CURSUL XI

MONTAREA CLASICĂ A
DINŢILOR ARTIFICIALI
Premolarul prim superior:
• Între el şi faţa distală a caninului există
uneori un spaţiu mic de 0,75 mm, pentru
a putea permite o bună angrenare a
cuspidului caninului inferior, când nu se
lucrează cu garnituri asortate;
• Şanţul mezio-distal al dintelui corespunde
cu mijlocul crestei reziduale;
• Axul longitudinal este perpendicular pe
planul de orientare ocluzală;
AXUL ESTE PERPENDICULAR PE
PLANUL DE ORIENTARE OCLUZALĂ
• Vârful cuspidului vestibular atinge planul
de orientare ocluzală, iar vârful cuspidului
palatinal se distanţează de acest plan la
0,5 mm;
CUSPIDUL VESTIBULAR ATINGE
PLANUL DE OCLUZIE, CEL
PALATINAL LA 0,5 MM
CUSPIDUL VESTIBULAR ATINGE
PLANUL DE OCLUZIE
CUSPIDUL PALATINAL RĂMÂNE LA
0,5 – 1 MM DE PLANUL DE
OCLUZIE
• Liniile prelungite (spre bolta palatină) care
unesc cuspizii vestibulari şi orali ai
premolarilor primi superiori din stânga şi
dreapta arcadei, intersectează linia medio-
sagitală posterior amplasării lor.
INTERSECTAREA LINIILOR
CUSPIZILOR POSTERIOR DE EI
PREMOLARUL PRIM SUPERIOR
Premolarul doi superior:

• Faţa mezială este în contact cu faţa distală

a primului premolar;
• Şanţul mezio-distal se plasează pe mijlocul
crestei;
• Axul longitudinal este perpendicular pe
planul de orientare protetică;
AXUL LONGITUDINAL ESTE
PERPENDICULAR PE PLANUL DE
ORIENTARE PROTETICĂ
• Înclinarea coletului va fi cu 0,5 mm spre
mezial;
• Atinge planul ocluzal cu ambii cuspizi;
ATINGE PLANUL DE OCLUZIE CU
AMBII CUSPIZI
CUSPIDUL VESTIBULAR ATINGE
PLANUL DE OCLUZIE
CUSPIDUL PALATINAL ATINGE
PLANUL DE OCLUZIE
• Liniile de unire ale cuspizilor vestibulari şi
orali ai premolarilor secunzi din stânga şi
dreapta sunt una în prelungirea celeilalte
şi sunt dispuse perpendicular pe planul
medio-sagital, deci în dreptul dinţilor
respectivi.
LINIILE DE UNIRE ALE
CUSPIZILOR
După montarea premolarilor se
controlează dacă marginile incizale ale
dinţilor frontali se află pe un arc de cerc
continuu, corespunzător curburii
vestibulare, simetric faţă de linia mediană.
Jumătatea distală a feţei vestibulare a
caninilor va fi continuată cu feţele
vestibulare ale premolarilor, aflate pe o
linie dreaptă sau uşor convexă.
Molarul prim superior:
• Faţa mezială este în contact cu faţa distală
a premolarului secund;
• Şanţul intercuspidian este plasat pe
mijlocul crestei;
• Axul longitudinal este înclinat spre mezial
şi oral;
• Faţa ocluzală are direcţie în jos, vestibular
şi distal, formând un unghi de 6 grade cu
planul de orientare ocluzală;
ORIENTAREA FEŢEI OCLUZALE
• Prin această înclinare doar cuspidul mezio-
palatinal atinge planul de orientare
protetică, cuspidul disto-palatinal fiind la
un milimetru distanţă de acest plan.
CUSPIDUL DISTO-PALATINAL
CUSPIDUL MEZIO-VESTIBULAR LA
0,5 MM CEL DISTO-VESTIBULAR
LA 1 MM DE PLANUL DE OCLUZIE
CUSPIDUL MEZIO-PALATINAL
ATINGE PLANUL DE OCLUZIE
Molarul secund superior:

