MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

MINISTERUL SĂNĂTĂȚII AL REPUBLICII MOLDOVA

I.P. COLEGIUL DE MEDICINĂ CAHUL

REFERAT
la Limba Latină cu Terminologie Medicală.
TEMA: Avicenna – cel mai mare
savant al lumii musulmane.

Realizat: Volcova Carolina

Grupa: AM-21
Verificat: Bodlev Ala

Cahul, 2023
Cuprins:
1. Cine a fost Avicenna.
2. Ce a făcut Avicena pentru medicină.
3. Lucrările lui Avicenna.
3.1. Una din lucrarile sale faimose este ‘Cartea
vindecării’.
3.2. Lucrarea lui Avicenna „Canonul ştiinţei medicale”.
4. Concluzie.
5. Bibliografia.
 1. Cine a fost Avicenna
Ibn Sina, al cărui nume latinizat este Avicenna, s-a
născut în 980 în satul Aftana. A primit prima educație
studiind teologie. Ulterior, viitorul om de știință s-a
interesat de științele seculare - matematică, medicină și
filozofie. Deja la 20 de ani, Avicenna era cunoscut ca
un om de știință celebru.
După ce sasnidii au căzut în țara natală, Ibn Sina a
călătorit prin curțile prințurilor persane, funcționând ca
un vindecător de curte. S-a bucurat de autoritate în
rândul colegilor vindecători europeni. Rezultatul
muncii sale medicale a fost o lucrare fundamentală, o
enciclopedie a medicinii în 5 volume - „Canon of
Medicine”.
A devenit populară instantaneu și a fost tradusă în limbi străine, în latină fiind reimprimată de
30 de ori.Temându-se de popularitatea în creștere rapidă a lui Avicenna, teologii musulmani au
încercat tot timpul să-l condamne pentru ateism și erezie. Pe lângă munca medicală, a scris
tratate natural-științifice și filozofice, poezii în fași și în arabă. Tema principală a operei sale a
fost imnul iluminării, eternitatea materiei, imnul științei.

2. Ce a făcut Avicena pentru medicină.

El a atras mai întâi atenția asupra contagiozității variolei, a identificat diferența dintre holeră
și ciuma, a descris lepra, separând-o de alte boli și a studiat o serie de alte boli. Deja la 10 ani, și-
a dat seama că nu are nimic de făcut la școală. Avicenna stăpânește complet limba arabă și fașii,
gramatica, stilul, poezia.
A studiat într-o clasă umanitară. Și acest băiat încă nu a început să studieze matematica și
medicina. Iar când a început să le studieze, și-a dat seama că medicina este o știință ușoară și că
până la 16 ani o va stăpâni complet.La 10 ani, băiatul a cunoscut din inimă cartea sfântă a
Coranului.Ibn Sina este creatorul cercului, pe care l-a numit Academia Mamun.Avicenna a
deschis procesul de distilare a uleiurilor esențiale
.El a fost un medic de curte al emirilor Samanid și al sultanilor daimizieni, de ceva timp a fost
vizir în Hamadan.În timpul vieții sale a scris peste 450 de cărți. Dintre acestea, 29 sunt despre
știință, dar restul sunt despre filozofie și medicină. Dar numai 274 din lucrările sale au
supraviețuit până în zilele noastre. În paralel cu preocupările filozofice, medicina a reprezentat
un domeniu care l-a atras pe Avicenna din tinereţe. În Orient, practica medicală avea o istorie
îndelungată şi renumită, medicii din acele ţinuturi îmbogăţind informaţiile moştenite de la
Hipocrate.
În acele vremuri, în Buhara, se puteau găsi si consulta scrierile unor elevi ai Academiei de
medicină din Alexandria. Deoarece orientalii aveau o bogată experienţă privind stabilirea
diagnosticelor si vindecările, Avicenna a încercat să descifreze aceste practici. În perioada în care
a locuit în Buhara, sub îndrumarea medicului Ab-dui-Mansur Karnari, Avicenna a efectuat
primele disecţii pe cadavre umane încălcând poruncile islamului. În urma cercetărilor (care se
desfăşurau într-o cocioabă dintr-un cartier mărginaş) a fost analizat fiecare organ şi i s-a întocmit
şi o schiţă.
 Cu această ocazie a fost observată existenţa apendicelui la om.Calitătile cu care era înzestrat
(memorie, spirit de analiză şi dorinţă de comparare) i-au fost de ajutor în practicarea medicinei.
Avicenna nu era înspăimântat de nicio boală, vindecările sale aducându-i o mare faimă în tot
oraşul. Unul dintre cei mai importanţi pacienţi a fost emirul Buharei, Nuh ibn Hansur. Drept
recompensă pentru serviciul adus, suveranul i-a permis lui Husein să studieze cărţile adunate
timp de două veacuri în biblioteca palatului.

