4. Astfel, concentraţia serica a T3 reflectă mai degrabă statusul funcţional al ţesuturilor periferice decât
performanţa secretorie a tiroidei. La fel ca şi T4, aproximativ 99% din T3 este legat de proteine de transport.
O reducere a conversiei T4 la T3, cu scăderea concentraţiei de T3, poate să apară sub influenţa unor medicamente (propranolol, glucocorticoizi, amiodarona)
şi în afecţiuni severe non-tiroidiene, fiind cunoscută sub denumirea de “sindromul T3 scăzut”.
Semnificație clinică
Determinarea T3 poate fi utilizată în:
Diagnosticul hipertiroidismului T3 (T4 este în limite normale, T3 este crescut)
Detectarea stadiilor precoce de hipertiroidism
Diagnosticul tireotoxicozei factitia
TT4-Tiroxina serică totală
METODA
Chemiluminescență / Electrochemiluminiscență
MATERIAL UZUAL
ser
TRANSPORT (TEMP. °C)
2-8
STABILITATEA PROBEI
2 zile la 2-8°C, > 2 zile la -20°C
CANTITATE MINIMĂ
1 ml
FRECVENȚA
zilnic
31 lei
 
Despre analiză - TT4-Tiroxina serică totală
Generalități
Tiroxina (T4) este principalul hormon secretat de tiroidă. Are efect asupra metabolismului general. Este stocată în foliculii tiroidieni (legată de
tiroglobulină), secreţia sa fiind dependenţa de TSH.
Deoarece majoritatea T4 seric este legat de proteine (TBG, prealbumină şi albumină), determinarea sa furnizează informaţii corecte doar în condiţiile unei
capacităţi normale de legare a tiroxinei. În acest scop se determina TBI (thyroxinebinding index) care evaluează site-urile de legare a tiroxinei.
Nivelul proteinelor de transport trebuie luat în considerare în cadrul evaluarii concentraţiei serice a hormonilor tiroidieni, deoarece acestea sunt supuse unor
influenţe exogene şi endogene (de exemplu, preparate care conţin estrogeni, sarcină, sindrom nefrotic).
Semnificație clinică
Determinarea T4 poate fi utilă în:
diagnosticul hipertiroidismului
diagnosticul hipotiroidismului primar şi secundar
monitorizarea terapiei de supresie a TSH-ului.
Tiroglobulina
METODA
Electrochemiluminiscență
MATERIAL UZUAL
ser
TRANSPORT (TEMP. °C)
2-8
STABILITATEA PROBEI
3 zile la 2-8°C, 1 lună la -20°C (A se congela doar o dată! )
CANTITATE MINIMĂ
1 ml
FRECVENȚA
zilnic
66 lei
 
Despre analiză - Tiroglobulina
Generalități
Tiroglobulina este o glicoproteină sintetizată în cantităţi mari de către tirocite şi eliberată în lumenul foliculilor tiroidieni. Producţia de tiroglobulină este
stimulată de TSH, deficienţa de iod şi prezenţa imunoglobulinelor stimulatoare ale tiroidei.
În timpul sintezei tiroglobulinei de către tirocite şi a transportului acesteia către foliculi, cantităţi mici de proteină pot trece în sângele circulant. Prin urmare,
concentraţii scăzute de tiroglobulina pot fi găsite şi în sângele persoanelor care nu suferă de afecţiuni tiroidiene. Astfel nivele scăzute de tiroglobulina indică
prezenţa ţesutului tiroidian.
După tiroidectomie tiroglobulina nu mai este detectabilă.
Semnificație clinică
Tiroglobulina joacă un rol decisiv în sinteza hormonilor tiroidieni T3 şi T4.
În cazuri de hipotiroidism congenital determinarea tiroglobulinei poate fi folosită pentru a distinge între absenţa totală a glandei tiroide şi hipoplazia
tiroidiană sau alte condiții patologice. Afectarea peretelui folicular poate avea ca rezultat creşterea cantităţii de tiroglobulină eliberată în sânge.
Tiroglobulina este aşadar un marker al integrităţii morfologice a glandei tiroide.
Determinarea tiroglobulinei poate fi utilă în diferenţierea tiroiditei subacute de tireotoxicoză. În cazurile avansate sunt de aşteptat valori scăzute ale
tiroglobulinei, datorită suprimarii TSH-ului.
 Anticorpi anti tireoperoxidaza (TPO)
SINONIME
Anticorpi anti microzomiali, ATPO
METODA
Chemiluminiscență/Chemiluminescent Microparticle Immunoassay (CMIA)/Electrochemiluminiscență
MATERIAL UZUAL
ser
TRANSPORT (TEMP. °C)
2-8
STABILITATEA PROBEI
2 zile la 2-8°C, > 2 zile la -20°C
CANTITATE MINIMĂ
1 ml
FRECVENȚA
zilnic
42 lei
 
