MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

LICEUL TEHNOLOGIC „OVID CALEDONIU” TECUCI

PROIECT

EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICARII PROFESIONALE NIVELUL 5

SOLUTII PERFUZABILE

DOMENIUL: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

CALIFICARE PROFESIONALA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

INDRUMATOR PROIECT,

FARM. DANIELA FERTU

CANDIDAT,

SIRBU MADALINA ELENA

2018
SOLUTII PERFUZABILE
Medicina este arta vindecarii, care teoretic nu are nici o limita.

“Petre Tutea”
Cuprins

CAPITOLUL 1
PREPARATE PERFUZABILE. INFUNDIBILIA (FR X)
1.Generalitati………………………………………………………………
1.1.DEFINITIE……………………………………………………………...….
1.2.AVANTAJE …………
1.3.DEZAVANTAJE …..
1.4.DIFERNTA INTRE PREPARATE PERFUZABILE SI MEDICAMENTE
INJECTABILE ……
2.FORMULAREA PERFUZIILOR……….
3.PREPARAREA PERFUZIILOR……...……………………………………
4.CLASIFICAREA PERFUZIILOR................................................................
4.1.PERFUZII PTR RESTABILIREA ECHILIBRULUI HIDRO-ELECTROLITIC
4.2.PERFUZII PTR RESTABILIREA ECHILIBRULUI ACIDO-BAZIC
4.3.PERFUZII CU SUBSTANTE ENERGETICE
4.4.PERFUZII FOLOSITE IN METABOLISMUL RECONSTITUANT
4.5.PERFUZII INLOCUITOARE DE PLASMA
4.6.PERFUZII MEDICAMENTOASE
4.7.SOLUTII PENTRU DIALIZA PERITONEALA SI PENTRU HEMODIALIZA
5.CARACTERE SI CONTROL. CONSERVARE……………….……….....

CAPITOLUL 2

PERFUZIA INTRAVENOASA/PREGATIREA PTR PERFUZIA

INTRAVENOASA.................................................................................

2.1.SCOP...........

2.2.PREGATIREA PENTRU PEFUZIA INTRAVENOASA......

2.3.MATERIALE FOLOSITE........

2.4.PREGATIREA PSIHICA A PACIENTULUI.........

2.5.PREGATIREA FIZICA......

2.6.ATENTIONARI SI PRECAUTII........
2.7.CALCULUL RITMULUI......

2.8.COMPLICATII POSIBILE ......

CAPITOLUL 3
SOLUTII PERFUZABILE -exemple
3.1SOLUTIE PERFUZABILA NA CL 0,9%………………………………….
3.2.GLUCOZĂ 5% m/v, soluţie perfuzabilă …………………...……………...
3.3. SOLUTIE RINGER ………………………………………………………
3.4.MANNITOL ……………………………………………………………….
3.5.ARGININA ……………………………………………………………….
3.6.PERFALGAN …………………………………………………………….
3.7.AMINOSTERIL N-HEPA 8%,SOLUTIE
PERFUZABILA…………………………………………………………….
3.8.CIPRINOL SOLUTIEPERFUZABILA ………………………………………
3.9.TAVANIC SOLUTIE PERFUZABILA …………………………………
3.10.METRONIDAZOL SOLUTIE PERFUABILA………………………….
3.11.CEREBROLYSIN …………………
3.12.THIOGAMMA TURBO SET PUR ……………………….

CONCLUZII…………………………………………………………….…….

BIBLIOGRAFIE…………………………………..…………………….……
ARGUMENT
Am ales aceasta tema ,,Preparate Perfuzabile,datorita interesului meu deosebit pentru tot ceea
ce inseamna forme farmaceutice sterile ,in care se incadreaza atat preparatele
injectabile.Iniectabilia(F.R.X) cat si preparatele perfuzabile .Infundibilia(F.R.X),vaccinuri si
seruri ,forme radiofarmaceutice si solutiile oftamice .
Istoriul dezvoltarii perfuziilor se impleteste cu cel al solutiilor injectabile .Exemple de perfuzii
au fost inscrise prima data in F.R.,ed.a VI-a,sub numele de solutie fiziologica Ringer si solutie
fiziologica Ringer Locke .Separerea intre solutiile injectabile si perfuzii apare in F.R.,ed a
VIII-a suplimentul I ,prin inscrierea monografiei si generalitati Infundibilia(Perfuzii)
,reprezentata prin patru exemple .
In F.R. X figureaza o monografie intitulata Infundibilia si 16 monografii de prepate
perfuzabile .
Notiunile dobandite in cadrul acestui nivel de studiu m-au facut sa ma apropii si sa ma
documentez in amanunt de medicamentele injectabile acestea facand parte din categoria
medicametelor parenterale (par=in afara de …si enteron=intestine ,ceea ce inseamna
medicamente care ocolesc tractul gastrointestinal ).
În ultimele decenii, în practica medicala s-a demonstrat faptul că administrarea medicamentelor pe
cale parenterală conduce la mai multe efecte benefice, cum ar fi: absorbţia mai rapidă a
medicamentului, ajustarea mai eficientă a dozei preparatului, evitarea de către medicament a pasajului
hepatic, unde o serie de medicamente suferă modificări şi își pierd din efect.
Oamenii au mare incredere in perfuzii, in primul rand pentru ca le considera foarte utile pentru
„hranirea organismului”, apoi pentru ca le cred mai „puternice” ca metoda de tratament. De aceea,
pentru a se vindeca repede, si pentru hranirea organismului, cred ca ar fi bine sa faca perfuzii
Asadar am abordat cu pasi marunti tot ce tine de tema mea ,Preparate Perfuzabile ,generalitati
(definitie,avantaje si dezantaje )diferenta intre perfuzii si medicametele injectabile ,formularea
si prepararea perfuziilor ,clasificare,caractere si control,si conservarea in recipiente inchise
etans, exemplificand preparate perfuzabile intalnite in cei 3 ani de stagiu de practica in
farmacie.Toate cele prezentate mi-au starnit curiozitatea si interesul si m-au determinat sa
aleg aceasta tema pentru realizarea proiectului .
.
INTRODUCERE
Preparatele parenterale sunt forme farmaceutice dozate, sterile, destinate administrarii in
tesuturile organismului printr-un procedeu care lezeaza temporar tesuturile. Denumirea de
preparate parenterale deriva de la 'par enteron' (alaturi, in afara intestinului). Exista si alte cai
de administrare 'in afara intestinului', dar prin preparate parenterale se inteleg numai acele
forme farmaceutice care se administreaza printr-un procedeu care lezeaza temporar tesuturile.

Pot fi solutii, suspensii, emulsii, pulberi sau comprimate destinate injectarii sau implantarii in
organism.

Farmacopeea Romana - editia X cuprinde doua monografii de generalitati pentru preparatele

parenterale si anume: preparate injectabile si preparate perfuzabile.

Preparatele injectabile sunt definite in Farmacopeea Romana - editia X ca fiind 'solutii,

suspensii, emulsii sterile sau pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda intr-un solvent
steril inainte de folosire; sunt repartizate in fiole sau flacoane si sunt administrate prin
injectare'.

Primele preparate injectabile mentionate in Farmacopeea Romana -editia III, au fost serul
fiziologic si serul gelatinos.

La ora actuală, medicamentele injectabile constituie forma farmaceutică cea mai răspândită,
după comprimate şi capsule.

Preparatele parenterale sunt forme farmaceutice dozate, sterile, destinate administrarii in

tesuturile organismului printr-un procedeu care lezeaza temporar tesuturile.

Utilizarea administrării parenterale este o descoperire a ultimelor secole. Desigur, cunoştinţele

limitate în domeniu bacteriologiei şi fiziologiei au fost factori generatori de numeroase
accidente.
PREPARATE PERFUZABILE. INFUNDIBILIA (FR X)
CAPITOLUL 1
Preparate perfuzabile. Infundibilia (FR X)
Generalitati
1.1.Definitie:
Preparatele perfuzabile sunt solutii apoase sau emulsii ulei in apa, izotonice, sterile si
apirogene, care se administreaza intravenous, in volume de 100ml sau mai mari, cu ajutorul
unui dispozitiv de perfuzare.
1.2.Avantaje:
Au o aplicabilitate multipla, si anume, inlocuiesc apa pierduta in organism, pot fi
folosite pentru alimentatia parenterala sau cu tratament medicamentos.
Desi au un mod diferit de administrare fata de perfuzii, in aceasta clasa sunt incluse
si solutiile pentru dializa peritoneala si hemodializa cat si solutiile pentru nutritie parenterala
si enterala.
In general sunt solutii apoase care pot fi vehiculate usor in aparatul circular si
asimilate in organism.
Pot fi folosite ca vehicule pentru dizolvarea unor substante medicamentoase.
Produc efect sistemic direct, introducand in circuitul sanguin concentratii ridicate de
medicament.
Reprezinta un mijloc temporar de tratament, indispensabil pentru anumiti bolnavi
aplicandu-se in cazul in care nu se poate folosi o alta cale de administrare a unui medicament;
Se recurge la perfuzii in mod obligatoriu pentru inlocuirea unor pierderi masive de
sange.
1.3.Dezavantaje:
Fabricarea si conditionarea sunt costisitoare.
Timp de administrare este indelungat(zile, luni).
Pot sa apara complicatii datorita interactiunilor aparute la asocierea cu diferite
medicamente, in solutia perfuzabila.
Exista riscul aparitiei de septicemie, infectii fungice, hepatita, prin administrarea
incorecta sau perfuzii contaminate.
 Se pot produce modificari in izostructura sangelui, cu o prima consecinta de
perturbare a constantelor fizice,fenomene secundare ca: tulburari cardiovasculare si
pulmonare, sclerozarea venelor, aparitia de tromboflebite;
Perfuziile nu pot fi aplicate decat in spital, sau strict sub control medical.

1.4.Diferentele intre preparate perfuzabile si medicamentele

injectabile:
Intre cele doua tipuri de preparate exista o serie de diferente ceea ce explica existenta in
Farmacopeea Romana - editia X a doua monografii de generalitati.

Perfuziile se administreaza numai pe cale intravenoasa, cu picatura, cu unele exceptii

(administrarea intraarteriala, peritoneala), in timp ce preparatele injectabile se pot administra
intravenos, intramuscular, intrarahidian, subcutanat etc.

Preparatele perfuzabile pot fi solutii sau emulsii ulei in apa, in timp ce preparatele
injectabile pot fi solutii, suspensii sau emulsii U/A si A/U.

Perfuziile trebuie sa fie izotonice, cu o compozitie ionica cat mai apropiata de cea a
lichidelor organismului, cu un pH cat mai apropiat de neutralitate, daca din ratiuni terapeutice
nu se prevede altfel (cazul perfuziilor care se administreaza in acidoze, alcaloze). La
preparatele injectabile izotonia nu este obligatorie daca acestea se administreaza in cantitati
sub 5ml, iar pH-ul poate fi cuprins intre 2,5-9,5 deoarece se administreaza in cantitati mici.

Perfuziile nu trebuie sa contina conservanti antimicrobieni, spre deosebire de

preparatele injectabile care pot contine conservanti antimicrobieni daca sunt administrate in
volume mai mici de 10 ml.

Solutiile perfuzabile se prepara prin dizolvarea substantelor in apa proaspat distilata si

apirogena. Solutiile administrate trebuie sa fie izoosmotice, daca nu se recomanda altfel.
Continutul in substanta medicamentoasa se exprima in g/v, miliechivalenti (mEg)/l sau
milimoli (mmol)/l. Continutul in substanta energetica se exprima si in calorii (cal).

Perfuziile se filtreaza pana la indepartarea impuritatilor si se conditioneaza in flacoane

de sticla sau de material plastic de 100, 250, 500 si 1000 ml si se sterilizeaza.

Preparatele parenterale pot fi solutii, suspensii, emulsii, pulberi sau comprimate.

 Perfuziile se administreaza intr-un volum mare (pana la 1-2 litri in 24 de ore) si
administrarea dureaza de la ½ ora pana la 1-2 ore;
Perfuziile se administreaza numai intravenos;
Perfuziile de multe ori nu contin substante medicamentoase cu actiune terapeutica
specifica( de exemplu: perfuziile nutritive, inlocuitoare de pasma etc);
Perfuziile sunt de obicei solutii apoase ( mai rar emulsii ulei/apa);
La perfuzii, izotonia, izohidria, lipsa substantelor pirogene sunt conditii obligatorii ;
Nu sunt adminisi conservanti, agenti pentru ajustarea pH-ului si stabilizanti la
prepararea perfuziilor.

1.1.Formularea perfuziilor:
Se utilizeaza materiile prime descries la medicamentele injectabile, ele trebuie sa
indeplineasca conditiile de calitate de FR sau normele in vigoare.

