AMF II-Farmacoterapie-Clasificarea medicamentelor pe tip de actiune,pe aparate si sisteme

ANTIBIOTICE ŞI CHIMIOTERAPICE ANTIBACTERIENE

I. Definiţie
Chimioterapicele sunt substanţe capabile să distrugă sau să oprească
multiplicarea diferitelor microorganisme patogene: bacterii, ricketsii, fungi,
protozoare şi helmiţi.
Chimioterapicele bacteriene sunt de 2 tipuri : de origine naturală (antibiotice)
şi de sinteză ( chimioterapice propriu-zise).
Există 3 condiţii pe care trebuie sa le îndeplinească un antibiotic:
• microbul care produce boala trebuie sa fie în spectrul de activitate al
antibioticului.
• antibioticul sa pătrundă în formă activă la locul infecţiei.
• trebuie să se ţină seama şi de reacţiile adverse ale antibioticului Din punct
de vedere al acţiunii asupra microbilor, se împart în :

• Bactericide – cele care distrug microbii la concentrații minime

inhibitorii(CMI) de chimioterapic.
• Bacteriostatice – împiedică multiplicarea (de ex. Eritromicina,
Tetraciclinele, Cloramfenicolul, Sulfamidele, Trimetroprimul).
Bactericidele sunt de 2 feluri :
- de tip degenerativ – omoară microbii dacă aceştia se află în faza de
multiplicare (de ex. Penicilinele şi Cefalosporinele). Nu se asociază bactericide de
tip degenerativ cu bacteriostatice.
- de tip absolut – omoară microbii indiferent de faza în care se află,atât în
repaus, cât și în multiplicare (de ex. Aminoglicozide). Acestea se pot asocia cu
bacteriostaticele.
Există chimioterapice care au fie efect bacteriostatic, fie efect bactericid, în funcţie
de doză : la doze mici au efect bacteriostatic, iar la doze mari au efect bactericid.

1
 AMF II-Farmacoterapie-Clasificarea medicamentelor pe tip de actiune,pe aparate si sisteme

II. Mecanism de acţiune

1. Inhibarea biosintezei peretelui celulei bacteriene
Bacteriile au la exterior un perete celular cu rol în menţinerea osmolarităţii
bacteriene. Există chimioterapice care împiedică formarea acestui perete
(Peniciline şi Cefalosporine). Datorită inhibării sintezei peretelui şi mediului
hiperton din celula bacteriană, se produce un influx masiv de apă până când
bacteria se sparge.

2. Inhibarea funcţiei membranei celulare bacteriene

Prin acest mecanism acţionează antibioticele polienice (Amfotericina B, Nistatina)
şi polipeptidice ; acestea pătrund în membrana celulară şi realizează nişte
perforaţii prin care celula bacteriană pierde componente importante. Aceste
antibiotice sunt bactericide de tip absolut.

3. Inhibarea sintezei proteice

Unele antibiotice se fixează reversibil de ribozomii bacterieni şi inhibă activitatea
acestora; pentru că nu mai este posibilă sinteza proteică bacteriană, bacteria nu se
mai poate multiplica. Deci, efectul acestor antibiotice este bacteriostatic.
• Exemple : Tetraciclinele, Cloramfenicol, Lincomicina, Klindamicina.
Alte medicamente se fixează ireversibil de ribozomi, scot din funcţiune ribozomii
respectivi şi microbii mor. Efectul este bactericid.
• Exemple : Aminoglicozidele (Gentamicina, Kanamicina, Neomicina).
4. Inhibarea sintezei acizilor nucleici
A. Există o enzimă numită girază care face ca genomul să ocupe un spaţiu
minim în bacterie. Există chimioterapice ce inhibă giraza, de ex. Chinolonele
(Acidul nalidixic, Ciprofloxacina, Ofloxacina).
Metabolismul proteic este tulburat, sinteza proteică este alterată.
La doze mici efectul este bacteriostatic, iar la doze mari bactericid.
B. Există chimioterapice care acţionează specific asupra enzimelor legate de
activitatea acidului nucleic, de ex. Rifampicina inhibă ARN polimeraza ADN-
2
 AMF II-Farmacoterapie-Clasificarea medicamentelor pe tip de actiune,pe aparate si sisteme

