Bilet nr.

1.Triunghiul Bochdalek și hiatul Larrey

Triunghiul Bochdalek:
La nivelul limitei porţiunii lombare şi costale, fibrele musculare lipsesc, luând naştere astfel un spaţiu
triunghiular cu baza la coasta a 12-a şi vârful îndreptat spre locul de unire al fasciculelor lombare cu cele
costale (triunghiul lombocostal al lui Bochdalek). Această zonă, acoperită numai de fasciile diafragmei şi de
pleura parietală, vine în raport cu fascia retrorenală, prin ţesutul conjunctiv al spaţiului retroperitoneal. De
aici posibilitatea de propagare a infecţiilor din cavitatea toracică în retroperitoneu şi invers.

Hiatul Larrey:
Partea costală (Pars costalis) se desprinde de pe faţa medială a coastelor 7-12, alternând cu digitaţiile
muşchiuluimtransvers abdominal. Între aceasta şi porţiunea “xifoidiană” a diafragmei se intercalează un
spaţiu triunghiular numit “hiatul lui Larrey” , mai îngust la astenici şi mai deschis la picnici, ce reprezintă şi
pasajul de descindere al arterei epigastrice superioare.

2.Vascularizația arterială a duodenului. (168.)

Din artera gastroduodenală se desprind două artere pancreaticoduodenale superioare (Aa.

panoreaticoduodenales superiores);
Din artera mezenterică superioară alte două artere pancreaticoduodenale inferioare (Aa.
pancreaticoduodenales inferiores), care între capul pancreasului şi potcoava duodenală formează două
arcade arteriale, din care se separă ramuri fine pentru duoden şi pancreas (Rr. pancreatici, rr.
duodenales).
Porţiunea superioară a duodenului (mai precar vascularizată) primeşte ramuri subţiri direct din artera
gastroduodenală (aa. supraduodenales superiores)

3. Definiți diafragma pelvină:

Diafragma pelviană (Diafragma pelvis) apare ca o formaţiune musculo-facială, întinsă ca o pâlnie între
peretele cavităţii pelviene şi rectul de care aderă. Este construită din ridicătorul anal şi muşchiul
ischiococcigian, cuprinşi între foiţele superioară şi inferioară ale diafragmei pelviene.

4. Perețtii canalul inghinal:

Pereţi. Simplificat, canalului i se disting patru pereţi:

Peretele anterior, aponevrotic, foarte rezistent, este constituit din aponevroza oblicului extern. Este peretele
prin care se abordează chirurgical, canalul inghinal.
Peretele inferior, ligamentos, este format din jgheabul ligamentului inghinal. Acest perete se utilizează la
refacerea peretelui abdominal în operaţiile pentru herniile inghinale.
Peretele superior, musculos, este alcătuit din marginea inferioară liberă a oblicului intern şi transversului
abdominal. Este deasemenea utilizat pentru reconstrucţia peretelui abdominal în cura chirurgicală a
herniilor inghinale
Peretele posterior, membranos este format din fascia transversală. Este peretele cel mai subţire, al
canalului inghinal cu rol decisiv în mecanismul producerii herniilor inghinale indirecte. Acest perete
corespunzător gropiţei inghinale mediale (Fossa inguinalis medialis), situat medial de plica epigastrică,
între ligamentul interfoveolar şi tendonul conjunct, reprezintă deasemenea un teritoriu slab rezistent al
canalului inghinal. Este locul de formare al herniilor inghinale directe, acestea nu pătrund în canalul
inghinal.

5.Nivelul bifurcației aortei abdominale:

Arterele iliace commune Rezultă, din bifurcarea aortei abdominale în unghi de 60-70°, înaintea marginii
inferioare a vertebrei L4. Se dirijează oblic,în jos şi lateral, fără să emită colaterale. Înaintea articulaţiei
sacroiliace se bifurcă, în ramurile terminale, iliacă externă şi internă.
Bilet nr. 2

1. Vascularizarea plamanului

Vascularizarea nutritiva: venele bronhice, arterele bronhice

Vascularizatia functionala: A. pulmonalis dextra si sinistra

Venele pulmonare

Plamanul drept: superior Bronhia principala

mijloc A pulmonara

inferior Vena pulmonara

Plamanul stang: superior A pulmonara

mijloc Bronhia principala

inferior Vena pulmonara

2.Trunchiul celiac descriere : origine, nivel, componenta

Se desprinde de pe fata anterioara a aortei , imediat sub orificiul diaphragmatic la nivelul discului intervertebral Th12-L1,
corespunzator marginii superioare a corpului pancreatic.

Din trifurcarea sa rezulta :

 A. gastrica sinistria
 A. hepatica communis
o A. hepatica propria
o A. gastroduodenalis
 A. gastroomentalis dextra
 A. pancreaticoduodenalis superior
 A. lienalis
o A. gastroomentalis sinistra

3. Linia terminală a bazinului definitie

Linia terminală este linia care se împarte bazinul în două părți : o parte sup. și inf. :

 Cavitatea pelviană corespunde părții situate dedesuptul LINIEI TERMINALE denumită bazinul adevărat , inferior,
mic.
 Partea ce se află deasupra acestei limite reprezintă bazinul fals, superior, mare.

4. Orificiul Winslow limite:

Se afla in BURSA OMENTALA

 ant: omentum mic

 post: peritoneul parietal
 inf: mezocolonul transvers
 spre stg : lig. gastrosplenicum, lig. phrenosplenicum

5. Spatiul intervascular inter-aortico-cav definite si continut

Se afla in partea superioara a retroperitoneului intre vena cava inferioara si aorta abdominala – cuprinde lobul Spiegel,
ganglionul celiac si stalpul medial drep al diafragmei
Bilet nr. 3
1. Orificiile diafragmului si nivel topografic si constitutie
Orificiul venei cave inferioare (Ostium venae cavae inferior) străbate diafragmul împreună cu o ramură a nervului frenic drept. Inelul
ostial, având o structură tendinoasă, inextensibilă, debitul circulator al venei nu este influenţat de mişcările diafragmei
Fasciculele mesculare de pe cele două părţi se încrucişează pe linia mediană, rezultând un orificiu inferior (Hiatus aorticus) pentru
aortă şi canalul toracic, şi altul superior (Hiatus oesophageus) prin care trece esofagul şi nervii vagi.
Orificiul aortic fiind un inel tendinos, aproape rigid, contractile diafragmei nu influenţează lumenul aortei şi al canalului toracic, fapt
important în dinamica circulatorie. Orificiul esofagian, dispus în plan oblic şi limitat de fascicule musculare groase, formează înjurul
esofagului un adevărat canal muscular, de 1 cm lungime
CONSTITUTIE:Arterele regiunii diafragmatice pleacă din aorta toracică şi abdominală, deasupra şi dedesubtul orificiului aortic
(Aa.phrenicae superiores et a. phrenica inferior).Venele însoţesc câte două artere omonime, fiind tributare venelor azygos, mamarei
interne şi venei cave inferioare. Limfaticele împânzesc faţa superioară şi inferioară a regiunii, ducând din segmentul anterior la nodulii
limfatici sternali, din zona laterală la nodulii limfatici intercostali, iar din cea posterioară la nodulii limfatici mediastinali posteriori.Inervaţia
difragmei este asigurată de nervii frenici, care provin din plexul cervical (C3-5) şi ajung la diafragm în apropierea orificiului venei cave
inferioare (cel drept) respectiv mai lateral şi ventral (cel stâng)
La adult în expiraţie, cupola diafragmatică dreaptă se proiectează în spaţiul intercostal al 4-lea, coborând în spaţiul al 5-lea în inspiraţia
obişnuită. Cea stângă, situată mai jos, pendulează între coasta a 5-a şi a 7-a la copii, se situează cu 1-2 spaţii mai cranial, iar la bătrâni
cu două spaţii mai caudal decât la adult, poziţie condiţionată de coborârea cutiei şi a viscerelor toracale. Faţa superioară a regiunii
diafragmatice vine în raport cu pericardul, de care aderă puternic de foliola anterioară, iar lateral cu pleura şi baza plămânilor. Aceştia
din urmă coboară însă până la linia de inserţie a diafragmei. Astfel între peretele costal şi diafragmă se formează unghiul costo-
diafragmatic, tapetat de pleură. Faţa inferioară a regiunii diafragmatice vine în contact cu o serie de organe din etajul supramezocolic,
cum ar fi: ficatul, splina, stomacul, cei doi rinichi şi suprarenalele. Scheletotopia orificiilor diafragmatice:
Hiatus venae cavae Th 9
Hiatus oesophageus Th 9-10
Hiatus aorticus Th 12
2. Unde se afla diverticulul Meckel si semnificatia clinica
Jejunul şi ileonul sunt constituite din 15-16 segmente (anse intestinale) în formă de semicerc, cele superioare fiind orientate în sens
orizontal, iar cele inferioare în sens vertical, paralel cu coloana vertebrală. Acestea sunt legate de peretele abdominal posterior prin
mezenter, fapt ce conferă anselor intestinale o mobilitate deosebită,în special în porţiunea intermediară a intestinului mezenterial 169
prevăzut cu un fald mezenterial mai lung. În proporţie de 2% a cazurilor, la 50-70 cm de joncţiunea ileocecală, pe ileon poate să apară
o evaginaţie în formă de sac ("diverticulul Meckel") reprezentând vestigial canalului omfaloenteric neobliterat din viaţa embrionară.
Importanţa sa practică rezidă în faptul că poate fi sediul unor procese inflamatorii simulând o apendicită, sau poate provoca uneori un
sindrom de ocluzie intestinală.
3. Definiti diafragma urogenitala
Diafragma urogenitală (Diafragma urogenitalis) alcătuieşte partea anterioară a planşeului pelvian, completând zona neacoperită de
diafragma pelviană. Se situează aproape orizontal, într-un plan mai inferior ca diafragma pelviană, fiind unită cu acesta prin centrul
tendinos al perineului. Obturează fanta urogenitală a diafragmei pelviene şi este găurită de uretră. Marginea sa anterioară delimitează
cu simfizia pubiană „spaţiul preuretral”, prin care se strecoară vena dorsală a penisului. Diafragma urogenitală este formată de
muşchiul transvers profund al perineului, cuprins între lama superioară şi inferioară a fasciei omonime. Lama inferioară, mai groasă,
este menţionată şi sub denumirea de „aponevroza lui Carcassonne”. Anterior lamele depăşesc marginea muşchiului, formând
„ligamentul transvers al perineului” (ligamentul preuretral al lui Henle). Perineul anterior conţine două spaţii interfasciale, sau
„perineale”, pe care le descriem mai jos împreună cu conţinutul lor
4. Recesurile bursei omentale
---->220-as oldal
5. Topografia bazinului la barbat si femeie
barbat: loja rectela, loja vezico genitala (vezica urinara, ureterul pelvian, prostata, vezica seminala, portiunea pelviana a canalului
deferent)
femeie: loja rectala, loja vezicala (vezica urinara, ureterul pelvian), loja genitala (uterul, ovarul, trompa uterina, vaginul)
ez kb 20 oldal a konyvbol..
Bilet nr. 4

Orificiile diafragmatice si continut

-Orificul venei cave inferioare (Ostium venae cavae inferior), strabate diafragmul impreuna cu o ramura a
nervului frenic drept
-L1-3 orificiu inferior ( Hiatus aorticus) aorta si canalul thoracic,
-superior( Hiatus oesophagus) prin care trece esofagul si nervii vagi

Linea semilunaris Spiegel

M. transversus abdominis

Fibrele musculoaponevrotice au un traicet transversal. Limita dintre portiunea carnoasa si cea aponevrotica a
muschiului se contureaza printr-o linie curba, cu convexitatea situata lateral, numita linia semilunara a lui
Spiegel (Linea semilunaris)

Septurile interviscelare pelvine

-Septurile interviscelare apar ca lame conjuctive dense, intercalate frontal intre organelle pelviene. La acestea
se adauga doua fascii, cu rol de chinga in sustinerea viscelerol pelvine –fascia umbilicoprevezicala- a lui
Testut, situate in spatiul retro pubian, si “fascia retrorectala”a lui Th. Ionescu, intercalate intre sacru si rect. La
barbat se distinge septul rectovezical (Septum rectovesicale) asezat intre portiunea subperitoneala a rectului si
vezica urinara. O subdiviziune a acesteia este “fascia prostatoperitoneala” a lui Denonvilliers, separa rectul de
veziculele seminale si prostate. La femeie (Septum rectovaginale), perete despartitor intre rect si vagin

Peretii bursei omentale

-Anterior este limitata de peretele posterior al stomacului si de ligamentul gastrosplenic

-in jos bursa omentala depaseste marea curbura a stomacului avand ca limita anterioara ligamentul gastrocolic

-Peretele posterior al bursei este alcatuit de peritoneul parietal posterior asternut pe fata anterioara a
peritoneul parietal posterior asternut pe fata anterioara a pancreasului, respectiv de ligamentele frenogastric si
frenosplenic

Ligamentele ficatului
Ligamentul falciform (Ligamentul falciforme) se intinde intre fata anterioara a peretului abdominal
supraumbilical si cupola diafragmatica si fata diafragmatica a ficatului, formata din doua foite peritoneale
marcand limita dintre lobul drept

-Ligamentul coronar ( Ligamentum coronarium) continua ligamentul falciform pe suprafata superoposterioara a

fetei diafragmatice , (Ligamentum triangulare dextrum et sinistrum)

-pe suprafata anterioara a rinichiului ca ligament hepatorenal (Ligamentum hepatorenal)

-Omentul mic (Omentum minus) intins intre hilul hepatic si curbura mica a stomacului respective partea
superioara a duodenului divizat in ligament hepatoduodenal si hepatogastric
Bilet nr. 5

1. Artera coronară stângă (pg. 95)

Artera coronară stg. Își trage originea din buzunărașul stg. al valvei aortei, se situază între triunghiul pulmonar și urchiușa stg. și după
un scurt traiect se divide în două ramuri:

- Ramura interventriculară ant.

- Ramura circumflexă

R. interventriculară ant. coboară în șanțul omonim până la incisura apicis cordis, unde virează pe fața diafragmatică a inimii.

R. circumflexă urmează șanțul coronar, ocolește baza ventricului stg. coborând apoi pe fața posterioară a acestuia.

A. coronară stg. irigă:

 Atriul stg.
 Partea sup. septului interatrial
 Ventriculul stg.
 Septul interventricular
 Mușchi papilar ant. al valvei tricuspidale

(Ramurile primare ale arterelor coronare așezate în țesut grăsos subepicardic, emite ramuri secundare, ce se înfundă în miocard.
Din aceste ramuri secundare se desprind ramuri terțiare și cuaternare situate subendocardic.)

2. Punctul Cannon-Bohm ( pg. 210)

Inervația vegetativă parasimapatica a organelor peritoneale este asigurată de ramuri parasimpatice din vag și parasimpaticul pelvin.

Teritoriul aferent vagului se termină la arcada provenită din artera colică mijlocie. De aici în jos inervația parasimpatică este preluată de
parasimpaticul pelvin. Locul de tranziție a celor două zone cu inervție parasimpatică diferită corespunde pe colon punctului Cannon-
Bohm situat la nivelul arcadei Riolan.

Datorită faptul că artera colică mijlocie uneori lipsește sau are o distribuție mai limitată, poziția punctului Cannon-Bohm în raport cu
configurația arcadelor paracolice stg. formate din a. mezenterică sup. și inf.

3. Zonele conjuctive periviscerale pelvine (enumerare) ( pg.268)

Zonele conjuctive periviscerale formeză în jurul organelor pelvine câte un manson fibros (rostos huvely) denumit în raport cu organul
respectiv:

 Paracistium la vezica urinară

 Paracolpium la vagin
 Paraproctium la rect
 Parametrium la uter

4. Spațiul triunghiular Labbe. ( pg. 161)

Peretele anterior al stomacului se proiectează în epigastrul și hipocondrul stâng, partea sa dreaptă fiind acoperită de lobul stâng și
lobul pătrat al ficatului.

Aria neacoperită a peretului anterior vine în raport direct cu peretele abdominal, configurând triunghiul Labbe . Limitat:

 la stâng de arcul costal stg.

 la dreapta de marginea inf. a ficatului
 inferior de linia orizontală inconstantă ce unește cartilajele costale al 9-lea
drept și stâng

5. Unghiul venos Pirogov (nem talaltam a konyvbe , netes forras)

Vena cava superioară colectează sângele de la cap, gât, membrele superioare și torace, prin cele două trunchiuri brahiocefal venoase,
drept si stâng, care sunt formate la rândul lor din vena jugulară internă si vena subclaviculară. La acest nivel, in unghiul venos (Pirogov)
din stangă, se varsă canalul toracic.
Bilet nr.6

1.Venele inimii

Cea mai mare parte (circa 60 %) a sângelui venos al inimii este colectată de sinusul coronar (Sinus coronarius) care primeşte
următoarele afluenţe:

-V.cordis magna
-V.posterior ventriculi sinistri
-V.obliqua atrii sinistri ("vena Marshall")
-Vv.cordis media
-Vv.cordis parva

Restul (circa 40%) curg direct în cavităţile inimii, prin: vv.cordis anteriores şi vv.cordis minimae.

2. Punctul critic Sudeck

Ultima arteră sigmoidiană se anastomozează cu Artera hemoroidală sau rectală superioară (ramura terminală a mezentericei
inferioare), deasupra căreia artera rectală superioară poate fi ligaturată fără riscul de a compromite circulaţia rectului în procedeele de
amputaţie a acestuia.

