PARODONTOLOGIE

4
TEHNOLOGIA TRICLOSAN/COPOLIMER –
O ACTUALIZARE A CERCETĂRILOR RECENTE,
BAZATĂ PE DOVEZI
The Triclosan/copolymer technology – an update of latest
evidence-based research
Conf. Dr. Ştefan-Ioan Stratul1, Prof. Dr. Alexandra Roman2,
Şef Lucr. Dr. Andrada Soancă2, Drd. Ciprian Sârbu1
1
Disciplina de Parodontologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş“, Timişoara
2
Disciplina de Parodontologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“, Cluj-Napoca

REZUMAT
Gingivita este manifestarea clinică a inflamaţiei ţesuturilor parodontale, consecinţă a agresiunii microbiene
de la nivel juxta- şi subgingival. Netratată, gingivita poate duce la distrucţii parodontale ireversibile. Controlul
formării biofilmului supragingival are un rol important în profilaxia primară şi secundară a parodontitei şi
reprezintă una dintre etapele de tratament ale parodontitei instalate. Agenţii antimicrobieni pot avea un efect
pozitiv în controlul biofilmului format în zonele proximale inaccesibile periajului sau în nişele de la nivelul
mucoasei orale. Articolul prezent urmăreşte să informeze medicii dentişti cu privire la datele recente legate
de eficacitatea unei paste de dinţi cu triclosan/copolimer asupra sănătăţii orale. Literatura furnizează dovezi
de calitate moderată care arată că triclosan/copolimer reduce nivelul de placă şi inflamaţia gingivală faţă de
grupul control. Dovezile sunt insuficiente cu privire la posibilul efect al pastei de dinţi triclosan/copolimer de
reducere a parodontitei. Efectul acestei paste de dinţi asupra cariilor radiculare este scăzut, dar în schimb
dovezi de calitate înaltă arată că aceasta poate reduce cariile coronare. Oricât de modeste ar părea beneficiile
asociate pastei cu triclosan/ copolimer, translatarea lor la nivel de populaţii poate căpăta o dimensiune
importantă. Indiferent de modalitatea de prevenire sau de reducere a patologiei parodontale, mijloacele cu
resurse alocate minore, în cazul de faţă folosirea unei paste de dinţi triclosan/copolimer poate avea un efect
major asupra calităţii vieţii şi a reducerii costurilor de tratament la nivel de populaţie.

Cuvinte cheie: parodontită, carie dentară, triclosan, agent antibacterian, pastă de dinţi

ABSTRACT
Gingivitis is the clinical manifestation of the periodontal tissue inflammation due to microbial aggression at the
level of juxta- and sub-gingival region. Left untreated gingivitis can lead to severe and irreversible periodontitis.
Controlling the formation of supragingival plaque biofilm plays an important role in the primary and secondary
prophylaxis of periodontal diseases and it also represents one of the steps in the treatment of already developed
periodontitis. The adjunct use of antimicrobial agents might be beneficial for the control of biofilms formed in inac-
cessible areas for tooth brushing such as interproximal surfaces or soft tissue niches. The aim of this article is to
provide information to dentists on the latest data referring to the efficacy of a triclosan/ copolymer toothpaste on
oral health. There is moderate-quality evidence that triclosan/copolymer reduces plaque levels and gingivitis com-
pared with controls. There is insufficient evidence, to show whether or not triclosan/copolymer reduces the inci-
dence of periodontitis. The effect of triclosan/copolymer tooth paste on root caries development is reduced, but
high-quality evidence shows that it reduces coronal caries. However modest the benefits of the triclosan/copoly-
mer toothpaste might seem, translating them at population levels they could become an important dimension.
Whatever modality to prevent or to reduce periodontal pathologies with relatively minor resources, in this case the
use of a triclosan/copolymer toothpaste, could have an impressive impact on the population quality of life or on
reducing overall treatment expenses.