• Faţa mezială este în contact cu faţa distală

a molarului prim;
• Se montează pe mijlocul crestei alveolare;
• Înclinarea axului său longitudinal este mai
accentuată în sens mezial şi oral decât a
primului molar;
ÎNCLINAREA AXULUI
LONGITUDINAL
• Faţa ocluzală este puternic înclinată
vestibular şi distal;
• Nici unul dintre cuspizi nu atinge planul de
orientare ocluzală;
• Cel mai apropiat de planul de orientare
ocluzală este cuspidul mezio-palatinal,
aflat la 0,5 - 1 mm.
CUSPIDUL MEZIO-PALATINAL
CUSPIZII VESTIBULARI LA
DISTANŢĂ DE PLANUL DE OCLUZIE
CUSPIDUL MEZIO-PALATINAL LA 1
MM IAR CEL DISTO-PALATINAL LA
1,5 MM DE PLANUL DE OCLUZIE
După montarea molarilor, se verifică din
nou poziţia fiecărui dinte faţă de planul de
ocluzie. Montarea corectă a dinţilor
artificiali pe o arcadă conferă un aspect de
simetrie a celor două hemiarcade.
VERIFICAREA SIMETRIEI
MONTĂRII
CONTROLUL LATERAL AL
ALINIAMENTULUI
CONTROLUL ORAL
VERIFICAREA MONTĂRII
GRUPULUI SUPERIOR
VEDERE ORALĂ
VERIFICAREA SIMETRIEI
VERIFICAREA ÎN CAVITATEA
BUCALĂ
Molarul prim inferior:
• Se poziţionează pe mijlocul crestei reziduale, cu
şanţul mezio-distal paralel cu mijlocul crestei;
• Se lipeşte cu faţa ocluzală de cea a dinţilor
superiori astfel: cuspidul mezio-vestibular intră
între versantul distal al cuspizilor premolarului
doi superior şi cuspidul mezio-vestibular al
molarului unu superior. În sens vestibulo-oral,
cuspidul vestibular intră în şanţul intercuspidian
al molarilor superiori;
• Se ramoleşte cu spatula ceara machetei
inferioare şi se închide simulatorul. Se
răceşte bine, se dezlipeşte faţa ocluzală a
molarului inferior de cea a dinţilor
superiori şi se deschide simulatorul.
Molarul va rămâne fixat de macheta
inferioară;
• În plan sgital se obţine cheia lui Angle:
cuspidul mezio-palatinal al molarului prim
superior se plasează în foseta centrală a
molarului prim inferior, între cuspidul
mezio-vestibular şi centro-vestibular;
• Cuspizii vestibulari ai molarului superior
depăşesc pe cei mandibulari cu o jumătate
de cuspid.
MOLARUL PRIM INFERIOR
MOLARUL PRIM INFERIOR
MOLARUL PRIM INFERIOR
În caz de necesitate, se modifică
înclinarea în sens vestibulo-oral a
elementelor arcadei superioare.
MODIFICAREA POZIŢEI
MOLARULUI SUPERIOR
 Excepţiile în cazul montării primului molar
inferior sunt:
• În cazul unui prognatism inferior, primul
molar se va monta în poziţie mezializată;
• În retrognatismul inferior, se va monta în
poziţie distalizată.
Caninul inferior:
• Se montează cu coletul pe creastă;
• Este aproximativ în poziţie verticală, coletul fiind
uşor distalizat;
• Vârful cuspidului, discret oralizat şi mezializat, se
inseră în spaţiul interdentar dintre incisivul
lateral superior şi caninul superior;
• Unind axele longitudinale ale celor doi canini,
acestea converg spre linia mediană.
CANINUL INFERIOR
Incisivul central inferior:

• Coletul este pe mijlocul crestei;

