CURS 6 SEMIOLOGIE MEDICALA

PRINCIPALE SIMPTOME PE APARATE SI SISTEME

Aparatul respirator (tusea, expectoratia, hemoptizia, dispneea, durerea toracică)
TUSEA
Tusea este unul din cele mai frecvente simptome întâlnite în bolile respiratorii. Este
un act reflex de apărare şi de aceea uneori ea nu trebuie combătută.
In funcţie de productivitatea tusei, ea poate fi:
 Tuse seacă – scurtă, repetată, neurmată de expectoraţie, chinuitoare.
- apare în: fibroză pulmonară, neoplasm bronho-pulmonar la debut, traheo-bronşite la debut
dar şi în stări emoţionale (tuse psihogena).
 Tuse umedă, productivă – are timbru umed, este urmată de expectoraţie.
-apare în: bronşite şi traheobronşite acute, bronşiectazii, pneumonii, tuberculoză.
Forme particulare de tuse după intensitate:
 tuse lătrătoare –în: laringita, tumori mediastinale
 tuse chintoasă – este o tuse paroxistică, în accese de expiraţii scurte întrerupte de inspiruri
profunde; apare tipic în tusea convulsivă
 tuse bitonală – este frecvent întâlnită în tumori
 tuse cavernoasă – are timbru metalic, apare în neoplasme pulmonare, caverne TBC
EXPECTORAŢIA
Expectoraţia reprezintă actul prin care sunt eliminate, în urma tusei, produsele patologice din
arborele traheobronşic şi parenchimul pulmonar, produse care denumesc sputa.
Sputa conţine mucus, exsudat inflamator, corpi străini, sânge, salivă, produse de
descompunere a ţesutului pulmonar, secreţie faringiană sau nazală.
Aspectul sputei:
 Sputa seroasă în bronşitele acute seroase; spumoasă, slab rozată este caracteristică
edemului pulmonar acut
 Sputa mucoasă – este incoloră, transparentă, de consistenţă fluidă şi apare în bronşite;
 Sputa purulentă – are un aspect cremos, de culoare galbenă sau galben verzuie şi apare în
cazul supuraţiilor pulmonare.
 Sputa mucopurulentă apare în traheobronşite acute şi cronice, bronşiectazii, TBC cavitară
 Sputa sanguinolentă este sputa amestecată cu sânge roşu, curat, în cantitate variabilă;
sputa care conţine sânge de culoare închisă se numeşte spută hemoptoică; eliminarea de
sânge franc se numeşte hemoptizie. Ele pot sa apară în: TBC, bronşite cronice,

1
 bronşiectazii, abces pulmonar, neoplasm bronhopulmonar, tromboembolism pulmonar,
stenoză mitrală strânsă.
Tipurile de spută descrise se pot combina rezultând: sputa seromucoasă,
mucopurulentă,seromucopurulentă, mucosanguinolentă, seromucosanguinolentă.
Din punct de vedere macroscopic se descriu mai multe tipuri de spută cu valoare de
semn sau simptom patognomonic:
 Sputa ruginie (cărămizie), vâscoasă in pneumonia pneumococică
 Sputa perlată, mucoasă– apare la sfârşitul crizelor de astm
 Sputa cu aspect de "zeamă de prune", cu miros fetid, culoare roşie-brună apare în
cancerul bronhopulmonar
HEMOPTIZIA
Reprezintă eliminarea pe gură a unei cantităţi de sânge roşu, aerat, proaspăt, care
provine din arborele traheobronşic şi/sau parenchimul pulmonar în cursul efortului de tuse. În
timpul hemoptiziei bolnavul este palid, anxios, prezintă transpiraţii reci, dispnee, tahipnee şi
uneori chiar lipotimie. Pulsul este frecvent tahicardic, iar valoarea tensiunii arteriale variază
în funcţie de cantitatea hemoptiziei.
Din punct de vedere cantitativ se descriu: hemoptizia mică – 50-100ml; hemoptizia
medie – 100-200ml ; hemoptizia mare, gravă ajungând până la 500ml ; hemoptizia foarte
mare, cataclismică peste 500ml, putând fi mortală.
Hemoptizia trebuie diferenţiată de: epistaxis anterior sau posterior înghiţit, stomato-
gingivoragia, hematemeza.
In hematemeza se elimina sânge provenit din tractul digestiv superior (varice
esofagiene, ulcer, neoplasm), este precedată de dureri epigastrice, greaţă, vărsături; în acest
caz sângele este maroniu, parţial digerat (zaţ de cafea), neaerat cu mucus şi resturi alimentare,
Cauzele hemoptiziei : TBC, neoplasm bronhopulmonar, pneumonie, edemul pulmonar
acut, infarctul pulmonar, leucemii, hemofilia, tratament anticoagulant, traumatisme toracice.
DISPNEEA
Reprezintă o tulburare de ritm, frecvenţă şi intensitate a respiraţiei, uneori
inconştientă iar alteori resimţită de pacient ca o sete de aer, respiraţie dificilă, disconfort.
Un individ normal în repaus prezintă o frecvenţă de 14-16 respiraţii/min.
Din punct de vedere al modului de apariţie dispneea poate fi:
-Acută: inhalare de corp străin, laringită acută la copii, pneumotorax spontan
-Cronică – bronhopneumopatii cronice, emfizem pulmonar, fibroze interstiţiale difuze
-Paroxistică – apare în accese, caracteristică astmului bronşic