1.2.Preparea perfuziilor:
Din punct de vedere tehnologic, prepararea perfuziilor nu difera de a
medicamentelor injectabile.
La prepare se iau precautiile necesare pentru asigurarea stabilitatii fizico-chimice,
microbiologice si biologice. Pregatirea recipientelor se realizeaza in felul urmator:
-flacoanele de sticla cu capacitate de 100, 250, 500 si 1000 ml, gradate cu deschidere
mai larga, cu peretii grosi pentru a rezista la sterilizare, inchise cu dop de cauciuc fixat cu o
garnitura metalica sunt pregatite (spalate, uscate, sterilizate) ca si fiolele .Dopurile se spala cu
peria,cu apa si detergent,apoi cu multa apa ,dupa care se fierb 30 de minute in solutie de
carbonat de sodium 2%,apoi se spala de mai multe ori cu apa distilata ,se fierb 30 de minute
in solutie de HCl 0.01 N si din nou se spala cu apa distilata .Operatia de spalare a dopurilor se
incheie cu autoclavarea la 120°C ,60 de minute.In industrie ,dopurile de cauciuc sunt spalate
,prin agitare mecanica ,intr-un rezervor ,cu o solutie fierbinte de detergent ,urmand spalarea
cu jeturi de apa si in final cu apa distilata pentru preparate injectabile .Capsulele se spala cu
apa ,se fierb o ora in apa distilata si se usuca in etuve .
-recipientele din material plastic au forma de saci, pungi si flacoane suple, semi-
rigide sau rigide, care pot avea diferite capacitati :125, 250, 500, 1000 si 2000 ml. Materialele
plastic folostite la fabricarea recipientelor pentru solutii perfuzabile sunt: poliamida,
polietilena, clorura de polivinil etc.Aceste recipient se inched dupa umplere prin termosudare .
Numai flacoanele de sticla pot fi recuperate si refolosite, recipientele din plastomeri
fiind pentru utilizare unica.
Substantele active se dizolva sau se emulsioneaza in apa pentru preparatele
injectabile si solutia respectiv emulsia obtinuta se completeaza la volumul specificat.
Solutiile perfuzabile se izotonizeaza.
La preparare nu se admite adaosul solutiilor-tampon pentru ajustarea pH-ului sau a
conservantiilor antimicrobieni.
pH-ul preparatelor perfuzabile trebuie sa fie apropiat de neutralitate.
Continutul in substanta activa se exprima in unitati de masa pentru 1000 ml solutie,
in milimoli pe 1000 ml solutie(mmol/l) sau in miliechivalenti pe 1000 ml solutie (m Eq/l).
Continutul in substante energetic se exprima uneori in calorii (cal).
Solutiile perfuzabile se filtreaza prin material filtrante adecvate pana cand se obtin
solutii perfect limpezi si se repartizeaza in recipient de sticla gradata sau din material plastic.
Preparatele perfuzabile se sterilizeaza printr-o metoda adecvata.

1.3.Clasificarea perfuziilor
Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidro-electrolitic
Perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic
Perfuzii cu substante energetice
Perfuzii folosite in metabolismul reconstituant
Perfuzii inlocuitoare de plasma
Perfuzii medicamentoase
Solutii pentru dializa peritoneala si hemodializa
1.3.1.Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidro-electrolitic
Aceste perfuzii sunt folosite pentru mentinerea echilibrului hidroelectrolitic al
organismului la bolnavii operati, pentru inlocuirea pierderilor de apa si electroliti la unii
bolnavi.Ori de cate ori au loc pierderi mari de apa sau electroliti, sau aportul acestor elemente
este nesatisfacator, au loc si dereglari in balanta hidroelectrica. Asemenea dereglari se produc
in stari patologice, insotite de febra si transpiratie, voma, diaree, pierderi de sange, arsuri. Ca
urmare a acestor stari patologice si in urma tratamentelor cu perfuzii intervin modificari in
echilibrul hidroelectrolitic al organismului ,imbracand forme complexe ca:
-Deshidratare hipertonica(pierderea numai a apei cu retentia sarurilor)
-Deshidratare hipotonica( pierdere mare de apa cu electroliti)
 -Hiperhidratare izotonica (datorita aportului de solutii saline izotonice, ceea ce are ca
urmare marirea spatiilor intracelulare si formarea de edemee)
-Hiperhidratare hipotonica ( aport de apa fara electroliti)
Organismul uman contine aproximativ 60% apa repartizata in: apa intracelulara 40%,
apa extracelulara 20% - o parte a apei extracelulare si anume 15% se gaseste in spatiile
intercelulare (apa interstitiala) si restul de 5% in vase (apa intravasculara).
Concentratiile in care sunt prezenti electrolitii pot varia intre anumite limite,insa este
foarte important raosrtul in care se gasesc unii fata de ceilalti .Orice dereglare a acestui
echilibru duce la dezechilibre hidroelectrolitice care pot avea consecinte grave.
Forma cea mai frecventa a dezechilibrului hidroelectrolitic intercelular este
hipokalemia (pierderi de K+ ) care are urmari grave.
In stari normale ,organnismul,printr-un sistem complex de reglare ,retine elementele
necesare si elimina surplusul ,mechanism cunoscut sub numele de homeostazie .
Homeostazia apei si electrolitilor este reglata de hormoni (hipofizari
corticosuprarenali, si paratiroidieni) si de impulsuri nervoase care se transmit prin
hipotalamus si la alte nivele ale SNC.
Pentru mentinerea echilibrului hidroelectrolitic, pentru inlocuirea pierderilor de apa
si electroliti in diferite stari patologice, pentru compensarea dezechilibrului electrolitic se
utilizeaza diferite perfuzii cu electroliti.
La administrarea acestor perfuzii trebuie sa se tina seama de raportul in care se afla
anionii si cationii din organism, astfel sa se prepare perfuzii care sa asigure un aport
corespunzator de electroliti.
Concentratia electrolitilor se exprima de obicei in miliechivalenti/ litru (mEq/l)
mval/l in loc de g/ 100 ml sau g/litru deoarece osmo reglarea respectiv presiunea osmotica a
solutiilor depinde de numarul de molecule sau ioni prezenti in unitatea de volum.
In aceste cazuri in loc de o reteta obisnuita este o prescriptie cu ioni deficitari.
Farmacistul trebuie sa aleaga sarea corespunzatoare pentru compensarea deficitului de cationi
sau anioni, sa transforme miliechivalentii in mg si sa calculeze cantitatea necesara de apa
pentru a obtine o solutie izotonica.
Pentru a calcula apa necesara se foloseste cifra Sprowl care reprezinta numarul de ml
de apa distilata necesara pentru obtinerea unei solutii izotonice.
Exemple de perfuzii cu electroliti oficinale in FR X:
-Infundibile kalii et natrii chloridi (solutie perfuzabila de clorura de potasiu si clorura
de sodiu , contine : 36 mmoli K+ 103 mmoli Na+ si 138 mmoli Cl-.
 -Infundibile natrii chloridi ( solutie perfuzabila de clorura de sodiu) care contine 9 g/l
clorura de sodiu sau 154 mmoli Na+ si 154 mmoli Cl-
-Infundibile natrii chloridi composita (solutie perfuzabila de clorura de sodiu
compusa(Infundibile Ringeri) care contine 8.6 g/litru clorura de sodiu, 0.5 g/l clorura de
calciu, 0.3 g/litru clorura de potasiu care corespunde la: 147 mmoli Na+ 4 mmoli K+ 2.28
mmoli Ca2+ si 156 mmoli Cl.
-Infundibile natrii chloridi composita cum natrio lactato (solutie perfuzabila de
clorura de sodium compusa cu lactat de sodiu care contine clorura de sodiu 6g/l, clorura de
calciu 0.5 g/l, clorura de potasiu 0.3 g/l, acid lactic 4.02 g/l, hidroxid de sodiu 1.79 care
corespunde la 147 mmoli Na+, 4mmoli K+ si 0.77 mmoli Ca 2+, 624 mmoli Cl-.

1.3.2.Perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic

Prin echilibrul acido-bazic se intelege totalitatea mecanismelor fizico-chimice si
fiziologice care mentin pH-ul sangelui la valori cuprinse intre 7,35- 7,45.
In anumite cazuri patologice apar dezechilibre acido-bazice care se manifesta sub
forma de acidoza sau alcaloza.
Acidoza poate fi respiratorie cand datorita unei ventilatii pulmonare defectuoase (in
urma unor intoxicatii cu morfina, barbuturice sau in poliomielita) dioxidul de carbon se
acumuleaza in organism (acidoza prin “hipoventilatie”).
Acidoza metabolica se datoreaza scaderii concentratiei de bicarbonat in organism si
poate fi cauzata de diabet zaharat, soc, arsuri, intoxicatii cu salicilati, somnifere.
Alcaloza respiratorie apare ca o consecinta a unei cedari exagerate de CO2 la nivelul
plamanilor. Alcaloza metabolica este produsa de marirea concentratiei de bicarbonat si este
cauzata de voma respectiv pierderi de cantitati mai mari de suc gastric, gastroenterite sau
pierderi de potasiu in afectiuni renale.
Perfuziile administrate in cazuri de acidoza sunt:
Perfuzii oficinale in FRX:
- infundibile natrii hydrogenocarbonatis- solutie perfuzabila de hidrogencarbonat de
sodium 1.3%
- infundibile natrii lactatis- solutie perfuzabila de lactate de sodium 1,72%
Perfuzii neoficinale:
-infundibile trometamoli,-solutie de THAM ,contine 36.3g/l
trihidroximetilaminometan tanponat cu 6.2g/l acid acetic.
- infundibile natrii acetatis-solutie perfuzabila de acetat de sodium 1.33%
 Perfuzii administrare in alcaloza:
Perfuzii oficinale in FRX:
-infundibile natrii chloride-solutii perfuzabile de clorura de sodiu
Perfuzii neoficinale:
-infundibile ammonii chloridum- solutie perfuzabila de clorura de amoniu 8,3%
-infundibile arginini- solutie perfuzabila de arginina 10.5%
-solutie perfuzabila de clorhidrat de lizina 21.6 %

1.3.3.Perfuzii cu substante energetice

In urma unor interventii chirurgicale pe tractul gastrointestinal si alte interventii grele
este nevoie sa se recurga si la alimentatie parenterala, si anume perfuzii care contin substante
nutritive. Valoarea energetica a diferitelor alimente este aproximativ urmatoarea:
1 g glucide sau proteine= 4,1 cal
1 g lipide= 9,3 cal
1 g alcool etilic= 7, 1 cal
Organismul uman are nevoie de 2000-4000 calorii pe zi. Pentru alimentare
parenterala se ulitizeaza in primul rand glucide, hidrolizate de proteine si mai recent emulsii
de ulei in apa.
Exemple de perfuzii cu substante energetice:
Oficinale in FR X:
-Infundibile glucose- Soluţie perfuzabilă de glucoză 50 g/1000 ml (soluţie izotonică). În afară de
această concentraţie, se mai utilizează şi soluţiile de glucoză 100 g/1000 ml şi 200 g/1000 ml.

-Infundibile fructose- Soluţie perfuzabilă de fructoză – conţine 5,4 g/ 1000 ml (izotonică) şi

mai sunt oficinale şi soluţiile fructoză 100 g/l şi 400 g/l. Spre deosebire de glucoză este
metabolizată parţial şi în absenţa insulinei.

-Infundibile sorbitoli- Soluţie perfuzabilă de sorbitol cu următoarea concentraţie: 50 g/l, 100

g/l şi 400 g/l. Sorbitolul are avantajul faţă de glucoză şi fructoză că nu se caramelizează în
timpul sterilizării la 1200C. Sorbitolul fiind un alcool nu conţine grupări reductoare.
Metabolizarea sorbitolului este independentă de prezenţa insulinei.
-Infundibile mannitoli –Soluţiile perfuzabile de manitol – conţin următoarele concentraţii: 50
g/l (soluţie izotonică), 100 g/l; 200 g/l. Manitolul nu este metabolizat şi este utilizat ca
diuretic osmotic. Se utilizează ca dezhidratant în edem pulmonar, în intoxicaţiile cu
somnifere, reduce presiunea intracraniană şi intraglobulară.

