SCOALA POSTLICEALA

HENRI COANDA
BISTRITA

GLANDELE ENDOCRINE

Coordonator Elev

Prof. Onofreiu Madalina Ilea( Abrudan) Marioara

2021
 GLANDA HIPOFIZA
Glanda hipofiza este unul dintre organele responsabile cu sanatatea
organismului nostru. Ea controleaza functiile tuturor celorlalte glande
endocrine, fiind denumita si "glanda sefa.
Hipofiza este o glandă endocrină, deci secretă hormoni. Este legată de
partea anterioară a creierului, situându-e  sub hipotalamus, de care este
suspendată printr-o mică tijă, tijă pituitară (sau hipofizară). Glanda este
formată din 2 părţi ce funcţionează separat, în faţă adenohipofiza iar în
spate neurohipofiza, fiecare dintre acestea producând anumiţi hormoni.

Adenohipofiza produce 5 hormoni (stimuline): tireotrofina (tsh),

corticotrofina (A.C.T.H.), gonadotrofinele (FSH si LH) şi somatotrofina
(STH) care este responsabilă de creşterea la copil. Secreţia de stimuline
este comandată de hormonii hipotalamusului. De asemenea,
Adenohipofiza secretă, prolactina, hormonul responsabil de lactaţie la
femeie.

În Neurohipofiza se stochează provizoriu doi hormoni ai

hipotalamusului, hormonul antidiuretic, sau ADH (care impiedică
eliminarea apei de către rinichi atunci când ea nu se află în destulă
cantitate în organism), şi ocitocina (care stimulează contracţiile uterului
la femeie în timpul naşterii).

Examene - Pentru a studia hipofiza, se fac analize ale hormonilor şi

examene radiologice, RMN. O radiografie a craniului poate pune in
evidenta o mărire a şeii turceşti, semn al unei tumori.

Patologie:

Hipofiza poate fi sediul tumorilor, în general benigne (adenom

hipofizar, craniofaringiom). Dereglarea secreţiei hormonale pituitare
poate avea implicatii importante asupra sănătăţii:
  Prea mulţi hormoni pot duce la hiperprolactinemie adică secretarea
excesivă a laptelui de către sân sau la acromegalie adică creşterea
excesivă şi deformantă a unor părţi din corp.
 O tumoră, prin neproducerea secreţiilor duce la întârzieri de
creştere şi deficite ale hormonilor sexuali.

Mărirea în volum a glandei datorată prezenţei tumorii face ca pacientul

să nu mai aibă vedere a părţilor laterale, ca şi cum ar avea ochelari de
cal.
 GLANDA TIROIDA

Glanda tiroida este o glanda endocrina, care are forma de fluture. Este
situata la baza gatului, lungimea fiecarui lob nu depaseste 5 cm, iar
greutatea sa nu depaseste 30 de grame la adult. Dimensiunea sa redusa
este indirect proportionala cu importanta acestei glande pentru sanatate:
tiroida influenteaza modul in care functioneaza fiecare celula, tesut sau
organ, de la muschi, oase si piele la tractul digestiv, creier, inima si
multe altele. Glanda tiroida indeplineste aceste roluri in primul rand prin
secretia hormonilor care controleaza rapiditatea si eficienta cu care
celulele transforma substantele nutritive in energie (activitate chimica
cunoscuta sub numele de metabolism) – altfel spus, gland tiroida are un
rol important in reglarea metabolismulul, astfel incat celulele sa
functioneze normal. Afectiunile tiroidiene sunt determinate de diferite
dereglari la nivelul productiei de hormoni – daca nu sunt tratate la timp,
acestea se pot agrava si pot cauza alte probleme severe de sanatate.Asa
cum motorul unei masini nu poate functiona fara benzina, si tiroida are
nevoie de combustibil pentru a produce hormonii tiroidieni. Acest
combustibil este iodul, care se gaseste in anumite alimente: sarea de
masa iodata, fructele de mare, painea, laptele. Cand le consumi, iodul
trece in sange. Pe urma, tiroida extrage din sange acest ingredient care ii
este necesar si il foloseste pentru a produce doua tipuri de hormoni
tiroidieni:

 Tiroxina (denumita T4, deoarece contine 4 atomi de iod)

 Triiodotironina (denumita T3, deoarece contine 3 atomi de iod)

Produsul glandei tiroide este, in principal, T4. Cea mai mare parte din
hormonul T3 de care organismul are nevoie este realizata in afara
glandei tiroide, in organe si tesuturi care utilizeaza T3, precum ficatul,
rinichii si creierul. Acestea transforma T4 (format in glanda tiroida) in
T3, indepartand un atom de iod.