3. Fosa ischiorectală- desceiere

Situate pe ambele părți ale rectului perineal, are ca limite:
-inferior: planul de acoperire al perineului posterior;
-medial: faţa inferioară a diafragmei pelviene, sfincterul striat al anusului şi rafeul anococcigian;
-lateral: muşchiul obturator intern acoperit de fascia sa.
-anterior: se continuă până la osul pubis între marginile de contact ale celor două diafragme (urogenital și pelvian)
posterior: se prelungeşte până la spina ischiadică între diafragma pelviană şi muşchiul marele fesier.(M. gluteus maximus)
Conţine un ţesut adipos abundent (Corpus adiposum fossae ischiorectalis) compartimentat de trabecule fibroase în lobuli grăsoşi. Pe
faţa sa laterală, în dedublarea fasciei obturatorului intern, se situează canalul Alcock (Canalis pudendalis) care conține artera, vena şi
nervul ruşinos(pudenda).

4 Regiunile anatomo-clinice ale peretelui abdominal

Abdomenul este împărţit în regiuni cu ajutorul liniilor convenţionale:
 Linia xifosternală, trece transversal la nivelul joncţiunii xifo-sternale la înălţimea vertebrei Th9.
 Linia subcostală trece prin punctele cele mai inferioare ale rebordurilor costale la înălţimea vertebrei L3.
 Linia supracristală trece peste cele mai ridicate puncte ale crestei iliace la înălţimea vertebrei L4.
 Linile pararectale sunt trasate longitudinal în continuarea liniei medioclaviculare, proiectată jos la mijlocul ligamentului inghinal.
Cele trei linii orizontale împart abdomenul în trei etaje, care la rândul lor sunt împărţite prin liniile pararectale în câte trei regiuni, total
delimitându-se 9 regiuni anatomo-clinice:
 Etajul abdominal superior:
 regiunea epigastrică (R.epigastrica) sau epigastrul (Epigastrum).
 regiunea hipocondrului dreaptă (R.hypochondrica dextra) sau hipocondrul drept.
 regiunea hipocondrului stângă (R.hypochondrica sinistra) sau hipocondrul stâng.
 Etajul abdominal mijlociu:
 regiunea ombilicală (R.umbilicalis) sau mezogastrum (Mezogastrium).
 regiunea laterală dreaptă (R.lateralis dextra) sau flancul drept.
 regiunea laterală stângă (R.lateralis sinistra) sau flancul stâng.
 Etajul abdominal inferior:
 regiunea pubiană (R.pubica) sau hipogastrul (Hipogastrium).
 regiunea inghinală dreaptă (R.inguinalis dextra).
 regiunea inghinală stângă (R.inguinalis sinistra).
5. Distribuția elementelor anatomice la nivelul pedicului renal-porțiune extrahilară
Pediculul renal se compune din bazinet, vasele renale, limfatice şi nervi, prezentând numeroase variaţii ca emergenţă, formă şi
distribuţie.
Pediculul renal se împarte în două porţiuni: - extrahilară şi hilară. Porţiunea extrahilară este alcătuită din pediculul "vasculo-nervos"
şi "excretor".
Obişnuit elementele pedicululul renal se află în următoarea ordine:
- în sens antero-posterior: vena, artera şi bazinetul
- în sens supero-inferior: artera, vena şi bazinetul.
Conține numeroase vase limfatice şi plexuri vegetative, în textura cărora se găsesc noduli limfatici şi ganglioni simpatici.
Prin intermediul lamei Treitz aceste formaţiuni sunt acoperite la dreapta de capul pancreasului, la stânga de coada lui.
Scheletotopic pediculul renal se proiectează pe apofiza costiformă a vertebrei L1. Intrucât radiologic tot aici se reflectă şi vezicula
biliară, calculii bazinetului renal drept pot fi confundaţi uneori cu calculii biliari.
 Bilet nr. 7
1. Nervii inimii:
 Nervii simpatici, denumiţi şi "nervi cardioacceleratori" (Nn.accelerantes) provin din partea cervicală a trunchiului simpatic şi din ganglionul
stelat (N.cardiacus superior, medius şi inferior). Aceştia măresc automatismul şi contractilitatea cardiacă, favorizând consumul de energie al
miocardului.  Nervii parasimpatici se desprind direct din vag (Rr.cardiaci cervicales superiores sau nervul depresor) şi din nervul laringian
recurent (Rr. cardiaci cervicales inferiores). Cunoscuţi şi sub denumirea de "nervi cardiomoderatori", prelungesc perioada de repaus a
muşchiului cardiac, favorizând schimburile metabolice, care stau la baza funcţiilor de refacere energetică şi de sinteză ale miocardului. 
Filetele vegetative mixte formează o bogată reţea pe faţa anterioară şi posterioară a arcului aortei (plexus cardiacus) în care sunt intercalaţi şi
ganglioni vegetativi (Ganglia cardiaca). Din acest plex şi ganglioni iau naştere fibrele nervoase, ce însoţesc arterele coronare (Plexus
coronarius cordis anterior şi posterior) distribuindu-se la vasele inimii, miocard şi la sistemul excitoconductor (ultimele fiind în majoritate de
natură parasimpatică).

2.  Artera splenică (A.lienalis), cea mai voluminoasă ramură a trunchiului celiac, virează la stânga de-a lungul marginii superioarea
pancreasului, descriind mai multe flexuozităţi. Trece apoi pe faţa anterioară, a cozii pancreasului şi prin intermediul ligamentului pancreatico-
splenic ajunge la hilul splinei unde se divide în 4-8 ramuri terminale. Emite un mare număr de colaterale a căror importanţă rezidă în faptul că
participă la edificarea unor căi anastomotice, cunoscute sub denumirea de "sistemul extrasplenic" cercul arterial al curburii mari, calea
omentală prin epiplonul mare, anastomozele transpancreatice. Pe traiect emite următoarele ramuri: - Artera gastro-omentalis/epiploică stângă
(A.gastroepiploica sinistra) ce se separă înainte de diviziunea arterei splenice în ramurile sale terminale. Intra în ligamentul gastrosplenic şi
între foiţele epiplonului mare, cotind apoi la dreapta, cam la 1- 2 cm de curbura mare a stomacului. Vascularizează stomacul şi jumătatea
stângă a epiplonului mare (Rr.epiploici), anastomozând larg cu omoloaga sa dreaptă formând cercul arterial al marii curburi gastrice. - Arterele
gastrice scurte (Aa.gastricae breves) în număr de 4-6, străbat ligamentul gastrosplenic, vascularizând zona limitată a marii tuberozităţi. -
Ramurile pancreatice (Rr.pancreatici), desprinse de pe toată lungimea arterei splenice, irigă corpul şi coada pancreasului. În contextul acestui
grup se disting mai multe artere, mai importantă fiind artera pancreatică mare (A.pancreatica magna) care poate avea ca punct de plecare
artera splenică sau mezenterică superioară.
 Artera lienală (A.lienalis) -cea de a treia ramură a trunchiului celiac- ia direcţia stângă de-a lungul marginii superioare a corpului şi cozii
pancreasului în care sapă un şanţ. La vîrstnici prezintă un traiect şerpuit şi întreţine relaţii intime cu ţesutul glandular.
Venele sunt reprezentate de afluenţele venoase mari,situate în hil înapoia ramurilor arteriale,fuzionând în vena lienală (V.lienalis), mai
rectilinie de cât artera,care urmează o direcţie transversală pe faţa posterioară a pancreasului.
Vena splenică (V.lienalis) ia naştere din 4-8 ramuri,care în apropierea hilului splenic se unesc într-un vas comun. Are acelaşi traiect ca artera,
situându-se inferior de aceasta. Intersectează pe dinainte originea arterei mezenterice superioare, unindu-se apoi cu vena mezenterică
superioară. Primeşte: vena mezenterică inferioară (V.mesenterica inferior) care deasupra unghiului duodenojejunal trece înapoia
pancreasului, drenând sângele colonului stâng (V.colica sinistra, Vv.sigmoideae, V.rectalis superior). La acestea se adaugă venele din
teritoriul de distribuţie a arterei splenice (V.gastroepiploica sinistra, Vv.gastricae breves, Vv.pancreaticae).

3. Porţiunea extrapelviană a fasciei obturatorii, plasată sub arcul tendinos al ridicătorului anal. Prin dedublarea sa inferioară, numita “canalul
Alcock”(Canalis pudendalis), trec nervul şi vasele ruşinoase.

4. TOPOGRAFIA PERETELUI ABDOMINAL Din punct de vedere topografic, abdomenul este împărţit în mai multe regiuni. Modul în care
peretele abdominal este divizat în regiuni, diferă însă în raport cu necesităţile practice clinice şi chirurgicale. Astfel vom prezenta atât regiunile
anatomo-clinice ale peretelui abdominal, cât şi regiunile anatomo-topografice. Subliniem faptul, că prin împărţirea anatomo-clinică a peretelui
abdominal, rezultă un număr mai mare de regiuni, necesare pentru localizarea precisă atât al unui teritoriu pe peretele abdominal, cât şi al
raportării proiecţiei organelor intraabdominale, atât sub aspect normal cât şi patologic. Prin diviziunea anatomo-topografică în regiuni a
peretelui abdominal, rezultă un număr mai mic de regiuni, luându-se în considerare particularităţile structurale unitare existente la nivelul
acestora. Regiunea anatomo-topografică se conturează astfel ca o entitate atât sub aspect structural, cât şi din punctul de vedere al actului
chirurgical. Regiunile anatomo-clinice ale peretelui abdominal sunt oficializate în PNA, fiind considerate regiunile abdomenului (Regiones
abdominis). În această diviziune se ia în consideraţie proiecţia la suprafaţă a cavităţii abdominale; deci regiunile clinice cuprind şi teritoriul
„toraco-abdominal” al peretelui toracic. Liniile convenţionale cu ajutorul cărora abdomenul este împărţit în regiuni sunt următoarele:  Linia
xifosternală, trece transversal la nivelul joncţiunii xifo-sternale. Corespunde în mare, proiecţiei pe peretele toracic anterior al diafragmei.
Planul xifosternal plasat la acest nivel, corespunde vertebrei D9.  Linia subcostală trece prin punctele cele mai inferioare ale rebordurilor
costale. Planul subcostal corespunzător acestei linii, posterior se află la înălţimea vertebrei L3.  Linia supracristală trece peste cele mai
ridicate puncte ale crestei iliace. Planul supracristal, posterior corespunde vertebrei L4.  Linia pararectală este trasă longitudinal la marginea
externă a dreptului abdominal. Se află în continuarea liniei medioclaviculare, proiectată jos la mijlocul ligamentului inghinal. Cele trei linii
orizontale împart abdomenul în trei etaje, care la rândul lor sunt împărţite prin liniile pararectale în câte trei regiuni, total delimitându-se 9
regiuni anatomo-clinice. La nivelul fiecărui etaj abdominal se delimitează o regiune mediană impară şi două regiuni antero-laterale simetrice,
în felul următor:  Etajul abdominal superior:  regiunea epigastrică (R.epigastrica) sau epigastrul (Epigastrum).  regiunea hipocondrului
dreaptă (R.hypochondrica dextra) sau hipocondrul drept.  regiunea hipocondrului stângă (R.hypochondrica sinistra) sau hipocondrul stâng. 
Etajul abdominal mijlociu:  regiunea ombilicală (R.umbilicalis) sau mezogastrum (Mezogastrium).  regiunea laterală dreaptă (R.lateralis
dextra) sau flancul drept.  regiunea laterală stângă (R.lateralis sinistra) sau flancul stâng.  Etajul abdominal inferior:  regiunea pubiană
(R.pubica) sau hipogastrul (Hipogastrium).  regiunea inghinală dreaptă (R.inguinalis dextra).  regiunea inghinală stângă (R.inguinalis
sinistra). Regiunile anatomo-topografice ale peretelui antero-lateral a abdomenului, considerate şi ca regiuni chirurgicale sunt următoarele: 
Regiunea sterno-costo-pubiană (regiunea mediană a abdomenuluiR.abdominis mediana), este o regiune mediană extinsă impară, care
conţine epigastrul, mezogastrul şi hipogastrul, deci corespunde acestor trei regiuni clinice, în care structura stratigrafică este unitară (teaca
drepţilor, linia albă).  Regiunea ombilicală, este o mică regiune de referinţă situată corespunzător ombilicului. Nu are omolog în regiunile
anatomo-clinice. Regiunea ombilicală din împărţirea clinică este mai extinsă şi corespunde mezogastrului, pe cât sub aspect topografic
cuprinde o zonă foarte restrânsă, dar diferită din punct de vedere embriologic şi structural de celelalte părţi ale abdomenului, şi cu o
importanţă practică chirurgicală mare.  Regiunea costoiliacă (R.costo-iliaca), simetrică, ocupă partea anterolaterală a peretelui abdominal,
situată între creata iliacă şi rebordurilecostale. Această regiune corespunde regiunii laterale din împărţirea clinică.  Regiunea inghinală
(R.inguinalis), simetrică, situată inferior şi lateral, corespunde regiunii anatomo-clinice omonime. În cele ce urmează vom descrie regiunile
peretelui antero-lateral abdominal, luând în considerare diviziunea anatomo-topografică şi chirurgicală.
 5.Triunghiul lui Scarpa ?

Bilet nr. 8

Inervația plămânului

Filetele vegetative ale plămânilor la nivelul pediculului pulmonar se grupează într-un plex anterior şi posterior, conţinând fibre
parasimpatice din vag şi simpatice din ganglionii simpatici Th 2-5. Pătrunzând prin hil, plexurile vegetative se orientează după
traiectul arborizaţiei bronhice, alcătuind plexuri intramurale, care împreună cu microganglionii situaţi pe parcursul lor asigură
inervaţia pediculilor bronhovasculari din plămâni. Vagul are o acţiune preponderent bronhoconstrictoare, cât timp simpaticul
exercită o acţiune bronhorelaxatoare, reglând totodată şi calibrul vaselor.

Anastomozele cavo-cavale, se realizează între afluenţii sistemului venos cav superior şi inferior. Aceste
anastomoze se situează atât la nivelul venelor superficiale, cât şi în profunzimea peretelui abdominal.
Superficial, în stratul subcutanat, între venele superficiale extrinsece ale peretelui toracic, care aparţin teritoriului
venei cave superioare şi venele superficiale ale peretelui abdominal- ramuri tributare ale sistemului cav inferior,
există o bogată reţea anastomotică toraco-abdominală. În obstrucţia trunchiului venos principal cav superior sau
inferior, aceste vene se dilată foarte accentuat. În raport cu locul obstacolului, existând diferite tipuri de circulaţie
venoasă colaterală.

Profund, se realizează anastomoze venoase între venele epigastrice superioare şi inferioare, respectiv
anastomoza venelor lombare, cu vena cavă inferioară pe de o parte şi venele lombare ascendente pe de altă
parte, care reprezintă deasemenea o circulaţie colaterală cavo-cavală.

Ligamentul lui Carcassone

Fasciile diafragmei urogenitale, situate in perineul anterior, sunt alcătuite din două lame şi anume :

(Cea superioară (Fascia diaphragmatis urogenitalis superior) acoperă faţa superioară a muşchiului transvers
profund al perineului şi sfincterul extern al uretrei;)

Cea inferioară (Fascia diaphragmatis urogenitalis inferior, Membrana perinei), mai rezistentă numită şi “ligamentul lui
Carcassone“, se află sub muşchii amintiţi (muşchiului transvers profund al perineului şi sfincterul extern al uretrei). Amândouă
au formă triunghiulară, se prind lateral de marginea internă a ramurilor ischiopubiene. Anterior se unesc înaintea muşchiului,
formând sub simfiza pubiană “ligamentul transvers al perineului” sau preuretal (Lig. transversus perinei). Posterior se
contopesc în centrul tendinos al perineului. Cele două fascii perforate de uretră, vagin şi arterele bulbului sunt cuprinse în
spaţiu (Spatium perinei profundum) ce se va descrie la capitolul de topografie.

Triunghiul Petit

Planul muscular al regiunii, împreună cu unii muşchi ai spatelui cu care se învecinează, alcătuieşte două spaţii
intermusculare suprapuse, care reprezintă o zonă de slabă rezistenţă a peretelui abdominal, fiind sediul herniilor
lombare. Aceste două spaţii intermusculare sunt:

Triunghiul lombar al lui Petit (Trigonum lumbale) situat superficial, delimitat:

 anterior: marginea posterioară a oblicului extern

 posterior: marele dorsal, marginea externă
 inferior: creasta iliacă

Triunghiul are o înălţime şi o bază de 2-4 cm, putând însă lipsi, dacă marginile celor doi muşchi se apropie

Rolul mezenterului și linia de inserție

Mezenterul (Mesenterium) care susţine întregul conglomerat intestinal, leagă cele două puncte fixe ale
intestinului subţire, inserându-se pe peretele abdominal posterior prin rădăcina sa (Radix mesenterii) de-a
lungul unei linii care porneşte de la flancul stâng al vertebrei L 2, unghiul duodenojejunal şi coboară oblic
spre dreapta până la articulaţia sacroiliacă sau fosa iliacă. Pe parcurs intersectează ventral limita dintre
porţiunea orizontală şi ascendentă a duodenului, descinde pe flancul drept al aortei până în apropierea
bifurcaţiei sale, întretăind apoi vena cavă inferioară, vena iliacă comună şi ureterul drept. Lungimea
mezenterului creşte progresiv, atingând maximul de 25 cm la o distanţă de circa 3 m de unghiul
duodenojejunal. În grosimea lui Mezenterul are rol mecanic de susţinere şi rol trofic, nutritiv, deoarece în
ţesutul conjunctiv aflat între foiţele lui găsim arterele jejunale şi ileale, desprinse de pe flancul stâng al
arterei mezenterice superioare, şi artera ileoceco-apendiculară care ţinteşte locul de joncţiune a ultimei
anse ileale cu cecul. Venele omonime, tributare sistemului venos port, limfaticele şi plexurile vegetative
 eşalonate de-a lungul arterei mezenterice superioare, reprezintă elementele ansamblate de cele două foiţe
ale mezenterului.

