Angina pectorală (îngrijirea pacientului cu

angina pectorală)
Angina pectorală (angorul pectoral sau cardiopatia ischemică dureroasă) este o formă clinică a
cardiopatiei ischemice caracterizată prin crize dureroase paroxistice, cu sediu retrosternal, care
apar la emoții sau efort, durează câteva minute si dispar la încetarea cauzelor, repaus sau la
administrarea de nitriți.
Etiologie
 Ateroscleroză coronariană este principala cauză.

Angina este expresia unei insuficiențe coronariene acute, datorită dezechilibrului brusc, apărut la
efort, între nevoile miocardului și posibilitățile arterelor coronare.
Miocardul nu primește aportul necesar de oxigen (impus de condițiile declanșatoare: emoții,
efort) deoarece arterele coronariene sunt stenozate, iar asta declanșează criza de angină
pectorală.

În mod normal, circulația coronariană se adaptează necesităților de O2 ale miocardului, putând

crește la efort de 8-10 ori. Condițiile declanșatoare (efort, emoții), impun miocardului un efort
suplimentar, deci necesități mai mari de O2, dar circulația coronariană cu leziuni de
ateroscleroză este incapabilă să își mărească debitul. Acest lucru duce la impulsul dureros, sau la
criza de angină.

Factori de risc 
 Fumatul;

 Obezitatea;
 Sedentarismul;

 Hipercolesterolemia;
 Diabetul zaharat;
 Hipertiroidismul;
 Stresul;

Semne și simptome – Manifestări de dependență

în angina pectorală
 durere cu caracter constrictiv;

 sediul durerii: retrosternal cu iradiere în umăr, membrul stâng, mandibulă;

  anxietate;

 teama de moarte iminentă;

 durata crizei: 1-3 minute – până la 10-15 minute;

 durerea dispare la repaus;

 e suprimată prompt de nitriți.

 frecvenţa crizelor este variabilă

 durerea apare în anumite condiţii: abuz de tutun, crize tahicardice, efort fizic, de obicei la
mers, emoţii, mese copioase, frig sau vânt etc. Cedează prompt la repaus şi la administrarea
de Nitroglicerină (1 – 2′ rar 3′).

 criza poate fi insoțită de palpitaţii, transpiraţii, paloare, lipotimie, lipsă de aer.

Evoluție
Poate evolua către:
 Infarct miocardic acut  
 Tulburări de ritm și de conducere

 Insuficiență cardiacă

Diagnostic
Diagnosticul este clinic și se bazează pe criza dureroasă cu localizare retrosternală, instalată la
efort sau emoții și care dispare în repaus sau la administrarea de nitriți.

Tratament 
 Tratamentul anginei pectorale începe cu stabilirea cauzelor și a factorilor care precipită
apariția sau favorizează accesul de angor. Deoarece acesta este urmarea aterosclerozei
coronariene, tratamentul va viza și acest lucru.
 Tratamentul crizei anginoase începe cu întreruperea efortului sau cauzei declanșatoare și
administrare de nitroglicerină sublingual.
 Prevenirea crizei se face prin evitarea situațiilor declanșatoare.

Îngrijirea pacientului cu angină pectorală 

Problemele pacientului cu angină pectorală
 disconfort;

 durerea;

 intoleranță la efort;

 dezechilibrului brusc apărut la efort între nevoile miocardului (mai ales în O2) şi
posibilitățile arterelor coronare;

 circulație inadecvata;

 insuficientei circulatorii coronariene;

 dispnee;
 alterarea perfuziei tisulare;

 anxietate;

 senzația de ” moarte iminenta “;

 deficit de auto îngrijire;

 potențial de alterare a nutriției: deficit, grețuri, vărsături;

 potențial de complicații;

 devalorizare;

 dificultatea în a participa la activități.

Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu angină

pectorală
 să fie calmată durerea;

 să prezinte circulație adecvată;

 să fie îmbunătățita toleranța la efort;

 să respire eficient;

 să fie echilibrat psihic;

 să fie combătută anxietatea;

 să fie prevenite complicațiile imediate și tardive;

 să fie limitată extinderea necrozei;

 să se recupereze socio-profesional.

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul

cu angina pectorală
 în etapa prespitalicească: îndepărtarea cauzei declanșatoare, combaterea durerii, sedare,
tratamentul complicațiilor la indicația medicului, transport la spital;

 în spital: asigurarea repausului la pat, oxigenoterapie la nevoie, montarea unei

perfuzii, monitorizarea funcțiilor vitale, bilanț hidric;
 administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic și urmărirea efectelor acestuia;
supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului tratamentului pentru
prevenirea potențialelor complicații;
 educație sanitară: pacienții si familia vor fi informați despre boala, cum se tratează, previne;

 ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale;

 asigurarea alimentației (va fi fracționată în cantități mici, repetate). Regimul va fi echilibrat

la normoponderali, hipocaloric la obezi. Se vor evita mesele copioase şi după fiecare masă
bolnavul va sta în repaus 60 – 90 minute. În general regimul va fi cel recomandat în
ateroscleroză, obezitate;

 se va combate aerogastria şi constipaţia;

 recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator;

 aplicarea masurilor de prevenire a efectelor imobilizării;

  ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale;

 combaterea fumatului, obezității, sedentarismului, hipercolesterolemiei, diabetului

zaharat, hipertiroidismului, stresului (factorii de risc pentru angină pectorală);
 educația pacientului privind regimul de viată;

 reluarea treptată și progresivă a efortului fizic. Repausul la pat are indicații speciale: crize
frecvente, de durată, intense şi rezistente la nitroglicerină, crize de decubit;

 somn și alimentație echilibrată, adecvată;