Analiza poate fi decontată CAS / CASAOPSNAJ pe baza biletului de trimitere de la medicul de specialitate.*
* Valabil doar în județele în care Bioclinica are contract CAS (Arad, Bihor, Bistrița-Năsăud, Brașov, București, Cluj, Constanța, Dolj, Gorj, Hunedoara, Iași,
Mureș, Timiș) / CASAOPSNAJ (Arad, București, Cluj, Mureș).
Despre analiză - Anticorpi anti tireoperoxidaza (TPO)
Indicații clinice
Testul este util în diagnosticarea tiroiditei autoimune (cele mai comune forme fiind tiroidita Hashimoto şi boala Graves). Anticorpii anti TPO sunt prezenţi în
aproape toate cazurile de tiroidită Hashimoto şi în majoritatea cazurilor de boală Graves. Peroxidaza tiroidiană este o enzimă care catalizează iodarea
tirozinei la tiroglobulina, în cursul sintezei hormonilor tiroidieni T3 şi T4. Anticorpii anti TPO au mai fost denumiţi şi anticorpi anti-microzomiali, deoarece
se leagă de componenta microzomială a celulelor tiroidiene. Studii recente au confirmat faptul că tireoperoxidaza este principala componentă antigenică
microzomială. Un nivel uşor crescut de anticorpi anti TPO poate fi prezent la sub 10% din populația sănătoasă şi în cazul unor afecţiuni non-tiroidiene, cum
ar fi bolile inflamatorii reumatice.

Una dintre cele mai frecvente afecțiuni endocrine:

tiroidita autoimună (Hashimoto)
Tiroida, glanda în formă de fluture, este situată în regiunea  antero-laterală a gâtului și are un rol esențial în funcționarea metabolismului. Una din cele mai frecvente afecțiuni
endocrinologice și una din principalele cauze de hipotiroidism este tiroidita autoimună.
Tiroidita cronică autoimună (tiroidita Hashimoto) este de 5 până la 10 ori mai frecventă la femei decât la bărbați și, de cele mai multe ori, debutează la vârsta adultă.
Factori de risc
Incidența bolii crește la pacienții cu diabet zaharat, tulburări cromozomiale, inclusiv la cei cu sindrom Down, Turner și Klinefelter. Tiroidita Hashimoto se poate asocia cu alte
boli autoimune: poliartrita reumatoidă, psoriazis și vitiligo.

Cum apare tiroidita autoimună?

Tiroidita autoimună se caracterizează prin formarea de anticorpi care atacă și distrug țesutul glandular, afectând capacitatea de producere a hormonilor tiroidieni (hipotiroidie).
Acești anticorpi, îndreptați împotriva propriilor țesuturi (autoanticorpi), au drept țintă proteine din structura tiroidei – tireoperoxidaza (TPO) și tireoglobulina (TG). Inflamația
creată astfel afectează producția de hormoni tiroidieni, scăzând nivelul plasmatic al tiroxinei (T4) și triiodotironinei (T3). Prin creșterea în volum, glanda tiroidă va încearca să
compenseze lipsa hormonilor în organism. Astfel, apare hiperplazia glandei, care se evidențiază clinic sub formă de gușă. De cele mai multe ori, acesta este semnalul de alarmă
care determină pacienții să se prezinte la un consult medical.

