Sistemul digestiv

În compoziția sistemului digestiv intră toate organele la nivelul cărora se

realizează digestia, absorbția și eliminarea resturilor alimentare
 • Vestibulul bucal – este spațiul delimitat de arcadele dentare (medial) și buze + obraji
(lateral). Contine canalul Stenon (al glandei parotide – molarul II superior).

Cavitatea bucală • Cavitatea bucală propriu-zisă conține

• Inferior – planșeul bucal (m. milohioidieni, m. geniohioidieni, m. digastric, m .
limbii;
• Superior – bolta palatină (palatul moale, dur, lueta (omulețul) și amigdalele;
• Anterior și lateral – arcadele dentare;
Funcțiile cavității bucale
• Digestivă – masticare, îmbibare cu salivă, deglutiție (înghițire);
• Respiratorie;
• De relație
• Prin integrarea senzațiilor (dureroase, termice, gustative);
• Prin vorbire.

Cavitatea bucală, împreună cu limba și dinții ne pot oferi informații cu privire la

starea de sănătate a întregului organism.
 Faringele
• Este un canal musculo-membranos, situat
posterior de palatul moale, de la baza
craniului (tuberculul faringian), până la
nivelul vertebrai C7. Se împarte în trei etaje:
• Superior – nazofaringe/rinofaringe - prezintă
orificiul trompei lui Eustachio, amigdala
faringiană. Se termină la C1;
• Mijlociu – orofaringe/bucofaringe. Prezintă
vălul palatin. Se termină la C3;
• Inferior – laringofaringe – Prezintă epiglota. Se
continuă cu esofagul.
 • Din punct de vedere structural,
faringele este compus din:
• Aponevroza interfaringiană
– situată posterior;
• Mușchi – striați, grupați în
constrictori (fibre circulare)
și ridicători (fibre
longitudinale);
• Mucoasa faringiană –
formată din celule
epiteliale, scuamoase
(plate).

Vascularizație și inervație
• Arterială – ramuri din A. Carotidă externă;
• Venoasă – v. Jugulară;
• Inervație - N. Glosofaringian (IX) + vag (X)
• https://www.youtube.com/watch?v=wqMCzuIiPaM&ab_channel=Pri
malPictures3DAnatomy%26Physiology