dependentă → nu se mai formează ARN mesager pe modelul ADN-ului

cromozomial şi nu se mai sintetizează proteinele bacteriene.
* Specificitatea de acţiune este asigurată de faptul că ARN polimeraza AND-
dependentă este diferită de cea umană.
C. Sulfamidele au structură chimică asemănătoare cu aminoacidul
paraanimobenzoic care este folosit de microbi pentru a-şi sintetiza acid folic. Prin
administrarea acestor medicamente nu se mai sintetizează acid folic, ci un analog
care este inactiv metabolic, şi nu mai este posibilă sinteza acizilor nucleici. Efectul
este bacteriostatic.

• Concentrația plasmatică a chimioterapicelor antimicrobiene, care este strâns

corelată cu eficacitatea lor terapeutică, poate fi măsurată și exprimată prin 2 valori:
1. Concentrația minimă inhibitorie (CMI) care exprimă concentrația cea mai
mică de medicament necesară pentru a inhiba creșterea microorganismului
2. Concentrația minimă bactericidă(CMB) care exprimă concentrația cea mai
mică de medicament care omoară microorganismul

III. Clasificarea chimioterapicelor - după structura lor

chimică de bază
Antibiotice
1. Beta-Lactamicele - în această grupă sunt incluse: penicilinele,
cefalosporinele, carbapenemii şi monobactamii.

a. Penicilinele pot fi clasificate în:

- Benzilpeniciline (Penicilina G)
- Phenoxipeniciline (Penicilina V)
- Peniciline antistafilococice (Oxacilina)
- Aminobenzilpeniciline (Ampicilina, Amoxicilina, Pivampicilina).
- Amidinopeniciline (Mecilinam, Pivmecilinam)

3
 AMF II-Farmacoterapie-Clasificarea medicamentelor pe tip de actiune,pe aparate si sisteme

- Carboxipeniciline (Carbenicilina, Ticarcilina)

- Ureidopeniciline (Azlocilina)
b. Cefalosporinele constituie în prezent cel mai larg şi mai frecvent folosit
grup de antibiotice.
Sunt în mod obişnuit împarţite în trei generaţii:
- Generaţia I (Cefalotina, Cefazolina, Cefalexin)
- Generaţia II (Cefamandola, Cefuroxim, Cefaclor)
- Generaţia III (Cefotaxim, Ceftriaxon, Ceftazidim)
c. Carbapenemii reprezentati de Imipenem, Meropenem.
d. Monobactamii au ca principal exponent Aztreonamul.
2. Aminoglicozidele sunt împarţite în trei generaţii:

- Generaţia I (Streptomicina,
Kanamicina, Neomicina) - Generaţia II
(Gentamicina, Tobramicina, Sisomicina)

- Generaţia III (Netilmicina, Amikacina)

3. Tetracicline
- Generaţia I cuprinde Tetraciclina, Oxitetraciclina, Rolitetraciclina

- Generaţia II este reprezentată de Doxicilină

4. MacrolideIe: Eritromicina, Spiramicina, Claritromicina, Azitromicina,

5. Cloramfenicolul
6. Lincosamidele: constituie o grupă redusă de antibiotice din care fac parte
Lincomicina şi Clindamicina.
7. Glicopeptide: Vancomicina și Targocid
8. Polipeptide ciclice: Polimixinele și Bacitracina

4
 AMF II-Farmacoterapie-Clasificarea medicamentelor pe tip de actiune,pe aparate si sisteme

9. Ansamicinele: Rifampicina

10. Griseofulvina

Chimioterapicele de sinteză
1. Antibacteriene:
- sulfamidele şi sulfonele

- trimetroprimul

- acidul aminosalicilic

- etambutolul

- nitrofurantoina

- izoniazida - chinolonele

2. Antifungice:
- derivaţii imidazolici

- tolnaftatul

3. Antiprotozoare: Metronidazolul
1. β – LACTAMICELE
• A. Penicilinele - sunt unele dintre primele antibiotice, fiind descoperite
înaintea lui Alexander Fleming, în anul 1870, de medicul englez John Scott
Burdon-Sanderson, dar neputând fi purificată, a cauzat o serie de intoxicaţii. Ea
acţionează în special asupra bacteriilor gram pozitive.

