Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acum mai bine de douazeci de ani, o metoda foarte populara de crestere a metabolismului la
culturistii care participau la competitii, era administrarea unui supliment nutritiv sub forma de
tablete de extract din vareh (Macrocystis pyrifera). Varehul, care este o simpla si banala alga, are
un continut foarte ridicat iod. Hormonii tiroidieni contin o treime iod si doua treimi aminoacidul
tirozina, astfel ideea de la care s-a pornit era ca daca iei o multime de tablete de vareh iti vei
putea accelera rata metabolismului si vei putea arde astfel mai multa grasime.Pentru ca tabletele
de vareh pareau inofensive in special comparate cu administrarea de hormoni tiroidieni sub
forma de medicamente nu era un lucru neobisnuit sa vezi culturisti care inghiteau 20 sau mai
multe tablete pe zi. Ceea ce nu realizau ei in acele zile, era faptul ca iodul are un efect neasteptat
(de necunoscatori) asupra tiroidei. In timp ce cantitati mici de iod sunt intr-adevar necesare
pentru sinteza de hormoni tiroidieni, o cantitate prea mare are efectul opus, de incetinire a functiei
tiroidiene.
Drept rezultat, multi culturisti ale acelor vremuri isi inhibau in mod inconstient pierderea de tesut
adipos, prin abuzul de iod din tabletele de vareh. Suplimentele din vareh in cele din urma au fost
eliminate din rndul substantelor folosite in perioada precompetitionala, pentru ca nu numai ca nu
ajutau la ameliorarea definirii musculare, dar favorizau si retentia de apa in organism, datorita
continutului crescut in sodiu.In timp ce consumul de vareh nu reprezinta o metoda eficienta de a
optimiza secretia tiroidiana, alte suplimente par a fi mult mai eficiente. Este citat ca exemplu in
literatura de specialitate suplimentul numit Gugulmax.
Pe lnga alte functii, hormonii tiroidieni ajuta la reglarea nivelului lipidelor din snge, ca de
exemplu colesterolul plasmatic. Pe masura ce activitatea tiroidiana scade cu vrsta, nivelele
naturale de colesterol cresc. Multi doctori au observat ca prescriptia medicamentelor tiroidiene
conduce la scaderea nivelelor sangvine de colesterol. Vechii indieni, practicanti ai medicinii
Ayurvedice prescriau extracte similare la compozitie cu actualul Gugulmax, pentru a trata
cresterea grasimilor din snge, desi ei nu stiau mecanismul de actiune al prescriptiilor
lor.Cercetatorii stiu acum ca aceste extracte faciliteaza conversia formei relativ inactive de
hormon tiroidian T4, in forma activa T3. Aceasta explica de ce extractele actuale scad nivelul
lipidelor din snge si in acelasi timp optimizeaza activitatea glandei tiroide. Gugulmaxul nu va
conduce la o activitate tiroidiana toxica, asa cum o fac medicamentele tiroidiene si va optimiza
sinteza naturala tiroidiana. Se administreaza in trei doze de 25 de miligrame pe zi.
Hormonii tiroidieni exercita efecte metabolice in diferite tesuturi ale organismului prin cresterea
consumului de oxigen si a productiei de caldura ca rol principal dar au si efecte specifice pe diferite
organe cum ar fi cresterea frecventei si debitului cardiac, cresterea activitatii digestive, efecte
scheletice ce contribuie la cresterea si modelarea oaselor, controlul centrului respirator, efecte pe
musculatura, sistem nervos. Toate aceste efecte sunt exacerbate in hipertiroidism si diminuate in
hipotiroidism, fiind direct raspunzatoare de tabloul clinic specific.
Hipertiroidismul este consecinta excesului de hormoni tiroidieni eficace la nivelul tesuturilor,
hormoni sintetizati in exces la nivelul glandei. Simptomele sunt hiperactivate, labilitate afectiva,
insomnie, intoleranta la caldura, palpitatii, oboseala, "lipsa de aer" la efort, scadere ponderala cu pofta de
mancare crescuta (la tineri) sau scazuta (la batrani), reducerea sau disparitia sangerarii menstruale,
scaderea libidoului, tranzit intestinal accelerat, sete, poliurie, prurit. Semnele care apar sunt tahicardie, gusa,
tegumente calde, catifelate, transpiratii abundente, tremor fin al extremitatilor, hiperchinezie, hiperreflexie,
eritem palmar, onicoliza, alopecie, retractie palpebrala, exoftalmie.