Bilet nr. 9

1.Vascularizaţia plămânului: Circulaţia sanguină a plămânilor este asigurată pe de o parte unui sistem de nutriţie (Vasa privata), care asigură necesităţile
metabolice ale ţesuturilor pulmonare, iar pe de altă parte unui sistem funcţional (Vasa publica) subordonat funcţiei respiratorii.  Vascularizaţia de nutriţie este dată
de ramurile bronşice (Rr. bronchiales) ale aortei toracice, care pătrund prin hil, însoţind bronhiile şi asigurînd vascularizaţia plămânilor pînă la nivelul bronhiolelor
respiratorii. Sângele venos al sistemului nutritiv este colectat de venele bronhice (Vv. bronchiales) în număr de 2-3 pentru fiecare plămân, tributare venelor azigos
şi hemiazigos.  Vascularizaţia funcţională este asigurată de trunchiul pulmonar, prin arterele pulmonare. Artera pulmonară dreaptă (A.pulmonalis dextra), aproape
de două ori mai lungă şi ceva mai voluminoasă ca cea stângă, trece pe sub arcul aortei, intră în hilul pulmonar înaintea bronhiei principale, unde se divide în două
ramuri mari (superioară şi inferioară). Cea superioară emite arterele segmentare ale lobului superior, iar cea inferioară se distribuie întâi lobilor mijlociu şi inferior,
apoi segmentelor corespunzătoare. Artera pulmonară stângă (A. pulmonalis sinistra), mai scurtă şi mai puţin voluminoasă ca cea dreaptă, încrucişează aproape
perpendicular faţa anterioară a bronhiei principale din stângă pătrunde în hilul pulmonar şi înscrie un arc,din convexitatea căruia se nasc ramurile segmentare ale
lobului superior, iar mai jos colateralele care irigă "lingula" şi ramurile segmentare ale lobului inferior. Ramificaţiile terminale ale arterelor pulmonare se distribuie
reţelei capilare perialveolare, la nivelul căreia se petrec schimburile de gaze.  Venele pulmonare colectează sângele oxigenat din reţeaua capilară a lobulilor,
formând venele perilobulare şi intersegmentare, din unirea cărora rezultă venele pulmonare (Vv. pulmonales), câte două pentru fiecare plămân.

2.Trunchiul celiac: Trunchiul celiac (Truncus coeliacus). Constituie sursa primară de vascularizaţie a grupului de organe hepato-gastro-splenic. Din trifurcarea sa
rezultă arterele: gastrică stângă, hepatică comună şi splenică. Nu rareori însă originea uneia din ramurile amintite se transpu- ne direct pe aorta,trunchiul celiac
devenind astfel hepato-splenic,hepato- gastric sau gastro-splenic.  Artera gastrica stângă (A.gastrica sinistra), denumită şi "coronara stomahică", este ramura cea
mai subţire a trunchiului celiac. Iniţial are un traiect ascendent spre stânga, apoi se încurbează în jos şi înainte ridicând peritoneul parietal posterior într-un pliu
(Plica gastropancreatica) care desparte vestibulul de cavitatea propriu- zisă a sacului epiploic. Ajunge la stomac cu câţiva cm mai jos de cardia şi după un traiect
scurt- se împarte în doua ramuri terminale,care călătoresc pe versantul anterior şi posterior al curburii mici, anastomozând cu ramurile similare ale arterei gastrice
drepte. Vascularizează şi porţiunea abdominală a esofagului (Rr.oesophagei).  Artera hepatică comună (A.hepatica communis) menţionată şi ca "porţiunea
orizontală a arterei hepatice", este ramura cea mai groasă a trunchiului celiac. Se dirijează înainte şi la dreapta, urmărind marginea superioară a pancreasului,
înainte de a pătrunde în ligamentul hepatoduodenal se divide în artera hepatică proprie şi gastroduodenală. - Artera hepatica proprie (A.hepatica propria) sau
"porţiunea ascendentă a arterei hepatice", urcă pe flancul stâng al ligamentului hepatoduodenal, înaintea venei porte. La 1-2 cm sub hilul hepatic mai jos de
bifurcaţia venei porte se desparte în două ramuri: dreaptă (R.dexter) mai groasă şi stângă (R.sinister) mai subţire. Din ramura dreaptă se naşte artera cistică
(A.cystica) pentru vezica biliară, iar din porţiunea incipientă a hepaticei proprii, artera gastrică dreaptă (A.gastrica dextra) sau "pilorică", cu traiect recurent,
anastomozând pe curbura mică a stomacului cu omoloaga sa stângă. Din punct de vedere practic merită reţinut faptul că artera hepatică proprie -ca origine şi
traiect- este elementul cel mai inconstant al trunchiului celiac. În circa 10% din cazuri provine din mezenterică superioară, gastrică, stângă, sau artera renală.
Bifurcaţia terminală poate avea loc la orice nivel faţă de hilul hepatic; dispoziţia celor două ramuri terminale faţă de canalele biliare şi distribuţia lor intrahepatică
sunt de asemenea foarte variabile. Uneori jumătatea stângă a ficatului primeşte o arteră separată din gastrica stângă, în care caz ambele artere hepatice sunt
primordiale. Deosebit de susceptibilă la variaţii este artera cistică, care poate rezulta din orice ramură, a trunchiului celiac sau din mezenterică superioară. - Artera
gastroduodenală (A. gastroduodenalis), a doua ramură a arterei hepatice comune,coboară oblic şi încrucişează posterior prima porţiune a duodenului, unde emite
câteva ramuri retroduodenale (Aa.retroduodenales). Se divide în : 1.Artera gastroepiploică dreaptă (A.gastro- omentalis/epiploica dextra) plasată între foiţele
epiplonului mare, care urmăreşte curbura mare a stomacului anastomozând larg cu corespondentul său opus. Vascularizează stomacul şi jumătatea dreaptă a
epiplonului mare (Rr.epiploici). 2. Artera pancreaticoduodenală superioară (A.pancreaticoduodenalis superior), menţionată şi ca "artera supraduodenală", se
desprinde din gastroduodenală la marginea superioară a capului pancreatic. Şerpuieşte de-a lungul canalului coledoc, realizând cu omoloaga sa inferioară arcada
arterială duodeno-pancreatică. Dă ramuri duodenale şi pancreatice (Rr.duodenales et pancreatici) pentru jumătatea superi- oara a potcoavei duodenale şi capul
pancreasului.  Artera splenică (A.lienalis), cea mai voluminoasă ramură a trunchiului celiac, virează la stânga de-a lungul marginii superioare a pancreasului,
descriind mai multe flexuozităţi. Trece apoi pe faţa anterioară, a cozii pancreasului şi prin intermediul ligamentului pancreatico-splenic ajunge la hilul splinei unde
se divide în 4-8 ramuri terminale. Emite un mare număr de colaterale a căror importanţă rezidă în faptul că participă la edificarea unor căi anastomotice, cunoscute
sub denumirea de "sistemul extrasplenic" cercul arterial al curburii mari, calea omentală prin epiplonul mare, anastomozele transpancreatice. Pe traiect emite
următoarele ramuri: - Artera gastro-omentalis/epiploică stângă (A.gastroepiploica sinistra) ce se separă înainte de diviziunea arterei splenice în ramurile sale
terminale. Intra în ligamentul gastrosplenic şi între foiţele epiplonului mare, cotind apoi la dreapta, cam la 1- 2 cm de curbura mare a stomacului. Vascularizează
stomacul şi jumătatea stângă a epiplonului mare (Rr.epiploici), anastomozând larg cu omoloaga sa dreaptă formând cercul arterial al marii curburi gastrice. -
Arterele gastrice scurte (Aa.gastricae breves) în număr de 4-6, străbat ligamentul gastrosplenic, vascularizând zona limitată a marii tuberozităţi. - Ramurile
pancreatice (Rr.pancreatici), desprinse de pe toată lungimea arterei splenice, irigă corpul şi coada pancreasului. În contextul acestui grup se disting mai multe
artere, mai importantă fiind artera pancreatică mare (A.pancreatica magna) care poate avea ca punct de plecare artera splenică sau mezenterică superioar

3. Spaţiul perineal superficial şi profund la bărbat:  Spaţiul perineal superficial (Spatium perinei superficiale), figurând şi sub denumirea de „loja peniană”, se
situează între planul de acoperire şi diafragma urogenitală, extinzându-se lateral până la ramurile ischiopubiene. Conţine: bulbul penian, acoperit de muşchiul
bulbospongios, încorporând porţiunea respectivă a uretrei care-l străbate oblic în jos şi înainte; pedunculii corpilor cavernoţi, fixaţi de ramurile ischiopubiene,
îmbrăcaţi de muşchii ischiocavernoşi; canalele excretoare ale glandelor Cowper care pătrund în bulbul penian şi se deschid în uretră; vasele şi nervii destinaţi
organelor erectile.  Spaţiul perineal profund (Spatium perineale profundum), menţionat şi ca „spaţiul interfascial”, este cuprins de cele două lame fasciale ale
diafragmei urogenitale. Conţine: muşchiul transvers profund al perineului şi sfincterul striat al uretrei; partea membranoasă, cea mai fixă, a uretrei încorporată în
diafragma urogenitală; glandele Cowper plasate îndărătul uretrei membranoase, între fasciculele transversului profund; mănunchiul vasculo-nervos ruşinos intern,
situat medial de ramura ischiopubiană, care traversând acest teritoriu se îndreaptă spre spaţiul perineal superficial. Spaţiul superficial şi profund la femeie: Spaţiul
perineal superficial (Loja bulbo-clitoridiană) conţine bulbul vestibulului cuprins de muşchiul bulbocavernos şi cele două ramuri ale clitorisului, fixate de muşchii
ischiocavernoşi. Îndărătul bulbului se ascund glandele Bartholin. Spaţiul perineal profund încorporează uretra membranoasă, îmbrăţişată de sfincterul striat al
uretrei, şi vaginul care aderă strâns de planul musculo-facial al diafragmei urogenitale. De asemenea, este traversat de mănunchiul vasculo-nervos ruşinos intern,
din care se desprind ramuri pentru organele menţionate mai sus.

4. Patrulaterul, sau spaţiul lui Grynfeltt, situat sub triunghiul lombar, acoperit de acesta; are o formă patrulateră. Este delimitat de:  supero-intern: muşchiul dinţat
posterior inferior  supero-extern: marginea inferioară a coastei XII  medial: pătratul lombelor iar posterior de acesta muşchii spinali  infero-extern: marginea
posterioară a oblicului intern. Patrulaterul este acoperit interior de aponevroza posterioară de origine a transversului abdominal. Această aponevroză perforată de
ramurile vaselor şi nervilor lombari, are mici orificii, străbătute şi de mici paniculi adipoşi, realizând puncte vulnerabile ale regiunii costoiliace, pe unde se pot forma
herniile lombare. Vasele şi nervii profunzi ai regiunii, se găsesc în interstiţiul format de muşchiul oblic intern şi transversul abdominal. Ramuri din acestea
perforează păturile musculare distribuindu-se fiecărui strat muscular şi subcutisului.

5. Vena azigos (V.azygos), situată dorsal şi la dreapta de esofag, urmând aproape paralel flancul drept al aortei toracice, vine din spaţiul retroperitoneal ca o
continuare a venei lumbale ascendente (V.lumbalis ascendens), străbătând stâlpul medial al diafragmului împreună cu nervul splanhnic mare. Adună afluenţele
venoase din hemitoracele drept (Vv. intercostales posteriores IV - XI, V. intercostalis superior dextra, Vv. bronchiales, Vv. esophageae, Vv.mediastinales), face
apoi un cot, încalecă pediculul pulmonar drept în faţa vertebrei Th4 şi se varsă în vena cavă superioara,

Bilet nr. 10

1. Distribuția nervilor vagi față de esofag (supra și subdafragmatice)

Nervii provin din vag, constituind în jurul esofagului un plex bogat (Plexus oesophageus), în contextul căruia fibrele vagale se împletesc cu cele
simpatice, care provin din plexul aortic toracic şi trunchiul simpatic
.

2. Puctul critic Sudeck

Artera hemoroidală sau rectală superioară (A. rectalis superior), ramura ramura terminală a mesentericei inferioare, se îndreaptă vertical spre
partea superioară a rectului , formând conexiuni cu hemoroidala mijlocie, din iliaca internă. Descrierile calsice menționează la acest nivel “punctul critic a
lui Sudeck”, anastomoza arterei rectale superioare cu ultima arteră sigmoidiană sau „zona critică rectosigmoidiană”.

3. “Corona mortis” definiție

Ramura obturatorie (R.obturatorius), cea mai importantă ramură a arterei epigastrice inferioare, se anastomozează cu artera obturatorie. Câteodată
voluminoasă fiind, această ramură, poate fi considerată ca originea arterei obturatorie, care în acest caz apare ca ramura arterei iliace externe. Această
ramură anastomotică, plasată pe ligamentul lacunar, vine în raport cu orificiul intern al canalului femural. Lezând această arteră în operaţiile pentru
herniile femorale, şi hemostaza fiind dificilă, poate provoca hemoragii mortale, motiv pentru care a fost denumită „coroana morţii”.

4. Nervii peretelui abdominal

Inervaţia motorie şi sensitivă a peretelui abdominal este asigurată de ultimele şase perechi ale nervilor intercostali şi primele trei ramuri ale plexului
lombar. Trunchiurile nervoase se situează în grosimea peretelui în interstiţiul dintre oblicul intern şi transversul abdominal. Nervii intercostali VII-XII
(Nn.intercostales), denumiţi şi nervii intercosto – abdominali, părăsesc spaţiile intercostale, se situează pe peretele antero – lateral al abdomenului în
interstiţiul descris mai sus, perforează peretele posterior al tecii drepţilor, pătrunzând în teacă. Traiectul nervilor diferă în felul următor:

 Al VII şi VIII – lea nerv intercostal are un traiect arcuat corespunzător rebordurilor costale.
 Al IX-lea nerv, are un traiect orizontal, orientat deasupra ombilicului.
 Al X-XI-XII-lea nervi intercostal, au un traiect oblic descendent. Nervul X se îndreaptă spre ombilic, nervii Xi şi XII (numit subcostal)
inervează teritoriul inferior, pubian al peretelui abdominal. Ramurile nervilor intercosto-abdominali sunt:
 Ramuri musculare
 Ramurile cutanate laterale (Rr.cutanei lateralis)
 Ramurile cutanate anterioare (Rr.cutanei anteriores
 Ramuri sensitive profunde la peritoneul parietal

Plexul lombar cu primele sale trei ramuri, participă la complectarea inervaţiei motorie şi sensitive a peretelui abdominal în partea inferioară a acestuia.
Aceşti nervi vin în raport cu canalul inghinal, deci nu intră în teaca drepţilor.

 Nervul iliohipogastric (N.iliohypogastricus.

 Ramurile musculare sunt destinate muşchilor laterali ai abdomenului,
 Ramurile cutanate (R.cutaneus lateralis et anterior) inervează tegumentul părţii inferioare a peretelui abdominal
 Nervul ilioinghinal (N.ilioinguinalis):
 Ramuri musculare.
 Ramuri terminale sensitive (Nn.scrotales anteriores sau Nn.labiales anteriores)
 Nervul genito – femoral (N.genitofemoralis)
5. Regiunea prevertebrală sau mediană a retroperitoneului: Limite și conținut

Constituie culoarul de trecere a vaselor mari, limfaticelor şi nervilor din abdomen, spre mediastin şi bazin, fiind totodată, sediul de emergenţă a
formaţiunilor vasculare şi nervoase destinate cavităţii abdominale.

 Limite. Situată pe faţa anterioară, a vertebrelor Th12 – L5, îndărătul peritoneului parietal, este delimitată: superior diafragma. Inferioar
promontoriu Lateral două planuri parasagitale, tangente pe vârfurile apofizelor costiforme, trasează limitele spre regiunile viscerale
simetrice.
 Conţine elemente mixte, aranjate stratificat, după cum urmează:
 Planul venos, cuprinzând vena cavă inferioară, cu afluenţii săi de origine şi colaterali, înconjuraţi de nodulii limfatici juxta- şi
precavali.
 Planul arterial, cu aorta abdominală şi emergenţele trunchiurilor colaterale şi terminale, străjuite de nodulii limfatici lateroaortici
şi întreţesute de plexurile vegetative prevertebrale.
 Planul limfatic şi nervos, totalizând cisterna chilului cu porţiunea subdiafragmatică a canalului toracic, lanţul simpatic lumbal şi
nervii splanchnici.
 Planul muscular şi osos alcătuit de faţa anterioară a coloanei lombare, întregită de vertebra Th12 şi fasciculele de origine
vertebrală ale diafragmei şi psoasului. Tot în acest plan se succed etajat vasele lumbale segmentare. Fără să revenim asupra
 unor chestiuni de amănunt, în cele ce urmează sintetizam doar aspectele topografice de interes practic major. Datorită faptului
ca elementele menţionate contractează raporturi diferite în subdiviziunile teritoriale ale regiunii, considerăm utilă descrierea
separată a următoarelor trei zone:
 1/a. Zona sau "regiunea" celiacă a lui Luschka..
 1/b. Zona retro-duodeno – pancreatică
 1/c. Zona infraduodenală

Bilet nr. 11
1. Orificiul venei cave inferioare (Ostium venae cavae inferior) care la acest nivel
străbate diafragmul împreună cu o ramură a nervului frenic drept. Orificiul aortic
fiind un inel tendinos, aproape rigid, contracţiile diafragmei nu influenţează
lumenul aortei şi al canalului toracic, fapt important în dinamica circulatorie.
Orificiul esofagian, dispus în plan oblic şi limitat de fascicule musculare groase,
formează în jurul esofagului un adevărat canal muscular, de 1 cm lumgime, care
îngustând lumenul esofagului dă naştere strâmtorii diafragmatice a acestuia.
Raporturile topografice: Faţa superioară a regiunii diafragmatice vine în raport
cu pericardul, iar lateral cu pleura şi baza plămânilor. Aceştia din urmă coboară
însă până la linia de inserţie a diafragmei. Astfel între peretele costal şi
diafragmă se formează unghiul costo-diafragmatic, tapetat de pleură. Faţa
inferioară a regiunii diafragmatice vine în contact cu o serie de organe din etajul
supramezocolic, cum ar fi: ficatul, splina, stomacul, cei doi rinichi şi
suprarenalele.
Constitutie: Diafragmul este un muschi larg si subtire, alcatuit dintr-o portiune
orizontala, denumita centru tendinos, si una vertical, musculara.

