Prof.As. Med.

Paduraru Andreea
Roxana

Dismatu
r.
Postmat
ur

DISMATURUL
 Aproximativ 1/3 din nou-născuţii cu greutate mică la naştere, sub
2500 g - sunt mici pentru vârsta gestaţională, situându-se pe curbele de
creştere intrauterină sub percentila 10.

1. Definiţie
Termenul Small for gestation age (SGA) sau dismatur se referă
la nou-născuţii a căror dimensiuni sunt încadrate sub limita
normalului ( sub percentila de 10%).
Nou-născut la termen vs. SGA:
2. Clasificare
Creşterea fătului se face în 3 etape:
1. Faza A : multiplicare celulară rapidă ( Hiperplazie celulară)
2. Faza B : creşterea volumului celular ( Hiperplazie celulară în
combinaţie cu hipertrofie celulară)
3. Faza C: doar hipertofie celulară.
Apariţia unor tulburări în timpul unei din cele trei faze contribuie la
clasificarea dismaturilor.

a. Perturbari ale fazei A

Când factorul care determină dismaturitatea acţionează precoce, în
perioada de multiplicare a celulelor fetale (hiperplazie), copilul va
prezenta distrofie cronică sau „armonică”, care influenţează proporţional
toţi parametrii de dezvoltare ai fătului (G, T, PC, PT).
b. Perturbări ale fazei B determină un aspect intermediar între faza A
şi C.
c. Perturbări ale fazei C
PAGE 2
 Când factorii distrofianţi acţionează numai în ultimile săptămâni de
gestaţie, în care predomină creşterea volumului celular (faza
hipertrofică), se va produce o diminuare a ritmului de dezvoltare a
organelor.
 Gradul lor de afectare va fi diferit, astfel, suprarenalele, ficatul,
splina şi timusul vor fi afectate precoce, pe când creierul, pulmonul şi
cordul vor fi afectate tardiv.
 Perimetrul cranian nu va fi influenţat, distrofia acută sau
„dizarmonică” şi va avea un prognostic de dezvoltare neuropsihică mai
bun.

3. Compoziţia corpului dismaturului

 Creierul şi cordul sunt mai mari, în comparaţie cu nou-născutul cu
greutate similară, care are însă greutate corespunzătoare vârstei
gestaţionale.
 Ficatul, plămânii şi timusul sunt mai reduse la volum.
 Disproporţia dintre creier şi ficat, rezidă din faptul că la nou-născut
creierul consumă aproape exclusiv glucide, de unde rezultă frecvenţa şi
gravitatea hipoglicemiei la dismaturi.
 De asemenea, asfixia este mai gravă, prin rezistenţa scăzută la
aceasta, datorită depozitelor reduse de glicogen hepatic şi cardiac.
4. Etiologie
Etiologia poate fi stadializat în funcţie de momentul apariţiei retardului
de dezvoltare:
1. SGA cu dezvoltare simetrică (toate perimetrele au dimensiuni
reduse).
PAGE 3
2. SGA cu dezvoltare asimetrică (greutatea este cea mai afectată,
creierul şi craniul prezină modificări intermediare, iar sistemul osoasă
este dezvoltat normal).

A. Etiologia nou-născuţilor cu retard de creştere simetric

Prezintă afectare în timpul primului trimestru de sarcină.
Cauze frecvente:
1. Genetice ( constituţionale, cromozomiale, defecte ale unei singure
gene, deleţii, erori metabolice înnăscute).
2. Anomalii congenitale.
3. Infecţii în timpul primului trimestru de sarcină ( infecţii din cadrul
TORCH).
4. Altele: abuzul de substanţe nocive, fumatul, radiaţiile,etc.

B. Etiologia nou-născuţilor cu retard de creştere asimetric

Afectare în timpul trimestrelor 2 şi 3 de sarcină; se produc dezechilibre
diferite la nivelul organelor.
Cauze frecvente:
1. Insuficienţă utero-placentară (hipertensiunea, preeclamsia,
infarctul placentar, placenta abruptio, etc),

PAGE 4
2. Boli materne: afectare renală cronică, hemoglobinopatii,
malformaţii cardiace cianogene, boli pulmonare cronice, abuz de
substanţe toxice, fumatul, malnutriţia),
3. Altele: sarcini multiple, viaţa la altitudine înaltă.