Hipotiroidismul este consecinta deficitului de hormoni tiroidieni. La copii se manifesta prin intarzierea
cresterii dar si cu retard psihic, tulburari de memorie, pubertate intarziata. La adulti apar astenie, intoleranta
la frig, letargie, crestere in greutate, constipatie, dureri musculare sau/articulare, tulburari menstruale,
caderea parului. Concomitent, pacientul are pielea uscata, ingrosata si rece, par subtire, voce ragusita,
unghii friabile, infiltratie tegumentara, predominant periocular si periferica, bradicardie, colectii lichidiene in
pleura sau pericard.
Te ingrasi aparent fara motiv sau nu reusesti sa slabesti oricat te-ai stradui? Te simti trist si
deprimat? Racesti des? Te concentrezi greu si te simti aproape tot timpul obosit? Toate aceste
simptome pot indica existenta unei hipotiroidii
Din moment ce hormonii tiroidieni afecteaza toate celulele organismului, o deficienta in activitatea
acestei glande se manifesta printr-o paleta larga de semne si simptome. Hipotiroidia este o
afectiune foarte frecventa, estimandu-se ca aproape 20% din femei si 10% din barbati sufera de
aceasta boala. Vorbim despre hipotiroidie atunci cand glanda nu produce suficienti hormoni. Cauzele
pot fi o tulburare a hipofizei, boala Hashimoto, indepartarea chirurgicala a gusei, unele
medicamente, alimentatia saraca in iod. Consecinta hipofunctiei tiroidei nu ramane neobservata:
energia este folosita intr-un ritm mai lent decat este normal, astfel ca multe dintre functiile
organismului sunt incetinite.
Cele mai importante simptome care pot sugera ca tiroida secreta prea putini hormoni:
1. stare de somnolenta, desi dormi suficient;
2. tulburari de memorie, dificultati de concentrare si de atentie;
3. ritm cardiac rarit;
4. sensibilitate marita la frig;
5. senzatia de furnicaturi in maini;
6. piele aspra si uscata;
7. par uscat si lipsit de stralucire;
8. unghii fragile, subtiri si casante;
9. miscari si reactii lente (bradikinezie);
10. constipatie frecventa;
11. crampe musculare;
12. edeme la nivelul fetei (fata are forma de luna plina);
13. scaderea libidoului;
14. tulburari menstruale.
Diagnosticul - pe baza de analize hormonale
Diagnosticul se pune pe baza analizelor de sange, care masoara nivelul hormonilor tiroidieni, mai
precis cantitatea hormonilor T3 si T4 , precum si a TSH (tirostimulina), secretata de hipofiza. Nivelul
scazut de hormoni tiroidieni, alaturi de valori crescute ale TSH indica hipotiroidismul. Totusi, in
situatia unei deficiente mici a hormonilor tiroidieni, analizele pot indica valori normale ale acestor
hormoni, chiar daca persoana in cauza prezinta simptomele specifice bolii. De asemenea, medicul
poate recomanda efectuarea unor investigatii suplimentare, precum ecografie tiroidiana sau
scintigrafie.
Un test la indemana: masurarea temperaturii
Exista un test destul de simplu si de precis pentru a depista deficienta de hormoni tiroidieni:
temperatura bazala. Persoanele care sufera de hipotiroidie tind sa aiba o temperatura a corpului mai
scazuta decat ar fi normal. Temperatura reflecta rata metabolica, o rata care este in mare parte
determinata de activitatea hormonilor tiroidieni. Atunci cand tiroida nu functioneaza la parametri
normali, temperatura corpului este scazuta. Ai nevoie doar de un termometru.
Cum procedezi? Dimineata, imediat ce te-ai trezit, inainte sa te ridici din pat, masoara-ti
temperatura (ai grija sa-l pui la indemana de seara). Daca folosesti un termometru clasic, tine
termometrul la subrat timp de 10 minute. Noteaza valoarea pe care o indica termometrul.