2. Vena portă (V.portae) colectează sângele de pe teritoriul irigat de ramurile

impare ale aortei abdominale. se compune din: afluenţi de origine, trunchi
colector şi ramuri terminale. Afluenţii de origine sunt: Vena mezenterică
superioară, Vena splenică si Venele curburii mici a stomacului (V.gastrica
sinistra et dextra şi V.prepylorica)

3. Nodulii limfatici viscerali pelvini: Noduli limfatici vezicali

Noduli limfatici parauterini şi paravaginali
(sau “ grupul uterovaginal Sappey”, nodulul Lucas-Championniere
Nodulii limfatici rectali, plasati lateral şi
superior de rect, denumiti şi “nodulii Gerota”

4. Nervul obturator: se evidenţiază la marginea medială a psoasului

Nervul genitofem: din L2 străbate psoasul mare, coboară pe faţa anterioară a
acestui muşchi
Nercul cut fem lat: traversează psoasul mare şi apare la marginea sa externă
 5. Aorta abdominală la dreapta este flancată de vena cavă inferioară, ce se
distanţează de aorta pe măsură ce se apropie de diafragmă, delimitând cu
aceasta un spaţiu intervascular care cuprinde lobul Spiegel şi ganglionul
celiac drept.

Bilet nr.12
1. ETAJUL SUPERIOR AL MEDIASTINULUI ANTERIOR (Etajul timo-vascular)
Se situează deasupra planului orizontal transhilar al plămânilor, comunicând larg cu etajul inferior. În
sus continuă prin orificiul toracic superior cu regiunile anterioare şi laterale ale gâtului. Anterior se află
în spatele manubriului sternal, posterior se extinde până la planul frontal aşezat în spatele traheei.
Aceste limite nu sunt respectate de conţinutul mediastinului antero-superior, doar parţial. Conţine
următoarele planuri succesive în sens antero-posterior:
Planul timic.
Planul venos.
Planul arterial
Planul traheo-bronhic.

2. Anastomozele porto-cavale, se formează între ramurile sistemului venos cav şi cele ale venei porte. O
astfel de reţea anastomotică se situează preombilical, denumit sistem venos periombilical. Aici se
anastomozează venele toracoabdominale cu venele paraombilicale, acestea din urmă fiind vase
tributare teritoriului portal. În caz de hipertensiune portală, datorită îngreunării circulaţiei venoase
intrahepatice, sângele portal este derivat în sistemul cav prin aceste anastomoze periombilicale, care
solicitate, se dilată în jurul ombilicului, dând imaginea numită”cap de meduză”.

3. Noduli limfatici parauterini şi paravaginali (sau “ grupul uterovaginal Sappey”) aranjaţi în jurul organelor
al căror nume il împrumută. Mai important este nodulul Lucas-Championniere, situat la intersecţia
arterei uterine cu ureterul, fiind primul element limfatic invadat in cancerul de col uterin;

4. Prin "hiatusul Winslow" (Foramen epiploicum) comunică cu spaţiul subhepatic al lojei hepato-biliare.
Acest orificiu patrulaterrotunjit are ca limite:
- anterior ligamentul hepatoduodenal, cuprinzând în flancul său drept canalul hepato-coledoc;
- inferior prima porţiune a duodenului DI;
- superior lobul Spiegel al ficatului;
- posterior vena cavă inferioară şi duplicatura peritoneală care leagă ficatul de rinichiul drept
(Lig.hepatorenale).

5. CONTINUTUL LOJEI VEZICO-GENITALE:

-Vezica urinară
- Ureterul pelvian
- Prostata
- Vezica seminală
- Porţiunea pelviană a canalului deferent
Bilet nr. 13
1.Artera coronara stanga iriga:
-atriul stang
-partea superioara a septului interarterial
-cea mai mare parte a ventriculului stang
-2/3 anterioara ale septului interventricular
-pe o mica portiune peretele anterior al ventriculului drept si muschiul papilar anterior al valvei tricuspide
*mai rar vascularizeaza: -nodului Keith-Flack(Rami nodi sinuatrialis) 45%
-fascicului His(Rami nodi antrioventricularis) 10%
*mai emite:-Rami atriales
-Ramus marginalis sinister

2.Ligamentele splinei
-Ligamentul frenosplenic numit si ligamentul suspensor al splineisplina prin acesta atarna de hemidiafragmul stang
-Ligamentul frenocolic stang sau Sustentaculum lienisleaga unghiul colic stang pe peretele abdominal si care determina
pozitia splinei in cadrul lojei

3.Nodulii limfatici Gerota,localizare si importanta clinico-chirurgicala

-denumiti si nodulii limfatici rectali
-sunt plasati lateral si superios de rect
-raporturile extraperitoneului se stabilesc intre portiunea inferioara a rectului pelvian si elementeke din spatial
pelvisubperitoneal:
•Posterior fascia retrorectală mijloceşte raporturi cu arterele sacrale mijlocie şi laterale, paraganglionul Luschka, lanţul
simpatic pelvian şi ramurile acestuia. Tot aici se află şi nodulii limfatici retrorectali ai lui Gerota. Mai înapoi de aceste
elemente, fascia parietală intrapelviană mediază relaţii cu faţa anterioară a sacrului şi coccisului, cu planul musculo-
ligamentos subiacent pe care este culcat plexul sacral. - Lateral vine în raport cu ligamentul sacro-recto-genito-pubian
care înglobează artera iliacă internă şi plexul hipogastric inferior
-crutarea(taierea) acestui ligament in interventiile chirurgicale este de mare importanta,deoarece vehivuleaza vasele si
nervii destinati organelor pelviene(in special aparatelor sfincterice)

4.Dispozitia manunchiului vasculo-nervos intercostal(in cadrul regiunii omonime)

-spatiile intercostale sunt constituite din 2 planuri musculomembranoase care sunt despartie printr-un interstitiu care
incorporeaza manunchiul vasculo-nervos intercostals
-intre aceste 2 planuri se intercalaeaza o patura de tesut conjunctiv,incorporand vasele si nervii in ordinea: •vena(Vv.
Intercostales posterior) deasupra
•artera(Aa. Intercostales posterior) la mijloc
•nervul(Nn. Intercostales) dedesupt
-raporturile topografice ale acestor elemente constitutive difera in partea posterioara anterioara , lateral si anterioara:
•in portiunea parapleulara posterioara manunchiul vasculonervos este plasat pe mijlocul spatiului intercostals intre
muschiul intercostal extern si pleura
•portiunea intermusculara lateral:manunchiul traverseaza obloc spatial intercostals respective si intre cele doua planuri
musculomembranoase,ajung in santul costal al coastei superioare,pe care il urmeaza pana la partea anterioara a spatiului
intercostals.Inapoia liniei axilare mijlocii manunchiul este aparat de coasta diacenta
•portiunea pleurala anterioara:manunchiul vasculonervos aluneca pe fata medial a muschilor intercostali intern,intre
acestea si muschiul travers al toracelui respective fascia endotoracica
Aici vena si artera intalnesc:ramurile intercostale anterioare ale vaselor mamare interne,nervul situand aproximatix la
mijloc

5.Fascia/Ligamentul lui Carcassone

-Fascile diafragmei urogenitale situate in perineul anterior sunt alcatuite din 2 lame:cea inferioara si cea superioara
-cea superioara cea mai rezistenta numita si ligamentul lui Carcassone situata sub muschiul transvers profund al
perineului si sfincterului extern
-amandoi muschi au forma triunghiulara,se prind lateral pe marginea interna a ramurilor ischiopubiene
-anterior se unesc inaintea muschiului formand sub simfiza pubiana ligamentul transvers al perineului sau preuteral
-posterior se unesc in central tendinos al perineului.

Bilet nr. 14

Ligamentul arteriosum
-Sub arcul aortei se birfuca trunchiul pulmonar
-Artera pulmonara dreapta dispare imediat inapoia aortei ascendente, iar artera pulmonara stinga,
fiind suspendanta de capatul distal al arcului aortei prin “ligamentul arterial Botallo”(Ligamentum
Arteriosum)

Anastomozele porto-cave

Anastomozele cardioesofagiene realiziaza o circulactie intre venele coronara stomatica-splenica si

sistemul venelor azigos-hemiazigos
-Anastomozele rectale, intre velene hemoroidale superioare, mijlocii si inferioare, tributare venei iliace
interne.
-Anastomozele periumbilicale prin intermediul venelor periumbilicale care communica cu venele
superficiale si profunde ale peretului abdominal
-Anastomozele retroperitonale “venele lui Retzius”

Plexul venos Santorini: descriere

-Plexul venos prostatic (Plexus Venosus Prostaticus)- antero-lateral de prostata – “Plexul venos
vesico –prostatic” al lui Santorini. Colecteaza o parte din venele vesicii urinare , ale prostatei,
vesiculelor seminale si vena dorsala a penisului- Intra in bazin prin spatiul delimitat de simfiza
pubiana si maginea superioara a diafragmei urogenitale

Peretii bursei omentale

-Anterior este limitata de peretele posterior al stomacului si de ligamentul gastrosplenic

-in jos bursa omentala depaseste marea curbura a stomacului avand ca limita anterioara ligamentul
gastrocolic

-Peretele posterior al bursei este alcatuit de peritoneul parietal posterior asternut pe fata anterioara a
pancreasului, respectiv de ligamentele frenogastric si frenosplenic

Fascia Denonvilliers

-Septurile interviscelare apar ce lame conjuctive dense, intercalate frontal intre organelle pelviene. La
acestea se adauga doua fascii, cu rol de chinga in sustinerea viscelerol pelvine –fascia
umbilicoprevezicala- a lui Testut, situate in spatial retro pubian, si –fascia retrorectala- a lui Th.
Ionescu, intercalate intre sacru si rect. La barbat se distinge septul rectovezical (Septum
rectovesicale) asezat intre portiunea subperitoneala a rectului si vezica urinara. O subdiviziune a
acesteia este –fascia prostatoperitoneala- a lui Denonvilliers, separa rectul de veziculele seminale si
prostate. La femeie (Septum rectovaginale), perete despartitor intre rect si vagin

Bilet nr.15

1. Etajul superior al mediastinului anterior: continut (109 old)

Etajul timo-vascular
Aceste limite nu sunt respectate de continutul mediastinului antero-superior, doar partial. Contine urmatoarele planuri
succesive in sens antero-posterior:
a. Planul timic b. Planul venos
c. Planul arterial d. Planul traheo-bronhic

2. Vascularizatia arteriala a stomacului. (162)

A. gastrica sinistra, care se deteseaza direct din trinchiul celiac si ajunge la curbura mica, dand ramuri si la esofag (Rr.
esophagei). Se anastomozeaza cu A. gastrica dextra ramura arterei hepatice comune, formand impreuna ’’arcada arteriala a
micii curburi’’.
A. gastro-omentalis/epiploica desprinsa din artera lienala,urmeaza curbura mare, anastomozand cu A.
gastro-omentalis/epiploica dextra din artera gastroduodenala. In acest fel ia nastere ’’arcada arteriala a curburii mari’’.
Cele doua arcade arteriale emina numeroase colaterale, formand o retea arteriolocapilara. Pentru omentul mare se desprind
ramuri separate (Rr. epiploici) din gastroepiploica dreapta si stanga.
Fundul stomacului (posterior) este irigat de ramuri scurte (Aa. gastricae brevis) cu originea din A. lienala.

3. Fascia Denonvilliers: descriere (316)

Se situeaza pe linia mediana, in partea inferioara a lojii vezico-genitale, intre simfiza pubiana, fascia Denonvilliers, cei doi
muschi ridicatori anal, trigonul vezical si diafragma urogenitala. Aceste elemente formeaza in jurul prostatei ’’loja prostatica’’.

4. Punctul Lanz. (226)

Treimea dreapta si mijlocie a liniei care leaga cele doua spine iliace antero-superioare.

5. Relatiile topografice ale fetelor posterioare ale rinichilor. (232)

Fata posterioara la ambii rinichi prezinta raporturi identice. Coasta a 12-a si ligamentul arcuat lateral imparte aceasta fata intro
portiune toracica si alta lombara. Portiunea toracica vine in raport cu diafragmul si cu recesul pleural costodiafragmatic si
plamanul de partea respectiva. Portiunea lombara are relatii cu nervii subcostali, iliohipogastric si ilioinghinal, cu muschiul
patrat al lombelor si spre exterior- cu planurile musculare care delimiteaza ’’patrulateral Grynfeltt’’ si ’’trigonul Petit”.

Bilet nr. 16

1. Triunghiul Bochbaleck și Hiatul Larrey.

Triunghiul Bochbaleck este un spaţiu triunghiular cu baza la coasta a 12-a şi vârful îndreptat spre locul de unire al fasciculelor
lombare cu cele costale. Aceasta vine în raport cu fascia retrorenală.

Inserțiile coastelor se desprinde de pe faţa medială a coastelor 7-12, alternând cu digitaţiile muşchiului transvers abdominal.
Între aceasta şi porţiunea “xifoidiană” a diafragmei se intercalează un spaţiu triunghiular numit “hiatul lui Larrey”.

2. Puncte herniare ale peretelui abdominal.

un punct herniar al peretelui abdominal= o zonă de slabă rezistenţă
Hernia epigastrică
Hernia ombilicală
Hernia inghinală
Hernia femurală

3. Ligamentul cardinal al uterului Meckenroth.

Zonele conjunctive periviscerale formează în jurul organelor pelviene câte un manson fibros, denumit în raport cu organul
respectiv la vezica urinară, la vagin la rect şi la uter. Partea inferioară a parametrului, întinsă între peretele lateral al bazinului şi
colul uterin, conţine pediculii vasculari ai acestui organ şi reprezintă elementul major de susţinere a uterului (de aceea,
clinicienii l-au denumit “ligamentul cardinal al uterului” al lui Meckenroth).
 4. Triunghiul cisto-hepatic Budde.
Între canalul cistic (la dreapta), canalul hepatic comun (la stânga) şi faţa viscerală a ficatului (în sus) se formează "triunghiul
cistico-hepatic Budde", străbătut de artera cistică.

5. Relațiile topografice ale feței anterioare a rinichiului stâng.

Partea supero-laterală a feţei sale anterioare vine în contact cu aria corespunzătoare de pe faţa viscerală a splinei. Supero-
medial priveşte spre peretele posterior al stomacului, fiind despărţită de acesta prin sacul epiploic. Infero-lateral se instituie un
raport variabil cu unghiul colic stâng.

Bilet nr.17

1.Vascuralizatia Plamanului: (79 oldal)

Circulaţia sanguină a plămânilor este asigurată pe de o parte unui sistem de nutriţie (Vasa privata), care asigură
necesităţile metabolice ale ţesuturilor pulmonare, iar pe de altă parte unui sistem funcţional (Vasa publica) subordonat funcţiei
respiratorii.

Vascularizaţia de nutriţie este dată de ramurile bronşice (Rr. bronchiales) ale aortei toracice, care pătrund prin hil, însoţind
bronhiile şi asigurînd vascularizaţia plămânilor pînă la nivelul bronhiolelor respiratorii. Sângele venos al sistemului nutritiv este colectat
de venele bronhice (Vv. bronchiales) în număr de 2-3 pentru fiecare plămân, tributare venelor azigos şi hemiazigos.

Vascularizaţia funcţională este asigurată de trunchiul pulmonar, prin arterele pulmonare. Artera pulmonară dreaptă
(A.pulmonalis dextra), aproape de două ori mai lungă şi ceva mai voluminoasă ca cea stângă, trece pe sub arcul aortei, intră în hilul
pulmonar înaintea bronhiei principale, unde se divide în două ramuri mari (superioară şi inferioară). Cea superioară emite arterele
segmentare ale lobului superior, iar cea inferioară se distribuie întâi lobilor mijlociu şi inferior, apoi segmentelor corespunzătoare.
Artera pulmonară stângă (A. pulmonalis sinistra), mai scurtă şi mai puţin voluminoasă ca cea dreaptă, încrucişează aproape
perpendicular faţa anterioară a bronhiei principale din stângă pătrunde în hilul pulmonar şi înscrie un arc,din convexitatea căruia se
nasc ramurile segmentare ale lobului superior, iar mai jos colateralele care irigă "lingula" şi ramurile segmentare ale lobului inferior.
Ramificaţiile terminale ale arterelor pulmonare se distribuie reţelei capilare perialveolare, la nivelul căreia se petrec schimburile de
gaze.

