Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ROLUL
ASISTENT-ULUI MEDICAL
ÎN ÎNGRIJIREA PACINȚILOR
CU HIPERTIROIDISM
CLASA: xxx
ELEV:xxx
BRASO
V 2020
Cuprins
Capitolul 2
Hipertiroidis
m
2.1 Definiție
Afecțiune produsa prin funcția excesiva a glandei tiroide (hipertiroidie). Apare
datorita prezentei auto-anticorpilor antireceptori TSH cu funcție stimulatoare
asupra glandei tiroide. Legarea auto-anticorpilor la receptorii tsh de pe celulele
tiroidiene determina stimularea secreției hormonilor tiroidieni. Inhibiția prin
feedback negativ de la nivel hipofizar dispare. Manifestările clinice si
paraclinice de hipertiroidie sunt: tumefacția tiroidei, exoftalmie însoțită de
diverse simptomatologii oculare, tulburări cardiovasculare (aritmii, tahicardie,
eretism cardiac), tremurături digitale fine, scădere in greutate, diaree,
termofobie, transpirații profuze , astenie. Metabolismul bazal este crescut,
radioizotopul de iod are o fixare crescuta la nivelul tiroidei.
2.2 Simptomatologie
Persoanele cu hipertiroidism pot prezenta următoarele simptome:
Pierderi neintenționate în greutate, chiar dacă apetitul crește;
Tahicardie;
Aritmie (bătăi neregulate ale inimii);
Palpitații;
Apetit crescut;
Anxietate și iritabilitate;
Tremur al mâinilor și al degetelor;
Transpirații abundente;
Schimbări ale ciclului menstrual;
Sensibilitate crescută la căldură;
Schimbări ale mișcărilor intestinale;
Glanda tiroidă mărită, care se poate prezenta ca o umflătură la baza
gâtului;
Oboseală și slăbăciune musculară;
Insomnii;
Subțierea pielii;
Subțierea firelor de păr;
Mâncărimi ale pielii;
Greață și vărsături.
Adulții cu vârste mai înaintate sunt mai predispuși la a nu avea simptome, sau
prezintă doar câteva semne subtile precum creșterea ritmului bătăilor inimii,
intoleranță la căldură și oboseală cauzată de activități obișnuite.
2.3 Clasificare
Hipertiroidismul (cantitatea mare de hormoni tiroidieni în sânge) apare
cel mai adesea atunci când glanda tiroidă produce și eliberează în fluxul
sanguin un exces de hormoni, accelerând astfel metabolismul
organismului. Hipertiroidismul este asociat cu gușa difuză sau nodulară.
Boala Graves este o boală autoimună caracterizată de gușa difuză și
secreția excesivă de hormoni tiroidieni, care afectează uneori și ochii
(exoftalmie) și foarte rar pielea gambelor. Femeile tinere sunt mai
predispuse la apariția bolii Graves .
Gușa endemică se formează atunci când glanda tiroidă încearcă să
compenseze deficitul de iod și producția redusă și/sau eșuată de hormoni
tiroidieni asociată. Pe parcursul acestui process, tiroida crește treptat la
dimensiuni mai mari decât cele normale. O persoană cu tiroida extrem de
mărită se poate confrunta cu răgușeală, probleme de înghițire și respirație.
Hipotiroidismul sau hipoactivitatea glandei tiroide este o afecţiune
frecventă care apare atunci când glanda tiroidă nu produce suficienţi
hormoni tiroidieni. Producerea insuficientă de hormoni tiroidieni
încetineşte metabolismul, pacienţii resimţind astfel senzaţia de frig,
oboseală și depresie. Hipotiroidismul poate fi, de asemenea, un efect
secundar al tratamentului glandei tiroide, cum ar fi îndepărtarea
chirurgicală a acesteia, medicamente antitiroidiene, o dietă prea
săracă sau prea bogată în iod sau tratamentul cu iod radioactiv.
