Universitatea Titu Maiorescu Bucuresti

Facultatea de Medicina
Specializarea Asistenta Medicala Generala

INGRIJIREA PACIENTULUI
CU
MIASTENIA GRAVIS

Student: Monu (Hrenciuc) Laura-Melita

Anul IV, gr.401

1
 Miastenia Gravis este o boala autoimuna ce afecteaza musculatura voluntara. Ca si in cazul
altor afectiuni autoimune, organismul ataca propriile tesuturi, din greseala. Ceea ce se intampla in
cazul miasteniei gravis este ca sistemul imunitar impiedica transmiterea impulsurilor nervoase
necesare functiei musculare.
In urma diverselor studii, s-a constatat faptul ca poate aparea la orice varsta, dar este mai des
intalnita la femeile mai tinere de 40 de ani si la barbatii mai in varsta de 60 de ani. Din pacate, nu se
cunoaste o cauza exacta pentru miastenia gravis, dar se presupune ca aceasta ar fi cauzata de
scaderea unui hormon numit acetilcolina si de posibilitatea cresterii unor tumori la nivelul glandei
timus.
Managementul pentru miastenia gravis este de natura paliativa, scopul sau principal, fiind
acela de a imbunatati calitatea vietii pacientului, prin ameliorarea simptomatologiei, care poate
varia de la caz la caz, in functie de diferiti factori declansatori. Exista remisii dar si exacerbari, cel
mai adesea cauzate de supradozarea medicamentoasa. Cu ajutorul tratamentului, perioadele de
remisie se pot prelungi, din pacate, neexistand inca, posibilitatea de vindecare completa.
Evaluare
Managementul ingrijirilor in miastenia gravis necesita o evaluare periodica a capacitatii
musculare. Acesta trebuie sa fie insotit de un plan de ingrijire personalizat, avand in vedere ca
deficitul muscular se inrautateste atunci cand exista efort muscular prelungit, mai ales in timpul
crizelor miastenice.
Un cadru medical poate evalua urmatoarele manifestari clinice:
- ptoza (unul dintre cele mai intalnite simptome);
- diplopia;
- lipsa expresiei faciale;
- caderea fetei si paralizia faciala;
- tendinta de a sta cu gura deschisa (deseori asociata cu sialoree);
- disfagie si de asemenea dificultate la inghitire, mestecare;
- risc de inecare;
- vorbire disfonica sau alte schimbari la nivelul vocii;
- cresterea fatigabilitatii musculare prin contractii repetate;
- dificultati in mentinerea posturii, urcarea treptelor, ridicarea obiectelor;
- oboseste usor;
- implicarea muschilor respiratori cauzeaza detresa si episoade dispneice.
Diagnosticul de nursing cel mai intalnit
Oboseala
Risc crescut de aspiratie
2
 Risc crescut de cai respiratorii obturate
Risc crescut de respiratie neregulata
Capacitatea de inghitire este afectata
Risc de deshidratare
Risc de malnutritie
Afectarea mobilitatii
Risc crescut de
Incotinenta urinara
Incotinenta anala
Diaree
Risc crescut de accidentari
Risc de infectii
Anxietate
Neputinta
Epuizarea apartinatorilor
Planificare si implementare
Asistarea la testarea cu Tensilon (Edrofoniu), pentru confirmarea sau infirmarea
diagnosticului de miastenia gravis. Inainte de testare, se administreaza pacientului atropina, pentru a
impiedica disconfortul in timpul testarii.
Edrofoniul este injectat intravenos si dupa 1-2 minute, daca pacientul sufera o ameliorare
mausculara sau, in cazul altor pacienti, simptomele se agraveaza (mai ales daca sunt in plina criza
colinergica) rezultatul este unul pozitiv pentru MG.
Testarea cu edrofoniu, ajuta la diagnosticul diferential intre miastenia gravis si alte afectiuni
neurologice. Poate fi repetat ori de cate ori este necesar, pentru confirmarea diagnosticului.
Administrarea stricta a medicatiei, la dozele corecte si la intervalele de timp stabilite,
pentru evitarea agravarii simptomelor (subdozarea si supradozarea pot inrautati
starea pacientului)
Administare de anticolinergice ca Mestinon si Neostigmina sau de medicatie cu
corticosteroizi
Multe dintre medicamentele folosite in tratarea altor afectiuni, pot inrautati
simptomele MG prin agravarea deficitului muscular. Din aceste motive, trebuie
folosite cu prudenta si doar atunci cand beneficiile depasesc riscurile iar in acest caz,

