Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LECTIA 1 -
REPERE ISTORICE, PRACTICII NURSING
În septembrie 1940, patru adolescenți francezi au descoperit de una
dintre cele mai faimoase și uimitoare colecții de artă paleolitică din
lume: peștera Lascaux din munții Pyrennes.
Este cel mai vechi exemplu din lume de medicină în artă, datând de
15.000 de ani.
Figura umană,singură dintre toate animalele, este omul cu capul unei păsări,
care pare să se afle într-o confruntare cu un taur și lângă el este un personaj.
Se crede că figura umană este un fel de șaman (Om al medicinei).
Șamanii erau responsabili de cunoașterea sănătății, a vieții și a morții.
Omul primitiv credea că durerile de cap erau opera spiritelor
malefice care invadau corpul indivizilor nefericiți.
Lăsarea spiritelor sa iasa din craniu ar aduce alinare.
Astfel, s-a născut trepanația „chirurgicală”.
Imhotep
Imhotep a trăit în Egipt ~ 2900 î.Hr.;
Se pare că a fost un medic de succes.
Este unul dintre primii bărbați medici
al cărui nume este înregistrat și a
devenit cunoscut drept Zeul Medicinii.
El a început să utilizeze o intervenție
chirurgicală simplă în loc de magie.
Ebers papyrus - cea mai veche colecție de scrieri medicale
~ 1600 î.Hr.
În sec. XIII – III î.H. încep să apară deosebiri între lecuitorul laic şi vrăjitor. În
sec.V î.H. meşteşugul vindecării începe să se desfiinţeze în ranguri:Medici de
boli – internişti
Medici de tumori – chirurgi; Medici de hrană – dieteticieni; Medici de animale –
vererinari
Prima lucrare medicală chineză cunoscută este atribuită împaratului Fu-Shi, 2850
î.H. şi este intitulată cartea schimbărilor in care Yin-Yang constituie un alt
element fundamental al medicinei chineze:
Yin, reprezintă principiul negativ, asimilat cu întunericul, răceala, moartea, boala, dar
şi cu femeia.
Yang, principuil pozitiv, reprezintă forţa luminoasă, activă, caldă şi este considerată
protectoarea vieţii şi a sănătăţii.
Terapia prin acupunctură, cea mai celebră tehnică terapeutică a reuşit să reziste
timpului peste 1200 ani, se bazează pe redobândirea echilibrelor diferitelor
organe ale corpului prin înţeparea sau masarea punctelor de reprezentare pe piele
a organelor interne.
Civilizaţia greco-romană
Şi la greci preoţii au fost primii medici iar templele primele lăcaşuri pentru
bolnavi, unde ingrijirea bolnavilor era făcută în bune condiţii iar de această
activitate se ocupau femeile.
Prin sec. al II-lea î.H., romanii introduc ştiinţa vindecării prin înfiinţarea unor
lăcaşuri numite Iatereon.
Patricienii se foloseau de sclavii pricepuţi în vindecarea anumitor boli.
Vulnerarii, adică chirurgii care lucrau într-un fel de spitale pentru sclavi numite
Valetudinarii, unde cu timpul, se internează şi cei bogaţi, adică patricienii.
La început acestea sunt instituţii particulare, care apoi se extind şi sunt
subvenţionate de comune.
Spitalul - Cadru de referinţă pentru activitatea cadrelor medicale de la bolniţă la
spitalul modern
Începând cu a doua jumătate a sec. XIV sunt cunoscute
unele lăcaşuri tămăduitoare denumite bolniţe la
Bistriţa, Tismana, în Ţara Româneasca, la Neamţ.
Ospiciile înfiinţate de Radu Basarab în 1372 pe moşia
lui de la Măţăuli lângă Câmpulung era pentru
adăpostirea unor infirmi, orbi, ologi.
Se mai cunoaşte bolniţa de la Simidreni datând din
1542 ce forma, împreună cu un adăpost pentru călători
din preajma mănăstirii clădită de Neagoe Basarab,
locaşuri destinate călugărilor bătrâni, bolnavi sau
infirmi, aceste lăcaşuri neavând şi funcţie de spital
pentru laici.
Spitalele medievale sunt socotite atât la noi cât şi în
întreaga Europă, lăcaşuri de adăpost şi ocrotire, aziluri
pentru săraci şi bătrâni, orfani, precum şi ca instituţii
specializate pentru izolarea bolnavilor contagioşi.
Spitalul Colţea
În actul de fundaţie al spitalului Colţea se
precizează că, pentru cele 24 de paturi, vor fi câte
4 bărbaţi slujitori şi îngrijitori pentru bolnavi; în
spitalul de bărbaţi să fie bărbaţi iar în cel de
femeiesc, femei.
În manuscrisul din 1732 se spune că spitalul
Colţea e bine îngrijit, are argaţi, îngrijitare de
bolnavi şi bărbieri.
Etape şi personalităţi în dezvoltarea nursingului