3. Lucrările lui Avicenna.

Cele mai faimoase lucrări ale sale sunt Cartea vindecării, o
enciclopedie filosofică și științifică și Canonul Medicinii, o
enciclopedie medicală care a devenit un text medical standard
în multe universități medievale și a rămas în utilizați până în
1650. În Horezm, Avicenna a conceput marea enciclopedie
filozofică „Cartea vindecării” şi a trasat principalele idei ale
celei mai importante lucrări, „Canonul ştiinţei medicale”.
În jurul anului 1010, tot din motive politice, savantul a
părăsit Horezmul si s-a stabilit în mai multe localităţi. În tot
acest timp el s-a îngrijit de cei bolnavi si a continuat
elaborarea lucrărilor stiintifice.
Pornind de la gândul de a analiza măsurătorile Pământului,
învăţatul a elaborat lucrarea „Despre Ecuator”. Ideea de a
ridica spitale pentru oamenii sărmani nu l-a părăsit nicicând
(acest lucru se va întâmpla când va ajunge în Ispahan şi va
reuşi să construiască un spital).
Îmbolnăvindu-se de malarie, Husein a văzut ce înseamnă această maladie, ce simptome
prezintă, a studiat periodicitatea puseelor precum şi schimbările produse în organism.
Observaţiile privind malaria au fost incluse în lucrarea „Despre friguri”. Pasiunea pentru
filozofie şi logică l-a determinat să scrie „Apariţie şi întoarcere”, „Observaţii generale” şi „tratat
de logică”.

3.1. Una din lucrarile sale faimose este ‘Cartea

vindecării’.
Cartea vindecarii este o științifică și filosofică enciclopedie scrisă de Avicenna . Cel mai
probabil a început să compună cartea în 1014 și apoi a terminat-o în jurul anului 1020 înainte de
ao publica în 1027.Această lucrare este lucrarea majoră a Avicenei despre știință și filozofie ,
care vizează „vindecarea” sau ignorarea sufletului.Cartea este împărțită în patru părți: logică ,
științe ale naturii , și metafizică.

