APARATUL DIGESTIV

CAVITATEA ORALA, ESOFAG, STOMAC

LP 7
DIGESTIE

Fazele includ:
 Ingestie
 Digestia mecanică
 Digestia chimică
 Absorbţie
 Eliminare

CAVITATEA BUCALĂ
Cavitatea bucală este prima porțiune a tubului digestiv, fiind situată în etajul
inferior al feței, sub cavitatea nazală.
Este împărțit de gingie și arcadele dentare în două părți:
 vestibulul bucal situat între arcadele dentare și respectiv buze și obraji. Are forma
unei potcoave, fiind o cavitate virtuală care devine reală atunci când mușchiul
buccinator se relaxează.
 Cavitatea bucală în sine, care are următorii pereți :
• Perete anterior format din buze, care delimitează o fantă transversală numită
orificiu bucal
• Peretele lateral este reprezentat de obraz
• Peretele superior este reprezentat de bolta palatina formata din palatul dur si
palatul moale
• Peretele inferior este format dintr-o serie de mușchi care se întind între hioid și
mandibulă: milohioid, geniohioid , burta anterioară a digastricului
Limba este un organ muscular cu rol in masticatie, deglutitie, in elaborarea senzatiei
gustative si in limbajul articulat .
Limba are trei părți si doua fete :
 Părți : corpul limbii, vârful limbii și rădăcina limbii
 Fețe : față dorsală (superioară) și față inferioară cu frână linguală
Inervație :
 Sensibilitatea tactilă, termică și dureroasă este asigurată de nervul lingual (2/3
anterior), nervul glosofaringian (regiunea v lingual și o parte a rădăcinii) și nervul
vag (restul)
 gustativă este asigurată de nervul cordonului timpanic prin nervul lingual (anterior
2/3), nervul glosofaringian (posterior) și nervul vag .
motorie este dată de nervul hipoglos
Vascularizarea :
 arteriale sunt reprezentate de:
lingual
 Artera palatină
 Artera faringiană superioară
 H yoid a arterei tiroide superioare
 venos :
 Vena linguală care se varsă în trunchiul tirolinguofacial
 Limfa este drenată către următoarele grupe ganglionare:
 Submental
 Lingual
 jugulodigastric
 Cervical adânc
 J uguloomohioid

ESOFAG
Esofagul este un tub muscular, lung de 25 cm la adult, care leagă faringele de stomac .
Începând din gât, la nivelul marginii inferioare a cartilajului cricoid și al 6 -lea vertebra
cervicală, coboară în mare parte anterior coloanei vertebrale prin mediastina superioară și
posterioară,
trece prin diafragma, la nivelul celui de-al 10 -lea vertebrei toracice și se termină la
orificiul cardiac gastric , la nivelul celui de-al 11 -lea vertebrei toracice .

PARTEA CERVICALĂ A ESOFAGULUI

ESOFAGUL CERVICAL are o lungime de aproximativ 5 cm și are următoarele limite:
 Superioară : marginea inferioară a cartilajului cricoid
 Inferioară : planul care trece prin crestătura jugulară a ghidonului sternal T2-T3
Relaţii:
 Posterior : corpurile vertebrelor cervicale
 Anterior : este legat de porțiunea membranoasă a traheei, cu lobul stâng al glandei
tiroide inferioare C7 unde esofagul se extinde până la traheea stângă, cu nervul
laringian recurent și artera tiroidiană inferioară.
 Lateral : fasciculul nervos vascular principal al gâtului, cu lanțul simpatic și
arterele tiroidiene inferioare
Vascularizarea :
 B ranches ale arterei tiroidiene inferioare.
 Venele esofagiene își au originea în plexul submucos și periesofagian și se scurg în
venele tiroidiene inferioare și brahiocefalice.
 Inervația este asigurată de ramurile nervilor vagi și de trunchiul simpatic cervical
și toracic.
Structura esofagiană :
Peretele esofagian este format din patru tunici:
1. Un dvențios constând din țesut conjunctiv
2. Muscular format dintr-un strat longitudinal exterior și un strat circular intern. În
partea superioară este format din țesut muscular striat și în partea inferioară din
țesut muscular neted.
3. Submucoasa format din tesut conjunctiv dens, fiind punctul de rezistenta in
suturile chirurgicale de pe esofag.
4. Mucoasa are un epiteliu scuamos stratificat keratinizat, adaptat funcţiei de
transport a bolului alimentar pe care îl are esofagul.

