Ereditatea poligenică şi

multifactorială
un mare număr de caractere normale şi anormale se transmit conform
legilor mendeliene

altă parte nu se supun aceloraşi legi dar au totuşi o anumită

concentraţie familială
 Ereditatea poligenică şi
multifactorială
Trăsături normale Malformaţii congenitale Boli comune ale
comune adultului
Înălţimea Despicătura labio-palatină Diabet zaharat
Greutatea Malformaţii congenitale de cord Hipertensiune arterială
Circumferinţa craniană Defecte de tub neural Cardiopatia ischemică
Culoarea pielii Stenoza congenitală de pilor Epilepsia
Inteligenţa Luxaţia congenitală de şold Schizofrenia
Tensiunea arterială Picior strâmb congenital Glaucomul

O mică parte din aceste trăsături sunt cauzate de factori de mediu

(Ex.: MCC datorate rubeolei congenitale)

O altă mică parte se poate datora unor anomalii monogenice

(Ex.: hiperbetalipoproteinemia asociată cardiopatiei ischemice)
 DAR,

cele mai multe din aceste trăsături anormale, în special

cazurile izolate fără asocierea altor anomalii,
sunt determinate într-un mod mult mai complicat,
care se explică prin aşa numitul model poligenic aditiv

“poligenic” = un număr mare de gene, fiecare adăugând un mic efect.

“multifactorial” = componente atât poligenice cât şi de mediu

“aditive” = efectele genelor sunt cumulative, deci nu sunt unele

dominante şi altele recesive, ci fiecare genă adaugă un mic efect
 Particularităţile caracterelor poligenice

1. Genele, situate pe loci şi cromozomi diferiţi, acţionează independent unele de

altele şi au efecte cantitative, mici şi aditive

2. Ele au în populaţie, fie o distribuţie continuă (normală, gaussiană), fie o

distribuţie discontinuă; cele monogenice au totdeauna o distribuţie
discontinuă;

3. Expresia fenotipică a caracterelor poligenice poate fi influenţată de factorii

de mediu.
Trăsături multifactoriale continui
Cele mai multe trăsături normale la om sunt determinate ca
trăsături multifactoriale continui
Prin definiţie, aceste trăsături au în populaţie o distribuţie gradată,
continuă
Nr.pers.

0 140 150 160 170 180 190 200 210

cm.
Trăsături multifactoriale continui
Frecventa in populatie

Frecventa in populatie
Genotip: aa 2Aa AA Genotip: aabb aaBb aaBB AaBB AABB
Aabb AaBb AABb
Fenotip: Scund Mediu Înalt AAbb
Fenotip: Scund Intermediar Înalt

Frecvenţa în populaţie

Fenotip: Scund Intermediar Înalt

Trăsături multifactoriale continui
Culoarea pielii depinde de cantitatea de melanină,
un pigment brun-închis,
depozitat sub formă de granule în celulele pielii

Pigmentaţia pielii este diferită de la o populaţie la alta.

Selecţia naturală a fixat cea mai favorabilă combinaţie de gene,
dependent de condiţiile de mediu. Astfel, populaţia scandinavă care
se bucură de puţine zile cu soare are o pigmentaţie redusă, în timp
ce populaţia de la tropice are o pigmentaţie bogată care o
protejează de radiaţiile solare intense.
 Pigmentaţia pielii
Caracterul este determinat de un număr de 2-6 gene.

genele A şi B determină o cantitate de pigment egală cu 1

genele a şi b determină o cantitate de pigment egală cu 0.