Structură:

- o legatură lactamică, ce poate fi desfăcută de unele enzime bacteriene

numite lactamaze acidul penicilanic este inactivat.

- o legatura amidică, ce poate fi desfacuta de unele enzime bacteriene

amidaze.
5
 AMF II-Farmacoterapie-Clasificarea medicamentelor pe tip de actiune,pe aparate si sisteme

- radicalul R are importanţă farmacocinetică.

Nucleul comun explică proprietăţile comune ale penicilinelor, inclusiv

mecanismul de acţiune.

Mecanism de acţiune : împiedică formarea peretelui bacterian,

avȃnd efect bactericid degenerativ a.
Benzilpeniciline

Înlocuirea radicalului R1 , din structura acidului penicilanic, cu benzil

Benzilpenicilina = Penicilina G. Fl. 400.000 ui, 1 mil. ui

• există în două forme: potasică şi sodică

• este un antibiotic bactericid faţă de cocii gram-poziti şi gram-negavi, unii
bacili grampozitivi, spirochete şi actinomicete

• sunt îndeosebi sensibili streptococii, pneumococii, gonococii, meningococii,

germenii gangrenei gazoase, bacilul carbunos, actinomicetele, spirochetele

6
 AMF II-Farmacoterapie-Clasificarea medicamentelor pe tip de actiune,pe aparate si sisteme

• majoritatea tulpinilor de stafilococ au devenit rezistente (stafilococi

penicilinazosecretori) • efectul antibacterian este rapid şi de durată relativ scurtă
* Indicaţii:

Infecţii cu germeni sensibili:

- angine streptococice
- erizipel
- pneumonie pneumococică
- otite, sinuzite
- meningita cu pneumococ
- endocardita cu streptococ viridans (în asociaţie cu streptomicina sau
gentamicina) - meningita cu meningococ

- sifilis - blenoragie * Profilactic:

- la bolnavi cu valvulopatii care suferă intervenţii dentare (se asociază cu

streptomicina)
- cu ocazia intervenţiilor pe intestin sau tractul genito-urinar (se asociaza cu
streptomicina, kanamicina sau gentamicina) * Mod de administrare:

- injecţii intramusculare
- injecţii intravenoase sau în perfuzii intravenoase
- soluția se prepară prin dizolvarea în ser fiziologic - nu se asociază cu alte
medicamente în aceiași seringă Doza:

1 .600. 000 - 4 .000 .000 u.i/zi la adulţi

400 .000 – 1.200 .000 u.i/zi la copii, fracţionat, la 4-6 ore interval

7
 AMF II-Farmacoterapie-Clasificarea medicamentelor pe tip de actiune,pe aparate si sisteme

- în infectiile grave, injecţii sau perfuzii intravenoase cu 10-50 milioane u.i./zi

* Reacţii adverse:

- reacţii alergice: urticarie (relativ frecvent), edem angioneurotic, febră,

inflamaţii articulare (rar), dermatită exfoliativă, şoc anafilactic
- convulsii (la doze mari, intravenos)
- anemie hemolitică
- leucopenie
- trombocitopenie
- nefropatii (la dozele mari)
- durere la locul injecţiei intramusculare Contraindicaţii:

- alergie la penicilină
- folosirea în aplicaţii locale trebuie evitată (provoacă frecvent sensibilizare).
- prudenţă cȃnd se administrează doze mari la bolnavi cu insuficienţă cardiacă
(aport de potasiu)
Benzatin Bezilpenicilina (Moldamin): fl. 600. 000 u.i, 1.200.000 ui
• se absoarbe mai greu de la locul administrării realizează concentraţii
serice mici pe durată foarte lungă
• este puţin activă în tratamentul infecţiilor acute • spectru și mecanism de
acțiune identic cu Penicilina G

• se foloseşte în :
- profilaxia infecţiilor streptococice la pacienţii ce au avut reumatism articular
acut
- în tratamentul sifilisului, pentru că realizează concentraţii constante pe
termen lung de Penicilina G.
• se administrează 1 dată pe săptămȃnă