3
 monitorizarea trebuie facuta cu mare atentie (ex. chinina, lidocaina, antibiotice pe
baza de aminoglicozide, chinolone, beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu,
saruri de magneziu si substante de contrast bazate pe iod)
Urmatoarele medicamente sunt interzise cu desavarsire: interferon-alfa, penicilina,
toxina botulinica, telitromicina
Asigura un program de masa in asa fel incat medicamentele sa aiba eficienta maxima
Mesele ar trebui sa fie servite in perioadele de maxim muscular (ex. :in prima parte a
zilei, la 30 de minute dupa administrarea de inhibitori de colinesteraza sau dupa
perioadele de odihna)
Deoarece slabiciunea musculara afecteaza inghitirea si masticatia, urmatoarele
masuri vor ajuta la mentinerea unei stari nutritionale adecvate, precum si scaderea
riscului de aspiratie :
o pacientul sa fie odihnit inainte de servirea meselor
o hrana oferita trebuie sa fie de consistenta moale, nelipicioasa si care sa nu
necesite masticatie prelungita
o lichidele trebuie sa fie ingrosate pentru a asigura o masticatie facila
o pacientului i se vor servi portii mici si va fi instruit sa manance incet, sa
mestece cu atentie, sa inghita frecvent
o incurajarea pacientului sa se odihneasca dupa fiecare inghitire pentru a nu
obosi
o mesele trebuie sa fie dese, cu portii mici, bogate in calorii si proteine
Asistarea pacientului pe durata efectuarii plasmaferezei
Stabilirea unor intervale corespunzatoare pentru odihna
Limitarea activitatilor stresante (fizice sau psihice) care pot inrautati simptomele
Asigurarea unui mediu confortabil, linistit si lipsit de temperaturi extreme
Asistarea pacientului pentru satisfacerea nevoilor primare si a activitatilor zilnice :
hranire, plimbare
Sa existe in apropiere, setul pentru intubare, de aspirare si catetere, in caz de nevoie
Educarea pacientului si a familiei referitor la situatia medicala si despre complianta
la tratament si la procedurile necesare
Incurajarea pacientului ca sa foloseasca echipamente ajutatoare pentru evitarea
accidentarilor

4
 Indrumarea pacientului catre un fizioterapeut pentru stabilirea unui program de
exercitii specifice
Asistarea pacientului la efectuarea fizioterapiei
Incurajarea pacientului sa paricipe la intalnirile grupurilor de suport si sa tina
legatura cu comunitatea pacientilor suferinzi de MG
Urmarirea aparitiei si simptomelor specifice exacerbarilor
Supravegherea pacientului si anuntarea psihologului in cazul in care apar siimptome
ale depresiei. Cercetarile au demostrat ca depresia , lipsa activitatii si numarul mare
de ani de la momentul diagnosticarii, influenteaza in mod negativ starea de oboseala
Criza miastenica
- cresterea semnelor vitale: tahicardie, tahipnee sau HTA;
- cianoza, agitatie;
- cresterea secretiilor;
- incotinenta urinara si anala.
In timpul crizei miastenice, asistenta medicala trebuie sa:
- administreze medicatie anticolinergica sau ce recomanda medicul;
- evelueze si reevalueze functia respiratorie;
- curatarea cailor respiratorii prin aspirare;
- sa administreze oxigen suplimentar conform indicatiilor;
- asigurarea ventilatiei asistare, daca este necesar.
Criza colinergica
- hipotensiune
- spasme musculare faciale si vedere incetosata
- greata, varsaturi si secretii pulmonare excesive
- disfagie insotita de dificultati la inghitire, mestecare, vorbire si respiratie
In timpul crizei colinergice, asistenta medicala trebuie sa:
- opreasca administrarea medicatiei colinergice, deoarece aceasta poate agrava
simptomatologia;
- asigure curatarea cailor respiratorii prin aspirare;
- administreze oxigen suplimentar si ventilare asistata, daca este nevoie
- monitorizeze foarte atent hipotensiunea[1]

5
Bibliografie

1.http://rnspeak.com/medical-and-surgical-nursing/myasthenia-gravis-nursing-management/
2.http://www.myasthenia.org/LinkClick.aspx?fileticket=I2Imja5gU4s%3D&tabid=101