Pe masura ce glanda tiroida produce hormonii tiroidieni, ii depoziteaza

intr-un numar mare de foliculi microscopici, cu aspect sferic. Cand
organismul are nevoie de hormoni tiroidieni, glanda tiroida ii secreta in
fluxul sanguin in cantitati adecvate indeplinirii nevoilor metabolice ale
celulelor. Hormonii ajung usor in interiorul celulelor care au nevoie si se
ataseaza de receptori speciali situati in nucleul acestora.

 Glanda pituitara nu depaseste dimensiunea unui bob de mazare si

este cunoscuta si sub denumirea de “glanda sefa”, deoarece
controleaza functiile tiroidei si ale altor glande din cadrul
sistemului endocrin.
 Glanda pituitara trimite mesaje glandei tiroide, comunicandu-i cati
hormoni sa produca.
 Mesajele de la glanda pituitara catre glanda tiroida vin sub forma
hormonului de stimulare tiroidiana (TSH, tirotropina). Nivelurile
de TSH din sange cresc sau scad in functie de existenta unei
cantitati suficiente de hormoni tiroidieni care sa indeplineasca
nevoile organismului. Astfel, un nivel ridicat de TSH determina
tiroida sa produca mai multi hormoni, dupa care cantitatea de TSH
scade, ajungand la un nivel constant. Pe de alta parte, un nivel
scazut de TSH avertizeaza tiroida sa incetineasca productia. La
adult, nivelul normal de TSH din sange este intre 0,45 si 4,12
mlU/L.
 Glanda pituitara obtine informatii in mai multe moduri: poate citi
si raspunde direct hormonilor T4 care circula in sange, dar poate
raspunde si hipotalamusului, o regiune a creierului care produce
propriul hormon – TRH (Thyrotropin Releasing Hormone, hormon
care elibereaza tirotropina). TRH stimuleaza productia de TSH in
glanda pituitara. Aceasta retea de comunicare dintre hipotalamus,
glanda pituitara si glanda tiroida este denumita axa hipotalamica-
pituitara-tiroidiana (HPT).

Reteaua de comunicare HPT este una foarte eficienta. In mod normal,

glanda tiroida elibereaza cantitatea potrivita de hormoni tiroidieni pentru
ca organismul sa functioneze optim. Nivelurile de TSH se pastreaza, in
general, constante; acestea raspund, insa, la cele mai mici schimbari ale
nivelurilor de T4 si viceversa.
Reteaua HPT poate fi afectata in diverse moduri. De exemplu, factori
externi precum boala sau anumite medicamente pot sa intrerupa
“comunicarea” dupa cum urmeaza:

1. Glanda tiroida nu produce suficienti hormoni, incetinind, astfel,

toate functiile organismului – afectiunea este cunoscuta ca
hipotiroidism sau tiroida hipoactiva;
2. Glanda tiroida produce prea multi hormoni, suprasolicitand
organele – afectiunea este cunoscuta ca hipertiroidism sau tiroida
hiperactiva.

Cand abordeaza boala tiroidiana, medicii incep prin a pune doua

intrebari:

1. Glanda tiroida produce o cantitate anormala de hormoni tiroidieni?

2. Exista o modificare de structura a glandei tiroide precum un nodul
sau aparitia gusei? Desi una dintre aceste caracteristici nu o
implica in mod necesar pe cealalta, majoritatea afectiunilor
tiroidiene le includ pe ambele.

Hipotiroidismul - Daca tiroida nu produce suficienti hormoni, se

instaleaza hipotiroidismul (tiroida hipoactiva) si, ca rezultat, celulele din
intreg corpul isi incetinesc activitatea, cu manifestari precum oboseala,
depresia, luarea in greutate, constipatia sau pielea uscata – simptome
care pot fi interpretate eronat ca apartinand altor boli. Cateva analize de
laborator pot furniza informatii cu privire la functionarea tiroidei: Testul
TSH (Hormon de stimulare tiroidiana), Tiroxina totala (T4), Teste
pentru anticorpi tiroidieni. Daca ai fost diagnosticat cu hipotiroidism,
tratamentul se reduce de obicei la respectarea cantitatii corecte de
medicatie pentru tiroida. Medicul iti va prescrie medicatie care
inlocuieste hormonii tiroidieni de care corpul duce lipsa. Doza initiala
este selectata cu atentie pe baza greutatii, a varstei si a altor boli pe care
le ai.