Neoficinale :
-Infundibile invertosi- se prepara folosind 10% zahar si 0.3 ml acid clorhidric.
-Infundibile alcoholi cum fructose- continand alcool si fructoza 40+40,
40+100,50+40,55+100 g intr-un litru de solutie.
Emulsii parenterale :
Lipidele au valoare energetica mai mult decat dublu in comparatie cu glucidele si
proteinele reprezentand o sursa foarte valoroasa de calorii, insa ca atare nu pot fi administrare
intravenos pentru ca duc la embolii grasoase cu urmari foarte grave. Daca sunt insa fin
dispersate in apa sub forma de emulsii ulei/ apa pot fi perfuzate fara riscuri insemnate.
Pe langa un aport mai mare de calorii, emulsiile parenterale prezinta inca un avantaj
fata de solutiile de glucide: practic sunt lipsite de efecte osmotice, nu irita endoteliul venos ca
solutiile hipertonice, si nu au actiune osmodiuretica.
Prepararea emulsiilor parenterale prezinta insa dificultati tehnologice, si anume
dispersarea foarte fina a uleiurilor, sterilizarea preparatelor, asigurarea unei stabilitati
corespunzatoare.
Este foarte important ca emulsiile sa fie incet perfuzate si nu este indicata
administrarea lor pe timp mai indelungat.
Emulsiile parenterale se prepara din ulei de soia, ulei de bumbac, unei de sesam (10-
20%).
Ca emulgatori se utilizeaza lecitina de soia si de galbenus de ou, polisorbati
pluronici, monostearatul de poliglicerol. Acestea contin glucoza de sorbitol, eventual glicerol.
1.3.4. Perfuzii folosite in metabolismul reconstituant
Metabolismul reconstituant asigura dezvoltarea si refacerea organismului,
resintetizarea proteinelor. Proteinele sunt cele mai importante substante care intra in
constitutia protoplasmei, reprezentand substratul material al tuturor fenomenelor vietii.
Proteinele organismului uman sunt constituite din 22 aminoacizi levogiri. Un numar insemnat
de acizi aminati pot fi sintetizati in organism, daca alimentatia contine suficient azot aminic. 8
aminoacizi insa nu pot fi sintetizati (Aminoacizii esentiali) si trebuie introdusi prin
alimentatie.
 Pentru ca un amestec de aminoacizi sa fie considerat echilibrat intr-o perfuzie trebuie
ca raportul aminoacizi esentiali: aminoacizi neesentiali sa fie egal cu 1:2.
La formularea solutiilor trebuie sa se tina seama de urmatoarele:
Solutiile trebuie sa contina aminoacizii esentiali in cantitati asemanatoare raportului
in care se gasesc in proteine, de exemplu: fenilalanina 20%, valina 16%;
Pe langa aminoacizii esentiali solutiile trebuie sa contina si unii aminoacizi
neesentiali care sa asigure necesarul de azot nespecific;
Solutiile trebuie sa contina si substante energetic (sorbotol), vitamine din grupa B,
vitamina C si rutozid;
Ca vehicul se va folosi o solutie de electroliti care trebuie sa contina si K + (potasiu)
si Mg2+ (magneziu);
Se recomanda adaugarea acidului malic pentru favorizarea eliminarii azotului
neutilizat;
1.3.5. Perfuzii inlocuitoare de plasma
Pierderile mari de sange cauzate de un accident sau in urma unei interventii
chirurgicale, pericliteaza viata persoanei respective datorita diminuarii volumului circulant.
Daca volumul se mareste cu lichide corespunzatoare, bolnavul poate supravietui. Cea mai
indicata in asemenea cazuri este transfuzia de sange si se va recurge la perfuzii cu plasma sau
solutii perfuzabile numai daca nu exista posibilitatea utilizarii sangelui.
Pentru inlocuirea sangelui s-au folosit solutii saline, dar electrolitii difuzeaza rapid
din sistemul vascular iar apa este eliminata. Pentru mentinerea apei timp mai indelungat in
circuitul vascular, s-a recurs la solutii de coloizi hidrofili, care au capacitatea de a retine si
apa.
Exemple de solutii perfuzabile inlocuitoare de plasma:
Perfuzii oficinale in FRX:
-Infundibile dextrani 40 cum glucose- solutie perfuzabila de dextran 40 cu glucoza ,conţine
100 g/l dextran 40 şi 50 g/l glucoză.

-Infundibile dextrani 70 cum glucose- solutie perfuzabila de dextran 70 cu glucoza, conţine 60

g/l dextran 70 şi 50 g/l glucoză
-Infundibile dextrani 40 cum natrio chlorido- solutie perfuzabila de dextran 40 cu clorura de
sodium, conţine 100 g/l dextran 40 şi 9 g/l clorură de sodiu.
-Infundibile dextrani 70 cum natrio chlorido- Solutie perfuzabila de dextran 70 cu clorura de
sodiu ,conţine 60 g/l dextran 70 şi 9 g/l clorură de sodiu.
Dextranul este un polimer al glucozei, obtinut pe cale biosintetica.
Perfuzii neoficinale :
-Polivinilpirolidona- este un produs macromolecular sintetic. Este o pulbere alba,
higroscopica. Se utilizeaza Solutia de 3,5% neutralizata cu hidrogencarbonat de sodium
izotonizata cu 0,9 %clorura de sodium;
-Marisang (Plasmagel)- este un preparat obtinut din gelatin modificata si partial hodrolizata.
Este total lipsit de toxicitate, nu influenteaza mecanismul coagularii sangelui, este metabolizat
complet. Prezinta avantajul fata de ceilalti inlocuitori de plasma ca aduce si aport de azot
organismului.
1.3.6. Perfuzii medicamentoase
Se administreaza in urmatoarele cazuri:
-cand nu se pot realiza concentratii terapeutice sanguine prin administrare pe cai
injectabile
-daca substanta medicamentoasa are viteza mare de eliminare
-substanta medicamentoasa nu este tolerata la administrare pe calea enterala (orala)
-substanta medicamentoasa este inactivata prin administrare pe cale enterala
Perfuziile cu substante medicamentoase realizeaza o concentratie terapeutica aproape
constanta si un nivel sanguin ridicat in organism pe toata durata perfuzarii. Se pot administra
diferite medicamente prin introducerea lor in tubul aparatului de pefuzie, fara sa mai fie
nevoie de injectii i.v. repetate.
Exemple de solutii perfuzabile medicamentoase:
Perfuzii officinale in FRX:
-Infundibile metronidazoli – solutie perfuzabila de metronidazol, contine 5g metronidazol. Se
indica in abcese hepatice amibiene, infectii cu bacteria anaerobe sistemice;
-Infundibile tinidazoli- solutie perfuzabila de tinidazol, contine 2g/l tinidazol. Are indicatii
identice cu solutia perfuzabila de metronidazol.
Perfuzii neoficinale :
-Infundibile p-amino natrii salicylati
-Perfuzii de uree- este utilizata pentru scaderea tensiunii intracraniene
-Infundibile ethionamidi- se utilizeaza tuberculostatic
-Infundibile E.D.T.A.- Na2 – se administreaza in intoxicatiile cu metale, in hipercalcemia,
aritmii cardiace, arterioscleroza.
1.3.7.Solutii pentru dializa peritoneala si pentru hemodializa
Solutiile folosite pentru dializa peritoneala si pentru hemodializa au proprietati
asemanatoare cu perfuziile cu electroliti; sunt solutii izotonice, izoionice si sterile.
Perfuziile pentru dializa peritoneala se folosesc in scopul indepartarii din organism a
unei substante toxice.
Dializa peritoneala se poate efectua fie prin introducerea perfuziei in cavitatea
abdominala cu ajutorul a doua catetere, unul pentru intrare si altul pentru evacuarea solutiei,
fie prin introducerea intermitenta a solutiei de perfuzat, care dupa un anumit timp este
eliminate prin aceleasi catetere.
Tehnica acestui procedeu constra in introducerea in cavitatea peritoneala a 2l solutie
perfuzabila, se lasa jumatate de ora, iar apoi lichidul este indepartat. Operatia se repeat dupa
6-12 ore. In acest timp se controleaza balanta hidrica. Deoarece prin acest procedeu se
folosesc cantitati mari de perfuzii, se realizeaza solutii concentrate care sunt diluate la
intrebuintare.
Perfuziile pentru dializa peritoneala contin electroliti, glucoza sau sorbitol. Se pot
asocia antibiotice.
Perfuziile administrate trebuie sa fie izoosmotice si sterile.
Perfuziile pentru hemodializa se utilizeaza pentru functionarea rinichiului artificial.
In cazurile de anurie prin insuficienta renala, in intoxicatii grave cu somnifere si in general in
cazurile in care este necesara epurarea sangelui, se foloseste rinichiul artificial. Acest aparat
este prevazut cu o membrana semipermeabila , de o parte a membranei se introduce o solutie
de polielectroliti, cu un continut asemanator plasmei sanguine si o osmolaritate totala
cuprinsa intre 300 si 400 mosm/l, de cealalta parte a membranei este adus, extracorporal,
sangele bolnavului. Prin membrane, se petrec schimburi intre substantele din plasma sanguina
si Solutia pentru rinichiul artificial.
Cantitatea de solutie pentru rinichiul artificial utilizata la o dializa de 6ore, variaza
intre 150 si 300 l.
Aparatul este prevazut cu rezervoare de 140 l care se schimba la 2ore. In aceste
rezervoare se introduce: concentrate de electroliti, glucoza si apa si se agita continutul cu
agitatoare. La solutia diluata se adauga clorura de calciu si clorura de potasiu.

1.4.Caractere si control. Conservare

FR X prevede urmatoarele metode de control:
Aspect:
 -solutiile perfuzabile trebuie sa fie limpezi, practice lipsite de particule in suspensie
-emulsiile perfuzabile dupa agitare trebuie sa aiba un aspect omogen si nu trebuie sa
prezinte nici un semn de separare a fazelor.Diametrul particulelor fizice dispersate, determinat
la microscop trebuie sa fie cel mult 5 µm.
Culoarea:
- solutiile perfuzabile trebuie sa fie incolore. O eventual coloratie nu trebuie sa
depaseasca coloratia etalonului de culoare prevazut in monografie
-pH-ul se determina potentiometric
Uniformitatea volumului:
-volumul de lichid perfuzabil din recipient trebuie sa fie cel putin egal cu cel declarat
pe eticheta. Volumul se verifica pe zece recipiente.
Impuritati pirogene:
-preparatele perfuzabile trebuie sa corespunda la testul pentru impuritati pirogene
Sterilitate:- Preparatele trebuie sa fie sterile
Dozare: continutul in principia active poate sa prezinte o abatere de ±5 % fata de
valoarea declarata si se efectueaza conform prevederilor din monografia respective.
Conservarea, se realizeaza in recipiente inchise etans.
CAPITOLUL 2

Perfuzia intravenoasă

Reprezintă introducerea pe cale parenterală a unor substanţe medicamentoase pentru

reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică a organismului ori terapia medicamentoasă.

Perfuziile venoase permit administrarea de medicamente, de soluţii electrolitice (sodiu,

potasiu etc.) şi/sau glucozate („seruri”), de derivate de sânge sau de produse de hrănire
artificială (pe bază de glucide, de lipide şi de acizi aminaţi).

2.1.Scop:

 hidratarea şi mineralizarea organismului;

 administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
 depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
 completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterală.
 alimentarea pe cale parenterală

2.2.Pregătirea pentru perfuzia intravenoasă

Aplicarea unei perfuzii venoase periferice trebuie să fie realizată perfect aseptic si consta in
punerea initiala a unui garou, in antisepsia pielii iar materialul de acces vascular este acoperit
cu un pansament steril. Schimbarea pansamentelor (de îndată ce se umezesc sau se
dezlipesc), a tuburilor de aces ( la 24/48 de ore ) a flaconului şi administrarea
medicamentelor prin tubulatura de perfuzie, trebuie să fie făcute cu mari precauţiuni de
asepsie.

Complicaţiile locale constituie principalul risc al perfuziilor. Inflamaţia este caracterizata prin
dureri şi o roşeaţă în jurul punctului de puncţionare şi pe traiectul venei, uneori printr-un
edem. Infecţia este cea mai gravă complicaţie si este greu de tratat dupa producere.
2.3.Materiale folosite

 soluţia de perfuzat
 trusa pentru perfuzat
 garou
 stativ pentru fixarea flacoanelor;
 1 – 2 seringi sterile
 mănuşi sterile
 comprese sterile;
 antiseptic pentru tegument
 fixator pentru cateter
 bandaj elastic tip plasă pentru imobilizarea locului puncţiei
 atela pentru fixarea zonei
 plasturi post injecţie

2.4.Pregătirea psihică a pacientului:

 se explică necesitatea efectuării perfuziei

 se obţine consimţământul pacientului
 se explică procedura pacientului pentru a-i reduce anxietatea (care poate produce
vasoconstrictie şi implicit, un abord mai dificil al venelor) şi pentru a ne asigura de
cooperarea sa.