Procedeaza la fel si in urmatoarele 3-4 zile, preferabil la aceeasi ora. O valoare intre 36,4 si 36,7
C este normala. O valoare mai mica de 36,4 C indica hipotiroidism. De retinut: femeile aflate la
varsta procrearii trebuie sa-si faca testul in a doua, a treia si a patra zi a menstruatiei. Barbatii si
femeile aflate la menopauza pot face testul in orice zi.
Cum se trateaza?
Cu cat mai repede este inceput tratamentul, cu atat mai bine. Neglijata, o tulburare in activitatea
tiroidei poate atrage dupa sine boli grave ale tiroidei, anemie, boli de inima, tulburari ale ciclului
menstrual, slabirea oaselor. In majoritatea cazurilor, tulburarile tiroidei nu pot fi pe deplin vindecate,
insa boala poate fi tinuta sub control daca sunt respectate indicatiile medicului. Tratamentul
hipotiroidiei consta in administrarea unor medicamente care inlocuiesc hormonii lipsa, pe care le va
prescrie doar medicul endocrinolog, in functie de rezultatele analizelor hormonale. De asemenea,
trebuie aduse unele modificari in alimentatie. Este recomandabil sa se evite alimentele cu continut
ridicat de grasimi (unt, carne grasa, produse de patiserie si cofetarie), precum si varza, piersicile,
ridichile, alunele, spanacul, care pot afecta secretia de hormoni tiroidieni. Preferabil este ca dieta sa
se bazeze in special pe carne de peste si de pui (fara piele), legume, fructe si fructe de mare (care
sunt o sursa importanta de iod). Cele mai eficiente produse care pot ajuta la imbunatatirea
activitatii glandei tiroide sunt algele brune, spirulina, argila, uleiul de catina, sanzienele, salvie,
cretisoara, coada calului, urzica.
Atentie! Hipotiroidismul netratat la femeile insarcinate poate dauna copilului (duce la aparitia
cretinismului, adica stoparea cresterii si dezvoltarii mintale).
20 si 40 de ani.
Hipotiroidia insotita de semne clinice ar afecta 0,35 la suta din populatie si predomina clar la femei, de 2-3
ori mai interesate decat barbatii. ''Aproximativ 40 la suta dintre femeile trecute de 70 de ani au o
hipotiroidie'', evidentiaza prof. Jean-Louis Wemeau, seful sectiei endocrinologie din cadrul Centrului
Spitalicesc Regional Universitar /CHRU/ din Lille /departamentul Nord/ si presedintele grupului de cercetari
privind tiroida.
Puternica predominanta feminina tine, probabil, de actiunea estrogenilor la pubertate. Tiroida are
receptori pentru acesti hormoni feminini ce scad patrunderea iodului in glanda. Este mentionat, de
asemenea, rolul sarcinilor, celulele tiroidiene ale fetusului antrenand, odata sarcina incheiata, o reactie
autoimuna la nivelul glandei.
Activitatea hormonala a tiroidei este controlata de structuri cerebrale, hipotalamusul si hipofiza. Fiecare
dintre acestea secreta un hormon ce stimuleaza tiroida: TRH, in ceea ce priveste hipotalamusul, si TSH,
hipofiza. Stimularea inceteaza atunci cand concentratiile sangvine ale hormonilor tiroidieni sunt suficient de
ridicate.
Dozarea TSH permite depistarea si supravegherea unei hiper- sau hipotiroidii. ''Acesta este un indicator
excelent si, foarte adesea, acest test este de-ajuns. Asadar, este inutil sa se multiplice dozarile hormonale'',
insista prof. Wemeau. In cazul unei hipertiroidii, concentratia TSH este scazuta, in timp ce ea creste in
hipotiroidie. Dozarea T4 si T3 pot fi asociate. Bilantul hormonal este, uneori, completat cu dozarea iodului
sangvin si cu cautarea de anticorpi antitiroidieni descoperiti in bolile autoimune.
Dupa cum explica prof. Jean-Louis Wemeau, ''hipertiroidia provoaca o adevarata intoxicare cu hormonii
tiroidieni, tirotoxicoza. Ea determina o constelatie de neplaceri si disconforturi si expune la complicatii
cardiace, osoase si generale legate de o accelerare a metabolismului''. Bolnavii vor simti, atunci, o slabire
cu oboseala, o tulburare a reglarii temperaturii /maini calde si umede/, palpitatii cardiace, hipertensiune
arteriala, tendinta la diaree, nervozitate si, printre alte semne, o iesire in afara caracteristica a globilor
oculari, irisul devenind in intregime vizibil sau aparitia unei guse la baza gatului.