Negrii, homozigţi dominant, cu genotipul AA şi BB au o

cantitate de pigment egală cu 4 ,
Albii, homozigoţi recesiv, cu genotip aa şi bb au o cantitate de
pigment egală cu 0
 Pigmentaţia pielii
Negru X Alb X
AA ; BB aa ; bb

Aa ; Bb Aa ; Bb
×
Gameţi: AB = 2 Ab = 1 aB = 1 ab = 0
AB = 2 AA/BB = 4 AA/Bb = 3 Aa/BB =3 Aa/Bb = 2
N MÎ MÎ M

Ab = 1 AA/Bb = 3 AA/bb = 2 Aa/Bb = 2 Aa/bb = 1

MÎ M M MD

aB = 1 Aa/BB = 3 Aa/Bb = 2 aa/BB = 2 aa/Bb = 1

MÎ M M MD

ab = 0 Aa/Bb = 2 Aa/bb = 1 aa/Bb = 1 aa/bb = 0

M MD MD A
 Pigmentaţia pielii

Dacă trăsătura ar fi determinată de

3 alele independente,
proporţia ar fi:
N MÎ M MD A
1 4 6 4 1 1 6 15 20 15 6 1

In determinismul culorii pielii, pe lângă cantitatea de pigment pot interveni şi alţi

factori de mediu ca: sexul, vârsta, grosimea pielii, alimentaţia, lumina solară, etc.
De aceea, acest tip de trăsături se numesc
poligenice, multifactoriale
 Trăsături multifactoriale
discontinui
Pentru trăsăturile multifactoriale discontinui, riscul în familiile afectaţilor este mai
mare decât în populaţia generală

Grad de Afectaţi Proporţia de Coeficient

înrudire afectaţi de risc
Gemeni MZ aprox. 40%
DZ aprox. 4%
Gradul 1 Fraţi 3.2% - 4.9% 40 X
3.0% - 4.3%
Gradul 2 Mătuşi & Unchi 0.6% - 0.8% 7X
Nepoţi & Nepoate 0.7% - 0.8%
Gradul 3 Veri primari 0.3% 3X

Ne-înrudiţi Populaţia 0.1% 1X

generală
 Ereditatea poligenică cu efect prag

Ne-afectaţi
PRAG
No. indivizi

Afectaţi

Număr mic de gene Număr mare de gene

Conform acestui model, toţi factorii care influenţează dezvoltarea unor tulburări
multifactoriale, fie ei genetici sau de mediu, pot fi consideraţi ca o singură
entitate, cunoscută ca susceptibilitate (predispoziţie)
Ereditatea poligenică cu efect prag
Număr de PRAG
indivizi Populaţia
generală

rude gr. II

rude gr. I

Susceptibilitate
Rudele gr. I au, în medie, 50% din gene comune cu individul afectat iar
numărul său mediu de gene de risc va fi aproximativ media dintre nr. mediu
de gene din populaţia generală şi nr. mediu de gene de risc ale individului
afectat. Curba de distribuţie deplasată spre direcţia cu număr mai mare de
gene de risc va atinge pragul de risc mult mai curând.
Rudele de gr. II au o distribuţie a genelor cu 1/4 mai mare decât populaţia
generală iar curba de distribuţie a genelor va fi deplasată la fel, dar mai
aproape de curba distribuţiei din populaţia generală.
Rudele de gr. III au o curbă de distribuţie apropiată de cea a populaţiei
generale.
Ereditatea poligenică cu efect prag

Toţi factorii care au un rol, o influenţă, în dezvoltarea unei trăsături

multifactoriale, fie ei genetici sau de mediu, pot fi consideraţi ca o singură
entitate cunoscută ca susceptibilitate.

Susceptibilitatea tuturor indivizilor dintr-o populaţie formează o variabilă

continuă care are o distribuţie normală (de tip Gauss) atât în populaţia
generală cât şi la cei înrudiţi cu indivizii afectaţi.

Atingerea şi depăşirea pragului de risc depinde de numărul de gene de risc

pe care o persoană le moşteneşte de la ambii părinţi.

În populaţia generală, proporţia celor de dincolo de prag reprezintă incidenţa

în populaţie a trăsăturii respective, în timp ce proporţia indivizilor de dincolo
de prag la persoanele înrudite reprezintă incidenţa familială.
 Criteriile pentru ereditatea poligenică
multifactorială

1. Riscul diferă de la o familie la alta, şi de la o populaţie la alta, fiind empiric

stabilit

2. Părinţii bolnavului pot fi sănătoşi.

3. Un individ afectat are un risc mai mare (2-5%) de a avea descendenţi bolnavi
în comparaţie cu indivizii din populaţia generală.