8
 AMF II-Farmacoterapie-Clasificarea medicamentelor pe tip de actiune,pe aparate si sisteme

• Reacții adverse:
- local durere, noduli , indurații
- accidente grave în cazul administrării intravenoase

b. Phenoxipeniciline (Penicilina V, Ospen)

Farmacocinetica:
• Absorbţie si distribuţie: Penicilina V este o penicilină naturală acido-
rezistentă, putȃnd fi administrată pe cale orală. După absorbţie, penicilina V se
leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 80 %.
• Metabolizare: Penicilina V nu suferă o biotransformare decȃt într-o proporţie
foarte redusă.
• Excreţie: este excretată renal prin secreţie tubulară * Indicaţii:

Terapeutice:

- tratamentul infecţiilor uşoare cauzate de microorganisme sensibile la

penicilină

- nu se vor trata cu penicilina V urmatoarele afecţiuni pe durata fazei lor

acute: pneumonia gravă, pericardita, meningita Profilactice:

- prevenirea recăderilor în cazul reumatismului articular acut

- nu se va utiliza penicilina V la pacienţii cu risc crescut de endocardită(

purtatori de valve cardiace )

Mod de administrare:
Cp. 400.000 ui – PenicilinaV
Cp. 500.000 ui, 1 milion ui, 1,5
milioane ui - Ospen de preferință pe
stomacul gol

9
 AMF II-Farmacoterapie-Clasificarea medicamentelor pe tip de actiune,pe aparate si sisteme

adulți → 400.000 ui – 1milion ui la 4

– 6 ore profilaxia RAA 800.000ui/zi
în 2 prize Contraindicaţii:

hipersensibilitate la peniciline

Reacţii adverse:
- reacţii de hipersensibilitate de gravitate diversă, incluzȃnd şi şocul
anafilactic
- greaţa, vărsăturile, diareea, durerile epigastrice
c. Peniciline
antistafilococice Oxacilina

• germenilor este mai mică.este o penicilină semisintetică

• penicilinele aparţinând acestei grupe sunt eficace în infecţiile provocate de
majoritatea stafilococilor, fapt pentru care se mai numesc şi peniciline
antistafilococice
• acţiunea bactericidă faţă de stafilococul auriu este sinergică cu cea a
aminoglicozidelor
• spectrul antibacterian al oxacilinei este asemănător celui al penicilinei G, dar
sensibilitatea Farmacocinetică:

• este relativ stabilă faţă de acidul clorhidric din stomac, dar absorbţia
intestinală este limitată, astfel că biodisponibilitatea sistemică, după administrare
orală, este de numai 30%.

• oxacilina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 94,2%

• efectul este de scurtă durată, corespunzător unui timp de înjumătăţire de 30-
40 minute

10
 AMF II-Farmacoterapie-Clasificarea medicamentelor pe tip de actiune,pe aparate si sisteme

• se distribuie larg în ţesuturi şi în lichidele pleural, pericardic, peritoneal şi

sinovial
• epurarea se face atât prin metabolizare (45% din doza administrată), cât şi
prin eliminare renală (30%), în principal prin filtrare glomerulară şi secreţie
tubulară • oxacilina prezintă o inactivare destul de rapidă în organism Indicaţii:

- infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi: dermatite, furunculoze, antrax,

flegmoane, limfadenite, mastite, plăgi şi arsuri infectate
- infecţii ORL: abcese dentare, otite externe
- infecţii ale tractului urogenital : pielonefrite, pielocistite, endometrite
- alte infecţii: osteomielite, artrite purulente, enterocolite cu stafilococ.
- în cazul endocarditelor sau al septicemiilor stafilococice se va recurge la
tratament parenteral Mod de administrare:

- Cps. 250 mg, 500 mg

- Fl. 250 mg, 500 mg, 1 g
- Durata tratamentului depinde de:
• tipul şi gravitatea infecţiei
• de răspunsul clinic al bolnavului la medicaţie
În infecţiile stafilococice severe, tratamentul va dura minimum 14 zile.
Contraindicaţii: hipersensibilitate la peniciline şi cefalosporine

Adulţi

Infecţii uşoare Infecţii severe

500 mg la 6 h 1 g la 6 h
Reacţii adverse:

11
 AMF II-Farmacoterapie-Clasificarea medicamentelor pe tip de actiune,pe aparate si sisteme

Reacţii alergice - au fost observate două tipuri de reacţii alergice: imediate şi

întârziate
• Reacţiile imediate survin de obicei la 20 de minute de la administrare şi se
manifestă prin urticarie şi prurit până la edem angioneurotic, laringospasm,
bronhospasm, hipotensiune, colaps vascular şi exitus. Asemenea reacţii anafilactice
sunt foarte rare.
Un alt tip de reacţie imediată poate să apară în intervalul 20 de minute - 48 de
ore de la administrare şi se manifestă prin urticarie, prurit, febră.
Reacţiile întârziate la peniciline apar după 48 de ore de la ingestie, uneori chiar
după 2-4 săptămâni de la debutul tratamentului

- simptomele sunt cele caracteristice unui sindrom de tip boala serului,

urticarie, mialgii, febră, artralgii, dureri abdominale, erupţii cutanate

- pot să apară şi simptomele unei tulburări gastrointestinale: greaţă,

vărsături, diaree, stomatită

12
 Farmacoterapie curs 1:

•
Alte reacţii: agranulocitoză, neutropenie, depresie medulară

d. Aminobenzilpeniciline
Ampicilina cps. 250 mg, 500 mg, fl. inj. 500
mg, 1g Indicaţii:

• infecţii cu germeni sensibili, manifestate la nivelul aparatului respirator(coci

gram pozitivi și negativi, bacili Gram negativi)
• infecţii ORL şi stomatologice
• infecţii digestive şi biliare
• infecţii renale şi urogenitale
• infecţii ginecologice
• infecţii ale meningelui
• septicemii şi endocardite.
Contraindicaţii:
• alergie la peniciline
• infecţii cu virusuri din grupul herpetic Reacţii adverse:

• manifestări alergice: urticarie, eozinofilie, edem Quincke, dispnee, în mod

excepţional şoc anafilactic
• manifestări cutanate: erupţii maculopapuloase
• tulburări digestive: greţuri, vărsături, diaree, candidoze
• manifestări hematologice: anemie, leucopenie, trombocitopenie
• tulburări renale: nefrite interstiţiale acute Mod de administrare:

• Adulţi: - în infecţii grave, 6-12 g/zi i.m. sau i.v., în prize la 4-6 ore
- în infecţii uşoare şi medii 2 -4 g/zi la 6 ore, per os
13
 Farmacoterapie curs 1:

•
Pentru administrare i.m, conținutul flaconului se dizolvă în 2 ml apă distilată
sterilă.
• Pentru administrare i.v se utilizează 10 – 20 ml apă distilată sau ser
fiziologic, injectare lentă sau în perfuzie
• Se evită asocierea cu alte substanțe, mai ales în flacoanele de perfuzie

Amoxicilina - absorbţie digestivă superioară faţă de ampicilină, neinfluențată de

prezența alimentelor
Cps. 250 mg, 500 mg, f. 250mg, 500
mg, 1g Indicaţii:

• infecţii ale tractului respirator superior (sinuzite, tonsilite, otite medii)

• infecţii ale tractului respirator inferior (bronşite acute şi cronice,
bronhopneumonii, empiene, abcese ale plămânilor)
• infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: arsuri, abcese, celulite, răni infectate •
infecții biliare

• infecţii ale tractului genito-urinar: cistite, pielonefrite, avort septic

Contraindicaţii: reacţie alergică faţă de orice tip de penicilină semnalate

Efecte secundare: alergii frecvente

Posologie:

Adulţi - infecţii uşoare şi medii,

250 mg la 8 ore - infecţii
grave, 2-4 g/zi

e) Peniciline în combinaţii

14
 Farmacoterapie curs 1:

•
• Amoxicilină + Acid clavulanic ( inhibitor de betalactamază) – Augmentin,
Amoksiklav → spectru lărgit (stafilococ auriu, unele specii de bacili gram negativi
și pe tulpinile de gonococ rezistente la penicilină cps. 625 mg, 1 g fl. 1,2 g