Keywords: periodontitis, dental caries, triclosan, anti-bacterial agent, tooth paste

Adresă de corespondenţă:
Prof. Dr. Alexandra Roman, Disciplina de Parodontologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“, Str. Victor Babeş
nr. 8, 400012 Cluj-Napoca, România
E-mail: veve_alexandra@yahoo.com

118 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LX, NR. 3, AN 2014

REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LX, NR. 3, AN 2014
Placa dentară a fost identificată de multă vreme
ca find factorul etiologic principal în dezvoltarea
inflamaţiei gingivale şi, deci, şi în parodontita cro-
nică (1). Gingivita este manifestarea clinică a infla-
maţiei ţesuturilor parodontale ca şi consecinţă a
agresiunii microbiene la nivelul regiunii juxta- şi
subgingivale. Gingivita indusă de placă este o enti-
tate clinică reversibilă atunci când se instituie mă-
surile optime de igienă orală (2), dar, netratată, ea
poate să evolueze spre distrucţii parodontale irever-
sibile, severe (3).
O prevalenţă mare a gingivitei a fost citată de li-
teratură, de 94% în SUA (4) şi de 98% în China (5).
Prevalenţa globală a parodontitei este şi ea ridicată.
Astfel, aproximativ 50% din adulţii din Franţa pot
suferi pierderi severe de ataşament (6). Un studiu
epidemiologic recent desfăşurat în Germania a înre-
gistrat valori ale prevalenţei parodontitei de 70,9%
la adulţii de 35-44 de ani şi de 87,4% la seniorii de
74-75 de ani (7). Datele provenind din supravegherea
epidemiologică largă efectuată în SUA între 2009-
2010 (National Health and Nutrition Examination
Survey) au estimat că peste 47% din adulţi au paro-
dontită, iar dintre aceştia 30,0% prezintă forme mo-
derate şi 8,5% forme severe de afectare (8). Astfel,
datele globale relevă că aproximativ 15-20% dintre
adulţii de 35-44 de ani prezintă forme severe de
parodontită, ceea ce subliniază importanţa acestei
probleme de sănătate publică (9).
Parodontita este una dintre cauzele majore ale
pierderii dinţilor la adulţi, care cauzează probleme
estetice, durere şi dificultăţi de alimentare, având
un impact important asupra calităţii vieţii (10).
Pierderea dentară, localizarea şi distribuţia dinţilor
absenţi sunt asociate cu deprecierea parametrilor de
cuantificare ai calităţii vieţii orale (11). Mai mult
decât atât, tot mai multe studii au furnizat date de-
spre posibila corelaţie dintre parodontită şi o serie
de afecţiuni sistemice ca diabetul, boala cardiovas-
culară şi naşterea prematură (12,13). Unele infor-
maţii disponibile la ora actuală sugerează existenţa
unei asocieri dintre parodontită şi alte boli generale
cum ar fi afecţiuni respiratorii, boala renală cronică
sau deficienţe cognitive (14).
Deoarece progresia gingivitei induse de placă
nu este previzibilă, profilaxia acesteia la pacienţi
individuali sau pe scară populaţională rămâne pri-
mul pas în prevenirea parodontitei (15).