• Se situează de regulă simetric de o parte
şi de alta a liniei mediane, cu faţa mezială
în contact cu vecinul;
• Marginea incizală este discret
vestibularizată;
• În plan vertical, marginea incizală a
incisivului central superior acoperă cu 1 -
2 mm incisivii centrali inferiori în ocluzie
psalidodontă;
• În plan sagital, se creează un spaţiu de
inocluzie tot de 1 - 2 mm.
INCISIVUL CENTRAL INFERIOR
SUPRAOCLUZIA MINIMĂ ŞI
INOCLUZIA SAGITALĂ
Incisivul lateral inferior:

• Se situează pe mijlocul crestei;

• Este perpendicular pe planul orizontal;
• Faţa sa mezială se află în contact cu cea
distală a incisivului central inferior;
• Faţa sa distală este în contact cu faţa
mezială a caninului inferior;
• Marginea incizală este plasată cu 0,5 mm
superior faţă de cea a centralului inferior;
• Se plasează în treimea distală a feţei orale
a incisivului central superior şi în treimea
mezială a feţei orale a incisivului lateral
superior;
• Marginea incizală are aceleaşi rapoarte ca
şi incisivul central.
POZIŢIA FRONTALILOR INFERIORI
POZIŢIA FRONTALILOR INFERIORI
Premolarul unu inferior:

• Se montează cu coletul pe creastă;

• Cuspidul vestibular trebuie să se încadreze
între vârful cuspidului caninului superior şi
cuspidul vestibular al premolarului
superior;
• Faţa ocluzală este uşor lingualizată;
• În plan frontal, cuspizii vestibulari maxilari
depăşesc cu jumătate din înălţimea lor pe
cei mandibulari;
• În cazurile în care spaţiul disponibil între
canin şi molare este redus, se şlefuieşte
proximal sau se suprimă total.
Premolarul doi inferior:

• Faţa mezială este în contact cu faţa distală

a primului premolar, iar faţa distală este în
contact cu faţa mezială a molarului prim
inferior;
• Este cu coletul pe creastă;
• Se montează pe mijlocul crestei,
perpendicular pe ea;
• Cuspidul vestibular este în contact cu
crestele marginale ale premolarilor unu şi
doi superiori, iar vârful acestuia este
plasat în spaţiul interdentar dintre cei doi
premolari superiori;
• Faţa ocluzală este uşor lingualizată.
a. În sens mezio-distal; b. În sens vestibulo-oral
Molarul doi inferior:

• Se montează pe mijlocul crestei;

• Realizează unitatea masticatorie cu
molarul prim şi secund superior;
• Faţa mezială este în contact cu faţa distală
a molarului prim inferior;
• Faţa ocluzală este orientată superior,
mezial şi lingual.
MOLARUL DOI INFERIOR
MOLARUL DOI INFERIOR
După montarea molarului prim inferior,
unii autori recomandă montarea în
continuare astfel:
MONTAREA MOLARULUI DOI
MOLARUL DOI
MONTAREA GRUPULUI LATERAL
INFERIOR
VERIFICAREA OCLUZIEI
ARCADA INFERIOARĂ COMPLETĂ
ARCADA INFERIOARĂ COMPLETĂ
OCLUZIA ÎN ZONA FRONTALĂ
După montarea molarilor inferiori
se verifică:
• Dacă s-au realizat unităţile de masticaţie;
• Dacă forma arcadei obţinută prin
montarea dinţilor este simetrică;
• Dacă curbura feţelor ocluzale este paralelă
cu curbura crestei alveolare marcată pe
soclul modelului;
• Dacă în sens transversal cuspizii
vestibulari ai dinţilor laterali maxilari
depăşesc pe cei mandibulari cu o jumătate
de cuspid. Astfel se obţine o treaptă care
împiedică mucoasa obrazului să pătrundă
între feţele ocluzale ale dinţilor, evitând
traumatizarea ei;
• Dacă şanţurile intercuspidiene mezio-
distale ale dinţilor laterali corespund
mijlocului crestei alveolare, marcate printr-
o linie prelungită distal pe soclul
modelelor;
• Dacă s-a respectat regula lui Pound care
spune că ansamblul suprafeţelor linguale
ale premolarilor şi molarilor inferiori să nu
depăşească o linie trasată de la marginea
mezială a caninului inferior până la faţa
internă a tuberculului piriform, de fiecare
parte;
• Dacă s-au realizat cele trei curbe de
ocluzie – sagitală, transversală şi incizală.
REGULA LUI POUND
Criticile teoriei lui Gysi:

• Mişcările mandibulei – propulsie şi

lateralitate maximă – luate în considerare
sunt mişcări voluntare care nu se fac în
cicluri automatizate de masticaţie;
• Mişcările de masticaţie se fac nu prin
contact dinte pe dinte, ci prin intermediul
alimentelor. În aceste condiţii legea celor
trei puncte de contact ale ocluzie
echilibrate balansate este lipsită de
valoare;
• Realizarea protezelor potrivit teoriei
echilibrului de balans necesită un
articulator care să imite întru totul
traiectoriile condiliene. Până în prezent
niciun articulator nu răspunde cu
aproximaţie acestui deziderat.
Montarea după regulile lui Gysi permite
totuşi realizarea unor proteze stabile la
pacienţii care fac mişcări de triturare
verticală. Această montare impune
echilibrarea protezelor cu intercuspidare
maximă în relaţie centrică.
b) Montarea laterală inversă
(ocluzia inversă)
Gysi recomandă montarea dinţilor în
ocluzie inversă în cazuri de atrofii
accentuate, când axa interalveolară face
cu planul orizontal de orientare un unghi
mai mic de 80 grade dar mai mare de 20-
30 de grade. În aceste condiţii, dacă dinţii
laterali s-ar monta normal, ar apărea
instabilitatea protezei mandibulare.
UNGHI MAI MIC DE 80 GRADE
Autorul recomandă folosirea unor dinţi
laterali speciali: cei superiori de formă
triunghiulară, unicuspidaţi, având mai
puţine faţete ocluzale şi un diametru
vestibulo-oral mai mare, iar cei inferiori să
prezinte pe feţele ocluzale nişte depresiuni
în care să pătrundă antagoniştii
unicuspidaţi.
În practică însă se folosesc dinţi
anatoformi. Pentru a respecta principiul de
montare pe mijlocul crestei a dinţilor
laterali, în aceste cazuri cuspizii vestibulari
ai dinţilor laterali inferiori se montează în
afara cuspizilor vestibulari superiori.
Tehnica de lucru:

• Montarea dinţilor frontali superiori şi

inferiori în rapoarte cap la cap;
• Premolarii inferiori se poziţionează pe
creastă astfel încât feţele lor ocluzale,
prelungite de fiecare parte, să se
întâlnească pe linia mediană într-un punct
situat deasupra planului de ocluzie,
rezultând o curbură transversală de
ocluzie inversă. Se recomandă ca între
primul premolar inferior şi canin să se lase
un spaţiu de un milimetru în favoarea
angrenării corecte a dinţilor laterali;
ORIENTAREA SUPRAFEŢEI
OCLUZALE LA PREMOLARI
• Se montează tot pe creastă primul şi al
doilea molar inferior de ambele părţi,
astfel încât suprafeţele lor ocluzale să fie
situate în acelaşi plan. Acest lucru se face
cu ajutorul unei rigle care va trebui să
atingă atât cuspizii vestibulari cât şi cei
linguali ai acestor dinţi;
• Se montează dinţii laterali superiori, care
la început sunt lipiţi cu ceară de
suprafeţele ocluzale ale celor inferiori, în
angrenaj corect cu aceştia. Primul
premolar superior se montează rotat în ax
încât să articuleze cu jumătatea lui
mezială cu primul premolar inferior, iar
prin jumătatea sa distală să articuleze cu
premolarul secund inferior după un
angrenaj invers;
• Ceilalţi dinţi intră cu cuspizii în şanţurile
intercuspidiene mezio-distale inferioare;
• Se închide simulatorul, dinţii se fixează în
şuviţa de ceară care în prealabil a fost
ramolită, dezlipindu-i de antagonişti.
Această tehnică asigură stabilitatea
funcţională a pieselor protetice, dar
prezintă dezavantaje de ordin estetic,
fonetic, favorizând totodată muşcarea
obrajilor şi a limbii.
c) Montarea încrucişată
Această montare a fost concepută tot de
Gysi şi indicată de asemenea în atrofii
accentuate, la care se măsoară un unghi
supero-intern mai mic de 80 grade.
Ocluzia încrucişată se poate realiza
unilateral sau bilateral. În unele situaţii se
poate face şi o montare inversă frontală
(ocluzie inversă totală).
 Cu dinţi anatoformi, poziţionând cap la cap
frontalii superiori şi inferiori, ocluzia
încrucişată se poate realiza astfel:
• Dinţii laterali superiori din dreapta se
montează în partea stânga inferioară şi
invers (montare încrucişată). Se suprimă
de obicei primul premolar la proteza
superioară, care nu mai are loc;
• Dinţii laterali superiori din dreapta se
montează inferior în dreapta, cei superiori
stânga se montează inferior tot în stânga.
Dinţii inferiori se montează superior de
acceaşi parte.
MONTAREA ÎNCRUCIŞATĂ
Prin montare încrucişată se obţine:

• Poziţionarea dinţilor laterali cu axul central

pe creasta alveolară;
• Se realizează unităţi de masticaţie;
• Se protejează mucoasa obrajilor prin
psalidodonţie inversă;
• Se creează un spaţiu suficient pentru
limbă.
d) Montarea labiodontă

La această tehnică dinţii artificiali sunt

aşezaţi cu feţele vestibulare în acelaşi
plan. Astfel frontalii vor fi cap la cap, iar
lateralii cuspid la cuspid, în acest fel nu se
mai obţin rapoarte de intercuspidare
normală.
Metoda permite poziţionarea corectă a
dinţilor pe mijlocul crestelor alveolare, dar
nu se mai obţine intercuspidarea maximă,
contactele dento-dentare fiind reduse.
Feţele vestibulare ale dinţilor fiind situate
în acelaşi plan, permit pătrunderea
mucoasei obrajilor între suprafeţele
ocluzale şi traumatizarea ei.
CHEIA LUI ANGLE
CHEIA LUI ANGLE ÎN SENS
VESTIBULO-ORAL
e) Ocluzia distalizată
Este utilizată la pacienţii care au avut în
perioada de dentat o anomalie clasa II
Angle, prognaţie maxilară.
• În regiunea frontală se realizează o
supraocluzie mare şi o inocluzie sagitală
mare. Uneori se poate încerca realizarea
unui contact al incisivilor inferiori cu un
platou retroincizal superior.
• Lateral, primul molar inferior se montează
în distopoziţie. Se poate monta şi în
angrenaj normal, dar în această situaţie se
suprimă primul premolar inferior care nu
mai are loc.
MONTAREA DISTALIZATĂ
e) Ocluzia mezializată

Este utilizată la pacienţii care au avut în

perioada de dentat o anomalie clasa III
Angle, prognaţie mandibulară.
• Dacă este posibil, se încearcă o montare
cap la cap în regiunea frontală. Dacă
raportul între cele două creste o impune,
se realizeză o ocluzie inversă frontală.
• Lateral, molarul unu inferior se montează
în angrenaj mezializat sau în angrenaj
normal cu un spaţiu de compensare între
primul premolar şi canin.
OCLUZIA MEZIALIZATĂ
f) Montarea asimetrică (neregulată)