Identificarea cauzei hipertiroidiei va determina tipul de tratament ce trebuie aplicat. In Europa, boala
Basedow este raspunzatoare de majoritatea cazurilor /intre 45 si 60 la suta/. Afectand in mod predominant
adultul tanar, aceasta afectiune autoimuna este caracterizata prin prezenta unor anticorpi ce stimuleaza
excesiv tiroida. Tratamentul apeleaza - in mod prelungit - la medicamente antitiroidiene de sinteza, ''care
determina remisia in 60 la suta dintre cazuri'', spune prof. Wemeau. Exista si alte cauze, de la nodulii
tiroidieni, tratati chirurgical, pana la luarea anumitor medicamente bogate in iod.
Hipotiroidia determina semne opuse: incetinirea ritmului cardiac, crampe musculare, constipatie,
sensibilitate la frig, precum si cresterea nivelului colesterolului. Desi este departe de a fi disparut, carenta de
iod nu mai este principala cauza de hipotiroidie. De vina sunt o tiroidita de origine autoimuna si tratamentele
- cum ar fi iodul radioactiv - susceptibile sa altereze glanda.
Nu este necesar ca toate persoanele cu o crestere izolata a TSH sa fie tratate cu T4 de sinteza. ''Cinci
imprejurari fac necesar tratamentul, afirma prof. Wemeau. Mai intai, o sarcina in curs, caci o insuficienta
hormonala la mama ar avea repercusiuni asupra creierului fetusului pe care il poarta ea. La fel se intampla
si cu femeile care doresc o sarcina si sunt angajate intr-un demers de ajutorare pentru procreere asistata
medical. Celelalte trei circumstante sunt prezenta unei gusi, a unei cresteri a colesterolului cu risc
cardiovascular in relatie cu aceasta, si, in fine, prezenta in sange a unor anticorpi antitiroidieni.''
In cazul unei hipertiroidii pur biologice /TSH scazut/, tratamentul se justifica la persoanele care prezinta
un risc cardiac, cum ar fi tulburarile de ritm, sau osos, cum este osteoporoza. ROMPRES
Influenta glandei tiroide este extrem de importanta in ceea ce priveste functionarea normala a
organismului uman. Tiroida afecteaza pulsul si tensiunea arteriala, nivelul de colesterol, nivelul
energetic, tonusul muscular, vazul, starea psihica si multe altele. Cu toate ca influentele acesteia sunt
considerabile, glanda tiroida, dar mai ales afectiunile sale nu sunt indeajuns de cunoscute populatiei.
Cum aflam daca suferim de o afectiune a tiroidei?
Colesterolul
Face parte din lipidele mai complexe. Pe langa rolul sau fiziologic foarte important in
buna functionare a celulelor organismului, el poate contribui atunci cand este in
exces la screlozarea arterelor. Colesterolul sau colesterina din organe si sange
provine din alimentele bogate in colesterol ca: oua, unt, lapte, icre, creier, etc.
Interesant este ca ficatul are proprietatea de a-l sintetiza din unele alimente care nu
contin colesterol cum sunt grasimile, proteinele si glucidele.
In general, scaderea colesterolului nu are importanta mare pentru organism.
Acest lucru se intampla in cazul subnutritiei si dupa eforturi fizice intense care
consuma o parte din colesterol. In bolile ficatului, organ care sitetizeaza colesterolul,
scaderea acestuia este un indiciu de reducere a functiei ficatului (insuficienta
hepatica, ciroza hepatica).
Cresterea colesterolului seric se datoreaza unui consum exagerat de alimente care
contin colesterol, unei supraalimentatii, vietii sedentare, etc. Cea mai frecventa
cauza a cresterii colesterolului (hipercolesterolemia) insa este sinteza foarte crescuta
a acestuia de catre organism.