Controlul formării biofilmului subgingival este
o etapă importantă în menţinrea stării de sănătate
orală şi joacă un rol esenţial în profilaxia primară şi
secundară a bolii parodontale; de asemenea, repre-
zintă unul dintre etapele de tratament ale parodon-
titelor deja instalate. Periajul dentar personal este
119
mijlocul major universal recunoscut, de eliminare
mecanică a biofilmului dentar şi de control a for-
mării acestuia dar, din păcate, eliminarea eficientă a
plăcii dentare nu este realizată de către masa mare
a populaţiei. Astfel, 72% dintre adulţii examinaţi în
Anglia au prezentat depozite vizibile de placă pe
suprafeţele dentare (16). Tehnicile de periaj au un
acces limitat, mai ales în zona premolarilor şi mo-
larilor, iar controlul plăcii dentare în aceste zone
necesită metode auxiliare. Deci, practic, se poate
spune că, la nivelul populaţiei generale, periajul
dentar eficient este rar întlnit (17). În plus faţă de
aceste aspecte care ţin de ineficienţa personală de
practicare a igienei dentare, acumulările de biofilm
conţinând bacterii patogene se mai pot datora şi
altor cauze. Astfel, o serie de microorganisme im-
plicate în etiologia gingivitei induse de placă şi a
parodontitei pot coloniza suprafeţele moi ale cavi-
tăţii orale, constituindu-se în surse de diseminare
bacteriană şi de colonizare a suprafeţelor dentare
(18). În acest context, folosirea adjuvantă a agen-
ţilor antimicrobieni poate fi utilă pentru controlul
complementar al acumulării biofilmului pe supra-
feţele orale (17).
Terapia antiinfecţioasă în parodontite se referă
la mijloacele mecanice şi chimico-terapeutice care
urmăresc diminuarea sau eliminarea biofilmului
microbian. Terapia mecanică este un pas esenţial
care urmăreşte eliminarea depozitelor dure, moi, a
endotoxinelor de pe suprafeţele coronare şi radiculare
cu ajutorul instrumentelor manuale sau al aparatelor
cu ultrasunete; se are în vedere şi eliminarea şi co-
rectarea factorilor de retenţiei ai plăcii (19).
Agenţii chimici antiplacă prezenţi în apele de
gură sau pastele de dinţi pot acţiona la nivelul su-
prafeţelor orale moi şi al celor dure inaccesibile pe-
riajului, îmbunătăţind astfel controlul biofilmului
în aceste zone, întârziind acumulările bacteriene şi
deci, prevenind instalarea gingivitei şi a parodon-
titei. Aceste afecţiuni odată instalate, folosirea pro-
duselor de igienă orală cu agenţi antiseptici în algo-
ritmul general de tratament parodontal urmăreşte
reducerea încărcăturii bacteriene parodontopato-
gene şi, eventual, diminuarea inflamaţiei. Succesul
terapiei parodontale depinde de eficienţa procede-
elor antimicrobiene folosite pentru eliminarea mi-
croorganismelor parodontopatogene de la nivelul
biofimului subgingival şi din alte nişe orale (20).
Scopul acestui articol este de a furniza practicie-
nilor stomatologi date recente legate de eficacitatea
unei paste de dinţi pe bază de triclosan/copolimer
asupra sănătăţii orale. Triclosanul este un agent an-
tibacterian cu un spectru larg de acţiune şi cu o to-
xicitate redusă, care se poate adăuga pastelor de
120 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LX, NR. 3, AN 2014
dinţi putând asfel conferi o acţiune profilactică la
nivel populaţional. Triclosanul este mai compatibil
decât clorhexidina cu majoritatea ingredientelor
din compoziţia unei paste de dinţi şi în plus nu are
gust neplăcut (21). Triclosanul afectează creşterea
bacteriană posibil prin inhibarea unor căi metabolice
importante (22). Studii anterioare au sugerat că tri-
closanul are mai mult decât o acţiune antiplacă (23),
el reducând inflamaţia gingivală; astfel, este între-
ruptă veriga patogenetică care duce la instalarea
parodontitei (24). Efectul triclosanului de reducere
a inflamaţiei ar putea fi explicat de acţiunea acestuia
de scădere a sintezei de prostalandină E2 la nivelul
fibroblastelor gingivale (25).