Deoarece dinţii frontali la pacienţii

vârstnici nu mai prezintă axul longitudinal
simetric faţă de planul median, Gysi dă
mai multe scheme de montare individuală
a dinţilor frontali, unde, pentru a nu
influenţa defavorabil armonia feţei prin
aceste montări, se utilizează tehnica
compensării cu dinţii vecini. Astfel:
 Dacă axul incisivului central stâng are o
înclinare de 10 grade faţă de planul
mezial, iar incisivul central drept de 20
grade, incisivul lateral din stânga va fi
montat cu o înclinare mai mare de 10
grade, iar incisivul lateral drept cu 10
grade mai mic decît incisivul central de
partea respectivă;
• Se pot roti dinţii frontali în jurul axului
longitudinal. Prin rotirea marginilor distale
în afară, se obţine un efect de lărgire a
arcadelor, fără a monta dinţii exagerat în
afara crestei alveolare;
• Dinţii pot fi montaţi şi distanţaţi, fie lăsând
un spaţiu între toţi frontalii, fie între
laterali şi centrali.
MONTĂRI ASIMETRICE
MONTĂRI ASIMETRICE
MONTĂRI ASIMETRICE
MONTĂRI ASIMETRICE
MONTĂRI ASIMETRICE
ALTE TIPURI DE MONTĂRI A
DINŢILOR ARTIFICIALI
Tehnica Pedro Saizar
Autorul foloseşte dinţi anatoformi, dar în locul
plăcuţei mobile utilizate de Gysi foloseşte o
plăcuţă de ocluzie fixată pe faţa ocluzală a
bordurii de ocluzie a şablonului inferior.
Avantajele metodei sunt:
• Planul de orientare protetică, materializat prin
plăcuţă, are o poziţie stabilă în timpul montării
dinţilor artificiali;
• Reperele trasate pe şabloane sunt
transpuse pe plăcuţă (mai puţin linia
surâsului);
• Exclude cheia vestibulară şi manevrele
repetate de punere a acesteia în contact
cu modelul deoarece pe plăcuţă se
trasează curbura bordurii superioare de
ocluzie.
MONTAREA PLĂCUŢEI LUI PEDRO
SAIZAR
 O dată fixată plăcuţa, care materializează
planul de orientare ocluzală, pe ea sunt
preluate, prin trasare cu creionul, o serie
de repere de pe şablonul superior:
• Curbura vestibulară;
• Linia mediană;
• Linia caninilor.
REPERELE TRECUTE PE PLĂCUŢA
LUI PEDRO SAIZAR
 Şablonul de ocluzie superior este
îndepărtat de pe model şi apoi vor fi trase
pe model:
• Pe soclu, în regiunea anterioară, două linii
paralele la distanţa care corespunde pe
şabloane distanţei dintre planul de ocluzie
şi linia surâsului;
• Liniile care marchează mijlocul crestei în
regiunea laterală.
 Montarea dinţilor respectă legile generale
şi individuale formulate de Gysi. Astfel:
• Incisivii centrali se montează de o parte şi
de alta a liniei mediane. Coletul va fi
orientat spre oral cu 2 mm faţă de
marginea incizală, rezultând înclinarea
vestibulo-orală a dintelui cu 5 - 8 grade.
Coletul va fi distalizat cu 2 grade;
• Incisivii laterali se montează cu feţele
meziale în contact cu feţele distale ale
incisivilor centrali. Marginea incizală se va
afla pe curbura vestibulară trasată pe
plăcuţă, dar cu 0,5 - 1 mm mai sus faţă de
aceasta. Axul longitudinal va fi înclinat
distal cu 3 grade, iar vestibulo-oral cu 8 -
12 grade;
• Caninii se montează cu feţele meziale în
contact cu feţele distale ale incisivilor