2.5.Pregătirea fizică:

 se asigură intimitatea pacientului dacă este cazul

 se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul în care trebuie montată branula, pentru
a-i fi cat mai comod
 se aşează bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebraţul în extensie şi
pronaţie.
 se inspectează flaconul de soluţie care trebuie administrat pentru a vedea eventualele
nereguli, cum ar fi: decolorarea soluţiei, aspect tulbure, data expirării , flacoane
perforate, sparte
 se introduce cu seringa sterilă un alt medicament în soluţia perfuzabilă dacă acest lucru
este indicat şi se va eticheta flaconul specificând medicaţia introdusă
  se desface perfuzorul şi se introduce în soluţie având grija să nu se atingă capătul sau de
nimic pentru a-l păstra steril
 se clampează perfuzorul şi apoi se presează camera de umplere până se umple jumătate
 se declampează perfuzorul şi se goleşte de aer lăsând lichidul să curgă în tăviţă până
când nu mai este nici o bulă de aer
 dacă soluţia este în flacon de sticlă va trebui să se deschidă filtrul de aer pentru ca ea să
curgă. Dacă este în pungă de plastic nu este nevoie
 se detaşează capacul protector al celuilalt capăt al perfuzorului şi se ataşează perfuzorul
la ac/branulă
 se etichetează flaconul de soluţie cu data şi ora administrării
 se aplică garoul la nivelul braţului
 se aseptizează plica cotului cu alcool
 se cere bolnavului să închidă pumnul
 se efectuează puncţia venei alese.
 se va ţine cont că trebuie folosite întotdeauna mănuşi sterile atunci când se lucrează în
zona locului de inserţie a cateterului
 se verifică poziţia acului în venă
 se îndepărtează garoul şi se adaptează amboul aparatului de perfuzie la ac
 se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi se reglează viteza
de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, în funcţie de necesitate
 se fixează cu leucoplast amboul acului şi porţiunea tubului învecinat acestuia, de pielea
bolnavului
 se supraveghează permanent starea bolnavului şi funcţionarea aparatului.
 înainte de golirea flaconului se închide prestubul, se exercită o persiune asupra venei
punctionate cu un tampon îmbibat în soluţie dezinfectantă şi printr-o mişcare bruscă, în
direcţia axului vasului, se extrage axul din venă.
 Se dezinfectează locul puncţiei , se aplică un pansament steril şi se fixează cu leucoplast.

2.6.Atenționări și precauții

 terapia intravenoasă produce de cele mai multe ori anxietate bolnavului.

 pentru a-i reduce teama şi a ne asigura de cooperarea sa, procedura trebuie explicată
pacientului în detaliu.
 astfel, se va explica pacientului că va rămâne la locul puncţionării un cateter de plastic la
care se va ataşa un perfuzor pentru perfuzarea diferitelor soluţii indicate de medic sau o
seringă pentru adminstrarea antibioticelor sau altor substanţe prescrise.
 se va explica pacientului că aceasta îl scuteşte de înţeparea repetată pentru adminstrarea
tratamentului
 i se va explica, de asemenea, că durata şi tipul tratamentulu vor fi indicate de medic
 se aduce la cunoştinţa pacientului orice modificare survenită în schema de tratament
 de-a lungul tratamentului pacientul trebuie învăţat să anunţe orice modificare în rata de
administrare potrivită de asistentă( dacă perfuzia se opreşte sau merge mult mai rapid),
dacă începe să-l doară .
 de asemenea, i se va preciza că nu va trebui să lovească sau să bruscheze locul unde
branula este inserată
 se va explica tehnica îndepărtării branulei, cât timp se va ţine compresie la locul de
inserţie cât şi faptul că va fi apt să îşi folosească mâna respectivă la fel de bine ca
înainte de montarea branulei
 se vor schimba fixatoarele branulei la pacienţii cu terapie intravenoasă îndelungată la
fiecare 48 de ore sau ori de câte ori acestea se dezlipesc sau se murdăresc
 se va schimba cateterul la fiecare 72 de ore la pacienţii care necesită aceasta şi se va
alterna locul de inserţie a acestuia
 pacienţii cu catetere periferice vor trebui învăţaţi să-l îngrijească şi protejeze şi cum să
identifice eventualele complicaţii şi disfuncţionalităţi
 pacientul va trebui să-şi inspecteze periodic acasă locul de inserţie şi să anunţe echipa de
îngrijiri dacă apar edeme, roşeată , durere.
 Perfuzoarele, la pancienţii cu administrare intravenoasă continuă, se schimbă la 48 ore
iar soluţiile la 24 ore. Locul de inserţie a cateterului trebuie schimbat la fiecare 72 de
ore şi trebuie inspectat la fiecare 4 ore prin fixatorul transparent şi semipermeabil.

2.7.Calculul ritmului de administrare (rata de flux)

 Formula 1: total soluţie/total ore=ml/oră

 Formula 2: ml/oră x factor picurător=picături/oră
 Formula 3: total soluţie x factor picurător/nr.ore x 60min=picături/min
Unde factor picurător:
Picurător copii=micro=60pic/ml
Picurător adulţi=macro-15pic/ml
 Picurător sânge=10picături/mlExemplu: un pacient are prescris 1000ml de soluţie de
administrat în 6ore . Picături/minut=1000 x 15 /6 x60=aprox 42

2.8.Complicaţii posibile

Complicaţiile care pot surveni în cadrul terapiei intravenoase pe cateter periferic trebuie avute
în vedere, prevenite, iar, dacă apar, cunoscute metodele de acţionare în aceste situaţii. Aceste
complicaţii sunt:

 flebitele ( roşeată la locul de inserţie şi de-a lungul venei, durere, edem, scleroză venei,
uneori febră) datorate fie păstrării timp îndelungat a unui cateter în venă, medicamente
sau soluţii administrate care au pH prea mare sau prea mic sau osmolaritate crescută,
deplasarea branulei în venă prin fricţionare. Flebitele pot fi prevenite prin schimbarea la
timp a cateterelor şi securizarea lor printr-o fixare atentă , împiedicând mişcare în venă;
 extravazarea soluţiilor ( apare o umflătură la locul de inserţie şi în jurul său,
descreşterea temperaturii pielii din zonă, durere, senzaţie de arsură ) prin perforarea
venei sau dislocarea cateterului din venă. Se va opri perfuzia imediat, se va aplica gheata
imediat după şi apoi comprese călduţe mai târziu. Extravazarea soluţiilor administrate
poate fi prevenită prin verificarea periodică a locului de inserţie a cateterului, prin
aplicarea corectă a fixatorului transparent care permite ca această verificare periodică să
fie foarte uşor de făcut;
 impermeabilitatea cateterului ( perfuzia nu mai curge , iar dacă pacientul are
infuzomat sau injectomat acesta intră în alarmă) datorită neheparinizării perodice a
cateterului după fiecare administrare, nefolosirii îndelungate sau formării de cheaguri de
sânge atunci când pacientul se plimbă şi sângele umple cateterul şi staţionează acolo.
Permeabilitatea cateterului se poate menţine prin heparinizare sau adminstrare de soluţie
normal salină după fiecare folosire şi învăţarea pacientului să ţină mână cu branula
ridicată în dreptul cotului atunci când se plimbă;
 hematom ( sensibilitate crescută la orice atingere a zonei, vânătaie, impermeabilitate)
datorită perforării peretului opus în timpul inserării cateterului, compresie ineficientă
după îndepărtarea branulei. Se va scoate branula, se va aplica compresie. Formarea de
hematoame poate fi prevenită prin efectuarea corectă a tehnicii de inserţie a cateterului,
de o mărime potrivită a venei abordate şi prin eliberarea garoului cât mai repede posibil
după inserţia cateterului;
 secţionarea cateterului, de obicei capătul acestuia care este introdus în venă, datorită
reinserţiei acului de-a lungul tecii de plastic, în timp ce cateterul este în venă. Se va
încerca recuperarea părţii secţionate dacă este la vedere, dacă nu, se aplică garou
deasupra locului de inserţie şi se anunţă medicul şi radiologul. Secţionarea cateterului se
poate preveni neintroducând niciodată acul înapoi în cateter pentru a încerca inserţia sa,
ci se scot amândouă odată şi se încearcă încă o dată inserţia cu alt cateter;
 spasme venoase ( durere de-a lungul venei, albirea pielii din jurul venei respective, rată
scăzută de curgere a soluţiei perfuzate chiar dacă perfuzorul este declampat) datorită
administrării inadecvte de substanţe iritative şi in diluţii insuficiente, administrării de
soluţii perfuzabile reci( sau transfuzie cu sânge rece), adminstrarea prea rapidă a
soluţiilor chiar dacă sunt la temperatura camerei. Se vor aplica comprese cu apă călduţă,
se va descreşte ritmul de adminstrare. Spasmul venos poate fi prevenit prin administrarea
de sânge şi soluţii la temperaturile potrivite;
 reacţii vasovagale ( colaps brusc al venei în timpul puncţionării, paloare, ameţeală,
greaţă, transpiraţii, hipotensiune ) datorită producerii de spasm venos cauzat de anxietate
şi durere .Pacientul va fi aşezat în pat cu picioarele mai sus decat capul, este incurajat sa
respire adanc, se masoara semnele vitale. Aceste situatii pot fi prevenite prin explicarea
procedurii pacientului, reducerea anxietatii acestuia si eventual, folosirea unui anestezic
local inainte de punctionarea venei;
 tromboze ( durere , roşeaţă , umflătură , impermeabilitate) datorită afectării celulelor
endoteliale ale venelor favorizând formarea de trombi. Se va îndepărta cateterul şi se va
insera într-o alta zonă, se vor aplica comprese cu apă călduţă, se va supraveghea
pacientul şi observa dacă apar semne de infecţie. Formarea trombozelor poate fi
prevenită prin inserţia unui cateter periferic folosind o tehnică corectă, fără a leza vena;
 infecţii sistemice ca septicemia sau bacteriemia ( febra, frisoane, indispoziţie fără
motiv aparent) datorită unei tehnici nesterile, apariţiei flebitelor severe care favorizează
dezvoltarea organismelor, fixare insuficientă a branulei ceea ce permite mişcarea ei în
venă şi introducerea organismelor în circulaţia sangvină, menţinerea îndelungată a unui
cateter, sistem imun slab dezvoltat sau folosirea unor soluţii perfuzbile contaminate. Se
va anunţa imediat medicul la apariţia semnelor specifice descrise. Se va îndepărta
cateterul şi se vor obţine culturi de la locul inserţiei, se va tăia cu o foarfecă sterilă
capătul cateterului şi se va trimite la laborator pentru analizare, se vor monitoriza
semnele vitale, se va administra medicaţia si antibioterapia prescrise. Prevenirea
infecţilor sistemice se poate face folosind cu stricteţe o tehnică sterilă atât la inserţia
 cateterlui cât şi la cuplarea perfuzoarelor la soluţiile de perfuzat şi la branulă, la
întreruperea perfuziilor sau la îndepărtarea cateterului;
 reacţii alergice ( prurit, bronhospasme, urticarie, edem la locul de inserţie a cateterului)
până la reacţii anafilactice cu stop cardiac , datorate faptului că pacientul este alergic la
substanţa administrată. În acest caz se va opri perfuzia imediat, se menţin permeabile
căile respiratorii, se anunţă imediat medicul, se vor adminstra antihistaminicele,
antiinflamatoarele şi antipireticele care se prescriu cât şi epinefrina şi cortizon dacă se
indică. Reacţiile alergice se previn printr-o completă anamneză a pacientului care să
conţină istoricul alergenic al acestuia , efectuarea testării la medicamente( în special
antibiotice) înaintea primei administrări cu monitorizare atentă timp de 15 minute de la
testare sau de la adminstrarea unui nou medicament fără testare;
 încărcare circulatorie ( disconfort, turgescenta venei jugulare, dificultate respiratorie,
creşterea tensiunii arteriale, respiraţie zgomotoasă ( cu “ hârâituri”), dezechilibru între
lichidele eliminate şi cele ingerate, administrate) datorată unui calcul greşit al cantităţii
de lichide ce trebuie adminstrat cât şi administrării prea rapide a acestuia. În acest caz se
ridică capul patului astfel încât pacientul să stea semisezând , se administrează oxigen, se
anunţă medicul, se administrează diuretice dacă se prescriu. Pentru a preveni încărcarea
circulatorie se va verifica periodic rata de administrare a perfuziilor pentru a observa din
timp eventualele dereglări şi schimbări, se calculează cu atenţie cantitatea care trebuie
administrată, se verifică şi monitorizează diureaza pacienţilor cu tratament perfuzabil de
soluţii pentru a putea face un bilanţ corect;
 embolie ( dificultate respiratorie, puls slab batut, cresterea presiunii venoase centrale,
hipotensiune, pierderea constientei) datorita impingerii aerului in vena prin schimbarea
flacoanelor de solutie si impingerea aerului de pe perfuzor in vena.Se va inlatura
perfuzia, se va chema medicul, prevenirea emboliei se face scotand aerul cu atentie din
perfuzor inainte de cuplare la cateter si schimbarea flacoanelor cu verificarea
perfuzorului, securizarea conexiunilor dintre perfuzor si cateter si dintre perfuzor si
flacon.
CAPITOLUL 3
SOLUTII PERFUZABILE-exemple
3.1.SOLUTIE PERFUZABILA NA CL 0.9%