Nu există dovezi legate de eficacitatea produselor
de igienă orală care conţin doar triclosan, în ceea ce
priveşte controlul cariei dentare sau al gingivitei
induse de placă (24). În schimb, există dovezi care
arată că asocierea triclosanului cu un copolimer
(polivinilmetileter/acid maleic – PVM/MA) care
facilitează retenţia acestuia la nivelul suprafeţelor
orale (26) poate fi eficientă în controlul plăcii şi
gingivitei (24,27).
O recenzie recentă coordonată de Cochrane
Collaboration a evaluat eficienţa unei paste de dinţi
pe bază de triclosan (agentul antimicrobian) plus
copolimer (ingredient de creştere a retenţiei şi per-
sistenţei orale) plus fluorură (substanţa minerală cu
rol în profilaxie a cariei) în comparaţie cu o pastă
de dinţi standard pe bază de fluorură (care nu con-
ţine triclosan/copolimer) asupra sănătăţii orale
(22). Această recenzie a inclus doar analiza de stu-
dii clinice controlate randomizate (RCTs) realizate
pe loturi de adulţi şi copii şi au exclus studiile unde
participanţii aveau parodontită sau aparate orto-
dontice la examinarea initială sau în care mai era
administrat şi un alt regim profilactic antiplacă sau
antigingivită. Analiza a inclus 30 de studii cu un
număr total de 14.835 participanţi. Autorii acestei
recenzii Cochrane (22) au evaluat iniţial calitatea
informaţiei şi deci puterea dovezilor furnizate de
RCTs folosind sistemul GRADE (28). Sistemul
GRADE a fost dezvoltat pentru clasificarea calităţii
dovezilor (măsura în care putem să avem încredere
că estimarea unui efect este corectă) şi puterea re-
comandărilor (indică măsura în care putem să avem
încredere că aderenţa la o anumită recomandare va
face mai mult bine decât rău) (28). Astfel, utilizatorii
ghidurilor clinice furnizate de literatură (în cazul de
faţă medici dentişti, specialişi parodontologi, pa-
cienţi) pot aprecia câtă încredere pot avea în dove-
zile şi recomandările unui anumit studiu. Au fost
propuse patru grade de dovezi (28): 1) Înalt = Cer-
cetările ulterioare este puţin probabil că vor schimba
încrederea în efectul estimat); 2) Moderat = Cerce-
tările ulterioare este posibil să aibă un impact
important asupra încrederii în efectul estimat şi pot
schimba estimarea; 3) Scăzut = Cercetări ulterioare
este foarte posibil să aibă un impact major asupra
încrederii în efectul estimat şi este posibil să schim-
be estimarea; 4) Foarte scăzut = Orice estimare a
efectului este foarte nesigură.
Recenzia la care facem referinţă (22) a estimat
că există evidenţe de calitate moderată care au
provenit din 20 de studii ce au analizat 2.675 de
participanţi, că pasta triclosan/copolimer a redus
placa cu 22% faţă de grupul control, după 6-7 luni
de folosire. În aceste studii, nivelurile de placă au
fost cuantificate cu indicele de placă Quigley-Hein
Plaque Index (29) (înregistrează placa de la nivelul
suprafeţelor dentare nerestaurate folosind o scală
de la 0 la 5, în funcţie de extinderea plăcii la nivelul
respectivelor suprafeţe) sau indicele de placă Loe-
Silness Plaque Index (30) (înregistrează placa pe o
scală de la 0 la 3, la nivelul a 6 dinţi de referinţă, în
funcţie de prezenţa ei la nivelul suprafeţelor dentare
sau gingivale). În plus, 13 studii care au inclus
1.850 de subiecţi au apreciat igiena orală cu indicele
de placă Plaque Severity Index (31) (înregistrează
proporţia dinţilor pentru care au fost înregistrate
scoruri mari ale indicelui de placă Loe-Silness
Plaque Index); dovezi de calitate moderată au arătat
că pasta cu triclosan/copolymer a redus niveluri
severe de placă cu 41% în comparaţie cu grupul
control, după 6-7 luni de folosire. Nu au fost fur-
nizate dovezi că o igienizare iniţială sau nivelul ini-
ţial de placă influenţează mărimea efectului pentru
nivelurile de placă în general sau pentru cele severe
în particular (22).