Hipertiroidismul - Este de obicei determinat de o afectiune tiroidiana

existenta. Alteori, boala este provocata de anumite medicamente sau de
doze excesive de iod. “Hiper” este un prefix care se traduce prin “peste”,
“deasupra” sau “in exces”. Altfel spus, acesta este efectul pe care
hipertiroidismul il are asupra organismului: asa cum o persoana cu
tiroida hipoactiva produce prea putini hormoni tiroidieni si are un
metabolism lent, persoana cu tiroida hiperactiva produce prea multi
hormoni si are un metabolism rapid. Pacientul tipic cu hipertiroidism are
glanda tiroida marita si sufera de insomnie, intoleranta la caldura,
oboseala, schimbari de dispozitie, transpiratie in exces, scadere
inexplicabila in greutate, sete continua, apetit alimentar crescut si scaune
moi. Analizele de sange pentru hipertiroidism sunt aceleasi ca pentru
verificarea hipotiroidismului, dar este nevoie si de o serie de analize
suplimentare. Primul pas este masurarea nivelului TSH-ului. Nivelurile
de T3 pot uneori sa ajute medicii in diagnosticarea hipertiroidismului
sau in determinarea severitatii hipertiroidismului. Daca suferi de
hipertiroidism, FT3 este probabil sa fie ridicat. Daca esti diagnosticat cu
hipertiroidism, medicul va dori sa verifice prezenta in sange a
anticorpilor TRAb (anticorpii anti-receptor TSH), inclusiv a
imoglobulinei stimulatoare a tiroidei (TSI), care lactioneaza impotriva
receptorilor TSH de pe glanda tiroida. Acesti anticorpi confirma
prezenta bolii Graves.

Scopul tratamentului hipertiroidismului este sa impiedice tiroida sa

functioneze in exces. Exista trei modalitati prin care se poate realiza
acest lucru: iod radioactiv (poate fi folosit pentru a distruge o parte din
tiroida), medicamente (pot fi folosite pentru a bloca tiroida sa produca
hormoni), interventia chirurgicala (poate indeparta tiroida partial sau
total).

Cancerul de tiroida – Exista mai multe tipuri de cancer tiroidian.

Riscul crested daca: ai intre 25 si 65 de ani, esti femeie, ai in familie o
ruda cu boala tiroidiana sau ai urmat tratament cu radiatii pentru cap sau
gat. Mergi la medic daca observi o umflatura la baza gatului. Pentru a
stabili diagnosticul de cancer tiroidian, medicul va efectua examenul
clinic si va recomanda analizele de sange pentru tiroida si investigatii
imagistice, precum si o biopsie. Tratamentul cancerului tiroidian
depinde de tipul de cancer pe care il ai si cat de mult s-a raspandit.
Tratamentul poate include interventia chirurgicala, tratament cu iod
radioactiv, terapie de substitutie hormonala, radioterapie, chimioterapie
sau terapie tintita (foloseste substante care ataca celulele canceroase fara
a le vatama pe cele normale).

Femeile sunt mai predispuse la a dezvolta boala tiroidiana. Una din opt
femei dezvolta probleme tiroidiene de-a lungul vietii. In cazul femeilor,
bolile tiroidei pot determina:

 Probleme cu perioada menstruala. Tiroida contribuie la

controlul ciclului menstrual. Prea multi sau prea putini hormoni
tiroidieni pot face ca menstrele sa fie usoare, abundente sau
neregulate. Tiroida poate determina oprirea menstruatiei pentru
cateva luni sau mai mult, o afectiune denumita amenoree. Daca
sistemul imun al organismului determina boala tiroidiana, alte
glande, inclusiv ovarele, pot fi implicate, iar acest lucru poate
favoriza instalarea menopauzei timpurii (inainte de 40 de ani).
 Probleme in a ramane insarcinata. Cand boala tiroidiana
influnteaza ciclul menstrual, influenteaza, de asemenea, si ovulatia,
ceea ce iti poate crea probleme in a ramane insarcinata.
 Probleme in timpul sarcinii. Problemele tiroidei aparute pe
perioada sarcinii pot determina probleme de sanatate pentru mama
si pentru fat.

Uneori, simptomele problemelor tiroidiene pot sa fie confundate cu cele

de la menopauza. Boala tiroidiana, in special hipotiroidismul, este mai
probabil sa se dezvolte dupa menopauza.