Simptomatologie
Din cauza încetinirii funcțiilor metabolice, pacientul cu tiroidită autoimună poate observa creșterea în greutate. Alte simptome care pot fi asociate:

 oboseală, astenie, depresie;

 cefalee;
 retenție de lichide în organism;
 tegumente îngroșate;
 fragilitate accentuată a firului de păr;
 puls scăzut (bradicardie), uneori palpitații;
 tranzit intestinal încetinit, constipație;
 tulburări de memorie/de atenție;
 lentoare în mișcări/în gândire;
 intoleranță la frig;
 tulburări de ciclu menstrual, uneori infertilitate (în cazul femeilor).
Diagnosticarea tiroiditei autoimune
Testele de laborator utile în diagnosticarea și monitorizarea tiroiditei Hashimoto sunt reprezentate de nivelurile plasmatice ale hormonilor produși de glanda hipofiză (TSH),
glanda tiroidă (T3, T4, free T4) și de autoanticorpii specifici – AAT-TPO, AAT-TG.
Nivelurile scăzute de tiroxină și nivelurile ridicate de TSH sugerează diagnosticul de hipotiroidie. Nivelul de TSH crește deoarece hipofiza încearcă să stimuleze tiroida pentru a
produce o cantitate mai mare de hormoni tiroidieni.

Testele de sânge pot confirma prezența anticorpilor împotriva peroxidazei tiroidiene (AAT-TPO), o enzimă care, în mod normal, este găsită la nivelul glandei tiroide și care
joacă un rol important în producția de hormoni tiroidieni. De asemenea, analizele de sânge pot evidenția prezența anticorpilor anti-tiroglobulină (AAT-TG). Tiroglobulina este o
proteină, precursoare hormonilor tiroidieni, sintetizată de către celulele tiroidiene și stocată în glanda tiroidă.
Ecografia tiroidiană completează diagnosticul. În cazul în care volumul glandei este mărit sau dacă există simptome de compresie (dificultate la respirat/înghițit) ecografia este
efectuată pentru a se stabili dacă glanda tiroidă comprimă esofagul sau traheea.
Cum se tratează tiroidita autoimună?
Tratamentul tiroiditei Hashimoto poate include o atitudine expectativă sau utilizarea terapiei de substituție cu hormoni tiroidieni.

Dacă nu există nicio dovadă de deficit de hormoni tiroidieni și glanda tiroidă funcționează în mod normal, medicul poate sugera controale periodice (6 luni, 1 an).
În cazul în care tiroidita Hashimoto determină deficit de hormoni tiroidieni, poate fi necesară terapia de substituție. Aceasta implică administrarea zilnică a levotiroxinei (o
formă sintetică de hormoni tiroidieni). De obicei tratamentul este de lungă durată necesitând o atentă respectare a instrucțiunilor de administrare, o bună complianță terapeutică
precum și o strânsă comunicare medic – pacient.
Pentru determinarea dozei corecte de levotiroxină, se recomandă determinarea nivelului de TSH după câteva săptămâni de tratament. Cantități excesive de hormon pot accelera
pierderea de țesut osos, ceea ce poate duce la osteoporoză sau poate crește riscul de apariție al acestei boli.

Tiroidita Hashimoto are în general un prognostic favorabil datorită evoluției lente, dar poate prezenta risc de dezvoltare a unei formațiuni tiroidiene neoplazice.
Apariția gușei, senzațiile de oboseală nejustificată sau depresie, durerile de cap, intoleranța la frig sau tulburările de memorie pot fi simptome ale tiroiditei autoimune. Pentru
diagnostic și tratament, este important să vă adresați  medicului endocrinolog.