RCTs evaluate de Riley & Lamont (2013) (22)
au cuantificat nivelurile de inflamaţie gingivală în
patru locusuri pe dinte conform criteriilor indicelui
de inflamaţie gingivală Loe-Silness Gingival Index
(32) care apreciază o combinaţie de semne inflama-
torii în funcţie de intensitatea lor şi de extinderea
gingivală. A fost calculată media inflamaţiei pentru
fiecare dinte şi apoi pentru toţi dinţii apreciaţi, ceea
ce a permis încadrarea valorii medii într-unul din
cele trei scoruri de severitate. Analiza a 20 de studii
cu 2.743 de participanţi a furnizat dovezi de calitate
moderată în favoarea faptului că pasta cu triclosan/
copolimer a redus gingivita (inflamaţia) cu 22%
faţă de grupul control, după 6-9 luni de folosire. Tot
dovezi de calitate moderată au fost furnizate de 15
studii cu 1.998 de participanţi, cu privire la acţiunea
triclosan/copolimer de reducere a sângerării gingi-
vale cu 48% faţă de grupul control, după 6-7 luni de
folosire. Atunci când inflamaţia gingivală s-a apreciat
REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LX, NR. 3, AN 2014
cu indicele Gingivitis Severity Index (măsoară
proporţia suprafeţelor dentare care au primit scoruri
mari ale indicelui Loe-Silness Gingival Index) s-a
observat o reducere semnificativă a severităţii gin-
givitei în favoarea grupului care a folosit pasta tri-
closan/copolymer. Nu există evidenţe că igienizarea
iniţială a influenţat mărimea efectului pentru infla-
maţie şi sângerare. Totuşi, există oarecare dovezi că
triclosan/copolymer a determinat o reducere mai
mare a inflamaţiei atunci când nivelurile bazale ale
inflamaţiei au fost mai mari (22). Oricum, în opinia
noastră aceste rezultate pot induce oarecare con-
fuzie având în vedere că sângerarea este un semn
de inflamaţie, de fapt cel mai obiectiv semn de
apreciere a acesteia.
Dovezi insuficiente au fost furnizate de un sin-
gur studiu cu 480 de participanţi care nu au putut
arăta dacă asocierea triclosan/copolimer reduce in-
cidenţa parodontitei, după 36 de luni de folosire.
Dovezile au fost cuantificate ca fiind de slabă cali-
tate (22). Totuşi, o actualizare recentă a informa-
ţiilor asupra tehnologiei triclosan/copolimer a fur-
nizat noi informaţii pe această temă. Cinci studii pe
termen lung care au evaluat efectul pastei triclosan/
copolimer plus instrumentarea mecanică subgin-
givală asupra progresiei parodontitei au indicat un
câştig de ataşament şi o reducere în general a pa-
rodontitei (33).
Evidenţe slabe provenind de la un singur studiu
care a inclus 1.357 de subiecţi au arătat că triclosan/
copolimer a redus cariile radiculare, după 36 de
luni de folosire (22). Din contră, există evidenţe de
înaltă calitate, provenind de la 4 studii care au in-
clus 9.692 de subiecţi, că pasta triclosan/copolimer
a redus cariile coronare cu 5% faţă de grupul con-
trol, după 24-36 de luni de folosire, atunci când
intensitatea cariei s-a apreciat cu indicele de carie şi
obturaţie al suprafeţelor; acest lucru sugerează că
triclosan/copolimer nu numai că nu a redus efectul
anticarie al fluorurii, dar că i-a şi augmentat această
proprietate (22).