• Mobilitate / Motilitate
Peritoneul

• membrană seroasă foarte întinsă, în

raporturi intim cu toate organele
abdominale.
• Prezintă o vastă rețea de vase
sangvine, limfatice și nervi.
• Are rol de suport, protecție,
alunecare și separare a viscerelor.
• Formează ligamente, mezouri și
epiploane/ omente)
• Ligamente -» lig. falciform, lig.
hepatoduodenal)
• Mezouri – mezocolon transvers, sigmoid
• Epiplon – mic și mare.
Esofagul
• Canal musculo-membranos, situat între faringe
și stomac. Limita superioară este la nivelul
vertebrei C6, iar cea inferioară la nivelul T11.
Lungime = +- 25 cm, diametru = +- 2,5 cm .
• Structura
• Adventiția – tunică conjunctivă, formată
din țesut conjunctiv lax;
• Tunica musculară – fibre longitudinale și
transversale. 1/3 superioară sunt striate,
1/3 inferioară netede;
• Tunica submucoasă – conține glande
esofagiene de tip acinos (tip de celulă
epitelială, care secretă muscus);
• Tunica mucoasă – conține celule
epiteliale pluristratificate pavimentoase,
necheranitizate. Sunt specializate pentru
funcția de transport.
 Inervație:
• Esofagul este înconjurat de două inele musculare:
• sfincterul esofagian superior;
Simpatică (ganglionii latero-vertebrali) și parasimpatică (X) .
• sfincterul esofagian inferior. Plexul mienteric Auerbach (muscular) și submucos Meissner
(secretomotor). Sunt prezente în tot tractul digesit și controlează
motilitatea acestuia.
• Circulație venoasă:
• Cervical – v. tiroidă inf.;
• Toracal – v. azygos, v.
brahiocefalică stângă;
• Abdominal – v. gastrică și
splenică. gastrică stângă și
a. frenică descendentă
stângă.
• Ciculație arterială:
• Cervical – a. tiroidă inf.;
• Toracal – ramuri din a.
aortă, bronhială și
intercostală;
• Abdominal – a. gastrică
stângă și a. frenică
descendentă stângă.
Stomacul
• Porțiune dilatată a tubului digestiv, în formă de J, cu o lungime de 18 cm gol și de
25 cm plin. Are un volum de aproximativ 1300-1500 cm3.
• Este împărțit în patru porțiuni: fund, corp, antrum piloric și canal piloric.
• Comunicarea cu esofagul se face prin orificiul „cardia”, iar cel cu dudenul prin
sfincterul pilorc.
• Rol: depozit, prelucare mecanică și chimică, evacuare lentră a alimentelor
fracționate.
• Este alcătuit din patru straturi/tunici, groase de aprox. 3 mm:
• Tunica mucoasă – acoperită de țesut epitelial, ce are în compoziție glande
gastrice;
• Tunica submucoasă – este compusă din țesut conjunctiv dens, în care se
regăsesc vase sangive și nervi. Formează plicile mucoasei;
• Tunica musculară: fibre longitudinale, oblice și circulare;
• Tunica seroasă - peritoneul.
• Prezintă patru tipuri de celule:
• Endocrine;
• Celulele G – gastrina – stimulează secreția de HCl;
• Celulele D – somatostatinul – determină inhibiția secreției stomacale, când alimentele trec de pilor.
• Zimogene
• Pepsionogen – precursul pepsinei, care digeră proteinele;
• Lipaza gastrică ;
• Oxintice/ parietale
• Secretă HCl.
• Mucoase
• Secretă muscusul protector
• Vascularizație arterială
• A. hepatică;
• A gastroepiplonică dx
• A. gastrică stângă și dx;
• A gastrică dx provine din artera hepatică
• A. splenică.
• A gastroepiplonică sx.
• Vascularizație venoasă
• V. gastrică stânga și dreapta, gastroepiplonică stânga și
dreapta. Toate drenează în v. portă
Vag-ul oferă
inervație
parasimpatică din
plexul gastric, parte
a plexului celiac.
Inervația simpatică
– T6-T9, ganglionii
laterovertebrali.
Intestinul subțire
• Porțiune a tubului digestiv, situată
între piloris și valva ileo-cecală.
• Are o lunigme de 5-6 m și un diametru
de 2-4 cm.
• Este împărțit în trei: duoden, jejun și
ileon.
Duodenul
• Prima porțiune a intestinului subțire, ce se deosebește
de jejun și ileon prin faptul că este fixat de peretele
posterior abdominal, pe coloana vertebrală
(mezoduoden – continuare a ligamentului hepato-
duodenal).
• Are forma literei C și lungimea de 25 cm.
• Se separă de jejun, prin flexura duodeno-jujunală.
• Este format din patru părți: superior, descendent, inferior
și ascendent.
• Este fixat de: peritoneu, colonul
transvers, m. suspensor al
duodenului (leagă duodenul de
stâlpul stâng al diafragmului).
• Prezintă două papile:
• Papila duodenală mare –
deschiderea ductului pancreatic și
coledoc;
• Papila duodenală mică – 3 cm mai
sus, pentru ductul pancreatic
accesor.
Conformația interioară

• Formată din cele patru tunici ale organelor tubului digestiv

(seroasă, musculară, submucoasă și mucoasă);
• De reținut că doar prima parte a doudenului este acoperit
de peritoneu.
• Plici circulare sau valvule conivente Kerkring – măresc suprafața
de absorbție de 3x, începând de la D2. Sunt în jur de 8-900 în tot
intestinul ;
• Vilozități intestinale – au formă de deget de mănușă (0,3 -15
mm) și cresc suprafața de absorbție de 7-14x, formând 250-500
m2 suprafață de absorbție.
Vascularizație + invervație
• Arterială:
• a. gastroduodenală
• A pancreatico-duodenală superioară
• anterioară
• posterioară.

