Prin pomi e ciripit şi cânt, Şi clopotele cântă rar:

Văzduhu-i plin de-un roşu soare, Ah, Doamne! Să le-auzi din vale

Şi sălciile-n albă floare Cum râd a drag şi plâng a jale!

E pace-n cer şi pe pământ.

Biserica, pe deal mai sus,
Răsuflul cald al primăverii
E plină astăzi de lumină,
Adus-a zilele-nvierii.
Că-ntreaga lume este plină

Şi cât e de frumos în sat! De-acelaşi gând, din cer adus:

Creştinii vin tăcuţi din vale În fapta noastră ne e soarta

Şi doi de se-ntâlnesc în cale Şi viaţa este tot, nu moartea.

Îşi zic: Hristos a înviat!

Pe deal se suie-ncetişor
Şi râde-atâta sărbătoare
Neveste tinere şi fete,
Din chipul lor cel ars de soare.
Bătrâni cu iarna vieţii-n plete;

Şi-un vânt de-abia clătinător Şi-ncet, în urma tuturor,

Şopteşte din văzduh cuvinte: Vezi şovăind câte-o bătrână

E glasul celor din morminte, Cu micul ei nepot de mână.

E zgomotul zburării lor! Ah, iar în minte mi-ai venit

Şi pomii frunţile-şi scoboară Tu, mama micilor copile!

Că Duhul Sfânt prin aer zboară. Eu ştiu că şi-n aceste zile

Tu plângi pe-al tău copil dorit!

E linişte. Şi din altar
La zâmbet cerul azi ne cheamă
Cântarea-n stihuri repetate
Sunt Paştele! Nu plânge, mamă!
Departe până-n văi străbate