In cazul hipotiroidismului, nivelurile scazute de hormoni tiroidieni pot

incetini functionarea inimii si chiar cauza bradicardia (ritm cardiac
scazut), cu sub 60 de batai pe minut. Iar daca hipotiroidismul este cauzat
de tiroidita Hashimoto sau de deficienta de iod, se dezvolta gusa.
Totodata, un studiu estimeaza ca tiroidita autoimuna este prezenta la
20% din pacientii diagnosticati cu depresie, in comparatie cu 5%-10%
din populatia sanatoasa. Tot in hipotiroidism, parul poate sa cada in
manunchiuri, de pe cap sau de pe restul corpului. La femeile tinere,
menstruatiile tind sa devina mai consistente si mai frecvente. In unele
cazuri, apar si schimbari in ovulatie ce pot face conceptia dificila.
Glanda tiroida hipoactiva poate determina cresterea nivelului
colesterolului - aceasta se intampla atunci cand nivelurile scazute ale
hormonilor tiroidieni determina ficatul sa produca mai putini receptori
LDL. Acestea sunt molecule care extrag colesterolul LDL („rau”) din
sange.

Cand suferi de hipertiroidism, inima munceste mai mult, ceea ce poate

determina o serie de boli de inima - cele mai frecvente sunt tahicardia
sinusala (ritm cardiac anormal care depaseste 100 de batai pe minut) si
fibrilatia atriala (aritmie cardiaca in camerele superioare ale inimii -
atrii). Un simptom asociat sunt palpitatiile. De asemenea, tensiunea
sistolica mare (cifra mare a valorii tensiunii arteriale) este frecventa in
randul persoanelor cu hipertiroidism, in special in cazul varstnicilor. Un
exces de hormoni tiroidieni determina inima sa pompeze cu forta mai
mult sange, consecinta fiind nevoia crescuta de oxigen a muschiului
cardiac, dar, aaca arterele coronare sunt infundate, nu pot face fata
nevoii inimii de sange suplimentar, ceea ce provoaca durerea in piept
numita angina. Fortand inima sa munceasca intr-un ritm mai alert,
tiroida hiperactiva o suprasolicita, ceea ce determina insuficienta
cardiaca (inima nu mai poate pompa suficient sange pentru a acoperi
nevoile organismului).
 GLANDELE PARATIROIDE
Glandele paratiroide sau paratiroidiene asigură producerea și secreția
endocrină (internă) a hormonului paratiroidian, un hormon esențial în
reglarea metabolismului mineralelor (în special a calciului și fosforului)
în organism.Glandele paratiroide au o suprafață specifică, încapsulată și
netedă, și au o culoare maro deschis, datorită conținutului lor de grăsimi,
a procentului de celule oxifile din glande și a vascularizării. Prezența
culorii galbene în jurul glandelor poate fi confundată cu grăsimea din
jur.Glandele paratiroide au o dimensiune redusă, de aproximativ 0,5-1
cm. Acoperite de o capsulă fibroasă, în care conțin celule dispuse în
cordon, împărțite în trei tipuri: celule principale (formă mică și
poliedrică) celulele clare (relativ mari) și celulele oxifile (celule la care
este prezent oxifil în citoplasmă, sau granulele acidofile).Glandele
paratiroide sunt situate în spatele glandei tiroide și, în general, includ
patru glande (sau două perechi de glande paratiroide), dar pot exista și
cinci sau șase. Numele lor reflectă relația strânsă cu glanda tiroidă. De
obicei, există două glande paratiroide: partea superioară și două glande
paratiroide inferioare, sau glandele paratiroide superioare și inferioare.
Perechea superioară a paratiroidei este localizată, de obicei, în spatele
tiroidei, în timp ce perechea inferioară se află între ramurile tiroidei
inferioare.Glandele paratiroide superioare primesc sânge prin artera
tiroidă inferioară sau printr-o ramură anastomotică, situată între artera
inferioară și cea superioară a tiroidei. Pe de altă parte, artera inferioară a
tiroidei hrănește, de obicei, glandele paratiroide inferioare. În cazurile în
care artera inferioară a tiroidei este absentă, o ramură din artera
superioară tiroidiană hrănește glandele paratiroide
inferioare.Responsabilitatea principală a glandelor paratiroide este de a
regla nivelul calciului din organism, într-un interval limitat, pentru ca
sistemul muscular și cel nervos să funcționeze corect.Calciul este
principalul factor care permite contractarea mușchilor, este principalul
element structural al oaselor, care asigură rigiditate osoasă, și este
important pentru conductivitatea normală a curentului electric de-a
lungul nervilor.Orice reducere a concentrațiilor de calciu sub limitele