Venele pulmonare colectează sângele oxigenat din reţeaua capilară a lobulilor, formând venele perilobulare şi
intersegmentare, din unirea cărora rezultă venele pulmonare (Vv. pulmonales), câte două pentru fiecare plămân.

2.Inervatia peretului abdominal: (135 oldal)

Plexul lombar cu primele sale trei ramuri, participă la complectarea inervaţiei motorie şi sensitive a peretelui abdominal în
partea inferioară a acestuia. Aceşti nervi vin în raport cu canalul inghinal, deci nu intră în teaca drepţilor.

1. Nervul iliohipogastric (N.iliohypogastricus)

2. Nervul ilioinghinal (N.ilioinguinalis)
3. Nervul genito-femoral (N.genitofemoralis)

3.Plexul hipogastric inferior: ramuri aferente, tip innervatie: (275 oldal)

Plexul hipogastric inferior sau “pelvian'' (Plexus hypogastricus inferior or Plexus pelvinus) este o formaţiune mixtă, formată
din fibre simpatice şi parasimpatice, dublate de numeroşi ganglioni vegetativi (Ganglia pelvina). Acest complex vegetativ apare ca
două lame plexiforme, aşezate medial de vasele hipogastrice, pe laturile rectului vezicii urinare în sens parasagital, corespunzător
ligamentelor sacro-recto-genitopubian. Reprezintă centrul vegetativ al bazinului. Ramurile aferente plexului hipogastric inferior se
concentrează în trei pediculi, după cum urmează:

 Pediculul postero-superior, format din nervii hipogastrici proveniţi din plexul hipogastric superior, vehiculează majoritatea
fibrelor simpatice ce-şi trag originea din simpaticul lombar.
 Pediculul postero-mijlociu, alcătuit din nervii splanchnici sacrali rezultaţi din lanţul simpatic sacral, prin intermediul
plexului pelvian se distribuie organelor genitale externe.
 Pediculul postero-inferior, cuprinzând nervii splanchnici pelvieni, reprezintă rădăcina parasimpatică a plexului pelvian.

Ramurile eferente, mixte, ale plexului hipogastric inferior generează plexuri secundare pentru rect (Plexul rectales medii et
inferiores), vezica urinară (Plexus vesicalis), canalul deferent (Plexus deferentialis), prostata (Plexus prostaticus), uter şi vagin
(Plexus uterovaginalis), corpii cavernoşi ai penisului sau clitorisului (Nn. cavernoşi penis or clitoridis).

4.Triunghiul cristo-hepatic Budde. (193 odal)

Ductul cistic (Ductus cysticus) leagă vezica biliară cu calea biliară principală, având un aspect neregulat,flexuos şi un traiect oblic dirijat
în jos, la stânga şi înapoi. Are o lungime de aproximativ 4 cm şi un diametru de 4 mm. Este plasată între foiţele ligamentului
hepatoduodenal, înainte şi la dreapta de vena portă. Între canalul cistic (la dreapta), canalul hepatic comun (la stânga) şi faţa viscerală
a ficatului (în sus) se formează "triunghiul cistico-hepatic Budde", străbătut de artera cistică).

5. Ligamentele ficatului: (212 oldal)

 Ligamentul falciform (Ligamentum falciforme)

 Ligamentul coronar (Ligamentum coronarium) continuă ligamentul falciform pe suprafaţa supero-posterioară a feţei
diafragmatice
 Ligamentul triunghiular drept şi stâng (Ligamentum triangulare dextrum et sinistrum)
 Omentul mic (Omentum minus)

Bilet nr. 18

Crosa aortei

Crosa/carja sau Arcul aortei- situat in afara sacului pericardic, este segmentul de legatura
intre aorta ascendenta si cea descendenta, incepand de la articulatia strenocostala a 2-a din
dreapta (“unghiul Louis”), de unde se indreapta dorsal, in jos spre stinga, pana la marginea
stinga a vertebrei Th4. Are o lungime de circa 6cm si un diametru de aproape 3 cm. Punctul
cel mai inalt al traiectului convex inscris de arcul aortei se proiecteaza la mijlocul manubriului
sternal.
-Sub arcul aortei se bifurca trunchiul in artera pulmonar dreapta stanga
-Din arcul aortei se desprind in ordinea de mai jos urmatoarele artere: Tr. Brahiocefalic, A.
Car. Com. Stanga, A. subclavia stanga

Radacina mezenterului traiect

Radacina mezenterului imparte ca o diagonala spatiul patrulater incadrat de colon.

-Fata dreapta a mesenterului priveste in sus si la dreapta, delimitand cu colonolul ascendent
si cele 2/3 drepte ale colonului tranvers un spatiu triunghiular (spatiul mesenterica-colic drept)
-fata stanga, indreapta in jos, spre bazin, colonul descendent si 1/3 stanga a colonului
transvers -> spatiu triunghiular spre intrarea in basinul mic spatiul (mesenterico colic stang )
-Unghiul dudenojejunal (flexura dudodenojejunalis- reper fix, zona de trecere intre dudoden si
jejun. –situat pe flancul stang al vertebrei L2
-La stinga de unghiul duodenojejunal reflexia mesocolonului pe peritoneul parietal genereaza
cate un pliu si o foseta superioara (plica duodenojejunalis si recessus duodenalis superior ) ,
respectiv inferioare (plica duodenum mesocolica si recessus duodenalis inferior.) Pliul
superior cuprinde v. mesenterica inf .

Vascularizatia arteriala a Rectului

-Arterele hemoroidale / rectale provin din doua sursa . Cea superioara (Artera rectalis
superior)-ramura mesentericii inferioare, anastomozandu- se cu ultima artera sigmoidiana.
-Alte surse de vascularizatie: artera rectalis media din iliaca interna, -artera rectalis inferior din
rusinoasa interna

Zona pancreatico-coledociana Chauffard

La suprafata coledocul retropancreatic se proiecteaza lateral si superior de umbilic, deasupra

bisectoarei unghiului format de linia mediana cu orizontala trasa la inaltimea inelului umbilical
(„area pancreatico – coledociana a lui Chauffard”)
Distributia elementelor anatomice la nivelul mediului renal-portiune extrahilara.

-Superior artera renala care provine din aorta abdominala, cea dreapta fiind mai lunga decat
cea din partea stinga
-mijlocie: vena renala-pe partea dreapta este mai scurta , decat cea stinga
-inferior: urether

Bilet nr. 19

Arcada Riolan Haller:

Artera colică mijlocie (A.colica media) se detaşează tot de pe

flancul drept al arterei mezenterice superioare , străbătând mezocolonul transvers până în apropierea marginii
sale de inserţie pe colonul transvers  Aici se bifurcă într -o ramură dreaptă şi alta stângă, care anastomozând
cu ramura ascendentă a arterei colice din stângă dă naştere "arcadei Haller Riolan" situată în apropierea
unghiului splenic al colonului.
Artera colică stângă (A.colica sinistra), prima ramură a arterei
mezenterice inferioare, are un traiect uşor ascendent spre stânga,
orientat spre mijlocul colonului des
cendent, în apropierea căruia sedivide în două ramuri. Cea superioară (ascendentă) urcă spreunghiul splenic
al colonului, participând la alcătuirea arcade Haller-Riolan.

 Punctul critic Sudeck:

Arterele sigmoidiene (Aa. sigmoideae) pornesc din artera

mezenterică inferioară, Ele străbat în jos şi spre stângă mezocolonul sigmoidian generând pe eventual trei)
şiruri dearcade. Ultima arteră sigmoidiană se anastomozează cu artera parcurs două (rectală superioară
(anastomoză Sudeck), deasupra căreia artera
rectală superioară poate fi ligaturată fără riscul de a compromite circulaţia rectului în procedeele de amputaţie
a acestuia.
Continutul lojei vezico-genitale (319-324)
A. Loja vezicala: Vezica urinara,Ureterul pelvian

B.Loja genitala: Uterul,Ovarul,Trompa uterina,Vaginul

Vascularizatia venoasa a Rectului si importanta practica:
Venele constituie un plex bogat (Plexus venosus rectalis) din care se detaţează V.rectalis superior, tributară
mezentericei inferioare (adică sistemului port), respectiv Vv. rectales mediae et inferiores ce se varsă în
cava inferioară prin mijlocirea venei ruşinoase interne. Din cele de mai sus rezultă, că ân stările de
hipertensiune portală la nivelul rectului se instalează o stază venoasă, determinând apariţia varicozităţilor
venoase denumite hemoroizi.
Planurile constitutive ale mediastinului posterior:(115-122)

1.     Delimitare:-  ant :-bifurcatia traheei, vv pulmonare

                            -  post:- ultimele vertebre toracice 

2.     Continut: - esofag

                          - aorta descendenta torcica
                          - vv azygos si hemiazygos

                          - canalul thoracic

                          - nv vagi si splahnici

                          - gg mediastinali post

Bilet nr.20

1. Orificile diafragmatice si continut:74 old

a. Portiunea mijlocie, numit “central frenic”, este situate anterior de central geometric al muschiului. Solidarizand
partile component ale acestuia intr-o unitate functional de mare importanta in mecanica respiratorie. Orificiul
venei cave inferioare care la acest nivel strabate diafragmul impreuna cu o ramura a nervului frenic drept

b. Pars lombaris (insertiile vertebrale)

Fasciculele mesculare de pe cele doua parti se incruciseaza pe linia medana, rezultand un orifiu inferior :Hiatus
aorticus, pentru aorta si canulul thoracic si altul superior: Hiatus esophageus prin care trece esofagul si nervii
vagi.
Lateral de pilerii principali se afla stalpii accesorii sa intermediary, sub forma unor manunchiuri muscular de
grosimera unui creion careprnind de pe corpul vertebrei L2 limiteaza cu stalpii laterali cate un spatiu ingust prin
care trec nervii splahnici
La nivelul limitei portiunii lombare si costale fibrele muscular lipsesc luand nastere un spatiu triunghiular cu baza
la coasa a 12-a si varful indreptat spre locul de unire al fasciculelor lombare cu cele costale (triungiul
lombocostal al lui Bochdalek)

c.Partea costala continue un spatiu triungiular numit “hiatul lui Larrey” printre ele trec venele mamare interne.

d.Pars stenalis : cele doua fascicole ale muschiului delimiteaza un hiat medan ingus prin care medastinul
anterior comunica cu spatial preperitoneal

2. Anastomoze Cavo- cavale

Anastomozele cavo-cavale, se realizeaza intre infuentii sistemului venos cav superior si inferior . aceste
anastomoze se situeaza atat la nivelul venelor superficial, cat si in profunziea peretelui abdominal.
Superficial: intre venele superficial extrinsece ale peretului thoracic
Pofund: intre venele epigastrice superioare siinferioare, anastomoza venelor lombare cu vena cava inferiorde o
parte si venele lombare ascendente pe de alta parte.

3. Inervatia rectului
Ampula rectal in partea superioara este inevrat simpatic de plexul rectal superior, care vine in continuarea
plexuluui mesenteric inferior. Portiunea inferioara a ampulei si canalul anal sunt inevrate de plexurile rectal mijlocii
din plexul hipogastric inferior, continand si fibre parasimpatice din nervii splanhnici pelvieni. Partea inferioara a
canalului anal si sfincterul intern primesc fibre simpatic din plexurile rectal inferioare. Ultima zona a canalului anal,
anusul,sfincterul exter si tegmenul peianal au o inervatie somatic.

4. Arcada Riolan –Haller 179old

Artera colica mijlocie se detaseaza tot de pe flancul drept al arterei mezenterice superioare, strabatand
mezocolul transvers pana in apropierea marginii sale de insertie pe colonel transvers. Aici se bifurca intr-o ramura dreapa
si alta stanga, care anastomozand cu ramura ascendenta a arterei colice din stanga da nastere “arcadei Haller-
Riolan”situate in apropierea unghiului splenic al colonului. Artera colica stanga are un traiec usor ascendant spre stanga,
orientat spre mijlocul colonului descendent, In apropierea caruia se divide in doua ramuri. Cea superioara urca spre
unghiul splenic al colonului si participa la alcatuirea arcadei Haller-Riolan.
 5. Elementele intersectate de ezenter pe linia sa de insertie
Pe parcursul intersecteaza ventral limita dintre portiunea orizontala si ascendenta a duodenului, descinde pe
falncul drept al aortei pana in aproperea bifurcatiei sale intertaind apoi vena cava inferioara, vena iliacacomuna si
ureterul drept.
Fata dreapta a mezenterului delimiteaza colonel ascendant si cele 2/3 ale colonului transvers un spatiu trughiular
cu varful indreptat spare confuenta ileonului cu cecul (spatiu mezenterico-colic drept)
Fata stanga indretatae in joss pre bazin circumscribe cu colonel transvers alt spatiu triunghiular (spatiu
mezenterico-colic stang)
Unghiul duodenojejunal contituieun reperfix marcand zona de trecere intre duoden si jejun

Bilet nr. 21
1. Ductul toracic
Este un conduct cu pereţi subţiri, lung de 30-35 cm, cu calibrul de circa 4 mm, care ia naştere din
trunchiurile limfatice lumbale (Truncus lumbalis dexter et sinister) şi cele intestinale (Trunci
intestinales) , ce se adună într-un săculeţ membranos numit "cisterna Pecquet" (Cisterna chyli), situat
în spaţiul retroperitoneal, înaintea vertebrei L .
2. Arcada arterial a marii curburi a stomacului
Artera gastroepiploică stângă (A.gastro-omentalis/epiploica sinistra) desprinsă din artera lienală,
urmează curbura mare, anastomozând în plin canal cu corespondentul său opus (A.gastro-
omentalis/epiploica dextra) din artera gastroduodenală, înapoia pilorului. În acest fel ia naştere
"arcada arterială a curburii mari.
3. Triunghiul Lieutaud: descriere
La interior vezica urinară este tapetată cu o mucoasă moale, de culoare roşiatică (Tunica mucosa),
prezentând numeroase pliuri neregulate.  Face excepţie aria triunghiulară, denumita „trigonul
Lieutaud” (Trigonum vesicae) limitată superior de cele două orificii ureterale (Ostium ureteria) şi
inferior de orificiul intern al uretrei (Ostium urethrae internus). - În raza acestui teritoriu mucoasa are
culoare mai deschisă şi o suprafaţă netedă, chiar dacă vezica asta goală. Orificiile ureterale sunt
unite de un relief mucos bine conturat, denumit "bureletul interureteric" (Plică interureterică), trasând
latura superioară, a trigonului Lieutaud.
4. Orificiile diafragmatice: continut si scheletotopie
Mediastinul (Mediastinum) ocupă partea de mijloc a cavităţii toracice, denumirea provenind din
expresia “Quod per medium stat” , cuprinzând toate elementele aflate în spaţiul limitat de pleura
mediastinală, diafragm şi apertura superioară a toracelui, comunicând în sus cu regiunile gâtului, iar
prin orificiile diafragmului cu abdomenul.
Orificiul venei cave inferioare (Ostium venae cavae inferior) este situat în centrul tendinos al
diafragmei. Centrul tendinos se află la locul de unire al foliolei drepte cu cea anterioară. Orificiul
venei cave inferioare la acest nivel străbate diafragmul împreună cu o ramură a nervului frenic drept.
Inelul ostial, având o structură tendinoasă, inextensibilă, debitul circulator al venei nu este influenţat
de mişcările diafragmei.
Orificiul aortic fiind un inel tendinos, aproape rigid, contracţiile diafragmei nu influenţează lumenul
aortei şi al canalului toracic, fapt important în dinamica circulatorie.
Orificiul esofagian dispus în plan oblic şi limitat de fascicule musculare groase, formează în jurul
esofagului un adevărat canal muscular, de 1 cm lumgime, care îngustând lumenul esofagului dă
naştere strâmtorii diafragmatice a acestuia.
5. Punctul Cannon- Bohm
Teritoriu aferent vagului se termină la arcada provenită din artera colică mijlocie. De aici în jos,
inervaţia parasimpatică este preluată de parasimpaticul pelvin. Locul de tranziţie a celor două zone
cu inervaţie parasimpatică diferită corespunde pe colon punctului "Cannon-Bohm", situat la nivelul
arcadei lui Riolan. Datorită faptului că artera colică mijlocie uneori lipseşte sau are o distribuţie mai
limitată, poziţia punctului Cannon-Bohm variază în raport cu configuraţia arcadelor paracolice stângi,
formate de artera mezenterică superioară şi inferioară.
Bilet nr. 22

1.SISTEM AZYGOS-HEMYAZYGOS
-Vena azygos este situata dorsal si la dreapta de esofag, urmand aproape paralel flancul drept al aortei toracice
-vine din spatiul retroperitoneal ca o continuare a venei lumbale ascendente,strabate stalpul medial al diafragmului
impreauna cu nervul splanhnic mare. Aduna afluentele venoase din hemitoracele drept : •Vv. Intercoastales posteriores
IV-XI
•V. intercostalis superior dextra
•Vv. Bronchiales
•Vv. Esophageae
•Vv. Mediastinale
Face apoi un cot, incaleca pediculul pulmonar drept in fata vertebrei Th4 si se varsa in vena cava superioara.
-Vena hemiazigos: plasata pe flancul stang al coloanei vertebrale, intre coloana vertebrala si aorta toracica. La nivelul
Th6-8 se intersecteaza fata ant. a coloanei vertebrale si se uneste cu v.azygos. Pana la acest nivel aduna aceleasi
afluente venoase din hemitoracele stang ca si v. azygos.
Deasupra anastomozei cu v. azygos este subnumita: V.hemiazygos accesoria:culege venele intercostale din partea sup.
a hemitoracelui stang.