Colesterolul mai poate creste si in insuficienta glandei tiroide, glanda a carei hormon
are rolul de a arde substantele grase. Daca colesterolul crescut apare la o varsta
mai tanara si ramane permanent crescut, riscul de a produce modificari
cardiovasculare este mare. De aceea prevenirea cresterii colesterolului sanguin
trebuie facuta la o varsta tanara nu dupa ce s-au produs modificari mai mult sau mai
putin irevesibile in artere. Excesul de colesterol din sange se depune pe peretii
arterelor contribuind la formarea aterosclerozei. La unele persoane colesterolul se
depune si sub piele, mai ales la fata sub forma de pete galbui (xantom).
Multe persoane confunda starea de obezitate cu un colesterol mare nestiind ca
acesta nu se gaseste in grasimea corpului, ci in sange si in unele organe.
Valorile normale ale colesterolului depind si de varsta omului, astfel, colesterolul
creste cu varsta pana 50-60 ani. Dupa varsta de 60 ani, valorile colesterolului nu mai
cresc mult, ramanand stationar.
Un colesterol de 2,50-3,00g/l este un semnal de alarma, in timp ce un colesterol de
peste 3g/l pune urgent problema unor masuri de tratament. Desigur ca exista si
persoane cu hipercolesterolemie, care nu fac ateroscleroza si nici accidente vasculare
(cardiace sau cerebrale), dupa cum exista persoane cu valori normale ale
colesterolului care prezinta semne de ateroscleroza. Acest fapt arata ca la
producerea ateroscrelozei mai contribuie si alti factori printre care:
- alimentatia nerationala, bogata in grasimi, care depasesc 30% din totalul caloriilor
sau cu un aport excesiv de dulciuri
- suprasolicitarea psihica, care duce la surmenaj, la oboseala nervoasa
- sexul, legat de factorul hormonal; femeile desi consuma aceleasi alimente ca si
barbatii au colesterolul mai scazut si ele fac mai rar boli cardiovasculare
- factorul genetic, care contribuie la sinteza crescuta de colesterol din orice aliment;
sunt pareri care arata ca nu atat colesterolul alimentar este daunator cat cel
sintetizat in organism, care ar fi de 3-4 ori mai mare decat colesterolul provenit din
alimente.
Cercetarile recente au aratat ca exista doua feluri de colesterol: bun si rau.
Persoanele care au o cantitate mai mare de colesterolbun prezinta un risc mai mic
de a face ateroscleroza decat persoanele care au in sange o proportie mai mare de
colesterolrau. Se admite ca valorile normale ale colesterolului sanguin variaza intre
1,20-2,6g/l. Dar exista mari variatii individuale ale acestor valori, in raport de varsta
Modifilan
DESCRIERE
Modifilan un preparat profilactic curativ unic complex de substane biologic active din
algele marine brune de tipul laminaria, aliaria, sargassum, artrotamnus i kostaria,
recoltate din zone ecologic pure ale litoralului insulei Sahalin i Insulelor Kurile, precum
i n apropierea litoralului nordic al Japoniei.
Cunotinele privind proprietile curative deosebite ale acestui dar nepreuit al naturii
numit varz de mare se pierd n negura vremurilor. In urm cu aproximativ opt veacuri,
n vechea Chin i Japonia aceast plant era folosit nu numai ca un produs alimentar,
dar i ca un mijloc eficient de vindecare a tumorilor, bolilor glandei tiroide i a altor boli.
Datele tiinei contemporane au confirmat proprietile unice ale algelor marine brune.
Astfel, oamenii de tiin japonezi, pornind de la constatrile c incidena maladiilor
canceroase este deosebit de sczut n insula Okinawa, locuitorii creia fiind n acelai
timp unii dintre cei mai longevivi oameni ai planetei, au descoperit n compoziia
polizaharidelor o substan numit fukoidan, care se pierde la cldur i care posed un
evident efect antitumoral. Cercetrile au fost dezvoltate n cadrul Fondului de Inovaii din
Sahalin, unde oamenii de tiin au elaborat n urm cu 20 de ani o tehnologie original
dup care se fabric Modifilanul, care permite nu numai pstrarea ntregului complex de
substane biologic active, dar i s creasc concentraia lor n produsul finit, comparativ
cu materia prim. Astfel prin procesarea algelor brune se realizeaz i o puternic
concentrare a substanelor biologic active, dintr-o ton de materie prim obinndu-se
doar 25 kg produs finit activ. Altfel spus, 2-3 capsule de Modifilan sunt echivalente cu o
farfurie de alge marine brune crude, conservnd totodat valoarea biologic profilactic i
terapeutic a acestora.