Grupa farmacoterapeutica: solutii care influenteaza balanta electrolitica

Compozitie :
1000 ml solutie perfuzabila contin: clorura de sodiu 9,0 g, glucoza anhidra 50,0 g si
excipienti: apa pentru preparate injectabile. Na+: 154,0 mmol Cl-:154,0 mmol
Osmolaritate teoretica = 585,4 mosm/l Valoarea energetica: 840 kJ (=200 Kcal)/l
Indicatii terapeutice :
- Deshidratare izotona (varsaturi, diaree, afectiuni renale);
- Deshidratare hipotona (afectiuni renale cronice, insuficienta corticosuprarenala);
- Mentinerea echilibrului hidroelectrolitic si hemodinamic intra- si postoperator la pacientii cu
functie cardiovasculara si renala normale;
- Vehicul pentru concentratele de electroliti si medicamentele compatibile;
- Substrat energetic;
- Pierderi de clor;
- Substituient hidroelectrolitic, in conditii de alcaloza hipocloremica.
Contraindicatii :
- hiperhidratare;
- deshidratare hipertona;
- hipokaliemie;
- insuficienta renala acuta;
- coma diabetica hiperosmolara;
- delirium tremens;
- solutia nu va fi folosita pentru hemodilutie deoarece induce aglutinarea eritrocitelor si
dezvoltarea hemolizei. Din acest motiv, solutia continand glucoza nu va fi administrata prin
acelasi sistem de perfuzie pentru sange.
Precautii :
In timpul tratamentului cu solutie perfuzabila de clorura de sodiu 0,9% si glucoza 5% este
necesara monitorizarea ionogramei sanguine si a echilibrului hidric.La bolnavii cu diabet
zaharat solutia se va administra numai sub monitorizarea glicemiei.
Interactiuni :
Nu se cunosc.
Incompatibilitati :
Atunci cand este amestecata cu alte medicamente trebuie avut in vedere faptul ca solutia
perfuzabila de clorura de sodiu 0,9% si glucoza 5% are un pH acid, care poate produce
precipitarea unor medicamente.
Solutia nu va fi administrata concomitent cu sange prin acelasi sistem de perfuzie datorita
posibilitatii de aparitie a aglutinarii eritrocitelor .
Atentionari speciale :
Solutie perfuzabila de Clorura de sodiu 0,9% si Glucoza 5% se administreaza cu prudenta in
caz de :
- hipernatremie;
- hipercloremie;
- afectiuni in care este recomandata reducerea aportului de sodiu (de exemplu insuficienta
cardiaca, edeme periferice, edem pulmonar, hipertensiune arteriala, preeclampsie, tratament
concomitent cu corticosteroizi si corticotrofin);
- diabet zaharat (hiperglicemie care nu raspunde la doze de insulina de pana la 6 unitati/ora).
Diabeticii vor fi atent supravegheati.
Se recomanda ca solutiile continand glucoza sa nu fie administrate in caz de accident vascular
cerebral ischemic, deoarece, pe baza studiilor clinice si experimentale efectuate, s-a constatat
ca hiperglicemia agraveaza ischemia cerebrala si face recuperarea mult mai dificila.
Este necesara monitorizarea ionogramei sanguine si a echilibrului hidric. Perfuzia cu solutie
izotona intra- si postoperator poate conduce la retentie excesiva de sodiu.
In starile postoperatorii si postraumatice, precum si in caz de tulburari ale tolerantei la
glucoza, solutia va fi administrata numai sub monitorizarea glicemiei.
Sarcina si alaptarea :
Solutia perfuzabila Clorura de sodiu 0,9% si Glucoza 5% poate fi utlizata in timpul sarcinii si
alaptarii, numai cand este necesar (daca beneficiu depaseste riscul potential).
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Nu este cazul.
Doze si mod de administrare :
Doza se stabileste in functie de necesitatile de lichide, electroliti si cele energetice .
La adulti se administreaza in forma de perfuzie intravenoasa lenta,1000 ml pana la 2000 ml
solutie/ 24 ore,cu viteza medie de 80 picaturi/min (aproximativ 250 ml/ora).La copii se
administreaza aproximativ 5 ml /kg.corp si ora.
Reactii adverse :
Datorita aciditatii solutiei de Clorura de sodiu 0,9% si Glucoza 5%, se pot produce reactii
iritative tisulare locale, mai putin evidente decat in cazul administrarii de solutii hipertone de
glucoza, totusi putand induce durere la locul administrarii, iritatie venoasa si tromboflebita.
Administrarea solutiei perfuzabile poate produce dezechilibre hidroelectrolitice, incluzand
hipokalemie, hipomagnezemie, hipofosfatemie, hipernatremie si hipercloremie.

3.2.GLUCOZĂ 5% m/v, soluţie perfuzabilă (10%, 20%)

Grupa farmacoterapeutică: soluţii pentru administrare intravenosă, soluţii pentru

alimentaţie parenterală.
Compoziţie:
1000 ml soluţie perfuzabilă conţin glucoză 50 g sub formă de glucoză monohidrat 55
g şi excipienţi: apă pentru preparate injectabile.
Indicaţii terapeutice:
Aport caloric glucidic.
Prevenirea deshidratării extracelulare.
 Rehidratare în cazul în care există pierdere lichidiană mai mare decât pierderea de
clorură de sodiu sau de alţi electroliţi.
Profilaxia şi tratamentul cetozei în caz de denutriţie, diaree, vărsături.
Vehicul pentru aport terapeutic în perioada preoperatorie, peroperatorie şi
postoperatorie imediată.
Soluţia de glucoză 5% este izoosmotică cu sângele şi este cel mai frecvent utilizată în
depleţia de lichide.
Contraindicaţii:
- Hiperglicemie.
- Hipokaliemie.
- Acidoză metabolică.
- Hiperhidratare şi deshidratare hipotonă.
- Insuficienţă renală severă.
- Hemoragie intracraniană şi intraspinală, accident vascular cerebral ischemic.
Precauţii:
Perfuziile de glucoză nu trebuie administrate prin acelaşi dispozitiv de perfuzie
concomitent cu, înainte sau după administrarea de sânge, datorită posibilităţii de pseudo –
aglutinare.
Monitorizarea pacientului va include verificări regulate ale glicemiei, în funcţie de
situaţia metabolică a pacientului şi de doza administrată, precum şi verificări ale echilibrului
hidric, a concentraţiilor electroliţilor plasmatici – în special a kaliemiei – şi a echilibrului
acidobazic.
Soluţiile hipertone de glucoză trebuie administrate pe cateter central în vene mari
pentru a minimaliza leziunile de la locul injectării.
Perfuzia rapidă şi prelungită poate duce la hiperglicemie, având drept consecinţă
hiperosmolaritate şi poliurie izoosmotică, determinând deshidratare predominant intracelulară.
Trebuie observate semnele de confuzie mintală sau de pierdere a conştienţei.

Interacţiuni:
Nu se cunosc.
Atenţionări special:
Soluţiile hiperosmolare trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu osmolaritate
plasmatică crescută.
 Produsul se administrează cu prudenţă în caz de diabet zaharat, malnutriţie severă,
intoleranţă la carbohidraţi, deficit de tiamină, hipofosfatemie, hemodiluţie, sepsis,
traumatisme.
Se recomandă ca soluţia de glucoză să nu fie utilizată în accidente vasculare
cerebrale acute, deoarece hiperglicemia este implicată în acutizarea leziunilor cerebrale
postischemice.

Sarcina şi alăptarea:
Produsul poate fi administrat în timpul sarcinii şi alăptării, dacă este indicat; se
recomandă monitorizarea atentă deoarece poate duce la sinteză crescută de insulină la făt, cu
risc de hipoglicemie de rebound la nou-născut.
În timpul travaliului sau operaţiilor cezariene, doza de glucoză nu trebuie să
depăşească 5 – 10 g/oră.
S-a semnalat faptul că, utilizarea soluţiei de glucoză la gravide în timpul travaliului
poate determina hiperglicemie fetală, hiperinsulinemie şi acidoză, urmate de hipoglicemie
neonatală şi icter, dar nu există dovezi suficiente pentru susţinerea acestei teorii.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje:
Glucoza nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare :
Soluţia izotonă de glucoză 5% se poate administra în mod excepţional subcutanat sau
intrarectal, dar cea mai utilizată cale de administrare este perfuzia intravenoasă.
Doza de glucoză trebuie ajustată în funcţie de nevoile individuale.
Adulţi:
Doza recomandată este de până la 120 ml soluţie perfuzabilă/kg şi zi (echivalent a 6
g glucoză/kg şi zi).
Copii între 6 şi 10 ani: doza recomandată este de până la 200 ml soluţie
perfuzabilă/kg şi zi (echivalent a 10 g glucoză/kg şi zi).
Copii între 11 şi 14 ani: doza recomandată este de până la 160 ml soluţie
perfuzabilă/kg şi zi (echivalent a 8 g glucoză/kg şi zi).
Viteza de perfuzare nu trebuie să depăşească 5 ml soluţie perfuzabilă/oră (echivalent
a 0,25 g glucoză/oră). Numărul maxim de picături este de 1,7 picături/kg şi minut.
Notă:
În cazul afectării metabolismului oxidativ al glucozei, de exemplu postoperator,
posttraumatic, în hipoxie sau în prezenţa unei insuficienţe de organ, aportul de glucoză nu
trebuie să depăşească 40 – 80 ml/kg şi zi (echivalent a 2 – 4 g/kg şi zi).
 Incompatibilităţi:
Perfuziile de glucoză nu trebuie administrate prin acelaşi dispozitiv de perfuzie
concomitent cu, înainte sau după administrarea de sânge, datorită posibilităţii de pseudo-
aglutinare.
Reacţii adverse:
Dacă soluţia este administrată conform recomandărilor, nu apar reacţii adverse.
La pacienţii cu diabet zaharat şi astm bronşic au fost raportate reacţii anafilactoide.
La locul injectării este posibil să apară durere, inflamaţie, iritaţie şi tromboflebită.
Administrarea intravenoasă de glucoză se poate asocia cu hipokaliemie,
hipomagneziemie şi hipofosfatemie şi tromboză venoasă profundă.
Administrarea de glucoză în cazul în care concentraţiile plasmatice de tiamină sunt
inadecvate poate precipita encefalopatia Wernicke.
Administrarea prelungită poate duce la deshidratare, la creşterea producţiei de CO2,
care poate fi importantă în caz de insuficienţă respiratorie şi stimulează secreţia de
catecolamine.
Poate să apară poliurie.
Supradozaj:
Supradozajul poate determina hiperglicemie, glicozurie, hiperosmolaritate plasmatică, comă
hiperglicemică, hiperosmolară, hiperhidratare şi dezechilibre electrolitice.
În caz de supradozaj se întrerupe administrarea soluţiei perfuzabile. Dezechilibrele
metabolismului glucidic şi ale balanţei electrolitice pot fi corectate prin administrare de
insulină şi suplimentarea electroliţilor.

3.3.SOLUTIE RINGER
Compozitie:
1000 ml soluţie perfuzabilă conţin 0,30 g clorură de potasiu, 0,33 g clorură de calciu dihidrat,
8,60 g clorură de sodiu.
Sodiu: 154 mmol/l
Potasiu : 4 mmol/1
Calciu: 2,3 mmol/1
Clorură: 155,5 mmol/1
pH: 5,0-7,0
Osmolaritate teoretică: 309 mOsm/l
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Forma farmaceutica:
Soluţie limpede, incoloră.

Indicaţii terapeutice:
- corectarea tulburărilor homeostaziei hidroelectrolitice;
- înlocuirea lichidului intravascular pe termen scurt;
- vehicul şi solvent pentru medicamente compatibile şi electroliţi.

Doze şi mod de administrare:

Doza recomandată se stabileşte în funcţie de necesităţile hidroelectrolitice ale pacientului.
Viteza maximă de perfuzare:
Viteza maximă de perfuzare depinde de starea clinică a pacientului.

Doza zilnică maximă recomandată:

Doza zilnică maximă recomandată depinde de necesităţile hidroelectrolitice ale pacientului.
Se recomandă un aport maxim de lichide de 40 ml/kg şi zi.
Se recomandă administrarea în perfuzie venoasă periferică.

Contraindicaţii:
- hiperhidratare;
- hiperpotasemie;
- hipernatremie;
- hipercloremie;
- hipercalcemie;
- situaţii fiziologice în care se impune restricţionarea aportului de sodiu (de exemplu
insuficienţă cardiacă, edeme generalizate, edem pulmonar, hipertensiune arterială, eclampsie,
insuficienţă renală gravă).
Se va acorda o atenţie deosebită pacienţilor cu insuficienţă renală şi în special pacienţilor cu
hiperkaliemie.

Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare:

Echilibrul hidroelectrolitic trebuie strict monitorizat.
În tratamentul deshidratării hipertone trebuie evitată o viteză mare de perfuzare,
deoarece cresc osmolaritatea şi natremia.
Soluţia Ringer nu se administrează concomitent cu transfuzia sanguină, deoarece,
datorită conţinutului de calciu, există risc de coagulare.
Deoarece conţine calciu, soluţia Ringer nu trebuie amestecată cu soluţii care conţin
carbonaţi, oxalaţi sau fosfaţi.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune:

Asocieri contraindicate datorită prezenţei calciului.
Nu se recomandă administrarea concomitentă cu medicamentele digitalice, datorită
tulburărilor de ritm cardiac, uneori cu potenţial letal.
Asocieri care necesită precauţii datorită prezenţei calciului
 Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă cu diureticele tiazidice,
datorită riscului de hipercalcemie, determinată de excreţia redusă de calciu, mai ales în cazul
insuficienţei renale cronice.
Asocieri contraindicate datorită prezenţei potasiului
Nu se recomandă administrarea concomitentă cu diureticele care economisesc
potasiul, cum sunt amilorid, spironolactonă, triamteren, datorită riscului de hiperpotasemie,
uneori cu potenţial letal şi al insuficienţei renale care apare ca efect al hiperpotasemiei.
Asocieri care necesită precauţii datorită prezenţei potasiului
Nu se recomandă administrarea concomitentă cu medicamentele inhibitoare ale
enzimei de conversie a angiotensinei, medicamentele antagoniste de angiotensină II,
ciclosporină şi tacrolimus, datorită riscului de hiperpotasemie, uneori cu potenţial letal şi al
insuficienţei renale care apare ca efect al hiperpotasemiei.
Soluţia Ringer este incompatibilă fizico-chimic cu clortetraciclina, amfotericina B şi
oxitetraciclina.
Sarcina şi alăptarea:
Nu se cunosc restricţii de utilizare în timpul sarcinii sau alăptării.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje:
Nu este cazul.
Reacţii adverse:
În caz de perfuzare rapidă, cu debit crescut, pot să apară reacţii adverse cum sunt
frison, greaţă, vărsături.
Dacă se respectă recomandările de administrare nu apar astfel de reacţii adverse.
Există risc de edem, prin supraîncărcare hidro-sodată.
Supradozaj:
Supradozajul poate provoca hiperhidratare, tulburări electrolitice, hiperosmolaritate,
inducerea acidozei metabolice.
În aceste cazuri, perfuzia trebuie oprită şi se instituie măsuri adecvate, pentru
creşterea eliminării renale şi realizarea unei balanţe hidro-electrolitice negative,
corespunzătoare.

Proprietăţi farmacodinamice:
Soluţia Ringer este o soluţie de electroliţi cu o compoziţie adaptată concentraţiei
plasmatice a cationilor esenţiali.
 Soluţia Ringer se administrează pentru corectarea tulburărilor homeostaziei
hidroelectrolitice. Administrarea electroliţilor este indicată pentru menţinerea sau restabilirea
condiţiilor fiziologice la nivelul spaţiului extracelular şi a spaţiului intracelular.
Datorită unui conţinut ridicat de clor, soluţia Ringer are efect acidozic uşor.

Proprietăţi farmacocinetice:
Primul spaţiu reechilibrat după administrarea soluţiei Ringer este cel interstiţial.
Aproximativ 2/3 din doza administrată se distribuie în spaţiul extracelular. Aproximativ 1/3
din lichidul administrat rămâne în spaţiul intravascular. Astfel, soluţia determină un efect
hemodinamic de scurtă durată.

Lista excipienţilor:
Apă pentru preparate injectabile.

Incompatibilităţi:
Deoarece conţine calciu, soluţia Ringer nu trebuie amestecată cu soluţii care conţin
carbonaţi, oxalaţi sau fosfaţi.
Dacă se adaugă alte medicamente, trebuie acordă o atenţie deosebită condiţiilor
igienice, amestecării complete şi compatibilităţii.
Se utilizează doar soluţii limpezi, fără depuneri.
Se utilizează doar soluţii din ambalaje originale, nedeteriorate.
Soluţia Ringer nu se păstrează după adăugarea altor medicamente.

3.4.MANITOL
Compozitie:
Saci P.V.C. continand 250ml si 500 ml solutie perfuzabila manitol 200 g/l.
Actiune terapeutica:
Solutia hipertonica de manitol este un diuretic osmotic nemetabolizabil de organism, eliminat
prin filtrare glomerulara. Creste osmolaritatea plasmei putand stabili un gradient osmotic ce
grabeste difuziunea apei catre spatiile extracelulare si plasma. Contribuie astfel la scaderea
presiunii intracraniene si intraoculare, in iminenta edemului cerebral si cresterea presiunii
umorii apoase.
Indicatii:
Manitol 20%: edem cerebral cu hipertensiune intracraniana, hipertensiune intracelulara.
Contraindicatii:
Hiperosmolaritate plasmatica preexistenta, deshidratare predominant intracelulara.
Mod de administrare:
Intravenos sub forma de perfuzie. La adulti: 250 ml/zi manitol 20% cu un ritm de 40
picaturi/minut; 500 ml/zi manitol 10% cu ritm de 60-70 picaturi/minut. La copii: 10 ml/kg
corp/zi manitol 10% cu ritm de 10-15 picaturi/minut pentru 10 kg corp. Atentie! Preparatul se
administreaza sub controlul diurezei si al electrolitilor serici. Se impune prudenta la bolnavii
cu insuficienta cardiaca. Este necesara incalzirea sacului cu Manitol 20% pana la disparitia
cristalelor (solutia este suprasaturata).
Forma de prezentare:
Saci P.V.C. a 250 ml solutie perfuzabila Manitol 20%. Saci P.V.C. a 500 ml solutie
perfuzabila Manitol 20%.
3.5.ARGININA

M-a ajutat!

Compozitie :
Un flacon de 250 ml contine 12,5 g de clorhidrat de arginina (50 mg/ml) si 25 g sorbitol (100
mg/ml), un flacon de 500 ml contine 25 g clorhidrat de arginina (50 mg/ml) si 50 g (100
mg/ml) sorbitol.

Indicatii:
Stari grave de hiperamoniemie asociate cu suferinta hepatica, asigurand o cale alternativa de
epurare a amoniacului; acidifiant in starile de alcaloza metabolica. Come hepatice sau
encefalopatii hepatice. Se mai poate administra ca supliment in nutritia parenterala a copiilor
cu deficit de crestere precum si in alte stari de denutritie.

Contraindicatii:
Nu se utilizeaza la bolnavii cu insuficienta renala si anurie, in starile de acidoza metabolica, in
diselectrolitemii, in special hipercloremie. Nu se administreaza la pacienti cu intoleranta la
fructoza.

Reactii adverse:
Greata, voma, eritem, cefalee, parestezii, iritatie venoasa locala, cresterea concentratiei
plasmatice de potasiu, acidoza lactica, hiperuricemie.

Mod de administrare:
200-800 mg arginina/kg corp in cazuri de hiperamoniemie, ca doza de incarcare in aprox. 4
ore, dupa care se administreaza 200-800 mg arginina/kg corp/zi.

Actiune farmacoterapeutica:
Arginina este un aminoacid alifatic din ciclul de ureogeneza hepatica. In tulburari ale ciclului
ureogenetic, se acumuleaza amoniac si sinteza acestui aminoacid se face deficitar. Sorbitol
este un alcool polihidroxilic care se metabolizeaza in principal in ficat pana la fructoza sau
glucoza (in mai mica masura), furnizand substrat energetic celulelor hepatice.

Forma de prezentare:
Cutii cu 12 flacoane a 250 ml;
Cutii cu 6 flacoane a 500 ml.

Conditii de pastrare:
La adapost de lumina si caldura.

3.6.PERFALGAN
Compozitie :
Substanţa activă este paracetamolul-Un ml conţine paracetamol 10 mg.
-Celelalte componente sunt: manitol, clorhidrat de cisteină monohidrat, hidrogenofosfat de
disodiu dihidrat, hidroxid de sodiu, acid clorhidric şi apă pentru preparate injectabile.

Indicatii:
Acest medicament este un analgezic (ameliorează durerea) şi un antipiretic (scade febra).
Utilizarea flaconului de 100 ml este limitată la adulţi, adolescenţi şi copii cu greutate peste 33
kg. Flaconul de 50 ml este adaptat pentru utilizare la nou-născuţi la termen, sugari, copii mici
şi copii cu greutate sub 33 kg. El este indicat pentru tratamentul pe termen scurt al durerii de
intensitate moderată, mai ales după o intervenţie chirurgicală, şi pentru tratamentul pe termen
scurt al febrei.

Contraindicatii:
Nu utilizaţi PERFALGAN 10 mg/ml soluţie perfuzabilă dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la
paracetamol sau la oricare dintre celelalte component ale Perfalgan ; dacă sunteţi alergic
(hipersensibil) la propacetamol (un precursor al paracetamolului şi un alt analgezic
administrat pe cale intravenoasă) ; dacă suferiţi de boală hepatică severă.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi PERFALGAN 10 mg/ml soluţie perfuzabilă folosiţi un
tratament analgezic potrivit administrat oral, de îndată ce această cale de administrare este
posibilă, dacă suferiţi de o boală hepatică sau renală sau etilism cronic, dacă luaţi alte
medicamente care conţin paracetamol, în cazul existenţei unor probleme de nutriţie
(malnutriţie) sau deshidratare. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei pentru
tratamentul concomitent cu Probenecid. Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului dacă luaţi anticoagulante orale. Pot fi necesare verificări atente ale efectului
anticoagulantului.
Sarcina şi alăptarea Sarcina Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă. Perfalgan
poate fi utilizat în perioada de sarcină. Totuşi, în acest caz medicul trebuie să decidă dacă
tratamentul poate fi efectuat. Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte
de a lua orice medicament. Alăptarea Perfalgan poate fi utilizat în perioada de alăptare.

Mod de administrare:
Perfalgan vă va fi administrat de către medic sau asistenta medicală prin perfuzie
intravenoasă. Doza va fi ajustată individual de către medicul dumneavoastră în funcţie de
greutatea corporală şi starea generală.
În caz de supradozaj, simptomele apar în general în primele 24 de ore şi cuprind: greaţă,
vărsături, anorexie, paloare, durere abdominală şi riscul afectării hepatice.

Reactii adverse:
-stare de rău, scăderea tensiunii arteriale sau modificarea rezultatelor testelor de
laborator,concentraţii crescute anormal ale enzimelor hepatice determinate prin teste
sanguine, , izolate),
-pot să apară erupţii cutanate severe sau reacţii alergice. În aceste cazuri întrerupeţi imediat
tratamentul şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
-au fost raportate cazuri de înroşire a pielii, valuri de căldură asociate cu înroşirea feţei,
mâncărimi şi bătăi rapide ale inimii. Au fost raportate cazuri de durere şi senzaţie de arsură la
locul de injectare .

Conditii de pastrare:
-Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
-Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP.* Data de
expirare se referă la ultima zi a lunii respective. *
-A se păstra la temperaturi sub 30°C.
-A nu se păstra la frigider sau congela. Pentru flaconul de 50 ml, după diluare cu clorură de
sodiu 0,9% sau glucoză 5%: nu păstraţi soluţia pentru mai mult de 1 oră (incluzând timpul
necesar administrării perfuziei). Înainte de administrare, medicamentul trebuie inspectat
vizual. Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi eventuale particule sau modificări de
culoare.
3.7.Aminosteril n-hepa 8%, solutie perfuzabila

Compozitie :
Substante active 1000 ml solutie perfuzabila contin: L-izoleucina 10,40 g L-leucina 13,09 g
L-lizina 6,88 g sub forma de Acetat de L-lizina 9,71 g L-metionina 1,10 g L-cisteina 0,52 g
sub forma de Acetilcistetina 0,70 g L-fenilalanina 0,88 g L-treonina 4,40 g L-triptofan 0,70 g
L-valina 10,08 g L-arginina 10,72 g L-histidina 2,80 g Glicina 5,82 g L-alanina 4,64 g L-
prolina 5,73 g L-serina 2,24 g Acid acetic glacial 4,42 g - Celalalt component este apa pentru
preparate injectabile.

Indicatii :
Aport de aminoacizi in cadrul alimentatiei parenterale in forme severe de IH cu sau
fara encefalopatie, atunci cand nutritia orala sau enterala este imposibila, insuficienta
sau contraindicata.
Mod de administrare :

In perfuzie intravenos pe cale centrala sau periferica. Doza zilnica: 1-1,25 ml/kg/ora,
corespunzand la 0,08-0,1 g aminoacizi/kg/ora. Viteza maxima de perfuzare: 1,25 ml/kg si ora,
corespunzand la 0,1 g aminoacizi/kg/ora. Doza maxima zilnica: 1,5 g aminoacizi/kg,
corespunzand la 18,75 ml/kg. in calitate de componenta a unui regim de alimentatie
parenterala total, trebuie asociat cu un substrat energetic adecvat (solutii de carbohidrati,
emulsii lipidice), electroliti, vitamine si oligoelemente. Pentru o administrare optima, solutiile
de carbohidrati si/sau emulsiile lipidice trebuie administrate simultan.

Contraindicatii :
Tulburari ale metabolismului aminoacizilor, acidoza metabolica, hiperhidratare, hiponatremie,
hipokaliemie, IR, IC decompensata, soc, hipoxie.
Copii si adolescenti :
Acest medicament nu se administreaza la copii si adolescenti

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor :

Dupa ce vi s-a administrat acest medicament, capacitatea dumneavoastra de a conduce

vehicule sau de a folosi utilaje nu va fi afectata
Reactii adverse posibile :Nu apar, daca se administreaza conform recomandarilor.

Ambalaj :
Aminosteril N-Hepa este o solutie sterila, limpede si incolora. Cutie cu un flacon din sticla
incolora a 500 ml solutie perfuzabila. Cutie cu 10 flacoane din sticla incolora a cate 500 ml
solutie perfuzabila. Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.
3.8.Ciprinol, solutie perfuzabila

Grupa farmacoterapeutica: antiinfectioase de uz sistemic, antibiotice de uz sistemic,

chinolone antibacteriene, fluorochinolone.