2.TRUNCHIUL CELIAC
Se desprinde de pe fata anterioara a aortei , imediat sub orificiul diaphragmatic la nivelul discului intervertebral Th12-L1,
corespunzator marginii superioare a corpului pancreatic.

Se trifurca in:

•Artera gastrica stanga: ram. cea mai subtire

-ajunge la stomac sub cardia, se imparte in 2 ramuri terminale:pe verstantul ant. si post. a curburii mici anastomozand cu
ramurile similare ale arterei gastrice drepte.
-vascularizeaza si portiunea abdominala a esofagului
•Artera hepatica comuna: ram.cea mai groasa
-se dirijeaza inainte si la dreapta
-se divide in
Artera hepatica proprie:Sub hilul hepatic se bifurca in 2 ramuri. Din ramura dreapa se naste artera cistica. Din port.
incipienta se desprine A. gastrica dreapta.
Artera gastroduodenala:Se divide in
-artera gastroepiploica dreapta:vascularizeaza stomacul si jum.dreapta a epiplonului mare.
-artera pacreaticoduodenala superioara: cu omoloaga sa inferioara realizeaza arcada arteriala duodeno-
pancreatica.
•Artera splenica
Artera gasto-omentalis/epiploica stanga:vascularizeaza stomacul si jumatatea stanga a epiplonului mare
Artere gascrice scurte: in nr. De 4-6
Ramuri pancreatice:pt. corpul si coada pancreasului

3.CANALUL ALCOCK
-contine nervul, vena si artera pudendala
-se afla in perineul posterior, pe peretele lateral al fosei ischiorectale

4.MEDIASTINUL
-limitat de pleura mediastinala, diaphragm si apertura sup. a toracelui
-diviziunea in mediastin ant. si post.:printr-un plan frontal pe peretele posterior al traheei si pericard
-diviziunea mediastinului ant. in cele 2 etaje: la bifurcatia traheei
•etajul inferior al mediastinului anterior:
-ant.:plastronul sterno-costal
-post: plan fronta tangent cu peretele post. al pericardului
-inf:diaphragm
-sup:plan conventional care separe de etajul superior
-lat:partea prehilara a pleurei mediastinale
•etajul superior al mediastinului anterior
-jos: planul orizontal transhilar
-sus:continua prin orificiul thoracic sup. cu regiunile ant. si lat. ale gatului
-ant.:manubrium sternal
-post: planul frontal asezat in spatele traheei
•mediastin posterior
-ant: fata post. a traheei si sacul pericardic
-post:partea toracica a coloanei vertebrale
-lat:pleurile pleurele mediastinale
-inf:diaphragm
-sup:comunica cu regiunile gatului
-inf: comunica prin hiaturile diafragmatice cu cav. Abdominala

5.SPATIUL INTERAORTICO-CAV
-se afla in partea superioara a retroperitoneului intre vena cava inferioara si aorta abdominala
-cuprinde lobul Spiegel, ganglionul celiac si stalpul medial drept al diafragmei

Bilet nr.23

1. Inervatia Plamanului

Nervii plămânilor. Filetele vegetative ale plămânilor la nivelul  pediculului pulmonar se grupează într -un plex anterior şi posterior,
conţinând fibre parasimpatice din vag şi simpatice din ganglionii simpatici Th2-5. Pătrunzând prin hil, plexurile vegetative se orientează
după traiectul arborizaţiei bronhice, alcătuind plexuri intramurale, care împreună cu microganglionii situaţi pe par cursul lor asigură
inervaţia  pediculilor bronhovasculari din plămâni. Vagul are o acţiune  preponderent bronhoconstrictoare, cât timp simpaticul exercită o
acţiune  bronhorelaxatoare, reglând totodată şi calibrul vaselor.

2. Anastomozele porto-cava
Anastomozele porto-cavale, se formează între ramurile sistemului venos cav şi cele ale venei porte. O astfel de reţea anastomotică se
situează preombilical, denumit sistem venos periombilical. Aici se anastomozează venele toracoabdominale cu venele paraombilicale,
acestea din urmă fiind vase tributare teritoriului portal. În caz de hipertensiune portală, datorită îngreunării circulaţiei venoase
intrahepatice, sângele portal este derivat în sistemul cav prin aceste anastomoze periombilicale, care solicitate, se dilată în jurul
ombilicului, dând imaginea numită”cap de meduză”.
3. Vascularizatia vezicii urinare
Arterele vezicale superioare (Aa.vesicales superiores) se desprind din artera umbilicală, iar cele inferioare (Aa.vesicales inferiores)
direct din iliaca internă. Surse arteriale de mai mică importanţa  provin din artera obturatorie, fesieră inferioară, respectiv (la femeie) din
artera uterină şi vaginală.
Venele se adună în trunchiuri relativ voluminoase pe faţa anterioară, şi posterioară a vezicii, formând plexuri tributare venelor iliace
interne.

4. Limitele lojei rectale la barbat

Limite. Anterior este limitată de septul rectovezical şi fascia  prostatoperitoneală a lui Denonvilliers; posterior de faţa scobită a osului
sacrum şi coccis, respectiv de muşchii piramidal şi ischiococcigian, acoperiţi de fascia parietală intrapelviană; lateral de ridicătorul anal
şi fascia diafragmatică pelvină superioară; inferior de planşeul pelvian rezultat prin fuzionarea ridicătorului anal cu pereţii rectului.

5. Punctul critic Sudeck

Descrierile clasice menţionează la acest nivel "punctul critic al lui Sudeck", anastomoza arterei rectale superioare cu ultima arteră
sigmoidiană sau "zona critică rectosigmoidiană".

Bilet nr. 24

1.Venele inimii:

 Sinus coronar: -v. cordis magna (v. cardiacă mare)

-vv. cordis media (v. cardiacă medie)
-v. corids parva
-v. posterior ventriculi sinistri (v. posterioară a ventriculului stâng)
-v. obliqua atrii sinistri (v.oblică a atriului stâng) –Vena lui Marshall
 Vv. cordis anteriores
 Vv. cordis minimae
2.Arterele pancreasului:

 aa. pancreaticoduedenale superior/inferior

 a. pancreatica dorsalis
 a. pancreatica inferior
 a. pancreatica magna
 a. causae pancreatis

3. Inervația vezicii urinare:

Plexus vesicalis- un plex vegetativ, plasat pe o parte și alta a vezicii.

4.Foramen Epiploicum: Wislow

 Este comunicarea intre marea cavitatea peritoneală și bursa omentală.

5.Punctul critic Sudeck:

Este anastomoza între a. sigmoidei inferior și a. rectală superioară.

Bilet nr.25
1. Triunghiul Bochdaleck si Hiatul Larrey.
La nivelul limitei porţiunii lombare şi costale, fibrele musculare lipsesc, luând naştere astfel un spaţiu
triunghiular cu baza la coasta a 12-a şi vârful îndreptat spre locul de unire al fasciculelor lombare cu
cele costale (triunghiul lombocostal al lui Bochdalek). Această zonă, acoperită numai de fasciile
diafragmei şi de pleura parietală, vine în raport cu fascia retrorenală, prin ţesutul conjunctiv al
spaţiului retroperitoneal. De aici posibilitatea de propagare a infecţiilor din cavitatea toracică în
retroperitoneu şi invers.  Partea costală (Pars costalis) se desprinde de pe faţa medială a coastelor
7-12, alternând cu digitaţiile muşchiuluimtransvers abdominal. Între aceasta şi porţiunea “xifoidiană” a
diafragmei se intercalează un spaţiu triunghiular numit “hiatul lui Larrey” , mai îngust la astenici şi mai
deschis la picnici, ce reprezintă şi pasajul de descindere al arterei epigastrice superioare.
2. Inervatia colonului:
Cecul, apendicele vermiform, colonul ascendent şi 2/3 drepte din colonul transvers primesc fibre
simpatice din ganglionul celiac şi mezenteric superior, formând un plex (Plexus mesentericus
superior) care înconjură artera mezenterică superioară. Inervaţia parasimpatică este asigurată de
nervii vagi. Pentru 1/3 stângă a colonului transvers, colonul descendent şi sigmoidian fibrele
simpatice vin din plexul aortic şi ganglionul mezenteric inferior prin intermediul plexului mezenteric
inferior (Plexus mesentericus inferior) ataşat de artera omonimă. Inervaţia parasimpatică este dată de
nervii splanhnici pelvieni (Nn.splanchnici pelvini).
3. Partile uretrei masculine :
portiunea preprostatica, uretra prostatica, uretra membranoasa, uretra spongioasa
4. Loja rectala la barbat , limite :
Anterior : este limitată de septul rectovezical şi fascia prostatoperitoneală a lui Denonvilliers
Posterior: de faţa scobită a osului sacrum şi coccis, respectiv de muşchii piramidal şi ischiococcigian,
acoperiţi de fascia parietală intrapelviană
Lateral: de ridicătorul anal şi fascia diafragmatică pelvină superioară;
Inferior : de planşeul pelvian rezultat prin fuzionarea ridicătorului anal cu pereţii rectului
5. Spatiul Retrorenal Gerota descriere si continut
Spaţiul pararenal este plasat în afara fasciei renale. Fiind mai dezvoltat posterior,se identifică practic
cu "spaţiul retrorenal", împrejmuit de foiţa retrorenală şi fascia intraabdominală. Conţine o pătură
celuloadipoasă, groasă, cunoscută sub numele de "corpul adipos retrorenal" al lui Gerota. Nervii
subcostal, iliohipogastric şi ilioinguinal descind oblic îndărătul acestui corp adipos, fiind despărţiţi de
el prin fascia intraabdominală
Rinichii sunt înconjuraţi de o condensare a fasciei subperitoneale numită "fascia renală", formată din
două lame: anterioară (prerenală) foarte subţire, care trecând peste vena cavă inferioară şi aortă se
continuă cu corespondentul său de partea opusă; posterioară ("fascia retrorenală Zuckerkandl")
groasă şi rezistentă, fixată prin tracturi conjunctive de capsula proprie a rinichiului

Bilet nr. 27
1.A.coronara stg.

Artera coronară stângă (A. coronaria sinistra) îşi trage originea din buzunăraşul stâng al valvei aortei, se
situează între trunchiul pulmonar şi urechiuşa stângă şi după un scurt traiect se divide în două ramuri.
 Ramura interventriculară anterioară (Ramus interventricularis anterior) coboară în şanţul omonim până
la incisura apicis cordis, unde virează pe faţa diafragmatică, parcurgând pe aceasta o distanţă de 1-1,5 cm.
 Ramura circumflexă (Ramus circumflexus) urmează şanţul coronar, ocoleşte baza ventriculului stâng,
coborând apoi pe faţa posterioară a acestuia din urmă.
 Artera coronară stângă irigă atriul stâng, partea superioară a septului interatrial, cea mai mare parte a
ventriculului stâng, 2/3 anterioare ale septului interventricular, pe o mică porţiune peretele anterior al
ventriculului drept şi muşchiul papilar anterior al valvei tricuspidale. Mai rar vascularizează nodului Keith-Flack
(Rami nodi sinuatrialis) (45 %) şi fasciculul His (Rami nodi atrioventricularis) (10%). Mai emite: Rami atriales şi
ramus marginalis sinister.

2. Limita intre pilor si duoden

(Este incisura angulara ?)
- corpul (Corpus ventriculi) venind în continuarea fundului, până la un plan vertical-oblic ce trece prin
incisura angulară ;
 porţiunea pilorică (Pars pilorica) care se întinde de la incisura angulară până la "şanţul
duodenopiloric", marcat adesea de vena prepilorică (V. prepylorica)
-Vena prepilorică (v. prepylorica), element de limită între pilor şi duoden, deobicei se varsă direct în
trunchiul venei porte

3.Vascularizatia complexului testiulo-epididimar

 Arterele provin din artera spermatică, iar venele drenează prin plexul pampiniform în venele
spermatice, tributare cavei inferioare (la dreapta şi venei renale stângi.

4.Peretii Bursei omentale

Bursa omentală în sens mai restrâns se situează la stânga de pliul gastropancreatic.

- Anterior este limitată de peretele posterior al stomacului şi de ligamentul gastrosplenic. Acesta din urma
poate să atingă destul de frecvent dimensiunile unui adevărat "epiplon gastrosplenic", îndărătul căruia se
ascunde fundul de sac stâng al bursei, ce se prelungeşte până la hilul splinei (Recessus lienalis).
- În jos bursa omentală depăşeşte marea curbură a stomacului, având ca limită anterioară ligamentul
gastrocolic. Corespunzător liniei de unire a acestui ligament cu colonul transvers se formează fundul de sac
inferior (Recessus inferior omentalis) ce se prelungeşte spre vestibul şi uneori între foiţele epiplonului mare.
- Peretele posterior al bursei este alcătuit în mare parte de peritoneul parietal posterior aşternut pe faţa
anterioară a pancreasului, respectiv de ligamentele frenogastric şi frenosplenic. Ultimul se detaşează de pe
faţa anterioară a rinichiului stâng, fapt pentru care se numeşte lig.lienorenale.

5.Continutul lojei vezico-genitale

Conţine organele înşirate în schema de prezentare a topografiei bazinului la bărbat, încorporate în spaţiile
periviscerale situate în jurul lor.
-Vezica urinara
- Ureterul pelvian
-Prostata
-Vezica seminala
-Portiunea pelviana a canalului deferent

Bilet nr. 28

1. Impartirea topografica a mediastinului: Limite

ETAJUL INFERIOR AL MEDIASTINULUI ANTERIOR (Etajul cardio-pericardic)
Este delimitat anterior de plastronul sternocostal, posterior corespunde unui plan frontal tangent cu peretele
posterior al pericardului, inferior de centrul tendinos şi partea sternală a diafragmului. În sus planul convenţional
orizontal separă arbitrar de etajul superior al mediastinului anterior cu care comunică larg. Lateral este delimitat
de partea prehilară a pleurei mediastinale.
ETAJUL SUPERIOR AL MEDIASTINULUI ANTERIOR (Etajul timo-vascular)
Se situează deasupra planului orizontal transhilar al plămânilor, comunicând larg cu etajul inferior. În sus continuă
prin orificiul toracic superior cu regiunile anterioare şi laterale ale gâtului. Anterior se află în spatele manubriului
sternal, posterior se extinde până la planul frontal aşezat în spatele traheei.
MEDIASTINUL POSTERIOR
Este limitat în faţă de planul convenţional tangent feţei posterioare a traheei şi de sacul pericardic; înapoi de
partea toracică a coloanei vertebrale; lateral de pleurele mediastinale; în jos de diafragm. Superior comunică larg
cu regiunile gâtului iar inferior prin hiaturile diafragmatice cu cavitatea abdominală.

2. Lobii ficatului
lobul drept, lobul stang, lobul caudat, lobul patrat

3. Traiectul ductului deferent

Vine în continuarea canalului epididimar, începând de la coada epididimului unde se reflectă şi urcă de-a lungul
acestui organ, având la început un curs şerpuit, apoi rectiliniu.
În cordonul spermatic se situează, îndărătul vaselor, străbate împreună cu acesta canalul inguinal, pătrunzând în
bazin prin orificiul inguinal intern (sau profund). Arcuieşte apoi sub peritoneul care acoperă faţa laterală a vezicii
urinare, ajunge pe fundul acesteia, unde cele două canale deferente încrucişează ureterele şi converg spre
prostată.

4. Planul vascular retro duodeno-pancreatic: descriere

Din trifurcarea trunchiului celiac, imediat deasupra corpului pancreatic, rezultă artera hepatică comună, ce se
orientează spre dreapta de-a lungul marginii superioare a pancreasului. Pătrunzând în ligamentul
hepatoduodenal, dă naştere arterei gastroduodenale (A.gastroduodenalis) care se strecoară între DI şi capul
pancreasului, ramificându-se în artera gastroepiploică dreaptă şi artera pancreaticoduodenală superioară.
Aceasta din urma se împarte în două ramuri, care anastomozează cu corespondentele lor inferioare provenite din
artera mezenterică superioară, generând "arcadele pancreaticoduodenale" anterioară şi posterioară, plasate pe
versantele respective ale capului pancreatic.
Artera lienală (A.lienalis) -cea de a treia ramură a trunchiului celiac- ia direcţia stângă de-a lungul marginii
superioare a corpului şi cozii pancreasului în care sapă un şanţ. La vîrstnici prezintă un traiect şerpuit şi întreţine
relaţii intime cu ţesutul glandular.
Artera mezenterică superioară (A.mesenterica superior) se desprinde din aorta înapoia corpului pancreatic,
imediat sub emergenţa trunchiului celiac. Coboară şi deviază uşor spre dreapta, pătrunzând în rădăcina
mezenterului între D III şi capul pancreatic. O menţiune separată merită faptul că vena splenică se afla totdeauna
retropancreatic.
Posterior se formează trunchiul venei porte iar în spaţiul retroperitoneal, pancreasul vine în raport cu vena cavă
inferioară şi aorta abdominală, de care se separă prin lama de coalescenţă a lui Treitz. Vasele situate îndărătul
pancreasului realizează planul vascular retropancreatic în care elementele se succed în următoarea ordine: cel
mai ventral, în relaţie directă cu pancreasul, rădăcinile şi trunchiul venei porte; mai dorsal artera mezenterică
superioară; mai înapoi şi la dreapta vena cavă inferioară cu cele două vene renale; cel mai dorsal aorta
abdominală şi arterele renale.