Hipotiroidismul congenital este o deficiență de hormoni tiroidieni la
naștere, care conduce la dezvoltarea unei glande tiroide cu activitate
hormonală scăzută. Acesta apare la aproximativ 1 din 3,000-3,500 de
copii și poate afecta dezvoltarea mentală a nou născuților. În ciuda
avantajelor incontestabile ale screening-ului la naștere, doar 29% dintre
nou-născuții la nivel mondial sunt testați pentru hipotiroidismul
congenital.
2.4 Investigații
Analize de sange
Analizele de sange pentru hipertiroidism sunt aceleasi ca pentru verificarea
hipotiroidismului, dar este nevoie si de o serie de analize suplimentare.
TSH si FT4.
T3 ( triiodotironina )
Anticorpi tiroidieni
2.5 Diagnostic
Hipertiroidismul poate fi depistat la un control de specialitate la un medic
endocrinolog. Diagnosticul de Hipertidoidism se stabileste pe baza examenului
clinic si a istoricului medical al pacientului.
2.6 Tratament
Iodul: iodul in doze farmacologice creste eliberarea de T3 si T4 in cateva ore si
inhiba organificarea iodului, un efect tranzitoriu care dureaza de la cateva zile la
o saptamana, dupa care, de obicei, inhibarea, cedeaza.
Iodul este folosit in tratarea de urgenta a crizei tireotxice, la pacientii
hipertiroidieni care sufera de o interventie chirurgicala nontiroidiana si
(deoarece scade si vascularizatia tiroidei) pentru pregatirea preoperatorie a
pacientilor hipertiroidieni care sunt supusi unei tiroidectomii subtotale. Iodul, in
general, nu se utilizeaza de rutina in tratamentul hipertiroidismului.
2.6.1 Tratament profilactic
Se reduc alimentele bogate in iod , nitrați , cerealele rafinate, cofeina , uleiurile
hidrogenate.
2.6.2 Tratament igieno-dietetic
Alimente sarace in continutul de iod – pentru a reduce cantitatea de hormoni
tiroidieni se recomanda consumul alimentelor care nu contin iod, precum sarea
neiodata, albusurile de ou, cafeaua si ceaiul, fructele proaspete sau din conserva,
painea de casa, nucile si untul de nuci, ovazul, cartofii, mierea.
Legumele crucifere – aceste legume impiedica glanda tiroida sa foloseasca
iodul din alte alimente. Pacientul cu hipertiroidism se va simti bine daca va
consuma alimente precum broccoli, varza de Bruxelles, varza Kale ori
conopida.
Alimente bogate in continutul de fier – fierul poate pondera activitatea
glandei tiroide, asa ce e recomandat consumul de alimente bogate in fier precum
lintea, carnea rosie, nucile, spanacul, carnea de pui sau de curcan ori cerealele
integrale.
Alimentele care contin calciu si vitamina D – hipertiroidismul afecteaza
densitatea osoasa, de aceea e important ca pacientul care sufera de aceasta
afectiune sa consume calciu si vitamina D din belsug, astfel incat sa mentina
oasele puternice si sanatoase. Se recomanda in mod deosebit consumul de:
spanac, varza Kale, bame, lapte de migdale imbogatit cu calciu, cereale
imbogatite cu calciu si vitamina D, ficat de vita, peste gras si ciuperci.
Grasimi sanatoase – pestele gras, dar si uleiul de masline ori cel din seminte de
in sunt recomandate pacientului cu hipertiroidism. Grasimile sanatoase reduc
inflamatia din organism si ajuta pacientul sa isi mentina greutatea.
2.6.3 Tratament Medicamentos
Medicamentele antitiroidiene – aceste medicamente reduc treptat simptomele
specifice hipertiroidismului, prin impiedicarea glandei tiroide sa produca
hormoni in exces Simptomele neplacute ale bolii tiroidiene se amelioreaza in
cateva saptamani sau luni de la inceperea tratamentului.
Unii pacienti isi rezvolva problema permanent, activitatea glandei tiroide fiind
reglata dupa un tratament cu medicamente antitiroidiene. In cazul altora insa,
apare recaderea.