Aceste rezultate par interesante din punct de ve-
dere al posibilităţii de utilizare al pastelor cu triclo-
san/copolimer pe scară largă, ca metodă de preve-
nire a gingivitei şi posibil a cariilor radiculare dez-
voltate ca şi consecinţă a retracţiilor gingivale,
precum şi ca mijloc de menţinere a unui nivel mai
bun de igienă orală. Chiar dacă nu s-a demonstrat
un efect direct al pastei cu triclosan/copolimer asu-
pra reducerii parodontitei (22), efectul de reducere
al plăcii ar putea avea un rol pozitiv în faza de
întreţinere a pacienţilor cu parodonţiu redus, dar
însănătoşit.
Un punct puternic al recenziei trecute în revistă
(22) este acela ca el a evaluat doar RCTs, al cărui
121
design este considerat ca fiind standardul de aur în
evaluarea eficienţei, cu condiţia ca metodologia să
fie corectă (34,35). Metaanalizele au fost restric-
ţionate la studiile cu risc redus de bias şi rezultatele
obţinute au fost considerate robuste. Un alt punct
puternic al articolului este acela că studiile analizate
au fost derulate în 10 ţări diferite, acoperind un
gradient larg socio-economic şi de niveluri de bază
de placă şi inflamaţie, asigurând astfel un mare
nivel de validitate externă (22).
Au fost semnalate şi câteva limite ale recenziei,
unele chiar de către autori. Astfel, majoritatea cer-
cetărilor asupra pastei triclosan/copolimer au fost
direct sau indirect sponsorizate de industrie (22),
ceea ce ar fi putut influenţa într-o oarecare măsură
rezultatele. Un alt risc potenţial de eroare se referă
la tendinţa de publicare mai ales a studiilor care
raportează rezultate pozitive mai degrabă decât a
celor care nu găsesc diferenţe semnificative sau ob-
servă efecte nedorite, ceea ce ar fi putut duce la o
supraestimare a efectului (22). De asemenea, autorii
nu au exclus posibilitatea unor erori de publicare.
În plus, unele abateri de la protocolul studiului ar fi
putut introduce erori în procesul de trecere în
revistă şi revizuire a studiilor (22).
Mai este posibil ca mărimea efectului să fi fost
influenţată de efectul Hawthorne, care poate induce
un răspuns mai bun faţă de tratamentul aplicat
datorită unui stimul de ordin psihic. În situaţia de
faţă, participanţii la studiu ar fi putut practica o
igienă orală personală mai bună ştiind că vor fi
evaluaţi sau pentru că au primit la începutul
studiului perii de dinţi noi şi paste (36).
Din păcate, RCTs evaluate de review (22) nu au
putut furniza informaţii cu privire la posibilele
efecte sistemice pe termen lung sau siguranţa pas-
telor triclosan/copolimer; totuşi un studiu a raportat
efecte adverse uşoare, pe termen scurt, dar evaluarea
nu a fost clară. Marea majoritate a studiilor au ra-
portat că nu au înregistrat efecte adverse (22). Re-
zultatele acestei recenzii Cochrane (22) sunt aproa-
pe identice cu cele raportate de o recenzie condusă
pe aceeaşi temă cu aproape 10 ani înainte (27), ceea
ce funizează rezultatelor o şi mai mare certitudine.
CONCLUZII
Periajul dentar realizat cu paste de dinţi repre-
zintă un mijloc relativ ieftin şi care poate fi practicat
de majoritatea populaţiei, acasă.
Oricât de modeste ar părea beneficiile pastei de
dinţi triclosan/copolimer, translatarea lor la nivel
populaţional ar putea dobândi dimensiuni impor-
tante.