2
 După factorii declanşatori dispneea poate fi: de efort, ortopnee, expunere la alergeni
sau particule iritante.
După intensitate dispneea poate fi: moderată, importantă şi severă.
Din punct de vedere al mecanismelor fiziopatologice (dezechilibru ventilaţie/perfuzie)
dispneea poate fi de tip obstructiva, restrictiva sau mixta.
DUREREA TORACICĂ
Durerea toracică este un simptom tipic pentru afecţiunile pulmonare dar poate să
apară şi în alte boli care interesează cutia toracică, coloana vertebrală şi abdomenul.
Durerea de origine respiratorie apare în afecţiuni traheobronşice şi pleuropulmonare.
Junghiul toracic - apare prin iritarea terminaţiilor nervoase de la nivelul pleurei
parietale, durere de intensitate mare, vie, comparată cu "lovitura de pumnal", exagerată de
tuse, strănut, palparea regiunii dureroase, însoţită de dispnee. Apare in pneumonia francă
lobară, pleurezii.
Durerea traheobronşică – are caracter de arsură, localizată retrosternal şi se
întâlneşte în traheobronşitele acute.
Durerea toracică în afecţiunile peretelui toracic – apare în afecţiuni ale pielii şi
ţesutului celular subcutanat, nevralgii intercostale, afecţiuni musculare, ale coloanei
vertebrale şi glandei mamare. (nevralgia intercostala).

Aparatul cardio circulator (palpitatiile, dispneea, durerea precordială, edemele )

PALPITAŢIILE
Cele mai frecvente cauze cardiace de palpitaţii sunt aritmiile paroxistice: extrasistolie,
tahicardie ventriculară, fibrilaţie atrială, flutter atrial.
Cauzele extracardiace care produc palpitaţii sunt: neurozele, hipertiroidismul, anemiile,
stările febrile,etc.
DISPNEEA CARDIACA
Dispneea reprezintă totalitatea modificărilor de frecvenţă, intensitate şi ritm a respiraţiei.
Ea nu este un semn caracteristic pentru boala cardiacă dar reprezintă unul din simptomele
majore ale insuficienţei cardiace mai ales stângi.
Dispneea de cauză cardiacă este de tip inspirator şi este însoţită de polipnee.
Dacă presiunea din capilarele pulmonare creşte mai mult, se instalează edemul pulmonar
acut manifestat prin dispnee cu spută aerată sanguinolentă.
Dispneea cardiacă se prezintă sub următoarele forme clinice:

3
1. Dispneea de efort este primul semn de insuficienţă cardiacă. Iniţial apare la eforturi mari,
apoi la eforturi mai mici, cedând sau ameliorându-se la întreruperea efortului; poate apare la
efort şi la persoanele sănătoase. Frecvent, dispneea de efort este mai evidentă seara, fiind
denumită dispnee vesperală.
2. Dispneea de repaus cu ortopnee este o formă mai gravă de insuficienţă cardiacă stângă.
Bolnavul stă în poziţie şezândă cu capul pe două, trei perini, prezentând polipnee inspiratorie.
3. Dispneea paroxistică nocturnă reprezintă o formă acută de insuficienţă cardiacă stângă, care
poate să apară în infarct miocardic acut, hipertensiunea arterială. Acest tip de dispnee este
mai frecventă noaptea şi poate fi declanşată de eforturi fizice, regim hipersodat,etc.
Se manifestă prin: edem pulmonar acut

DUREREA PRECORDIALĂ
Această durere, datorită localizării ei precordial, inclină pacientul doar spre etiologia ei
cardiacă dar de fapt ea poate fi dată şi de alte cauze extracardiace. De fapt durerea precordială
poate fi dată de cord (origine cardiacă) sau extracardiace: pneumotorax, pleurită, embolii
pulmonare, zona zoster, nevralgii intercostale, etc).
Durerea precordială de origine coronariană
Ea se declanşează în momentul în care se produce un dezechilibru între necesar şi aportul
insuficient de oxigen (hipoxia) determinând ischemia miocardului. Ca urmare a obstruării
coronarei apare un teritoriu miocardic neirigat ceea ce duce la necroza lui, adică la infarctul
miocardic. Durerea de natură ischemică poartă numele de angină pectorală.
Durerea precordială de natură extracardiacă
Durerea de natură nevralgică este continuă, apare de obicei la persoane tinere fiind arătată
de bolnav cu degetul.
Afecţiunile esofagului (esofagite, diverticoli) dau disfagie, eructaţii, arsuri retrosternale.
Gastrita, ulcerul, pancreatita, hepatocolecisstopatiile pot da dureri cu iradiere precordială

Edemul cardiac-este un edem decliv, bilateral, simetric, cianotic, rece. La bolnavul in

ortostatism apare la maleole, gambe, fata interna a tibiei, iar la bolnavul in clinostatism in
regiunea lombosacrata. La inceput este intermitent-vesperal (de seara), favorizat de
ortostatism si eforturile fizice din cursul zilei. Dispare in repaus, lipseste dimineata dupa
repaus nocturn. Are caracter progresiv-apare la eforturi din ce in ce mai mici si apoi devine
permanent.