4. Dacă 2 părinţi sănătoşi, fără alte antecedente familiale, au un copil afectat cu

o anomalie congenitală multifactorială, riscul de recurenţă la sarcinile
următoare este de 2-5%;

5. Pentru bolile multifactoriale ale adultului care au în populaţie o incidenţă de

cca 1/1000, riscul de recurenţă în fratria şi la copiii unui individ afectat este de
5-10%;
 Criteriile pentru ereditatea poligenică
multifactorială
6. Riscul la descendenţi creşte peste 5% dacă:
a. bolnavul prezintă o formă mai gravă de boală; ex.: riscul în DLP
unilaterală este de 2,5%, în cea bilaterală este de 6%.
b. sunt mai multe persoane afectate printre rudele de gradul I sau II; de
exemplu, riscul pentru DLP, dacă mai este un individ afectat în familie
este de 4%, dacă sunt 2 indivizi afectaţi în familie, riscul este de 10%;
c. au loc căsătorii consangvine;
d. dacă unul din sexe este mai frecvent afectat riscul de recurenţă este
mai mare după naşterea unui copil care aparţine sexului mai rar afectat.
Astfel, în stenoza de pilor cu sex-ratio de 5M:1F, dacă tatăl a fost
afectat, recurenţa este de 5,5% la băieţi şi de 2,4% la fete; dacă mama
a fost afectată, riscul este de 19,4% pentru băieţi şi de 7,3% pentru fete.
7. Cu cât afecţiunea este mai rară în populaţia generală, cu atât boala este mai
frecventă printre rude
Frecvenţa în populaţia Frecvenţa la rude gr.I
generală
Despicătura labială 1:1000 3%
Despicătura palatină 0,5:1000 5%
 EREDITATEA BOLILOR COMUNE

5% din populaţie până la vârsta de 25 ani va suferi de o boală genetică.

60% din populaţie va suferi în timpul vieţii de o boală cu o componentă genetică

majoră sau minoră.

Unul din obiectivele geneticii medicale moderne = studiul componentei ereditare

a bolilor comune, ( a căuta existenţa genelor de susceptibilitate la boală şi de a
modifica factorii de mediu cunoscuţi prevenind astfel îmbolnăvirea persoanelor
cu susceptibilitate genetică).
 Markerii genetici

Markerii genetici = caractere transmise după un model ereditar bine definit,

altfel spus, sunt gene cu efecte fenotipice detectabile a căror localizare este
cunoscută şi care permit localizarea altor gene. Cele mai utilizate, fiind şi
cele mai accesibile, sunt elementele conţinute în sânge, adică sistemele AB0,
Rh, HLA. Tehnica este relativ simplă: se compară frecvenţa unui marker
genetic, un grup de sânge particular de exemplu, la bolnav şi la martori.

Sistemul AB0 şi bolile

grupa sangvină A este mai frecventă la bolnavii cu cancer de stomac

grupul sangvin 0 se asociază mai frecvent cu ulcerul duodenal.

 Markerii genetici
Sistemul HLA şi bolile
Human Leucocytes sau Histocompatibility Leucocytes

A = primul sistem de histocompatibilitate descoperit situat pe

braţul scurt al cromozomului 6, format din cel puţin 5 loci distincţi: A, B, C,
D, DR,. Fiecare locus este reprezentat printr-o literă ( A, B, C, D, DR ) şi
fiecare alelă poartă un număr. Ex.: A1, A2, B18,...
Frecvenţa (%) Risc relativ

Boala HLA Bolnavi Martori %

Spondilita ankilozantă B.27 90,0 9.4 87.4
Hiperplazia cong. a suprarenalelor B.47 9.0 0.6 15.4
Psoriazis Cw.6 87.0 33.1 13.3
Diabet insulino-dependent D/DR.4 75.0 32.2 6.4
Pemfigus D/DR.4 87.0 32.1 14.4
Boala celiacă D/DR.3 79.0 26.3 10.8