122 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LX, NR. 3, AN 2014
Indiferent de modalitatea de prevenire sau de
reducere a parodontitei, cu costuri relativ minore,
în acest caz folosirea pastei triclosan/copolimer,
BIBLIOGRAFIE
1. Academy Reports – Informational Paper The Pathogenesis of
Periodontal Diseases. J Periodontol 1999; 70:457-470
2. Löe H., Theilade E., Jensen S.B. – Experimental gingivitis in man.
J Periodontol 1965; 36:177-87
3. Lang N.P., Schätzle M.A., Löe H. – Gingivitis as a risk factor in
periodontal disease. J Clin Periodontol 2009; 36 Suppl 10:3-8
4. Li Y., Lee S., Hujoel P., Su M., Zhang W., Kim J., et al. – Prevalence
and severity of gingivitis in American adults. Am J Dent 2010;
23(1):9-13
5. Zhang J., Xuan D., Fan W., Zhang X., Dibart S., De Vizio W.,
et al. – Severity and prevalence of plaque-induced gingivitis in the
Chinese population. Compend Contin Educ Dent 2010; 31(8):624-9
6. Bourgeois D., Bouchard P., Mattout C. – Epidemiology of
periodontal status in dentate adults in France, 2002-2003.
J Periodontal Res 2007; 42(3):219-27
7. Holtfreter B., Kocher T., Hoffmann T., Desvarieux M.,
Micheelis W. – Prevalence of periodontal disease and treatment
demands based on a German dental survey (DMS IV).
J Clin Periodontol 2010; 37(3):211-9
8. Eke P.I., Dye B.A., Wei L., Thornton-Evans G.O., Genco R.J. –
CDC Periodontal Disease Surveillance workgroup: James Beck
(University of North Carolina, Chapel Hill, USA), Gordon Douglass
(Past President, American Academy of Periodontology), Roy Page
(University of Washington). Prevalence of periodontitis in adults in the
United States: 2009 and 2010. J Dent Res 2012 ; 91(10):914-20
9. World Health Organization (WHO) – Oral Health: Key Facts, 2012.
www.who.int/mediacentre/factsheets/fs318/en/index.html
10. Needleman I., Suvan J., Moles D.R., Pimlott J. – A systematic
review of professional mechanical plaque removal for prevention of
periodontal diseases. J Clin Periodontol 2005;32 Suppl 6:229-82
11. Gerritsen A.E., Allen P.F., Witter D.J., Bronkhorst E.M.,
Creugers N.H. – Tooth loss and oral health-related quality of life:
a systematic review and meta-analysis. Health Qual Life Outcomes
2010; 8:126
12. Otomo-Corgel J., Pucher J.J., Rethman M.P., Reynolds M.A. –
State of the science: chronic periodontitis and systemic health.
J Evid Based Dent Pract 2012; 12(3 Suppl):20-8
13. Chapple et al. – Diabetes and periodontal diseases: consensus
report of the Joint EFP/AAP Workshop on Periodontitis and Systemic
Diseases. J Clin Periodontol 2013; 40 (Suppl. 14): S106-S112
14. Linden G.J., Lyons A., Scannapieco F.A. – Periodontal systemic
associations: review of the evidence. J Periodontol 2013; 84(4 Suppl):
S8-S19
15. Burt B. – Research, Science and Therapy Committee of the American
Academy of Periodontology. Position paper: epidemiology of
periodontal diseases. J Periodontol 2005;76(8):1406-19
16. Morris A.J., Steele J., White D.A. – The oral cleanliness and
periodontal health of UK adults in 1998. Br Dent J 2001;
191(4):186-92
17. Teles R.P., Teles F.R.F. – Antimicrobial agents used in the control of
periodontal biofilms: effective adjuncts to mechanical plaque control?
Braz Oral Res 2009; 23(Spec Iss 1):39-48
18. Socransky S.S., Haffajee A.D. – Periodontal microbial ecology.
Periodontol 2000 2005; 38:135-87
19. Drisko C.H. – Nonsurgical periodontal therapy. Periodontology 200,
2001;25: 77-88
aceasta ar putea avea un impact mare asupra calităţii
vieţii la nivelul populaţiei şi asupra reducerii cos-
turilor totale ale tratamentului.
