1

SPLINA
Splina este un organ abdominal intraperitoneal (toracoabdominal), cu rol limfatic, hematopoietic şi vascular.

SITUAŢIE
Splina este situată in loja splenică a etajului supramezocolic al cavităţii abdominale.

PROIECŢIE LA SUPRAFAŢĂ
Splina se proiectează pe peretele toracic al regiunii hipocondriace stângi, sub forma unei suprafeţe ovalare alungite dispuse între
coastele IX – XI, de-a lungul coastei a X-a:
- extremitatea anterioară corespunde coastei a X-a, pe linia medioclaviculară;
- extremitatea posterioară corespunde spaţiului intercostal X şi se află la 4-5cm lateral de procesele spinoase ale
vertebrelor;
- extremitatea superioară corespunde unei linii curbe cu convexitatea antero-superior, tangentă la marginea superioară
a coastei a IX-a, sau spaţiului 8 intercostal.
- extremitatea inferioară tot curbă, cu convexitatea infero-posterior corespunde marginii inferioare a coastei a XI-a.

CONFIGURAŢIE
Formă: splina are forma unui tetraedru neregulat, mai larg în portiunea inferioară. Ea a fost comparată cu:
- bob de cafea (ROUVIERE),
- piramidă triunghiulară,
- limbă umană,
- segment de ovoid cu axul mare oblic inferior, anterior şi lateral (HALLER).
Dimensiuni:
- lungime – 12cm
- lătime – 8cm,
- grosime – 4cm,
- greutate – 180-200g: în stări patologice greutatea ei poate creşte considerabil.
Culoare:
 2
- roşie brună .
Consistentă:
- elastică fermă, dar totodată friabilă (leziunile traumatice sunt frecvente).
Număr: în mod normal unică; pot exista spline supranumerare cu originea în mugurii splenici aberanţi. Ele sunt localizate pe traiectul vaselor
splenice sau la nivelul hilului splenic.

MORFOLOGIE EXTERNĂ
Actualmente, splina este comparată cu un tetraedru şi i se descriu:
o Două feţe:
 Faţă diafragmatică (postero-Iaterală) este convexă,
 Faţă viscerală, care prezintă trei segmente:
1. faţă renală (faţă postero-medială), concavă,
2. faţă gastrică (antero-medială), concavă,
3. faţă colică (care formează baza tetraedrului), plană.
o Două extremităţi:
 Extremitate anterioară (polul inferior sau extremitatea antero-inferioară)
 Extremitate posterioară (polul superior sau extremitatea postero-superioară).
o Două margini:
 Margine superioară (antero-superioară), ascuţită şi crestată (crenelată), separă feţele diafragmatică şi viscerală.
 Margine inferioară (postero-inferioară) netedă

MIJLOACE DE
FIXARE
Deşi este mobilă, splina
este menţinută în poziţie
normală prin:
 3
2. formaţiuni peritoneale: ligamente şi epiploane,
3. pediculii vasculari,
4. raporturile cu organele învecinate,
5. presa abdominală.

Ligamentul frenocolic stâng sprijină ca un soclu extremitatea inferioară a splinei (sau hamac) şi a fost denumit
„sustentaculum lienis";
Ligamentul pancreaticosplenic se dispune între coada pancreasului şi hilul splinei. Este format din 2 foiţe: anterioară şi
posterioară. Ligamentul conţine coada pancreasului, acolată mai mult sau mai puţin, primind astfel şi denumirea de
"epiplon pancreaticosplenic". Conţine de asemenea şi pediculul splenic.
Ligamentul gastrosplenic este întins între marea curbură a stomacului şi hilul splinei. Conţine vasele gastrice scurte şi vasele
gastroepiploice stângi (ramuri ale vaselor splenice).
Ligamentul frenicosplenic, dispus posterior, uneşte hilul splinei cu diafragma şi peretele abdominal posterior. Se mai numeşte
„ligament suspensor al splinei”.

RAPORTURI
Faţa diafragmatică se mulează pe cupola diafragmatică şi prin intermediul ei are raporturi cu:
6. peretele toracic,
7. baza plămânului stâng, care răspunde 1/2 sau 1/3 superioare a splinei,
8. recesul costodiafragmatic stâng, care descinde mai jos decât limita inferioară a splinei.

Faţa renală este orientată medial, posterior şi inferior şi vine în raport cu:
9. porţiunea supero-laterală a feţei anterioare a rinichiului stâng,
10.extremitatea superioară a glandei suprarenale stângi.