 În condiţii de stres (ex: hipoxie), în lichidul amnoitic vor fi

secretate cantităţi mai mari de adrenalină şi noradrenalină.
 În acest context se declanşează un efect anti-insulinic, care va
determina reducerea stratului de grăsime, modificări ale musculaturii şi
ale depozitelor de glicogen, precum şi redistribuirea fluxului sangvin
către organele vitale ( creier, inimă), în defavoarea celorlalte sisteme,
determinând o dezvoltare asimetrică a organelor interne.
6. Evaluare antenatală
Descoperirea problemelor de dezvoltare se va face încă din perioada
intrauterină. Aceasta presupune colaborare părinte – medic ginecolog,
controale periodice, istoric şi anamneză cu informaţii complete.
Diagnosticul prenatal presupune:
1. Istoric matern şi al membrilor familiei complet, cu detectarea
eventualilor factori de risc, consum de medicamente sau abuz de
substanţe toxice.
2. Examinare maternă anterior sarcinii, dar şi în timpul sarcinii.
3. Ecografii periodice în timpul sarcinii, lunare sau chiar mai
frecvente (atunci când există substrat predispozant, inclusiv ecografie
Doppler pentru vizualizarea vascularizaţiei placentare).
4. Monitorizarea volumului lichidului amniotic.

PAGE 5
5. Monitorizarea semnelor vitale materne, în special glicemie şi
tensiune arterială.
6. Evaluare biologică periodică înainte şi în timpul sarcinii.

7. Management postnatal
Stresul produs de momentul naşterii poate fi fatal acestor nou-născuţi.
Evaluarea imediată a acestora trebuie să fie riguroasă.
Examenul obiectiv :
1. Aspect „îmbătrânit”,
2. Descuamare generală, în special la nivelul palmenlor şi plantelor,
3. Tegumente uscate,
4. Cordon ombilical subţire, prin reducerea cantităţii gelatinei
Wharton,
5. Pete de meconiu,
6. Tegumente de culoare roşie intensă, datorată policemiei,
7. Tremor al extremităţilor produs de hipoglicemie sau hipocalcemie,
8. Semne vizibile de hipoxie (cianoxă, reducerea mobilităţii)
Evaluarea trebuie să fie cât mai exactă, pentru stabilirea conduitei
terapeutice imediate.
Management postnatal
1. Asigurarea funcţiei respiratorii (Imediat după naştere, se va preveni
pneumonia prin aspiraţie de meconiu, prin aspirarea traheală a lichidului
amiotic inhalat).
2. Prevenirea hipoglicemiei (La toţi nou-născuţii cu distrofie accentuată
se va administra în perfuzie glucoza 10%, 60 ml/kgc. Se menţine
perfuzia până când alimentaţia orală devine bine tolerată).
3. Prevenirea hipotermiei (Se va preveni stresul hipotermic prin
plasarea nou-născutului în condiţii de neutralitate termică.)
PAGE 6
4. Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii.
5. Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine, de exemplu a
policitemiei.
6. Evaluarea si prevenirea hemoragiilor.
7. În condiţiile prezenţei acidozei, se va asocia şi bicarbonat de sodiu/
semimolară.
8. Dismaturul are o capacitate gastrică enormă (45 ml/masă în ziua a
3-a). El începe să crească în greutate înainte ca raţia calorică să ajungă la
100 calorii/kgc, ceea ce sugerează mai mult o rehidratare decât o
creştere a ţesuturilor.
9. Continuă să crească cu o raţie de 150-200 calorii/kgc/zi, mai
accelerat decât prematurul cu aceeaşi greutate.
 La domiciliu, dismaturul necesită o supraveghere specială din
partea anturajului, moartea subită survenind în primele 6 luni de
viaţă, mult mai frecventă decât la nou-născutul normal.
Take home message
 Nou-născuţii cu greutate mică la naştere au o tendinţă ulterioară la
o ascensionare poderală peste percentila de 85%.
 În astfel de situaţii este importantă educarea părinţilor cu privire la
o alimentaţie cât mai corectă, dar şi pliată pe necesarul nou-născutului.
Nu uitaţi!!!!! Ne dorim un copil sănătos şi activ, nu un viitor
supraponderal/ obez, cu probleme cardiovasculare şi circulatorii.