• a. mezenterică superioară.
• A pancreatico-duodenală inferioară.
• anterioară
• posterioară

• Venoasă – identică circulației arteriale:

• Inervație –
• Simpatică - plexul celiac + ganglionii latero-vertebrali;
• Parasimpatică - vag
Jejunul și ileonul
• Porțiunea IS cuprinsă între flexura duodeno-jejunală și valva ileo-
cecală. Lungime 5-6m, 3 cm diametru.
• Se leagă de peretele abdominal posterior prin mezenter (L1-L3).
• Spre deosebire de douden, prezintă ansele intestinale (14-16 la
număr).
• Prezintă aceeași structură internă precum duodenul.
Inervație și
vascularizație
• Arterială
• Artera mezenterică superioară
• Arterele jejunale și ileale.
• Venoasă
• Vena mezenterică superioară
• Venele jejunale și ileale.

• Inervație
• Simpatic -» celiacl -» p. Mezenteric
superior.
• Parasimpatic -» vag.
 Intestinul gros
• Reprezintă continuarea IS, de la valva ileo-cecală, până la orificiul anal.
• Lungime – 1.50 m, diametru 7 cm.
• Se împarte în: cec, colon ascendent, transvers, descendent, signoid și rect.
• Prezintă unele particularități anatomice:
• Teniile musculare – benzi musculare, late de 0,5 cm. Sunt trei: (tenia liberă, mezocolică [inerția mezocolonului], omentală [se
inseră omentul mare];
• Haustrele – reprezintă mici pungi, apărute ca urmare a plicilor semilunare, care implică tot colonul, nu doar partea mucoasă
(cum este cazul IS).
 Cecul
• Situat în fosa iliacă dreaptă, are două părți: fund (formează o haustră voluminoasă) și corp.
• Are 7 cm3, și aproximativ 100 cm3 volum.
• Prezintă valva ileo-cecală – trecerea de la IS la cel gros.
• La 2-3 cm sub valva IC, se află orificul apendicelui vermiform (organ limfoid).
• Structura identică intestinului.
• Artere: Mez. Sup -» Ileo-colică -» anterioară/ posterioară. Venele sunt satelitul arterelor.
• Inervație: parasimpatică – vag; simpatică – plexul mezenteric superior.
• Punctul Mac Burney sau Lanz
Colonul
• Colonul ascendent – se termină la flexura colică dreapta, la nivelul
coastelor 10-11;
• Colonul transvers – se termină la flexura colică stânga, la nivelul
coastelor 8-9;
• Colonul descendent – se termină la nivelul fosei iliace stângi
• Sigmoidian- până la vertebra 3 sacrată.
 • Arterială
• A. mezenterica sup. – a. ileocolică, a. colică dx, a. colică mijlocie;

Vascularizație și • A. mezenterică inf. – a. colică sx. și a. sigmoidiene.

• Venoase – urmează traiectul arterial.

inervație • Inervație
• cec, apendice, ascendent și 2/3 transvers;
• Simpatic - » celiac și mez sup.
• Parasimpatic -» vag
• 1/3 sx a col. transvers, descendent și sigmoidian
• simpatic – mezenteric inf;
• Parasimpatic – n. splanhnici pelvieni.
Rectul

• Are origine de la S3-4, până la linia

circulară ano-cutanată, la joncțiunea
dintre tegumentul anal cu pielea
perineului.
• Este alcătuit din două părți: ampula
rectală (rezervor) și canalul anal (duct de
evacuare).
• Vascularizație
• Artera rectală mij., sup., inf.
• Inervație – plexul hipogastric -» n. rectali
inferiori