laterali. Cuspidul ia contact cu plăcuţa la
nivelul curburii vestibulare, pe linia
caninilor. Axul longitudinal va fi înclinat
distal cu 1,5 grade, iar vestibulo-palatinal
cu 3 - 5 grade;
• După montarea grupului frontal, se
controlează încadrarea lor în curbura
vestibulară, cât şi simetria montării;
• Montarea dinţilor laterali se face pe
mijlocul crestei alveolare, cu înclinările
cunoscute şi respectând planul de
orientare ocluzală reprezentat de plăcuţă.
Realizarea propriu-zisă a arcadelor
dentare artificiale
În ceea ce priveşta tehnica de lucru, ea
constă în:
• Ramolirea şuviţei din ceară cu ajutorul
spatulei fierbinţi, în locul în care se va
monta dintele respectiv;
• Aşezarea dintelui în poziţie corectă
conform regulilor de montare, avându-se
în vedere:
 – Înclinarea axului său longitudinal în sens
mezio-distal şi vestibulo-oral;
– Raportul marginii libere sau a feţei
ocluzale a dintelui artificial faţă de
planul de orientare protetică.
• Fixarea definitivă a dintelui corect
poziţionat, prin lipire cu ceară.
MACHETE ALE PROTEZELOR
TOTALE
MACHETE ALE PROTEZELOR
TOTALE
MACHETE ALE PROTEZELOR
TOTALE
MACHETE ALE PROTEZELOR
TOTALE
PROTEZĂ MANDIBULARĂ
MACHETE ALE PROTEZELOR
TOTALE
MACHETE ALE PROTEZELOR
TOTALE
MACHETĂ SUPERIOARĂ
MACHETĂ SUPERIOARĂ
MACHETĂ INFERIOARĂ
MACHETE ALE PROTEZELOR
TOTALE
MACHETE ALE PROTEZELOR
TOTALE
MACHETE ALE PROTEZELOR
TOTALE
PREGĂTIREA MACHETEI PENTRU
PROBĂ ÎN CAVITATEA BUCALĂ
O dată terminată montarea dinţilor
artificiali, macheta este pregătită pentru
probă pentru ca pacientul să fie plăcut
impresionat încă de la început. Astfel:
• Se modelează gingia artificială numai în
regiunea frontală pentru ca medicul şi
pacientul să poată aprecia valoarea
estetică a montării. Se modelează ceara
din jurul coletului dinţilor, se modelează
papilele interdentare, precum şi porţiunea
iniţială a alveolelor. Nu se modelează
feţele laterale şi faţa orală, deoarece ele
nu influenţează controlul şi s-ar putea să
necesite modificări;
• Dinţii artificiali sunt curăţaţi de ceară;
• Se măreşte rezistenţa machetei pentru
probă, pentru a preveni fracturarea sau
deformarea ei. Cea maxilară se întăreşte
cu un fragment de placă de bază adaptată
pe baza machetei, între arcadele dentare
artificiale. Cea mandibulară se armează cu
un fragment de sârma de 1,5 mm
diametru, curbat şi aplicat prin încălzire în
grosimea versantului oral al machetei;
MĂRIREA REZISTENŢEI MACHETEI
• Machetele sunt desprinse de pe modele,
marginile se rotunjesc, iar eventualele
asperităţi de pe suprafaţele mucozale se
netezesc. Se verifică dacă marginile
machetei reproduc întocmai fundurile de
sac, în caz contrar se izolează din nou
modelul cu apă şi se completează cu ceară
topită zonele cu deficienţe;
• Cu o pară de aer se proiectează pe
suprafaţa machetelor un jet de aer cald
pentru a obţine un aspect neted, lucios.
După aceste operaţii, machetele aplicate
pe modele, împreună cu aparatul în care
s-a realizat montarea (ocluzor sau
articulator) precum şi cu şabloanele de
ocluzie şi fişa de laborator, sunt trimise în
cabinet.