2.6.4 Tratament Chirurgical
Glanda tiroida este de obicei îndepărtata printr-o incizie deschisa. Procedura
este uneori efectuata endoscopic
Capitolul III
Rolul Asistentului Medical în tratarea pacientului cu Hipertiroidism
Materiale necesare
• Ac de punctie
• Tub holter la care se ataseaza acul de punctie
• Recipiente pentru analize (Vacutainere cu dopuri de diverse culori
in functie de analiza)
• Tampoane de vata
• Alcool
• Tăviță renala
• Garou
• Plasturi
Stabilirea locului puncţiei venoase
• Se alege braţul pentru puncţie.
• Se examinează calitatea şi starea vaselor de la plica cotului.
• Se stabileşte locul de execuţie al puncţiei venoase.
Tehnica:
• Asistentul se spală şi se dezinfectează pe mâini.
• Îmbracă mănuşile de protecţie.
• Se indeparteaza capacul acului dublu (Obligatoriu desigilarea acului
se face in prezenta pacientului)
• Ia tubul holder la care ataşează acul de puncţie prin înfiletare
• Se aplică garoul.
• Se palpează locul puncţiei.
• Aplicarea garoului pentru alegerea preliminara a venei nu trebuie
sa depaseasca 1 minut.
• Se dezinfectează cu tampon cu alcool prin miscare circulara de la
centru spre exterior.
• Se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori şi să
rămână cu el închis.
• Se ancoreaza vena cu degetul mare
• Se puncţionează vena la un unghi de aproximativ 30 grade , împingând
acul 11,5 cm .
• Se lasa tubul sa se umple pana cand vacuumul este epuizat si
curgerea sangelui inceteaza
• Cand tubul este plin se extrage prin infiletare la stanga
• Se introduce un nou recipient prin miscare de impingere-rotatie
• Cand se introduce ultimul recipient si incepe sa fie umplut cu sange,
se desface garoul
• După recoltare tubul se înclină sau se răstoarnă pentru omogenizarea
cu aditivul.
• Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei şi se retrage brusc acul.
• Se eticheteaza tuburile si se trimit la laborator.
Culegerea datelor
Date relativ stabile:
Nume: G
Prenume: A
Vârstă: 40 ani
Sex: F
Domiciliu: BV
Ocupație: Casnică
Religie: Ortodoxă
Limba: Română
Înălțime: 1,60
Greutate: 75 kg
Condiții de viață:
Comportament: - Bea cafea
- Consuma Alcool ocazional
- Fumează 1 pachet/zi
Motivele internării:
Pacientă în vârstă de 40 ani, se prezintă la serviciul UPU , acuzând
dispnee la efort redus, transpirații abundente, pierderi în greutate ,aritmie
(bătăi neregulate ale inimii) , anxietate și iritabilitate , schimbări ale ciclului
menstrual, sensibilitate crescută la căldură si o umflătură in zona gâtului.
Pacienta afirmă că simptomele au apărut de mult timp dar în ultima
perioada au apărut și palpitațiile, oboseala, slăbăciune musculară , aritmii și
insomnii.
Pacienta se internează pentru investigații si tratament de specialitate.
Analize
INVESTIGAȚII VALOAR UM INTERVAL
E BIOLOGIC
OBȚINUT DE
Ă REFERINȚĂ
TSH 0. mIU/L 0.4-4.8
14
T4 15 mcg/dL 5.4-11.5
T3 40 ng/dL 80-220
0
Glucoza 89 mg/dL 70-115
Uree 25 md/dL 15-50
Creatinina 0. mg/dL 0.6-10.1
97
TGP 11 UI/L 5.0-40
TGO 22 UI/L 5.0-37
Colesterol 41 mg/dL 122-200
3
Trigliceride 95 mg/dL 30-150
Proteine Totale 82 g/L 67-87
Calciu Total 10 mg/dL 8.1-10.4
Magneziu 2 mg/dL 1.7-2.7
Bilirubina totala 0. mg/dL 0.2-1
52
HDL 47 mg/dL 40-66
LDL 11 mg/dL 30-159
5
Planul de îngrijire