ESOFAG PARTEA TORACICĂ

Porţiunea toracică începe la nivelul orificiului superior al toracelui , coboară prin
mediastin şi continuă până la hiatul esofagian al diafragmului .
Este împărțit în două segmente. Limita de separare se găsește în apropierea vertebrei T4.
La acest nivel, traheea se bifurcă, motiv pentru care porțiunea de deasupra se numește
segment suprabronșic , iar porțiunea subiacentă se numește segment subbronșic .
 Relațiile segmentelor suprabronșice :
• Anterior cu traheea și originea bronhiei stângi
• Posterior cu coloana vertebrală
• Pe părţile cu pleura mediastinală
 Subbronșic relații-segment :
• Anterior cu pericardul apoi cu ganglionii limfatici traheobronșici inferiori
• Posterior cu coloana vertebrală
• Pe laturile laterale esofagul toracic este in raport cu pleura mediastinala

PARTEA ABDOMINALA ESOFAGULUI

Lungimea segmentului esofagian abdominal este de 3-4 cm și variază în funcție de timpii
respiratori.
Limita superioară : hiatus esofagian al diafragmei, proiectat la nivelul T10 în stânga
coloanei vertebrale
Limita inferioară : joncțiunea esogastrică la nivelul orificiului cardiac.
Joncțiunea esogastrică este marcată în interior de trecerea bruscă de la mucoasa
esofagiană la tipul gastric. Această zonă se numește linia „Z” .
esofagiene abdominale :
 Anterior: trunchiul vagal anterior, peritoneul, lobul hepatic stâng
 Posterior: trunchiul vagal posterior, stâlpii diafragmatici, ligamentul median arcuit
al diafragmului și aorta descendentă
 Stânga: între esofag și fornix avem crestătura cardiei His
Dreapta: lobul hepatic caudat
Artere:
1. stângă , ramură a trunchiului celiac
2. scurte se desprind de artera splenica
3. Artera frenică inferioară stângă a aortei abdominale
Vene:
La nivelul esofagului abdominal se realizeaza o importanta anastomoza porto -cava. La
nivelul stomacului avem un plex venos submucos. Pe măsură ce te apropii de joncțiunea
gastroesofagiană, venele din plexul submucos traversează mucoasa mucoasă și ajung la
mucoasă. La acest nivel venele formează un plex venos mucos plasat vertical și paralel .
Esofagul abdominal se va scurge în: ganglionii gastrici stângi și de acolo în ganglionii
celiaci și în ganglionii diafragmatici inferiori.
Inervație :
 Parasimpatic : fibre din cele două trunchiuri vagale anterior și posterior
Simpatic : fibre din plexul celiac care ajung la esofag prin plexurile periarteriale din jurul
arterei gastrice stângi și arterei frenice inferioare stângi