normale le transmite glandelor paratiroide să înceapă să producă
hormonul paratiroidian, care controlează nivelurile de calciu din
organism.Mai mult, funcția glandelor paratiroide este de a produce și
secreta hormonul paratiroidian. Acesta este un lanț de 84 de aminoacizi,
a cărui funcție este de a controla nivelurile de calciu/fosfat în organism,
prin participarea la mecanisme care controlează prezența calciului în
sânge și menținerea sănătății oaselor. În rinichi, el stimulează reabsorbția
de calciu și excreția de fosfat, în timp ce în intestin hormonul
paratiroidic stimulează absorbția de calciu.Producerea acestui hormon
provoacă transferul de calciu din oase în sânge; cu toate acestea,
deficitul său determină o reducere a nivelului de calciu în sânge, ducând
la apariția unei stări hipertonice a musculaturii (confirmând rolul
fundamental pe care îl joacă calciul în reglementarea contracției
musculare).
 TIMUSUL
Timusul este o glandă situată în partea anterioară a cavității toracice,
în fața traheei, iar funcția sa principală este de a asigura maturarea
celulelor T. Celulele T sunt un tip de celule albe din sânge, care joacă un
rol cheie în sistemul imunitar. Această glandă se dezvoltă până când
ajunge la glanda tiroidă cu partea superioară și la cel de-al patrulea
cartilaj lateral cu cea inferioară.Timusul este glanda în care are loc
maturarea limfocitelor T. El este compus din doi lobi de dimensiuni
diferite, legați împreună prin țesut conjunctiv și acoperite de o capsulă
fibroasă subțire. În fiecare lob există o regiune superficială de
țesut ,denumită cortex, precum și o regiune adâncă, cunoscută sub
numele de medulă. Unele celule T produse în cortex se deplasează la
medulă, de unde intră în sânge prin venele medulare și devin o adăugare
la limfocitele prezente în sângele periferic și organele limfoide.Stratul
exterior al glandei este umplut cu timocite sau celule care reprezintă
etape diferite de maturizare a celulelor T, începând cu celulele limfoide
“nou-născute” din măduva osoasă și celulele T imature. Partea interioară
a acestei glande este formată din două regiuni medulare, care continuă
unul în altul, și care conțin, de asemenea, limfocite mature și celule
epiteliale care secretă hormoni (timostimolina, timopoietina,
timopentina, timosinul etc).Atunci când celulele T sunt  pe deplin
mature, ele intră în fluxul sanguin și migrează către glandele limfatice și
splină.Producția de celule T din glanda timus începe în viața embrionară,
în jurul celei de-a opta săptămâni de gestație. Activitatea acestei glande,
care este esențială pentru sistemul imunitar, scade odată cu trecerea
timpului: începe să scadă în timpul pubertății și se micșorează spre
maturitate, determinând producerea unei cantități mici de celule
Reînnoirea acestor celule este efectuată în mod continuu în organele
limfoide periferice.Principala aprovizionare arterială a glandei timusului
este asigurată prin arterele intercostale anterioare și ramurile mici din
arterele toracice interne. Sângele venos se scurge în venele
brahiocefalice și toracice stângi.Funcția principală a glandei timus este
de a primi celule T imature de la măduva osoasă și de a le asigura
maturarea acestora. Odată ce dobândesc competențe imunitare prin
maturizarea completă, aceste celule migrează prin fluxul sanguin în
centrele limfoide periferice (splină și ganglioni limfatici). Din centrele
periferice se pot deplasează apoi la locurile în care există o prezență de
antigeni (adică acele substanțe care pot induce reacții ale sistemului
imun) și pot elibera factori citotoxici (toxici pentru celule) și activatori ai
macrofagelor (celule fagocitare).Mai mult decât atât, glanda timus este
responsabilă pentru a instrui sau a programa celulele T să nu atace
propriile țesuturi ale organismului. Aceasta este menționată ca
autoimunitate, ceea ce înseamnă că celulele T pot acționa ca auto-
antigene și pot reacționa împotriva țesutului organismului.
Bibliografie:

https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/glanda-hipofiza-pituitara

https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/glanda-tiroida-ce-este-si-
cum-functioneaza

https://www.humanitas.net/ro/wiki/anatomie/glandele-paratiroide

https://www.humanitas.net/ro/wiki/anatomie/timusul