8. Criterii de externare
1. Menţinerea unei temperaturi constante, fără ajutor.
2. Toleranţă orală bună.
3. Creştere ponderală constantă, fără fluctuaţii.
PAGE 7
4. Stare clinică bună.
5. Abilitate maternă adecvată de îngrijire a unui nou-născut dismatur.
6. Acces imediat la serviciile medicale.
7. Complianţă familială adecvată.

POSTMATUR

1. Definiţie
Se consideră postmatur nou-născutul cu vârsta gestaţională mai
mare de 42 de săptămâni.

2. Date generale
 Cauzele exacte nu sunt cunoscute.
 Se consideră că o sarcină anterioară în care s-a depăşit termenul de
42 de săptămâni creşte riscul unor sarcini viitoare cu nou-născut
postmatur.
 Inexactitatea ultimului ciclu menstrual.
PAGE 8
 Creştere ponderală accentuată a mamei (BMI>25).
 Vârsta mică sau înaintată a mamei.

 Printre cauzele cunoscute se numără : defecte ale axei andreno-

pituitare (anencefalie, hiperplazia glandelor suprarenale), anomalii
genetice ( trisomia 18), deficit placentar de sulfataza, ihtioza
congenitală.
 Sex masculin.

3. Caracteristici clinice
 Absenţa vernix caseosa
 Absenţa Lanugo(Acesta este un tip de par care creste pe corpul bebelusului
chiar din pantece si joaca un rol esential in dezvoltarea sanatoasa a fatului, contribuind

substantial la crearea hormonilor de diverse tipuri)

 Pilozitate capilară abundentă, unghii lungi

 Ţesut celular subcutanat slab reprezentat
 Exces de piele, cu pliuri cutanate multiple
 Tegumente uscate şi crăpate
 Cordon ombilical subţire.
4.. Principalele riscuri postnatale
1. Asfixie
2. Aspiraţie de meconiu
3. Infecţii
4.Tulburări de adaptare
5. Hipoglicemie
PAGE 9
6. Hipotermie
7. Convulsii
8. Afectare neurologică
9. Nou-născuţi macrosomi.

6. Postmaturii mascrosomi
 Postamturii tind la o greutate peste limita superioară.
 Complicaţiile pe termen scurt produse de greutatea mare la naştere
sunt reprezentate în special de: fracturi, dificulăţi în străbaterea
strâmtorii superioare a bazinului, precum şi în producerea de leziuni ale
craniului ( fracturi, echimoze,etc).
 Complicaţiile pe termen lung sunt reprezentate de suprapondere,
obezitate, diabet zaharat, tulburări hormonale,etc.

6. Management prenatal
Diagnosticul prenatal presupune:
1. Istoric matern şi al membrilor familiei complet, cu detectarea
eventualilor factori de risc, consum de medicamente sau abuz de
substanţe toxice.
2. Examinare maternă anterior sarcinii, dar şi în timpul sarcinii.
3. Ecografii periodice în timpul sarcinii, lunare sau chiar mai
frecvente (atunci când există substrat predispozant, inclusiv ecografie
Doppler pentru vizualizarea vascularizaţiei placentare).
4. Monitorizarea volumului lichidului amniotic.
5. Monitorizarea semnelor vitale materne, în special glicemie şi
tensiune arterială.
PAGE 10
6. Evaluare biologică periodică înainte şi în timpul sarcinii.
7. Monitorizarea strictă a cantităţii de lichid amniotic.

Stabilirea cu exactitate a vârstei gestaţionale.

Terminarea sarcinii prin cezariană, dacă vârsta gestaţională este mai
mare de 42 săptămâni şi nou-născutul prezintă semne de suferinţă
intrauterină.
Monitorizare fetală în travaliu.

 Managementul postnatal, după identificarea elementelelor de

instabilitate presupune:
1. Asigurarea funcţiei respiratorii (Imediat după naştere, se va preveni
pneumonia prin aspiraţie de meconiu, prin aspirarea traheală a lichidului
amiotic inhalat).
2. Prevenirea hipoglicemiei (La toţi nou-născuţii cu distrofie accentuată
se va administra în perfuzie glucoza 10%, 60 ml/kgc. Se menţine
perfuzia până când alimentaţia orală devine bine tolerată).
3. Prevenirea hipotermiei (Se va preveni stresul hipotermic prin
plasarea nou-născutului în condiţii de neutralitate termică.)
4. Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii.
5. Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine

PAGE 11