Compozitie :Ciprinol, concentrat pentru solutie perfuzabila, 100 mg/10 ml

O fiola (10 ml) concentrat pentru solutie perfuzabila contine ciprofloxacina 100 mg sub forma
de lactat de ciprofloxacina si excipienti: acid lactic, edetat disodic, acid clorhidric, apa pentru
preparate injectabile.

Indicatii :
Infectii produse de microorganisme sensibile la ciprofloxacina:

- infectii ale tractului urinar: infectii necomplicate si complicate ale tractului urinar superior si
inferior (pielonefrita, cistita, uretrita, epididimita, prostatita);
- infectii ale tractului respirator: pneumonii (cu exceptia pneumoniei pneumococice), bronsita
acuta si exacerbari ale bronsitei cronice, bronsiectazii;
- infectii ORL: otita medie acuta, sinuzita, mastoidita din infectiile cu bacterii gram-negativ
(inclusiv P. aeruginosa);
- infectii ale organelor pelvine: infectii ginecologice (gonoree, salpingita, endometrita,
ooforita, abces tubar si peritonita pelvina);
- infectii abdominale si hepatobiliare: peritonita, abces intra-abdominal, colecistita, colangita
(in asociere cu metronidazol sau clindamicina);
- infectii osteo-articulare: osteomielita, artrita septica;
- infectii ale pielii si tesuturilor moi: ulcer cutanat infectat, leziuni infectate, abces, celulita,
infectii ale meatului auditiv extern, arsuri suprainfectate;
- infectii sistemice severe: sepsis, infectii la pacientii neutropenici (in asociere cu alte
antibiotice);
exacerbari ale fibrozei cistice (mucoviscidozei) la copii si adolescenti cu varste cuprinse intre
5-17 ani, dupa evaluarea atenta a raportului risc/beneficiu si confirmarea microbiologica a
infectiei bronsice cu P. aeruginosa;
- profilaxia infectiilor chirurgicale, in special in urologie, gastroenterologie (in asociere cu
metronidazol) si ortopedie; profilaxia infectiilor la pacientii neutropenici si la cei aflati in
tratament cu medicamente imunosupresoare.

Mod de administrare :

Se recomanda administrarea Ciprinol in perfuzie intravenoasa de scurta durata (60 minute). Se

recomanda urmatoarele doze:

- infectii necomplicate ale tractului urinar: 200 mg ciprofloxacina de 2 ori pe zi;

- infectii complicate ale tractului urinar: 400 mg ciprofloxacina de 2 ori pe zi;
- infectii ale tractului respirator inferior: 400 mg ciprofloxacina de 2 ori pe zi; in infectii foarte
severe si daca microorganismul patogen este Streptococcus pneumoniae, 400 mg
ciprofloxacina la interval de 8 ore;
- infectii intra-abdominale: 400 mg ciprofloxacina de 2 - 3 ori pe zi, in asociere cu
metronidazol;
- infectii cutanate, ale tesuturilor moi, oaselor si articulatiilor: 400 mg ciprofloxacina de 2 ori
pe zi; in infectii foarte severe, 400 mg ciprofloxacina la interval de 8 ore;
- prostatite cronice bacteriene: 400 mg ciprofloxacina de 2 ori pe zi;
- profilaxia infectiilor la pacientii neutropenici: 400 mg ciprofloxacina de 3 ori pe zi (in
asociere cu alte antibiotice);
- alte infectii: 200 - 400 mg ciprofloxacina de 2 ori pe zi; in infectii foarte severe (de exemplu
infectia cu P. aeruginosa), se poate administra 400 mg ciprofloxacina la interval de 8 ore;
gonoree acuta: o doza unica de 100 mg ciprofloxacina este suficienta;
- in profilaxia infectiilor chirurgicale, se administreaza intravenos 200 - 400 mg
ciprofloxacina cu 30 - 60 minute inaintea interventiei chirurgicale. Daca interventia
chirurgicala dureaza mai mult de 4 ore, se recomanda repetarea administrarii de
ciprofloxacina.
Reconstituirea solutiei perfuzabile :

Solutia perfuzabila este compatibila cu solutia de ser fiziologic, solutia Ringer, solutia
Hartmann (Ringer lactat), solutia de glucoza 5% sau 10%, solutia de fructoza 10% si solutia
de glucoza 5% cu NaCl 0,225% sau NaCl 0,45%.

Inainte de administrare, concentratul pentru solutie perfuzabila trebuie diluat cu o cantitate

adecvata de solutie perfuzabila. Volumul minim este de 50 ml.

Ciprinol nu trebuie amestecat cu solutii perfuzabile si medicamente injectabile care sunt

instabile fizic sau chimic la valori ale pH-ului cuprinse intre 3 - 4 (de exemplu penicilina,
heparina). Daca pacientul necesita administrarea concomitenta a altui medicament, acesta va
fi administrat separat de ciprofloxacina.

Tratamentul de lunga durata cu ciprofloxacina si/sau infectiile nosocomiale pot determina

aparitia rezistentei incrucisate la antibiotice sau selectarea de suse rezistente, mai ales pentru
stafilococ si pseudomonas.

In timpul tratamentului nu se recomanda consumul de alcool etilic.

Atentionari :
Ciprofloxacina trebuie utilizata cu prudenta la pacientii cu miastenie gravis.

La pacientii cu afectare severa a functiei hepatice, starea clinica se poate altera in timpul
tratamentului cu ciprofloxacina.

La pacientii cu insuficienta renala, se recomanda scaderea dozelor sau cresterea intervalului

dintre administrari.
3.9.Tavanic, solutie perfuzabila

Forma de prezentare:
Solutie perfuzabila 5 mg/ml; ct. x 1 fl. x 100 ml

Indicatii :
Infectii cu germeni sensibili: respiratorii, genito-urinare, oculare, auriculare, osoase,
articulare, ale pielii si tesuturilor moi.

Doze si administrare:

Adulti p.o.: uzual 250-500 mg/zi, in priza unica, in infectii complicate 500 mg x 2/zi;
intravenos 500 mg in perfuzie lenta, de 1-2 ori pe zi.

Contraindicatii :
Copii sau adolescenti in crestere. hipersensibilitate la produs sau la chinolone, epilepsie,
deficit de G-6PDH, antecedente de tendinopatie.

Atentionari :

Precautie in miastenie, convulsii in antecedente, IR, prezenta colitei pseudomembranoase. Se

evita expunerea la lumina sau UV. Soferi si activitati de precizie.

Reactii adverse:

Greturi, diaree, anorexie, cefalee, ameteala, vertij.

Rar enterocolita, melena, colita pseudomembranoasa, hipoglicemie, eruptii cutanate.

3.10.Metronidazol solutie perfuzabila

Compozitie:
Sol. perfuzabila 5 g/l

Forma de prezentare:
Saci PVC de 250 ml continand 200 ml solutie perfuzabila formula A. Saci PVC de 250 ml
continand 200 ml solutie perfuzabila formula B. Cutii cu 10 saci solutie perfuzabila formula A
sau B.

Indicatii:
Stari septice grave datorate anaerobilor, cu sau fara asocierea altor germeni (septicemii
postavortum, abces cerebral, pneumonie necrozanta, osteomielita, abces pelvin, peritonita,
infectii postinterventii chirurgicale etc). Profilactic: in profilaxia preoperatorie la pacientii cu
risc crescut de infectie cu germeni anaerobi.

Contraindicatii:
Afectiuni acute si cronice ale sistemului nervos central, discrazii sanguine, sarcina.

Precautii:
Nu se utilizeaza in afectiuni hepatice (este necesara monitorizarea functiilor hepatice), la cei
cu afectiuni ale functiilor renale (se impune reducerea dozelor de produs), in caz de
corticoterapie asociata cu edeme (datorita continutului in clorura de sodiu). Daca tratamentul
trebuie continuat peste 10 zile, se va aprecia beneficiul terapeutic prin prisma instalarii
nevritei periferice.

Interactiuni medicamentoase:
In cursul tratamentului se contraindica consumul de alcool, asocierea cu disulfiramul (apar
manifestari psihice), cu fenobarbitalul (care accelereaza metabolizarea produsului), cu
fluorouracilul si azatioprina (efect neutropenic). Se impune atentie in asociere cu
anticoagulantele orale (pe care le potenteaza) si cu cimetidina (pentru incetinirea metabolizarii
metronidazolului).

Reactii adverse:
Pot aparea tulburari digestive (greata, anorexie, algii abdominale, varsaturi, diaree), ale
sistemului nervos (cefalee, vertij, convulsii, parestezii, insomnie) care dispar dupa
intreruperea tratamentului; leucopenie tranzitorie, reactii de hipersensibilizare (urticarie, rash,
prurit, congestie nazala).

Mod de administrare:
Adulti si copii peste 12 ani: intravenos prin perfuzie 100 ml solutie ( 0,500 g metronidazol) in
curs de 30-60 minute, la un interval de 6-8 ore. In functie de caz se va utiliza formula A sau B
a preparatului. Produsul poate fi diluat cu ser fiziologic sau dextroza 5%. Durata unei cure
este de 7-10 zile si numai in cazuri deosebite pana la 14 zile, calea perfuzabila fiind inlocuita
imediat ce este posibil cu administrarea orala sau rectala a produsului. In cazul profilaxiei
preparatul se perfuzeaza 15 mg/kg corp cu 30 minute pana la 1 ora inainte de actul chirurgical
si 7,5 mg/kg corp in 30-60 minute la 6-8 ore dupa acesta. Posologia va fi adaptata starii
bolnavului, reducandu-se dozele la cei cu deficit al functiei renale sau hepatice. Nu se vor
asocia in perfuzie alte chimioterapice sau antibiotice.

Actiune farmacoterapeutica:
Prin continutul sau in metronidazol produsul este activ fata de bacteriile anaerobe, in special
in infectiile determinate de germenii proprii (bacterii gram-negative: Bacteroides fragilis, B
melaninogenicus si alte specii de bacteroides, Fusobacterium, Weillonella si bacterii gram-
pozitive ca: Clostridium, Peptococcus, Peptostreptococcus, Actinomyces, Bifidobacterium,
Eubacterium, Propionibacterium si streptococ microaerofil). Spectrul sau de activitate
cuprinde si Gargnerela vaginalis si Campylobacter fetus care sunt facultativ anaerobi. Dupa
 administrare intravenoasa se realizeaza o concentratie maxima plasmatica eficienta, care
descreste progresiv, prezentand un timp de injumatatire de 7 ore. Metronidazolul are o buna
penetratie tisulara, trece in bila, saliva, lichid pleural, lichid peritoneal, secretie vaginala,
lichid seminal, lapte, trece prin meningele inflamat si placenta. Este metabolizat la nivelul
ficatului, metabolitul major rezultat avand si el o actiune antibacteriana si antiparazitara.
Eliminarea se face pe cale urinara si digestiva, pigmentii metabolitilor colorand in brun-roscat
urina.

3.11.Cerebrolysin 215.2 mg/ml

Cerebrolysin este un medicament care susţine funcţiile creierului dumneavoastră. Acesta

acţionează ca un factor natural de creştere a nervilor.

Compozitie:

- Substanta activa este hidrolizat din proteina din creier de porcina sub forma de solutie
concentrata . Un ml solutie injectabila/concentrat pentru solutie perfuzabila contine 215,2 mg
hidrolizat din proteina din creier de porcina sub forma de solutie concentrata (Cerebrolysin
concentrat).

- Celelalte componente sunt: hidroxid de sodiu, apa pentru preparate injectabile.

Indicatii:

 Disfuncţii cerebrale organice, metabolice şi neurodegenerative, în special demenţa senilă de

tip Alzheimer.

 Complicaţii post-accident vascular cerebral;

 Traumatisme cranio-cerebrale post-operatorii, contuzii cerebrale sau comoţii.

Precautii:

- daca sunteti alergic (hipersensibil) la Cerebrolysin sau la oricare dintre celelalte

componente;

- daca aveti epilepsie;

- daca aveti insuficienta renala severa.

Utilizarea altor medicamente:

Este important in special sa va informati medicul daca utilizati antidepresive sau

inhibitori ai monoaminooxidazei (MAO) (poate fi necesara scaderea dozei acestor
medicamente).

Puteti utiliza vitamine si medicamente cardiovasculare concomitent cu Cerebrolysin dar,

medicul dumneavoastra nu trebuie sa le amestece in seringa sau perfuzie cu Cerebrolysin.

Cerebrolysin nu trebuie amestecat in perfuzie cu solutii de aminoacizi.

Sarcina si alaptarea:

Nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului la om in timpul sarcinii,

Cerebrolysin poate fi utilizat numai dupa discutarea cu medicul dumneavoastra a aprecierii
atente a raportului risc/beneficiu in cazul tratamentului.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor:

Nu se cunosc efecte care sa modifice capacitatea dumneavoastra de a conduce vehicule si de a

folosi utilaje.