5. Spatiul prevezibil Retzius

 Spaţiul preperitoneal este cuprins între fascia transversală şi peritoneul parietal anterior. Ţesutul celulo-adipos,
care umple acest spaţiu, continuă cu ţesutul celulo-adipos al celorlalte teritorii extraperitoneale ale cavităţii
abdomino- pelvine. Posterior de simfiza pubiană, spaţiul preperitoneal se lărgeşte şi continuă cu spaţiul
retropubian sau prevezical al lui Retzius
(Spatium retropubicum). Acest teritoriu are o importanţă mare, întrucât permite abordarea extraperitoenală a
organelor din bazin.

Bilet nr. 29

Inervația Inimii
Nervii inimii:
Nervii simpatici, denumiţi şi "nervi cardioacceleratori" (Nn.accelerantes) provin din partea cervicală a trunchiului simpatic şi din
ganglionul stelat (N.cardiacus superior, medius şi inferior). Aceştia măresc automatismul şi contractilitatea cardiacă, favorizând
consumul de energie al miocardului.
Nervii parasimpatici se desprind direct din vag (Rr.cardiaci cervicales superiores sau nervul depresor) şi din nervul laringian recurent
(Rr. cardiaci cervicales inferiores). Cunoscuţi şi sub denumirea de "nervi cardiomoderatori", prelungesc perioada de repaus a
muşchiului cardiac, favorizând schimburile metabolice, care stau la baza funcţiilor de refacere energetică şi de sinteză ale miocardului.
Filetele vegetative mixte formează o bogată reţea pe faţa anterioară şi posterioară a arcului aortei (plexus cardiacus) în care sunt
intercalaţi şi ganglioni vegetativi (Ganglia cardiaca). Din acest plex şi ganglioni iau naştere fibrele nervoase, ce însoţesc arterele
coronare (Plexus coronarius cordis anterior şi posterior) distribuindu-se la vasele inimii, miocard şi la sistemul excitoconductor (ultimele
fiind în majoritate de natură parasimpatică).

Retroperitoneul: limite și conținut, Spaţiul retroperitoneal:

Se află înapoia peritoneului parietal şi înaintea peretelui posterior al abdomenului, fiind umplut de un ţesut celuloadipos în care se
află organele urinare (rinichii, partea abdominală a ureterelor), glandele suprarenale, vasele mari ale abdomenului (aorta, vena cavă
inferioară), plexul lombar şi trunchiul simpatic.
Este delimitat în sus de partea lombară a diafragmei, iar prin hiatusurile acestuia comunică cu mediastinul. În jos se continuă cu
spaţiul subperitoneal al bazinului iar anterior cu ţesutul conjunctiv condensat ce formează fascii proprii (denumită fascie
renală).
Organele secundar retroperitoneale (pancressul şi marea parte a duodenului) precum şi cele mezoperitoneale (colonul ascendent şi
descendent) deşi în parte se află retroperitoneal, datorită faptului că dezvoltarea lor este iniţial intraperitoneală şi împreună cu celelalte
părţi ale tubului digestiv, acestea embriologic şi anatomo-funcţional fac parte din sistemul alimentar, descrierea lor se va face în
capitolul respectiv. Lamele de colaescenţă ale organelor secundar retroperitoneale (Lama Treitz şi Toldt) sunt formaţiuni primar şi
secundar retroperitoneale.
Arterele funiculului spermatic:
1. a. testicularis(a pars abdomilas aorataból)
2. a.ductus deferetis( a. umbilicalisból)
3. a. cremasterica ( a.epigastrica inf.-ból)
4. a. vesicalis inferior és a rectalis media (a. iliaca internaból)

Triunghiul cristo- hepatic Budde

Ductul cistic (Ductus cysticus) leagă vezica biliară cu calea biliară principală, având un aspect neregulat,flexuos şi un traiect oblic dirijat
în jos, la stânga şi înapoi. Are o lungime de aproximativ 4 cm şi un diametru de 4 mm. Este plasată între foiţele ligamentului
hepatoduodenal, înainte şi la dreapta de vena portă. Între canalul cistic (la dreapta), canalul hepatic comun (la stânga) şi faţa
viscerală a ficatului (în sus) se formează "triunghiul cistico-hepatic Budde", străbătut de artera cistică)

Regiunea prevertebrală sau mediană a retroperitoneului: limite și conținut:

Constituie culoarul de trecere a vaselor mari, limfaticelor şi nervilor din abdomen, spre mediastin şi bazin, fiind totodată, sediul de
emergenţă a formaţiunilor vasculare şi nervoase destinate cavităţii abdominale.

 Limite. Situată pe faţa anterioară, a vertebrelor Th12-L5, îndărătul peritoneului parietal, este delimitată: superior de un plan oblic
care trece prin orificiile vasculare şi interstiţiile părţii lumbale a diafragmei, realizând cu mediastinul o comunicare largă. Limita
inferioară, este dată de un plan orizontal situat la nivelul promontoriului, care separă regiunea de cavitatea pelvină. Lateral două planuri
parasagitale, tangente pe vârfurile apofizelor costiforme, trasează limitele spre regiunile viscerale simetrice.
 Conţine elemente mixte, aranjate stratificat, după cum urmează:

 Planul venos, cuprinzând vena cavă inferioară, cu afluenţii săi de origine şi colaterali, înconjuraţi de nodulii limfatici juxta- şi
precavali.

 Planul arterial, cu aorta abdominală şi emergenţele trunchiurilor colaterale şi terminale, străjuite de nodulii limfatici lateroaortici şi
întreţesute de plexurile vegetative prevertebrale.  Planul limfatic şi nervos, totalizând cisterna chilului cu porţiunea subdiafragmatică
a canalului toracic, lanţul simpatic lumbal şi nervii splanchnici.

 Planul muscular şi osos alcătuit de faţa anterioară a coloanei lombare, întregită de vertebra Th12 şi fasciculele de origine
vertebrală ale diafragmei şi psoasului. Tot în acest plan se succed etajat vasele lumbale segmentare.

Bilet nr. 30

Localizarea urmatoarelor elemente anatomice : valvula Eustachio, valvula Thebesius, valvula

Vieussens, tuberculul Lower :
1. În zona superioară a atriului se află orificiul de vărsare a venei cave superioare (Ostium venae cavae
superioris), iar în partea sa inferioară orificiul de vărsare a venei cave inferioare (Ostium venae cavae
inferioris) mărginit lateral de un vestigiu embrionar numit "valvula Eustachio" (Valvula venae cavae inferioris).
Între deschiderile celor două vene cave se desenează o proeminenţă sub forma unei cute, "tuberculul Lower"
(Tuberculum intervenosum).
Alături de partea inferoposterioară a septului interatrial se deschide sinusul coronar, printr-un orificiu cu
diametrul de 8 mm, străjuit la dreapta de o relicvă embrionară, "valvula Thebesius" (Valvula sinus coronarii).
Septul interatrial are o depresiune ovală (Fossa ovalis), cu o bordură semicirculară (Limbus fossae ovalis). În
vecinătatea septului interatrial se remarcă o serie de orificii mici (Foramina venarum minimarum) prin care se
varsă în atriul drept sângele colectat de venele Thebesius.
V.cordis magna, care venind din zona apicală a cordului urcă în şanţul interventricular anterior, ocoleşte baza
urechiuşei stângi în şanţul coronar, pătrunzând în extremitatea stângă a sinusului. La locul de confluenţă cu
acesta se intercalează o formaţiune membranoasă ("valvula Vieussens") a cărei funcţie nu a fost încă
precizată.

2. Anastomozele porto-cavale, se formează între ramurile sistemului venos cav şi cele ale venei porte. O
astfel de reţea anastomotică se situează preombilical, denumit sistem venos periombilical. Aici se
anastomozează venele toracoabdominale cu venele paraombilicale, acestea din urmă fiind vase tributare
teritoriului portal. În caz de hipertensiune portală, datorită îngreunării circulaţiei venoase intrahepatice, sângele
portal este derivat în sistemul cav prin aceste anastomoze periombilicale, care solicitate, se dilată în jurul
ombilicului, dând imaginea numită”cap de meduză”.

3. Arterele funiculului spermatic : enumerare :A. testicularis; A.cremasterica, A.ductus deferentis

4.Pe peretele abdominal, baza de implantare a apendicelui pe cec se proiectează la "punctul Mac Burney"
(mijlocul liniei care uneşte spina iliacă anterosuperioară dreaptă cu umbilicul) sau la "punctul Lanz" (situat la
limita treimii drepte şi mijlocii a liniei care leagă cele două spice iliace anterosuperioare

5. Dintre ligamentele hepatice cu rol de suspensie amintim ligamentul falciform, suspensor, al ficatului
(Lig.falciforme hepatis) care fixează faţa convexă de peretele abdominal şi diafragm, desfăşurându-se de-a
lungul unui plan sagital care trece prin umbilic şi şanţul venei cave de pe partea postero-inferioară a ficatului.
Urcând pe faţa diafragmatică, ligamentul falciform se lărgeşte treptat dând naştere ligamentului coronar
(Lig.coronarium hepatis) care înscrie pe faţa convexă a ficatului linia de reflexie a peritoneului visceral pe cel
parietal, diafragmatic sub forma unui "T" majuscul. Prelungirile laterale date de acest pliu sunt ligamentele
triunghiulare (Lig.triangulare dextrum et sinistrum) care încadrează zona lipsită de peritoneu (Area nuda)
aderentă de stâlpii diafragmei.
Ligamentul hepatoduodenal (Lig.hepatoduodenale) care împreună cu ligamentul hepatogastric se inseră pe
perimetrul hilului hepatic şi pe segmentul posterior al şanţului longitudinal stâng, unindu-le cu porţiunea întâia a
duodenului, constituie o dedublare peritoneală solidă, care suspendă pilorul şi duodenul de ficat.
Bilet nr. 31
1. Orificiile diafragmului și nivel topografic și constituție
Orificiul venei cave inferioare, care la nivelul centrului tendinos străbate diafragmul împreună cu o ramură a nervului
frenic drept.
Inserțiile vertebrale (pars lumbaris) sunt reprezentate prin stâlpii principali sau mediali, care pleacă de pe fața
anterioară a vertebrelor L1-L3, cel stâng fiind mai scurt decât cel drept. Fasciculele musculare de pe cele două părți
se încrucișează pe linia mediană, rezultând un orificiu inferior, orificiul aortic pentru aortă și canalul toracic, și altul
superior, orificiul esofagian prin care trece esofagul și nervii vagi.
Stâlpii accesorii sau intermediari limitează cu stâlpii laterali câte un spațiu îngust prin care trec nervii splahnici.
Prin interstițiul limitat de stâlpul lateral și intermediar trec trunchiul simpatic și venele lombare ascendente, ce se
continuă cu sistemul venelor azygos.
La nivelul porțiunii lombare și costale, fibrele musculare lipsesc, luând naștere astfel triunghiul lombocostal al lui
Bochdalek, cu baza la coasta a 12-a și vârful îndreptat spre locul de unire al fasciculelor lombare cu cele costale.
Această zonă este acoperită numai de fasciile diafragmei și de pleura parietală, și vine în raport cu fascia retrorenală,
prin țesutul conjunctiv al spațiului retroperitoneal.
Între partea costală și partea xifoidiană a diafragmei se intercalează un spațiu triunghiular numit Hiatul lui Larrey, ce
reprezintă pasajul de descindere al arterei epigastrice superioare.
Cele două fascicole ale porțiunii xifoidiene delimitează un hiat median îngust, prin care mediastinul anterior comunică
cu spațiul preperitoneal.
2. Vascularizația intestinului subțire
La nivelul duodenului, din artera gastroduodenală se desprind două artere pancreatico-duodenale superioare, și din
artera mezenterică superioară alte două artere pancreatico-duodenale inferioare, care între capul pancreasului și
potcoava duodenală formează două arcade arteriale, din care se separă ramuri fine pentru duoden și pancreas.
Venele pancreaticoduodenale însoțesc arterele omonime și sunt tributare venei mezenterice superioare. Vena
prepilorică, element de limită între pilor și duoden, de obicei se varsă direct în trunchiul venei porte.
Arterele jejunului și ileonului, în număr de 10-16, se desprind etajat din convexitatea arterei mezenterice superioare,
dirijându-se aproape paralel spre intestin. Aceste artere se anastomozează reciproc generând arcade vasculare
primare, din care se nasc ramuri similare, ce vor constitui arcadele vasculare secundare.
Venele (vv. Jejunales et ilei) urmează traiectul arterelor omonime, adunându-se în vena mezenterică superioară.
3. Elementele conținute de funiculul spermatic
Este alcătuit dintr-o serie de formațiuni vasculare, limfatice, și plexuri nervoase, care însoțesc canalul deferent de la
epididim până în cavitatea abdominală, trecând prin canalul inguinal:
a.testicularis din aorta abdominală, a. cremastica din artera epigastrică inferioară, a. ductus deferentis din a. iliaca internă.
Plexul pampiniform, colector al sângelui de pe tot teritoriul de distribuție al arterelor menționate. Formează, în jurul
canalului deferent un veritabil pachet de vene întortochiate, ce se unesc în 2-3 trunchiuri mai mari la nivelul orificiul
inguinal superficial. Acestea, după ce străbat canalul inguinal, se contopesc în venele testiculare tributare cavei inferioare
și venei renale stângi. La elementele înșirate se adaugă vasele limfatice și plexul vegetativ care însoțește canalul
deferent, respectiv artera acestuia. Canalul deferent se situează posterior de artera testiculară și de plexul pampiniform,
putându-se ușor identifica prin palpare, datorită consistenței sale dure.
 4. Ganglionii limfatici parauterini și paravaginali
Noduli limfatici parauterini și paravaginali (sau ”grupul uterovaginal Sappey”) sunt aranjați în jurul organelor al căror
nume îl împrumută. Mai important este nodulul Lucas-Championniere, situat la intersecția arterei uterine cu uterul,
fiind primul element limfatic invadat în cancerul de col uterin.
5. Arcada Riolan-Haller
Este situată în apropierea unghiul splenic al colonului. Artera colică mijlocie se bifurcă într-o ramură dreaptă
( anastomozantă cu ramura ascendentă a arterei colice drepte) și alta stângă, care anastomozând cu ramura
ascendentă a arterei colice din stâng dă naștere arcadei Riolan-Haller.

Bilet nr. 32

Venele inimii
Venele inimii (Vv. cordis). Cea mai mare parte (circa 60 %) a sângelui venos al inimii este colectată
de sinusul coronar (Sinus coronarius) aşezat pe faţa diafragmatică a cordului, în partea stângă a
şanţului coronar. Sinusul coronar primeşte următoarele afluenţe:
 V.cordis magna
 V.posterior ventriculi sinistri
 Vv.cordis media
 Vv.cordis parva
 V.obliqua atrii sinistri ("vena Marshall")

Restul sângelui venos (circa 40%) este drenat direct în cavităţile inimii, prin: vv.cordis
anteriores şi vv.cordis minimae.

Plexul Meisner is Auerbach

Sistemul nervos enteric este un mini sistem nervos ce consta din doua plexuri de neuroni:
 plexul mienteric (plexul Meisner)
 plexul submucosa (plexul Auerbach)

Invelisurile cordonulu spermatic

cordonul spermatic (Funiculus spermaticus), care străbate oblic acest canal, până în scrot. Migraţia
testicolului, se face prin împingerea în direcţia scrotului a peretelui abdominal, care astfel vor alcătui
învelişurile cordonului spermatic şi a testicolului.

Foramen epiploicum
Orificiul bursei omentale ”hiatusul WInslow” (Foramen omentale / epiploicum)
Prin "hiatusul Winslow" (Foramen epiploicum) comunică cu spaţiul subhepatic al lojei hepato-biliare.
Acest orificiu patrulaterrotunjit are ca limite: - anterior ligamentul hepatoduodenal, cuprinzând în
flancul său drept canalul hepato-coledoc; - inferior prima porţiune a duodenului DI ; - superior lobul
Spiegel al ficatului; - posterior vena cavă inferioară şi duplicatura peritoneală care leagă ficatul de
rinichiul drept (Lig.hepatorenale).
Distributia elementelor anatomice la nivelul pedicului renal- portiune extrahilara
-Superior artera renala care provine din aorta abdominala, cea dreapta fiind mai lunga decat cea din
partea stinga
-mijlocie: vena renala-pe partea dreapta este mai scurta , decat cea stinga
-inferior: urether

BILETUL nr.33

1. Inervaţia difragmei

este asigurată de nervii frenici, care provin din plexul cervical (C3-5) şi ajung la diafragm în apropierea orificiului venei cave inferioare
(cel drept) respectiv mai lateral şi ventral (cel stâng). Fiecare se ramifică în câte o ramură anterioară şi posterioară, la care se adaugă
şi o ramură laterală în partea stângă. Din ramurile posterioare pleacă Rr.phrenico-abdominales care străbătând diafragma prin orificiul
cavei şi al esofagului inervează faţa inferioară a regiunii difragmatice (inclusiv peritoneul organelor din etajul supramezocolic). Fibrele
care emerg din C3-4 asigură inervaţia motorie a porţiunii ventrale şi laterale, iar fibrele din C5 (frenicul accesor) pe cea a părţii dorsale
(de aceea strivirea tunchiului principal format de C3-4 cauzează numai paralizia părţii anterioare a diafragmului, cele posterioare
continuând să acţioneze). Durerile care iradiază în umărul drept în cazul afecţiunilor hepato-biliare (mai ales în litiaza biliară) ca şi cele
reflectate în umărul stâng în bolile pancreasului şi ale splinei (semnul lui Eiselsberg) sunt transmise pe calea ramurilor frenico-
abdominale şi a trunchiului frenic, proiectându-se în regiunea umerilor prin anastomozele acestui nerv cu plexul cervical.