Faţa gastrică este orientată medial, anterior şi superior şi are raporturi cu: .
11.curbura mare a stomacului,
12.coada pancreasului.
La nivelul extremităţii posterioare a feţei gastrice se află hilul splinei, dispus aproape vertical şi format din 6-8 fosete
vasculare determinate de vasele splenice.
 4

Faţa colică este orientată anterior, inferior şi lateral şi vine în raport cu:
13.unghiul colic stâng,
14.ligamentul fernocolic stâng.

Extremitatea anterioară răspunde coastei a X-a.

Extremitatea posterioară răspunde fundului gastric.

Marginea superioară se insinuează între diafragmă şi stomac; corespunde limitei antero-superioare a proiecţiei parietale.

Marginea inferioară se insinuează între diafragmă şi rinichi.

STRUCTURĂ

Splina prezintă la exterior o tunică fibroasă, formată din fibre conjunctive, elastice şi musculare. La nivelul hilului, tunica emite
teci perivasculare, care pătrund în parenchimul splenic odată cu vasele. De pe faţa internă a tunicii fibroase pornesc o serie de
tubercule splenice, care compartimentează pulpa splenică. Trabeculele splenice împreună cu tecile perivasculare delimitează:
lobi, lobuli şi areole splenice cu diametrul de 2-4mm.
Pulpa splenică este împărţită în: pulpă albă şi pulpă roşie.

Pulpa albă a splinei este formată din foliculi limfatici dispuşi în jurul ramificaţiilor arteriale. Astfel, arterele trabeculare dau
naştere unor ramuri mai subţiri – arterele centrale, înconjurate de un manşon de ţesut limfatic.
Aceste artere la rândul lor dau naştere unor ramuri mai subţiri – arteriolele penicilare, de care sunt ataşaţi încă limfonodulii
splenici.

Pulpa roşie este formată din conglomerate celulare repartizate în mijlocul unui ţesut reticular. Arterele trabeculare mai dau
ramificaţii subţiri – arteriolele penicilare, care se continua cu capilare terminale şi arteriole cu pereţi îngroşaţi care alimentează
capilarele sinusoide – structură venoasă specifică splinei. Aceste structuri sunt separate prin sinusuri venoase.
Plica
Cavitate
Tub
Strat
Peritoneul
Pericardul
Pleura
Ombilic
Cavitatea
Peritoneu
Diafragma
Diafragmul
Aponevroz
M.
Spaţiul
Vase latissim
intern
extern
intern
seroasă
extrern
somatic
mijlociu
superficial
parietal
abdominală
pelvină
abdomino-
visceral
apelvin
supraperito
epigastrice
ombilicală
m.
pelvină
latissim
transvers
neal
inferioare
laterală 5

VASE ŞI NERVI

ARTERA SPLENICĂ are originea în trunchiul celiac, fiind cea mai voluminoasă ramură a lui. De lungime variabilă (15 -
25cm), ea are traiect foarte sinuos, retroperitoneal pe marginea superioară a corpului pancreasului, superior de vena splenică. La
nivelul cozii pancreasului pătrunde în ligamentul pancreaticosplenic, alcătuind împreună cu vena splenică, vasele limfatice şi
fibrele nervoase – pediculul splenic. La nivelul hilului splinei sau în apropierea lui, artera splenică se bifurcă dând o ramură
superioară şi una inferioară. Aceste ramuri pătrund în parechimul splenic subdivizându-se la rândul lor. Actualmente se
consideră că ramurile splenice au caracter terminal, parenchimul splenic fiind divizat în 3-7 segmente arteriale.

VENA SPLENICĂ - sângele venos al splinei este drenat în sistemul port hepatic prin intermediul venei splenice. Vena splenică
ia naştere la nivelul hilului splenic prin confluenţa a 6-7 vene mari. Are un traiect mai puţin sinuos decât artera splenică, fiind
situată posterior de aceasta. Cel mai frecvent se uneşte cu vena mezenterică superioară formând trunchiul mezentericosplenic,
prin unirea căruia cu vena mezenterică inferioară constituie vena portă hepatica'.

LIMFATICELE splinei sunt grupate în două reţele:

- superficială, subcapsulară care aparţin tunicii fibroase şi sistemului trabecular,
- profundă, care drenează pulpa splinei.
Vasele limfatice splenice drenează în nodurile limfatice pancreaticosplenice şi celiace.

NERVII sunt reprezentaţi de fibre vegetative simpatice şi parasimpatice provenite din plexul celiac. Ajung la splină sub forma
unor plexuri perivasculare (în special periarteriale) şi constituie plexul splenic.