Mod de administrare :

Se pot administra doze unice pana la 50 ml solutie injectabila/concentrat pentru solutie

perfuzabila dar, este de preferat tratamentul in cure.

O cura optima de tratament recomandata implica administrarea zilnica, timp de 10 - 20 zile.

Doza zilnica recomandata/Doza zilnica:

- Disfunctii cerebrale organice, metabolice si boli neurodegenerative (dementa): 5 – 30 ml

- Complicatii post - accident vascular cerebral: 10 – 50 ml

- Traumatisme cranio-cerebrale: 10 – 50 ml.

- Copii: 1 – 2 ml.

Eficacitatea tratamentului poate fi crescuta prin repetarea curelor, pana nu se mai observa
ameliorari ale starii de sanatate. Dupa cura initiala, frecventa dozelor poate fi redusa la
administrari de 2 – 3 ori pe saptamana. Intre curele de tratament trebuie respectate perioade
fara tratament avand durata egala cu cea a curei.

Se pot administra doze de pana la 5 ml solutie injectabila/concentrat pentru solutie perfuzabila

intramuscular si de pana la 10 ml solutie injectabila/concentrat pentru solutie perfuzabila
intravenos. Doze intre 10 ml pana la maximum 50 ml solutie injectabila/concentrat pentru
solutie perfuzabila sunt recomandate numai sub forma de perfuzie intravenoasa lenta, dupa
diluare cu solutiile perfuzabile standard recomandate, pana la un volum total de solutie gata
de infuzat de 250 ml. Durata perfuziei trebuie sa fie intre 15 si 60 minute.

Urmatoarele solutii standard pentru perfuzie au fost testate timp de 24 ore la temperatura
camerei, in prezenta luminii si au fost declarate compatibile:

- solutie de clorura de sodiu 0,9 % (9 mg NaCl/ml);

- solutie Ringer (Na+ 153,98 mmol/l, Ca2+ 2,74 mmol/l, K+ 4,02 mmol/l, Cl- 163,48
mmol/l);

- glucoza 5%.

Reactii adverse:

Hipersensibilitate sau reactii alergice ale pielii cum ar fi prurit, reactii inflamatorii locale,
dureri de cap, dureri ale gatului, dureri ale mainilor si picioarelor, febra, dureri de spate,
greutate in respiratie, frisoane si stari asemanatoare celor de soc.
A fost raportat un singur caz de criza „Grand Mal” si convulsii dupa administrarea de
Cerebrolysin.

Dispepsie, diaree, constipatie, varsaturi si greata.

Reactii la locul injectiei, s-au raportat reactii cum sunt: inrosire si senzatie de arsura.

Pot sa apara palpitatii si aritmii in cazul administrarii prea rapide.

In cazul injectarii prea rapide poate sa apara senzatie de caldura sau transpiratie. Prurit.

3.12.Thiogamma Turbo-set Pur

Indicatii :Acidul alfa-lipoic, substanţa activă a Thiogamma Turbo-Set este o substanţă

produsă de organismul uman şi influenţează anumite funcţii metabolice ale organismului.
De asemenea, acidul tioctic are proprietăţi antioxidative care protejează celulele nervoase
împotriva produşilor de descompunere reactivi.
Thiogamma Turbo-Set este utilizat în paresteziile (furnicăturile, amorţelile) din polineuropatia
diabetică, care afectează nervii din organism.

Contraindicatii:
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la acidul alfa-lipoic sau la oricare dintre celelalte
componente ale Thiogamma Turbo-Set.
- dacă sunteţi copil sau adolescent, deoarece nu sunt suficiente informaţii privind siguranţa
utilizării Thiogamma Turbo-Set la această grupă de vârstă.

Reactii adverse :
-au fost raportate reacţii alergice (reacţii de hipersensibilitate), inclusiv stare de şoc care pun
în pericol viaţa (colaps circulator brusc), în asociere cu utilizarea Thiogamma Turbo-Set ca
soluţie injectabilă sau perfuzabilă . De aceea, medicul dumneavoastră vă va monitoriza pe
perioada administrării Thiogamma Turbo-Set, pentru apariţia unor simptome timpurii (prurit,
greaţă, stare generală proastă etc.).

Precautii:

-Soluţia perfuzabilă nu trebuie combinată cu soluţia de glucoză, soluţia Ringer şi alte câteva
soluţii.
-Consumul periodic de băuturi alcoolice reprezintă un factor de risc semnificativ pentru
dezvoltarea şi progresia afecţiunii care implică distrucţia nervoasă, punând astfel în pericol
succesul tratamentului cu Thiogamma Turbo-Set.

Mod de administrare:

În caz de parestezii foarte pronunţate în cadrul polineuropatiei diabetice, doza zilnică este de o
fiolă Thiogamma Turbo-Set (corespunzător la 600 mg acid alfa-lipoic).
-Administrare intravenoasă (după diluare).
-Thiogamma Turbo-Set se diluează cu ser fiziologic şi se administrează în perfuzie
intravenoasă scurtă (dar cu o durată de cel puţin 30 de minute).
Durata de utilizare:
Thiogamma Turbo-Set este administrat în faza iniţială de tratament pe o perioadă de 2-4
săptămâni.
Pentru continuarea terapiei, se folosesc 600 mg acid alfa-lipoic pe zi, sub formă de
comprimate filmate.

Reactii adverse:
Reacţii de hipersensibilitate ale întregului corp (inclusiv şoc); datorită consumului crescut al
glucozei, nivelul zahărului în sângele dumneavoastră poate scădea (hipoglicemie), reacţii
alergice ale pielii (cum sunt erupţie trecătoare pe piele, urticarie, prurit).
Dacă Thiogamma Turbo-Set este administrat în mai puţin de 30 minute, pot apărea tensiune
intracraniană şi dificultate la respiraţie. Acest reacţii adverse dispar cu rapiditate.
Foarte rare: Alterarea sau tulburarea simţului gustativ şi convulsii, vedere dublă, hemoragii la
nivelul pielii (purpură), durere, înroşirea locului de administrare, tulburări ale funcţiei
trombocitelor din sânge şi ale coagulării sângelui (trombopatii).
CONCLUZII

Această lucrare cuprinde partea teoretică pe baza datelor culese din literatura de specialitate
consultată.
In lucrare se prezintă consideraţii generale privind:
-Preparate perfuzabile. Infundibilia (FR X)
- Pregătirea pacientului pentru perfuzia intravenoasă

-Solutii perfuzabile –exemple intalnite de mine in timpul stagiul practic.

Am invatat ca perfuziile contin in mare parte apa (peste 95%), unele zahar (glucoza), sau sare
(ser fiziologic); ele sunt rareori necesare – in situatii de urgenta cand poate fi necesara
echilibrarea glicemiei sau ionogramei sau cresterea tensiunii arteriale, administrarea lor nu
este lipsita de unele efecte secundare, sunt utile atunci cand in solutia de perfuzie se
administreaza si altceva – antibiotice, antiaritmice, diuretice, alte medicamente, iar efectul lor
de „hranire” a organismului este apropiat de zero datorita continutului caloric scazut.Oamenii
au mare incredere in perfuzii, in primul rand pentru ca le considera foarte utile pentru
„hranirea organismului”, apoi pentru ca le cred mai „puternice” ca metoda de tratament. De
aceea, pentru a se vindeca repede, si pentru hranirea organismului, cred ca ar fi bine sa faca
perfuzii.

Medicamentele care se perfuzeaza sunt diluate cu apa, deci practic perfuziile sunt reprezentate
de apa (de obicei peste 90%) si altceva.

Cele mai obisnuite perfuzii administrate de medici si uneori solicitate de pacienti sunt:

 Serul fiziologic, care contine apa 99,3% si sare (clorura de sodiu) 0,7%
 Glucoza, care contine apa 90-95% si „zahar” (gulcoza) 5-10%.

-Este indicata administrarea prin perfuzii atunci cand un medicament este din fabricatie
administrabil doar prin perfuzie (la administrare pe cale bucala sau intramuscluara nu se
absoarbe sau este foarte iritant.

-Este indicat sa faci perfuzie arunci cand este nevoie de o actiune rapida a unui medicament,
care se adauga in serul fiziologic sau glucoza perfuzata (soc, infarct, colica renala/biliara,
tensiune scazuta, etc.
-Se pot prescrie perfuzii atunci cand pacientul are lipsa de apa (deshidratare) si nu o poate
bea din diferite motive, sau lipsa sau dezechilibru de electroliti, care trebuie corectata rapid
datorita riscutilor.

„Hranirea prin perfuzii” cu glucoza (considerata de pacienti „hranire artificiala„) este mai
mult o gluma! O persoana obisnuita are nevoie zilnic de glucide 5g/kg, poteine si lipide cate
1g/kg, sodiu, potasiu, calciu,magneziu, clor, vitamine, etc

Organismul uman are suficiente rezerve de vitamine pentru mai multe saptamani/luni, deci nu
este nevoie de administrarea lor pentru „hranire”, ci doar atunci cand exista o boala data de
lipsa unei vitamine (anemie Biermer, lipsa de acid folic sau vitamina D, scorbut, etc).

Administrarea de vitamine pentru „intarirea organismului” este o alta gluma. Daca un

organism este slabit de boala, trebuie tratata cauza slabirii, deci boala, altfel nu se obtine nici
o „intarire a organismului” daca boala merge inainte.

In schimb apa este absolut necesara zilnic in cantitate de cel putin 1,5 litri iar daca pacientul
nu o poate bea, si nu are edeme, apa trebuie introdusa prin perfuzii.

Tratamentul perfuzabil cu glucoza si ser fiziologic (justificat sau nu din punct de vedere
medical) poate fi urmat si de efecte secundare: incarcarea exagerata a vaselor de sange cu apa,
care la randul ei are efecte secundare ;suprasolicitarea inimii – si de obicei sunt cerute perfuzii
la bolnavii de inima;trecerea apei in plamani (edem pulmonar);cresterea tensiunii
arteriale;suprasolicitarea rinichilor; trecerea apei sub piele cu aparitia de edeme si sunt cerute
perfuzii la bolnavii cu edeme ; diluarea exagerata a sangelui, cu scaderea capacitatii sale de a
transporta oxigen la tesuturi, scaderea concentratiei electrolitilor din sange; risc de infectie –
septicemie- de la cateterele pe care se administreaza perfuzia ; leziuni locale la locul de
perfuzie (ruperea venelor, iritatiile venei sau tesutului vecin, hematoame, ulceratii, etc);
scaderea poftei de mancare datorita incarcarii organismului cu glucoza.

In final doresc sa mulţumesc colectivului de profesori de la şcoala postliceală ,,Ovid

Caledoniu ,, Tecuci care mi-a îndrumat paşii dezvăluindu-mi toate tainele materiilor predate
de-a lungul celor 3 ani de studiu,de la tehnologie farmaceutica ,anatomie,biologie până la
chimie, comunicare, pregătindu-mă astfel pentru frumoasa meserie de asistent farmacist.
Mulţumesc doamnei farmacist, pentru ajutorul şi sprijinul acordat în efecturarea lucrării de
diplomă şi pentru toate sfaturile şi învăţăturile date.
B i b l i o g r a f i e
1.BALOESCU C., ELENA CUREA: Controlul medicamentului, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983.

2.BAN l., Curs de Tehnică farmaceutică, Litografia l.M.F. Cluj-Napoca, 1982.

3.DOBRESCU D., CRISTEA E., CICOTTI A., COGNIET E.: Asocierea medicamentelor –
Incompatibilităţi farmacodinamice, Editura Medicală Bucureşti, 1971.

4.Duşa Silvia, Mitroi Brânduşa, Chimie Analitică cantitativă – ghid, University Press, Târgu-
Mureş, 2006

5.GRECU l., ELENA CUREA: Stabilitatea medicamentelor, Editura Medicală Bucureşti,

1994.

6.GRECU l., SANDULESCU R., Echivalenţa medicamentelor, Editura Dacia, Cluj-Napoca,

1985.

7.IONESCU STOIAN P., CIOCĂNELEA V., ADAM L, BAN L, RUB-SAIDAC AURELIA,

GEORGESCU ELENA, SAVOPOL E.: Tehnică Farmaceutică, Editura II.
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974.

8.LEUCUTA S.: Tehnologie farmaceutică industrială, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.

9.POPOVICI ADRIANA ŞI BAN IOAN, Tehnologie farmaceutică, Editura Tipour Târgu-

Mureş, 2004.

10. SIPOS EMESE, CIURBA ADRIANA, Tehnologie farmaceutică pentru Asistenţi de

farmacie, 2003.

11. STANESCU V., Tehnică farmaceutică, Editura Medicală, Bucureşti, 1983.

12. *** Farmacopeea Română, Ediţia X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.

13. *** Farmacopeea Română, Ediţia X-a, Editura Medicală, Bucureşti, Suplimentul I
(2000), Suplimentul II (2001), Suplimentul III (2004), Suplimentul IV (2006).

14. DUMITRU LUPULEASA ,CORNELIA FIC SI SIPOS EMESE ,Tehnologie

farmaceutica Editura Carol Davila Bucuresti 2005