Sus
COMPOZIIE
Compoziie: Polizaharide solubile i insolubile (Alginat de sodiu - min. 40%, Fucoidan,
Fibre de alge, Laminarin, Fucoz, Manoz, Glucoz, Manit); Minerale (Iod organic,
Sodiu, Potasiu, Calciu, Magneziu, Fier, Zinc, Mangan, Cupru) Vitamine (A, B1, B2, C)
Sus
ACIUNE FARMACOLOGIC
Modifilanul, conform mecanismului su principal de aciune se ncadreaz n clasa
Sorbeni-chelatori, fiind un mijloc natural i eficace de lupt mpotriva agenilor
ecotoxici (metale grele, radionuclizi, ageni chemotoxici naturali i artificiali,
contaminani biologici), care polueaz alimentul, apa, aerul, corpul uman.
INDICAII DE UTILIZARE
AVANTAJE MODIFILAN
pre accesibil;
MOD DE ADMINISTRARE
Profilactic
Aduli: 3 4 capsule/zi
Copii: 1 capsul/zi
Curativ
CONTRAINDICAII I INTERACIUNI
Din studiile i cercetrile efectuate n Institute de talie mondial precum i din cele
efectuate de IFIN-HH, Bucureti nu a rezultat c Modifilanul are oarecare contraindicaii
sau interaciuni negative cu alte substane i produse sau restricii de administrare.
Sus
PREZENTARE
Flacon 90 capsule coninnd 100 mg modifilan (substan activ) / capsul.
Interviu cu Dr. Alina Jiletcovici Medic specialist diabet zaharat, nutriie i boli metabolice
Care sunt beneficiile consumului de soia? Prin coninutul su n proteine de bun calitate,
dar i n alte substane cu efecte favorabile asupra organismului, soia a fost considerat un
aliment cu rol protector mpotriva multor suferine: scade nivelul colesterolului, previne
instalarea obezitii i a diabetului zaharat, reduce riscul de boal cardiovascular. Are de
asemenea efecte favorabile asupra metabolismului osos, mai ales la femeile aflate la
menopauz i efect protector mpotriva anumitor forme de cancer, boli renale i digestive.
Pornind de la aceste premise, studii populaionale mari nu au demonstrat ns efectele
scontate ale consumului de soia, astfel nct un consum crescut de soia nu este justificat
n scopul scderii riscului de apariie al bolilor cardiovasculare sau pentru tratamentul
osteoporozei de menopauz. Totui, soia rmne un aliment recomandat ntr-o diet
echilibrat, asigurnd aport de proteine fr grsimi, ceea ce contribuie la meninerea
unei stri de nutriie adecvate. E bine s consumm soia zilnic, o perioad mare de timp?
Dei conine proteine deficitare n anumii aminoacizi eseniali, la persoanele vegetariene
a cror alimentaie conine soia nu s-a demonstrat prezena deficitelor nutriionale. De
asemenea, dei inhib absorbia fierului din intestin, deoarece coninutul su n fier este
mare, permite un aport total de fier, n limitele recomandate. Aceleai constatri s-au
fcut i n cazul zincului, soia fiind considerat o surs de zinc, dar i de vitamina K.
Totui, la persoanele cu alterri minore ale funciei glandei tiroide sau cu un aport
de iod la limita inferioar, consumul de soia n cantiti mari sau pentru perioade
ndelungate poate produce manifestri de hipotiroidie. De aceea, este important ca
persoanele care consum soia s i asigure un aport adecvat de iod. Este soia indicat a f
i consumat de ctre copii? Exist formule de lapte cu proteine din soia pentru sugarii
alergici la proteinele din lapte de vac, intoleran la lactoz i deficite enzimatice
congenitale, ceea ce face din proteinele din soia o alternativ util n alimentaia acestor
copii. S-a ridicat suspiciunea riscului apariiei unor defecte de cretere i dezvoltare la
copiii care consum proteine din soia, dar pn n prezent nu exist dovezi tiinifice n
acest sens.