STOMAC
Stomacul este cea mai mare porțiune a tractului digestiv, situată între esofag și duoden ,
cu o capacitate adultă de aproximativ 1500 ml.
Forma stomacului normotonic este „J” sau „cârlig”. Stomacul hipertonic are formă de
„corn de taur”. Stomacul hipoton este mai lung, cu polul inferior coborât.
PĂRȚI ALE STOMICULUI
În scopuri descriptive, stomacul poate fi împărțit într-un fundus, corp, antrul piloric și
pilorul prin linii artificiale trasate pe exteriorul său suprafaţă.
Aspectul intern și microstructura acestora regiunile variază. Fundusul are formă de
cupolă și se proiectează deasupra și spre stânga orificiului esofagian ( orificiul cardiac )
în care să se întindă contactul cu cupola stângă a diafragmei. Corpul se extinde de la fund
până la incisura unghiulară , o constantă crestătură externă la capătul inferior al curburii
mici.
Cardia este regiune a stomacului adiacentă orificiului esofagian . O linie trasată de la
incizia unghiulară până la o indentare inconstantă pe curbura mai mare definește limita
inferioară a corpului. Piloricul antrul se extinde de la această linie până unde stomacul
se îngustează pentru a devein canalul piloric (1–2 cm lungime), care se termină la
orificiul piloric.
Locație și relații:
 Cardia prezintă următoarele proiecții:
-anterior: condroa stângă -articulația costală VII
-posterior: T11 (în stânga coloanei vertebrale)
 Pilor prezintă următoarele proiecții:
-anterior: când stomacul este gol la 1-2 cm în dreapta liniei mediane
-posterior: L1-L2
  Fața anterioară :
Stomacul este proiectat la nivelul peretelui abdominal anterior în hipocondrul stâng ,
epigastru și mezogastric . Spre mica curbura are relatii anterioare cu lobul stang si cu
lobul patrat hepatic, fiind situat la acest nivel, subhepatic . Restul feței anterioare a
stomacului este împărțit într-o parte superioară și una inferioară în raport cu marginea
costală stângă. Porţiunea superioară este în raport cu hemidiafragmul stâng , iar porţiunea
inferioară este în contact direct cu peretele abdominal anterior.
 Fața posterioară :
Acest perete al stomacului formează în cea mai mare parte peretele anterior al bursei
omentale. Corpul gastric are relații cu glanda suprarenală stângă, polul superior al
rinichiului stâng, artera splenică, fața anterioară a corpului și coada pancreatică.
Stomacul este unul dintre cele mai vascularizate organe. Este vascularizat de mai
multe surse arteriale care prezinta numeroase anastomoze atat in exterior cat si in
interiorul peretelui gastric.
Este vascularizat de 5 surse arteriale:
 Artera gastrică stângă este cea mai subțire ramură a trunchiului celiac.
 Artera gastrică dreaptă are originea cel mai adesea în artera hepatică proprie și mai
rar în artera gastroduodenală sau hepatică comună.
 Artera gastroepiploică stângă este cea mai mare ramură a arterei splenice.
 Artera gastroepiploică dreaptă este ramura terminală a arterei gastroduodenale
 Arterele gastrice scurte sunt în număr de 5-7 și își au originea în porțiunea
terminală a arterei splenice sau din artera gastroepiploică stângă.
Sângele venos al stomacului ajunge la nivelul venei porte prin venele cu același nume
ca și arterele.
Stomacul are o rețea limfatică bogată care converge cu cea drenată din celelalte
organe supramezocolice . Limfaticele regiunii esogastrice se continuă cu cele ale
esofagului inferior iar limfaticele regiunii pilorice se continuă cu cele care drenează
duodenul.
Stomacul primește inervație vegetativă simpatică și parasimpatică.
 parasimpatic este realizat din fibre din cele două trunchiuri vagale: anterior și
posterior.
 Inervația simpatică se realizează prin fibre postganglionare din plexul celiac.
BIBLIOGRAFIE
1. Netter FH – „Atlasul anatomiei umane”, ed. Elsevier, 2018.
2. A . MR Agur , AF Dalley , Grant – ”Atlasul anatomiei umane”, Ed. TOATE, 2018.
3. Standring S. – „Anatomia lui Grey”, Ed. Elsevier, 2016.
4. Drake R., Vogl W., Mitchell AW – ” Grey’s Anatomy – pentru studenți”, Ed. Anterior,
2014.
5. Harold Ellis, Vishy Mahadevan – ”Clinical Anatomy”, a 13- ediție , Ed.Wiley -
Blackwell , 2013.
6. Keith L. Moore, Arthur F. Dalley , Anne MR Agur „Anatomie clinică”, Ed. Callisto ,
2012.
7. Paulsen F. Washcke J. ” Sobotta -Atlas de anatomie umană”, Ed. 15, 2011.
8. Mark Nielsen, Shawn D. Miller, „Atlasul anatomiei umane”, Ed. Wiley, 2011