3.2. Lucrarea lui Avicenna „Canonul ştiinţei medicale”.

Toată experienţa de medic a lui Avicenna era cuprinsă în „Canonul ştiinţei medicale”. El a
visat să realizeze un manual de medicină universal în care să îmbine cunostintele lui Hipocrate
cu informaţiile medicilor orientali şi cu observaţiile personale. Această lucrare a fost
întrebuinţată secole de-a rândul de medicii din Orient şi din Europa. „Canonul ştiinţei medicale”
a lui Avicenna este structurat în 5 volume.
 În volumul I, Avicenna afirmă că medicina este ştiinţa care
se ocupă de starea corpului omenesc, de apărarea sănătăţii si de
redobândirea acesteia în caz de boală. Savantul a clasificat
medicina în două categorii: medicina teoretică şi medicina
practică. Sunt prezentate bazele teoretice ale acestei ştiinţe
precum şi istoria ei. Sunt cercetate toate părţile componente ale
organismului uman, sunt prezentate cauzele tuturor bolilor, sunt
analizate simptomele acestor maladii şi complicaţiile care pot
apărea.
În volumul al doilea, sunt descrise „leacuri simple” (785 de
leacuri obţinute din plante, animale şi minerale), fiind
menţionate modurile de preparare si de folosire.
Volumul al treilea cuprinde descrierea maladiilor capului,
gâtului, limbii, ochilor, nasului (denumite „boli localizate”).
În cel de-al patrulea volum sunt menţionate bolile generale
ale corului punându-se accent pe malarie.
În volumul cinci sunt menţionate metodele de preparare şi
utilizare ale medicamentelor complexe. „Canonul ştiinţei
medicale” constituie o realizare deosebită. Într-o epocă a
prejudecăţilor şi misticismului, Avicenna a presupus pentru
prima oară că în mediu există nişte vietăţi mici care cauzează si transmit bolile si care
deteriorează calităţile apei. Avicenna a fost primul care a observat şi atenţionat că substanţele
alimentare pot fi întrebuinţate uneori drept leacuri.
Tot el a ridicat pentru prima oară problema educaţiei fizice şi morale a copiilor de la vârsta cea
mai fragedă.El a făcut primele observaţii privind ulcerul intestinal, a făcut deosebire între ciumă
şi holeră şi a descris în premieră lepra şi simptomele meningitei. În anul 1037, în urma anilor de
peregrinări şi de muncă neîntreruptă, Avicenna s-a îmbolnăvit. Desi el a vindecat nenumăraţi
oameni, nimeni nu a fost în stare să îl ajute. Abu-Ali a înţeles că deşi avea mulţi prieteni şi elevi,
el îi depăsise pe contemporanii săi şi devenise un deschizător de drumuri pentru generaţiile
viitoare.
La vârsta de aproape 60 de ani, în 1037, Avicenna a
murit.Cele din urmă cuvinte ale aceluia care va fi
cunoscut în lumea întreagă sub numele de Avicenna au
făcut referire la faptul că deşi el a reuşit să descifreze
tainele întregului Univers, nu a putut pătrunde misterul
morţii.Într-o perioadă în care oamenii, atât cei din
Asia, cât şi cei din Europa, credeau în forţe
supranaturale, în care predominau misticismul şi
prejudecăţile, ideile pe care le-a promovat Avicenna au
fost considerate diametral opuse fundamentalismului
musulman.
Din această cauză el a fost considerat un eretic şi un
adversar de temut al medicilor tradiţionalişti. Prin
întreaga sa activitate Avicenna a fost un precursor al
savanţilor de pretutindeni.
 4.Concluzie.
În conluzie, Avicena a fost un produs al bogatului ferment intelectual, cultural și științific. El a
creat un sistem filozofic complet în limba arabă. Dintre marii înțelepți ai medicinei islamice, Ibn
Sina este cel mai cunoscut din Occident. Considerat succesorul lui Galen, marele său tratat de
medicină, Canonul a fost manualul standard de medicină în lumea arabă și în Europa în secolul
al XVII-lea. A fost filozof, medic, psihiatru și poet.
El și-a dedicat o mare parte a lucrării sale studiului pulsului, iar contribuțiile sale în domeniul
sfigmologiei au fost semnificative. Avicenna acoperă cuprinzător subiectul pulsului, descrie
tehnica de luare a pulsului și înregistrează efectele unei varietăți de condiții asupra pulsului, cum
ar fi mediul, starea fizică a pacientului și stările emoționale cum ar fi furia, plăcerea, bucuria și
frica .El a definit concepte precum rezistența și elasticitatea într-o manieră fiziologică. Deși mulți
istorici occidentali aleg să creadă că arabii au fost doar transmițători ai realizărilor grecești, nu se
poate nega că filozofii, oamenii de știință și medicii islamici și-au adăugat propriile observații și
înțelepciune la cunoștințele pe care le-au dobândit de la civilizații mai vechi.
Ei au adus multe contribuții originale la matematică, astronomie, fizică, alchimie, optică,
farmacologie și medicină. Istoricii sunt de acord că el este unul dintre cei mai mari gânditori și
savanți medicali din istorie. El este numit pe bună dreptate „Prințul medicilor” al epocii sale.
Avicenna a sintetizat diferitele ramuri ale gândirii filozofice pe care le-a moștenit - tradițiile
supraviețuitoare împreună cu evoluțiile filosofiei și teologiei din islam - într-un sistem științific
auto-consecvent care a explicat întreaga realitate.
 Bibliografia
❖ https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3970379/
❖ https://ro.wikipedia.org/wiki/Avicenna
❖ https://portal.revistatimpul.ro/blog-iustin-mihailov/medici-scriitori-11-
avicenna-ibn-sina-medic-si-erudit-arab/
❖ https://ro.gov-civ-guarda.pt/avicenna
https://www.historymed.ru/encyclopedia/doctors/index.php?ELEMENT_ID
=1473