Doza: 625 mg/12 ore, 1g/12 ore

Ampicilină + Sulbactam ( inhibitor de betalactamază) – Ampiplus fl. 1,5g Doza:
1,5 g/12 ore

• Unasyn cp. 375 mg

• Ticarcilina + acid clavulanic → Timentin fl. 3,2 g

Indicații:
- infecții severe la bolnavi cu imunitate
scăzută: septicemii, peritonită, infecții post
chirurgicale, infecții ale oaselor, aparatului
respirator, urinar Administrare:

perfuzie i.v 3,2 g/6-8 ore

Piperacilina + tazobactamum →Tazocin fl. 2,25 g
Indicații:
- infecții severe abdominale , urinare
Administrare:

perfuzie i.v 2,25 g/6-8 ore

B. CEFALOSPORINELE
Cefalosporinele sunt :
• antibiotice semisintetice, bactericide şi cu mecanism de acţiune
asemănătoare penicilinelor

15
 Farmacoterapie curs 1:

•
• sunt rezistente la penicilinaza stafilococilor şi la unele enzime ale bacililor
gram-negativi
• sunt inactive faţă de piocianic şi proteus, dar active pe cocii gram-pozitivi şi
unele tulpini de germeni gram-negativi
• nu se vor administra bolnavilor sensibilizaţi la cefalosporine, cât şi la cei
sensibilizaţi la penicilină
• sunt considerate antibiotice de rezervă, utile în cazul în care antibioticele
clasice nu sunt eficiente terapeutic.

16
 Farmacoterapie curs 1:

Indicaţiile terapeutice diferă în funcţie de generaţia din care fac parte:

• Cefalosporinele de generaţia I sunt utile în infecţii cu bacterii Gram pozitive
rezistente la peniciline
• Cefalosporinele din generaţia a II-a sunt indicate în infecţii cu germeni
rezistenţi la peniciline şi la cefalosporine de generaţia I
• Cefalosporinele din generaţia a III-a se utilizează în cazuri grave cum ar fi
infecţiile nosocomiale, septicemiile, meningite
• Cefalosporinele din generaţia a IV-a sunt rezervate exclusiv pentru
tratamentul infecţiilor nosocomiale şi a infecţiilor grave, eventual în asociere cu
aminoglicozidele Reacţii adverse:

- reacţii de hipersensibilitate - erupţiile cutanate maculo-papuloase, urticarie,

febră, bronhospasm, şoc anafilactic
- reacţii hematologice - neutropenie şi trombocitopenie
- nefrotoxicitate
- hepatotoxicitate - se manifestă prin creşterea transaminazelor şi a fosfatazei
alcaline
- reacţii gastro-intestinale - greţuri, vărsături, diaree
- reacţii adverse locale pot aparea la locul administrării ( flebită, durere).
- în insuficienţa renală moderată şi severă, dozele de cefalosporine trebuie
reduse. a. Cefalosporinele de generaţia I

Cefalexin cps. 250mg, 500 mg

Indicaţii:
• infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare
• infecţii ale căilor genitourinare (inclusiv gonoree)
• infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi

17
 Farmacoterapie curs 1:

• infecţii ale ţesutului osos

Mod de administrare:
• Adulţi: 1- 2 g/zi (în infecţii grave până la 4g/zi), împărţită în 3 prize.
Contraindicaţii: hipersensibilitate la peniciline sau
cefalosporine Reacţii adverse:

• reacţii anafilactice
• tulburări gastrointestinale: greaţă, vărsături, diaree
• erupţii maculo-papulare, rash cutanat.
• foarte rar s-au observat apariţia unor leucopenii reversibile, neutropenii
reversibile, trombocitopenii sau creşterea tranzitorie a transaminazelor Cefadroxil
cps. 250mg, 500 mg

• are acţiune bactericidă prin supresia sintezei peretelui celulei bacteriene

• microorganisme extrem de sensibile la cefadroxil: streptococii beta-

hemolitici, pneumococii şi stafilococii

Indicaţii:

- infecţii ale tractului respirator superior: otita medie acută şi cronică, sinuzita,
faringita, amigdalita, laringita
- infecţii ale tractului respirator inferior: bronşita acută şi cronică,
bronhopneumonia, pneumonia bacteriană.
- infecţii ale tractului urogenital: cistita, pielonefrita, anexita, uretrita,
prostatita,
- salpingitainfecţii ale pielii şi ţesuturilor moi : abcese, furuncule, impetigo,
piodermie, erizipel, limfadenita, infecţii ale rănilor
- infecţii osteo-articulare: osteomielita
18
 Farmacoterapie curs 1:

Mod de administrare:
- la adulţii şi adolescenţii cu greutate peste 40 kg şi cu o funcţie renală
normală se administrează
1-2 g Cefadroxil pe zi în doză unică sau fracţionate în două administrări egale
Efecte secundare:
• tulburările gastrointestinale (greaţă, vărsături, diaree, durere abdominală,
glosită)
• simptome dermatologice (prurit, eritem, urticarie, febră medicamentoasă,
dureri articulare sau, rar, angioedem)
• vertij, nervozitate, somnolenţă
• eozinofilie, trombocitopenie, leucopenie şi neutropenie, modificări
reversibile la încetarea tratamentului
b. Cefalosporinele de generaţia a II-a
Cefuroxim (Axetine, Zinacef, Zinnat) - bactericid pe toţi bacilii
gramnegativi; inactiv pe piocianic cp. 250 mg, 500 mg, fl. 750 mg, 1,5 g
Indicaţii:

- infecţii ale tractului respirator inferior: bronşite acute şi cronice, pneumonii

- infecţii ale tractului respirator superior: otite medii, sinuzite, amigdalite şi
faringite
- infecţii ale tractului genitourinar: pielonefrite, cistite şi uretrite; gonoree
acută, uretrită gonococică necomplicată şi cervicită
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: furunculoze, pilodermite şi impetigo
Contraindicaţii: - hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor

Reacţii adverse:

• tulburări digestive: diaree, vărsături, greţuri

• reacţii alergice: erupţii maculo-papulare, urticarii, prurit, febră

19
 Farmacoterapie curs 1:

• manifestări hematologice (hipereozinofilie)

• creşterea tranzitorie a transaminazelor

• nefrotoxicitate

Mod de administrare:

• se administrează după masă pentru obţinerea unei absorbţii maxime

• Doza→ 500 mg/zi, în 2 prize, în amigdalite, faringite, sinuzite, otite acute

ale urechii medii, bronşite acute sau cronice
• în pneumopatii bacteriene: adulţi: 1,5g/zi, în 2 prize.

Cefaclor( Ceclor, Cefaklor, Ceclozone)

• Cps. 250 mg, 500 mg, cpr. cu eliberare prelungită 375 mg, 750 mg
Farmacodinamică:

• bactericid
• activ pe stafilococi penicilinazosecretori, streptococi, pneumococi, E. Coli,
Klebsiella,
Proteus
Indicaţii: infecţii ORL, respiratorii, urinare, piele
Reacţii adverse: alergie, tulburări digestive,
nefrotoxicitate Mod de administrare:

• oral→750 mg/zi, în 3 prize

20
 Farmacoterapie curs 1:

c. Cefalosporinele de generaţia a III-a

Sunt indicate pentru infecţii grave. Pot fi împărţite în 3 grupe:
• Cefalosporine “de extremă stȃngă’’ → active pe bacili gramnegativi şi pe
coci grampozitivi → cefotaxim, ceftriaxonă
• Cefalosporine “de centru’’→ active pe piocianic → ceftazidim,
cefoperazonă
• Cefalosporine “de extremă dreaptă’’→ active pe Bacteroides fragilis →
moxalactom Cefotaxim ( fl. 1g )
Indicaţii:
Infecţii severe cu germeni sensibili la cefotaxim, avȃnd diferite localizari:
• la nivelul tractului respirator
• sistemului genito-urinar, inclusiv gonoree
• infecţii ale ţesuturilor moi
• infecţii ale sistemului osteo-articular
• septicemii
• endocardite
• meningite

Contraindicaţii:
• hipersensibilitate la cefalosporine
• femei în cursul sarcinii sau care alăptează

Efecte adverse:
• reacţii alergice
• tulburări digestive (diaree, colită pseudomembranoasă)
21
 Farmacoterapie curs 1:

• hematologice (eozinofilie, leucopenie, trombocitopenie tranzitorie)

• tulburari hepatice (creşterea tranzitorie a transaminazelor şi fosfatazei
alcaline)
• nefrotoxicitate
• convulsii
Mod de administrare
tratamentul este individualizat în funcţie de starea şi evoluţia pacientului.
• Adulţi - intramuscular sau intravenos, 1 g la 6-8 ore fără a se depăşi 12 g/24
ore Ceftriaxon ( Cefort, Rocephin) fl. 500 mg, 1g, 2g

Farmacocinetică:

Ceftriaxon este destinat administrării parenterale. După injectarea intravenoasă

produsul trece rapid în fluidele sistemice. Legarea de proteinele plasmatice este de
aproximativ 90%. Aproximativ 60% din doză este eliminată prin urină şi 40% prin
bilă.
Farmacodinamică:
- are un larg spectru antibacterian, incluzând bacterii grampozitive, bacterii
gramnegative şi multe anaerobe ca: Clostridium şi Bacteroidess.
- Ceftriaxon este destinat administrării parenterale.
Indicaţii:
• infecţii ale tractului urinar, septicemii, meningite, infecţii abdominale (peritonite,
colangită, infecţii gastrointestinale), osteite şi artrite, infecţii ale pielii şi a
ţesuturilor subcutanate, infecţii genitale, gonoree, infecţii O.R.L. şi stomatologice.
Contraindicaţii: hipersensibilitate faţă de cefalosporine
Efecte secundare:
- simptome gastrointestinale: diaree, greaţă, vărsături, stomatite
- reacţii locale alergice: eczeme, mâncărimi
22
 Farmacoterapie curs 1:

- modificări hematologice: eozinofilie, leucopenie, trombocitopenie, anemie

hemolitică.
Mod de administrare:
• Adulţi şi copii (peste 12 ani): 1-2 g ca doză unică i.m.sau i.v.

Ceftazidim (Fortum) fl. 1g

Farmacodinamică:

• activ pe Proteus, Klebsiella, E. Coli, Salmonella, Shigella, Stafilococ auriu

Indicaţii: infecţii grave cu germeni sensibili, meningite Efecte secundare:
• simptome gastrointestinale: diaree, greaţuri, vărsături
• modificări hematologice: eozinofilie, limfocitoză, neutropenie,
trombocitopenie • nefrotoxicitate în asociere cu aminoglicozidele şi diureticele
Mod de administrare:

• Adulţi : 3g/zi în 3 prize i.v. diluat în ser fiziologic, glucoză 5-10%

d. Cefalosporinele de generaţia a IV-a
• Sunt similare cu cele de generația a III-a dar sunt mai rezistente, la hidroliză
prin betalactamaze.
• Foarte active asupra S. aureus, S. pneumonie, Enterobacter
• Pătrund în SNC
• Cefepimum ( Maxipime)fl. 1g,2g
• Administrare i.v sau i.m 1g-2g/12 ore

C. CARBAPENEMII
Au un nucleu beta lactamic cu câteva diferențe structurale față de celelalte
antibiotice din aceeași clasă, ceea ce le conferă un spectru antibacterian foarte larg
23
 Farmacoterapie curs 1:

Imipemenul + cilastatin →Cilopen, Tienam fl. 1g (

500mg/500mg)
Cilastatinul este un inhibitor al dehidropeptidazei renale, pentru diminuarea
metabolizării.
Este un bactericid pentru aproape toate bacteriile patogene aerobe și
anaerobe Doze: 1-2 g/zi i.v în 3-4 doze în PEV lentă 20 -60 min.

• Meropenem (Meronem) fl. 500mg, 1g

- este mai stabil fata de dehidropeptidaza renala si nu necesita asocierea cu un
inhibitor al enzimei
Doze: 0,5 – 1g la 8 ore
D. MONOBACTAMII
• Sunt activi față de Pseudomonas aeruginosa
Aztreonamul (Azactam)

- se administrează parenteral (i.v sau i.m)

- indicat în septicemii, infecții urinare
- infecții pelvine
- infecții intraabdominale

24