20. Bollen C.M.L., Mongardini C., Papaioannou W.,
Van Steengerghe D., Quirynen M. – The effect of a one-stage
full-mouth disinfection on different intra-oral niches. Clinical and
microbiological observations. J Clin Periodontol 1998; 25:55-66
21. Blinkhorn A., Bartold P.M., Cullinan M.P., Madden T.E., Marshall
R.I., Raphael S.L., et al. – Is there a role for triclosan/copolymer
toothpaste in the management of periodontal disease? Br Dent J
2009; 207(3):117-25
22. Riley P., Lamont T. – Triclosan/copolymer containing toothpastes for
oral health. Cochrane Database Syst Rev 2013 Dec 5;12: Art. No.:
CD010514. DOI: 10.1002/14651858.CD010514.pub2
23. Lindhe J., Rosling B., Socransky S.S., Volpe A.R. – The effect of a
triclosan-containing dentifrice on established plaque and gingivitis.
J Clin Periodontol 1993; 20(5):327-34
24. Gunsolley J.C. – A meta-analysis of six-month studies of antiplaque
and antigingivitis agents. J Am Dent Assoc 2006; 137(12):1649-57
25. Mustafa M., Wondimu B., Yucel-Lindberg T., Kats-Hallström A.T.,
Jonsson A.S., Modéer T. – Triclosan reduces microsomal
prostaglandin E synthase-1 expression in human gingival fibroblasts.
J Clin Periodontol 2005; 32(1): 6-11
26. Ciancio S.G. – Improving our patients’ oral health: the role of a
triclosan/copolymer/fluoride dentifrice. Compend Contin Educ Dent
2007; 28(4):178-83
27. Davies R.M., Ellwood R.P., Davies G.M. – The effectiveness of a
toothpaste containing triclosan and polyvinyl-methyl ether maleic acid
copolymer in improving plaque control and gingival health: a
systematic review. J Clin Periodontol 2004; 31(12):1029-33
28. GRADE Working Group – Grading quality of evidence and strength
of recommendations. BMJ 2004; 328(7454):1490
29. Quigley G.A., Hein J.W. – Comparative cleansing efficiency of
manual and power brushing. J Am Dent Assoc 1962; 65:26-9
30. Löe H., Silness J. – The gingival index, the plaque index, and the
retention index. J Periodontol 1963; 38:610-6
31. Ayad F., Prado R., Mateo L.R., Stewart B., Szewczyk G.,
Arvanitidou E., Panagakos F.S. – A comparative investigation to
evaluate the clinical efficacy of an alcohol-free CPC-containing
mouthwash as compared to a control mouthwash in controlling dental
plaque and gingivitis: a six-month clinical study on adults in San Jose,
Costa Rica. J Clin Dent 2011; 22(6):204-12
32. Löe H., Silness J. – Periodontal disease in pregnancy.
Acta Odontol Scand 1963; 21:533-551
33. Panagakos F.S., Volpe A.R., Petrone M., Morrison J.D., DeVizio
W., Proskin H.M. – Advanced oral antibacterial/anti-inflammatory
technology: a comprehensive review of the clinical benefits of a
triclosan/copolymer/fluoride dentifrice. J Clin Dent 2014;
25(Suppl):S1-30
34. Petticrew M., Roberts H. – Evidence, hierarchies, and typologies:
horses for courses. J Epidemiol Community Health 2003; 57(7):527-9
35. Schulz K.F., Chalmers I., Hayes R.J., Altman D.G. – Empirical
evidence of bias. Dimensions of methodological quality associated
with estimates of treatment effects in controlled trials. JAMA 1995;
273(5):408-12
36. McCarney R., Warner J., Iliffe S., van Haselen R., Griffin M.,
Fisher P. – The Hawthorne Effect: a randomised, controlled trial.
BMC Med Res Methodol 2007; 7:30