2. Inervatia stomacului

Nervii stomacului sunt de natură parasimpatică şi simpatică, primii controlând cu prioritate secreţia de acid clorhidrie. Din trunchiul
vagal anterior se desprind ramuri parasimpatice (Rr. gastrici anteriores) care descind de-a lungul curburii mici, împrăştiindu-se pe faţa
anterioară a stomacului, până în regiunea pilorică. Trunchiul vagal posterior emană la fel o serie de ramuri la faţa posterioară a
stomacului (Rr. gastrici posteriores). Trunchiul vagal anterior traversează joncţiunea esogastrică ca o formaţiune unică sau dublă,
aderentă de esofag, cedând filete cardiei, fundului stomacului şi micii curburi (Ramura tuberozitară descendentă, ramurile tuberozitare
recurente. Trunchiul vagal posterior contractează relaţii laxe cu esofagul, situat înapoia locului unde artera gastrică stângă atinge mica
curbură a stomacului. Este un trunchi mare, robust, care dă aceleaşi ramuri cardice, tuberozitare şi de-a lungul curburii micii ca
trunchiul vagal anterior

3. Vascularizaţia şi inervaţia prostatei

 Arterele prostatei sut ramuri ale arterelor ruşinoase interne, vezicale inferioare şi rectale mijlocii.
 Venele sut colectate de plexul venos prostatic, situat la baza sa şi pe feţele infero-laterale, recepţionând o parte din venele
penisului, drenând în vena iliacă internă. O menţiune separată merită legăturile anastomotice cu plexurile venoase vertebrale,
fapt ce explică frecvenţa metastazelor cancerului da prostată, cu localizare vertebrală şi în s.n.c.
 Limfaticele se dirijează spre nodulii limfatici iliaci interni şi sacrali, mai puţin spre cei iliaci externi (numai de pe faţa
posterioară, a prostatei).
 Nervii provin din plexul hipogastric inferior

4. ÎMPĂRŢIREA TOPOGRAFICA A SPAŢIULUI RETROPERITONEAL

Din punct de vedere topografic spaţiul retroperitoneal se împarte în următoarele regiuni şi loji, având fiecare subdiviziuni după specificul
caracteristicilor arhitecturale.

A. REGIUNEA PREVERTEBRALĂ SAU MEDIANĂ

Impară, conţinând vasele mari, limfaticele şi elementele vegetative situate înaintea coloanei vertebrale. Pe considerente de ordin
practic se divide în:

 Zona celiacă
 Zona retro-duodeno-pancreatică
 Zona infraduodenală

B. LOJA SUPRARENO-RENALĂ

Adăposteşte următoarele organe retroperitoneale primare, perechi:

 Glanda suprarenală
 Rinichiul (inclusiv pediculul renal)

C. LOJA URETERULUI
 D. REGIUNEA LOMBOILIACĂ

Corespunzătoare feţei interne a peretelui abdominal posterior, servind ca platformă de sprijin pentru organele înşirate mai sus.

5. Aria pancreatico-coledociană a lui Chauffard.

Porţiunea retropancreatică a ductului coledoc şi capul pancreasului se proiectează în "zona pancreatico-coledociană", care se obţine
trasând o linie verticală de la umbilic în sus şi o linie orizontală de la umbilic la dreapta. Bisectoarea acestui unghi cu vârful la umbilic,
împreună cu verticala ce porneşte de aici în sus, limitează zona pancreatico-coledociană a lui Chauffard.

Bilet nr. 34.

1. Continutul pediculului pulmonar.

Pediculul pulmonar (pediculus pulmonaris)

Sunt formatiuni mixte compuse din:

-doua vene pulmonare

-artera pulmonara inca nedivizata

-bronhia principala

-arterele si venele bronhiale

-o serie de noduli limfatici

-vase limfatice

-plexuri nervoase vegetative

Aceste formatiuni in portiunea laterala a pediculului pulmonar sunt invelite de linia de reflexie a pleurei, care inconjoara hilul pulmonar.

Pediculul pulmonar drept:

-vena azigos

-arcul venei azigos

-vena cava superiora

Pediculul pulmonar stang:

-aorta ascendenta

-arcul aortei

-orta descendenta

2. Inervatia duodenului:

Inervatia extrinseca este asigurata de fibrele vegetative simpatice si parasimpatice, provenite in cea mai mare parte din plexul celiac, iar inervatia
intrinseca este pusa in evidenta de plexurile mienteric Auerbach si submucos Meissner.

3. Vascularizatia ovarului:

Artera ovariana(A. Ovarica), plasata in grosimea ligamentului superior al ovarului, anastomozata cu ramura ovariana (R. Ovaricus) a arterei uterine,
formand impreuna „arcada ovariana” cuprinsa de foitele mezovarului. Din aceasta se desprind ramuri subtiri care strabat hilul si impanzesc stratul
intern(vascular) al tecii fiecarui folicul. Reteaua perifoliculara se restructureaza mereu, in raport cu ciclul menstrual.

Venele se aduna in plexul ovarian, corespondentul plexului pampiniform la barbat, fiind frenate prin venele ovariene in cava inferioara .

4. Regiunea prevertebrala sau mediana a retroperitoneului: Limite si continut

Limite: Situat pe fata anterioara, a vertebrelor Th12-L5, indaratul peritoneului parietal, este delimitata:

-superipr de un plan oblic care terece prin orificiile vasculare si interstitiile partii lumbare a diafragmei realizand cu medaiastinul o cominicare larga.

-limita inferoara este data de un plan orizontal situat la nivelul situat la nivelul promontoriului, care separa regiunea de cavitatea pelvina.

-lateral doua planuri parasagitale, tangente pe varfurile apofizelor constiforme, tarnseaza limitele spre regiunile viscerale simetrice.
Continut: Contine elemente mixte, aranjate stratificat, dupa cum urmeaza:

-planul venos, cuprinzand vena cava inferioara, cu afluentii sai de origine si colaterali, inconjurati de noidulii limfatici juxta si precavali.

-planul arterial, cu aorta abdominala si emergentele trunchiurilor colaterale si terminale, strajuite de nodulii limfatici lateroaortici si intretetsute de plexurile
vegetative prevertebrale.

-planul limfatic si nervos, totalizand cisterna chilului cu portiunea subdiafragmatica a canalului toracic, lantul simpatic lumbal si nervii splanchnici.

-planul muscular si osos alcatuit de fata anterioara a coloanei lombare, intregita de vertebra Th12 si fasciculele de origine vertebrala ale diafragmei si psoasului.
Tot in acest plan se succed etajat vasele lumbare segmentare.

5. Triunghiul cisto-hepatic Budde

Intre canalul cistic (la dreapta), canalul hepatic comun (la stang) si fata viscerala a ficatului (in sus) se formeaza „triunghiul cisto-hepatic Budde”
strabatut de artera cistica.

Bilet nr. 35

1. Crosa aortei
Arcul aortei (arcus aortae), situat în afara sacului pericardic, este segmentul de legătură între aorta ascendentă şi cea
descendentă, începând de la articulaţia sternocostală a 2-a din dreapta ("unghiul Louis"), de unde se îndreaptă dorsal, în jos şi
spre stânga, până la marginea stângă a vertebrei Th4. Are o lungime de circa 6 cm şi un diametru de aproape 3 cm,
prezentând o porţiune uşor strâmtorată (isthmus aortae) corespunzătoare zonei de tranziţie spre aorta descendentă. Punctul
cel mai înalt al traiectului convex înscris de arcul aortei se proiectează la mijlocul manubriului sternal. Din convexitatea
arcului aortei se desprind în ordinea de mai jos următoarele artere mari destinate extremităţii cefalice şi membrului superior.
- Trunchiul brahiocefalic (Truncus brachio-cephalicus), lung de 2-3 cm, urcă în sus şi spre dreapta, corespunzător liniei
ce uneşte extremitatea sternală a cartilajului coastei a 2-a din dreapta cu articulaţia sternoclaviculară de aceeaşi parte,
bifurcându-se îndărătul acesteia din urmă în artera carotidă comună dreaptă şi subclavia dreaptă. La origine trunchiul
brahiocefalic vine în raport: posterior cu faţa anterioară a traheei, pe care o intersectează oblic; anterior cu vena brahiocefalică
stângă, cu care se întretaie aproape în unghi drept; lateral (la dreapta) cu pleura mediastinală şi cu versantul medial al vârfului
plămânului drept.
- Artera carotidă comună stângă (A.carotis communis sinistra) are emergenţa posterior şi la stânga de trunchiul
brahiocefalic, din punctul culminant al convexităţii arcului aortei. La suprafaţă traiectul său este marcat de o linie, care uneşte
mijlocul manubriului sternal cu articulaţia sternoclaviculară stângă. Datorită faptului că se desprinde direct din arcul aortic,
carotida comună stângă este cu 2-3 cm mai lungă ca cea din dreapta, faţă de stern fiind situată ceva mai profund decât
aceasta din urmă. Porţiunea sa incipientă se alătură feţei anterioare şi flancului stâng al traheei; apoi deviază uşor spre
articulaţia sternoclaviculară stângă, continuându-şi drumul în regiunile gâtului.
- Artera subclavie stângă (A.subclavia sinistra) se desprinde din arcul aortei posterior şi lateral (la stânga) faţă de
emergenţa arterei precedente, proiecţia ei corespunzând la suprafaţă unei linii, care leagă mijlocul marginii stângi a
manubriului sternal cu articulaţia sternoclaviculară stângă. Este cu 2-3 cm mai lungă decât artera subclavia dreaptă, ce se
separă din trunchiul brahiocefalic. După un traiect aproape rectiliniu, îndărătul articulaţiei sternoclaviculare respective înscrie
un arc cu convexitatea în sus, culcat pe versantul anterior al cupolei pleurale din partea stângă, apoi încalecă prima coastă şi
intră în "defileul scalenic".

2. Planul musculo-aponevrotic al peretelui abdominal

Peretele muscular al abdomenului, este format din trei straturi musculo-aponevrotice suprapuse, având un rol însemnat atât în
biomecanica trunchiului, cât şi în statica şi dinamica viscerelor.
Aceste straturi, reprezintă dispoziţia păturilor primitive ale trunchiului, care la nivelul peretelui toracic şi-au păstrat metameria; la nivelul
peretelui abdominal miotoamele metamerice unindu-se, dar cu păstrarea şi pe mai departe a vascularizaţiei şi inervaţiei lor
segmentare.
Pătura externă, are fibre oblice orientate în jos şi medial, formând la nivelul peretelui toracic muşchii intercostali externi, iar la nivelul
abdomenului, oblicul extern.
Pătura mijlocie, cu fibrele orientate în sus şi înăuntru, devine la nivelul toracelui musculatura intercostală internă, iar la nivelul peretelui
abdominal oblicul intern.
Pătura internă, reprezintă prin fibrele orientate transversal, formează muşchiul transvers al toracelui respectiv transversul abdominal.
3. Inervatia ovarului

Nervii vegetativi micşti se concentrează într-un grup superior, derivat din plexul mezenteric superior şi renal, şi un grup inferior, din
plexul rectal, urmărind traiectul arterelor. Pătrund prin hil, emanând ramuri fine la foliculii ovarieni şi la stratul celular de acoperire al
ovarului. În substanţa medulară se remarcă, grupuri compacte de celule ganglionare simpatice.

4. Imapartirea topografica a spatiului retroperitoneal:

A.Impară, conţinând vasele mari, limfaticele şi elementele vegetative situate înaintea coloanei vertebrale. Pe considerente de
ordin practic se divide în:
Zona celiacă
Zona retro-duodeno-pancreatică
Zona infraduodenală
 B. LOJA SUPRARENO-RENALĂ
Adăposteşte următoarele organe retroperitoneale primare, perechi:
Glanda suprarenală
Rinichiul (inclusiv pediculul renal)
C. LOJA URETERULUI
D.. REGIUNEA LOMBOILIACĂ
Corespunzătoare feţei interne a peretelui abdominal posterior, servind ca platformă de sprijin pentru organele înşirate mai sus.
5. Triunghiul appendicular iacobovici
Punctele Mac Burney şi Lanz sunt zone de sensibilitate apendiculară la apăsare, dar pentru indicarea acestora este mai utilă
orientarea propusă de lacobovici în aria triunghiulară limitată de linia spinoumbilicală (superior), linia bispinală (inferior) şi
marginea laterală a muşchiului drept abdominal din partea dreaptă ("triunghiul apendicular Iacobovici").

Bilet nr.36

1. Vascularizatia Plamanului

Circulaţia sanguină a plămânilor este asigurată pe de o parte unui sistem de nutriţie (Vasa privata), care asigură necesităţile metabolice ale
ţesuturilor pulmonare, iar pe de altă parte unui sistem funcţional (Vasa publica) subordonat funcţiei respiratorii.

• Vascularizaţia de nutriţie este dată de ramurile bronşice (Rr. bronchiales) ale aortei toracice, care pătrund prin hil, însoţind bronhiile şi asigurînd
vascularizaţia plămânilor pînă la nivelul bronhiolelor respiratorii. Sângele venos al sistemului nutritiv este colectat de venele bronhice (Vv. bronchiales) în
număr de 2-3 pentru fiecare plămân, tributare venelor azigos şi hemiazigos.

•Vascularizaţia funcţională este asigurată de trunchiul pulmonar, prin arterele pulmonare. Artera pulmonară dreaptă (A.pulmonalis dextra), aproape de
două ori mai lungă şi ceva mai voluminoasă ca cea stângă, trece pe sub arcul aortei, intră în hilul pulmonar înaintea bronhiei principale, unde se divide
în două ramuri mari (superioară şi inferioară). Cea superioară emite arterele segmentare ale lobului superior, iar cea inferioară se distribuie întâi lobilor
mijlociu şi inferior, apoi segmentelor corespunzătoare. Artera pulmonară stângă (A. pulmonalis sinistra), mai scurtă şi mai puţin voluminoasă ca cea
dreaptă, încrucişează aproape perpendicular faţa anterioară a bronhiei principale din stângă pătrunde în hilul pulmonar şi înscrie un arc,din
convexitatea căruia se nasc ramurile segmentare ale lobului superior, iar mai jos colateralele care irigă "lingula" şi ramurile segmentare ale lobului
inferior. Ramificaţiile terminale ale arterelor pulmonare se distribuie reţelei capilare perialveolare, la nivelul căreia se petrec schimburile de gaze.

•Venele pulmonare colectează sângele oxigenat din reţeaua capilară a lobulilor, formând venele perilobulare şi intersegmentare, din unirea cărora
rezultă venele pulmonare (Vv. pulmonales), câte două pentru fiecare plămân.

•Limfaticele plămânilor se grupează într-o reţea limfatică superficială (subpleurală) şi una profundă (intrapulmonară) mai mult sau mai puţin
independente la adult. Căile limfatice perilobulare, intersegmentare şi peribronhovasculare converg spre hilul pulmonar, trecând printr-un sistem de
releuri (noduli limfatici) intercalaţi pe traseul lor : intrapulmonari (inconstanţi), hilari, bronhopulmonari, traheobronhiali superiori şi inferiori (plasaţi la
nivelul bifurcaţiei traheei şi de-a lungul acesteia) aparţinând mediastinului (vezi în continuare).

2. Anastomozele cavo-cavale
•Anastomozele cavo-cavale, se realizează între afluenţii sistemului venos cav superior şi inferior. Aceste anastomoze se situează atât la
nivelul venelor superficiale, cât şi în profunzimea peretelui abdominal.
Superficial, în stratul subcutanat, între venele superficiale extrinsece ale peretelui toracic, care aparţin teritoriului venei cave superioare şi
venele superficiale ale peretelui abdominal- ramuri tributare ale sistemului cav inferior, există o bogată reţea anastomotică toraco-abdominală.
În obstrucţia trunchiului venos principal cav superior sau inferior, aceste vene se dilată foarte accentuat. În raport cu locul obstacolului,
existând diferite tipuri de circulaţie venoasă colaterală.
•Profund, se realizează anastomoze venoase între venele epigastrice superioare şi inferioare, respectiv anastomoza venelor lombare, cu vena
cavă inferioară pe de o parte şi venele lombare ascendente pe de altă parte, care reprezintă deasemenea o circulaţie colaterală cavo-cavală.
3. Vascularizatia Ovarului
•Artera ovariană (A.ovarica), plasată în grosimea ligamentului suspensor al ovarului, anastomozează cu ramura ovariană (
R.ovaricus) a arterei uterine, formând împreună "arcada ovariană" cuprinsa de foitele mezovarului. Din aceasta se desprind ramuri subţiri
care străbat hilul şi împânzesc stratul intern (vascular) al tecii fiecărui folicul. Reţeaua perifoliculară se restructurează mereu, în raport cu ciclul
menstrual.
•Venele se adună în plexul ovarian, corespondentul plexului pampiniform la bărbat, fiind drenate prin venele ovariene în cava inferioară.
•Limfaticele conduc la nodulii limfatici lumbali. Nervii vegetativi micşti se concentrează într-un grup superior, derivat din plexul mezenteric
superior şi renal, şi un grup inferior, din plexul rectal, urmărind traiectul arterelor. Pătrund prin hil, emanând ramuri fine la foliculii ovarieni şi la
stratul celular de acoperire al ovarului. În substanţa medulară se remarcă, grupuri compacte de celule ganglionare simpatice.
4. . LOJA VEZICO-GENITALĂ

• Limite. Situată în partea anterioară a cavităţii pelviene, are ca limite: anterior faţa internă a simfizei pubiene şi osul pubis; posterior septul retrovezical şi
fascia Denonvilliers; lateral peretele endopelvisului tapetat de muşchii obturator intern şi ridicătorul anal; superior peritoneul pelvian care-şi modifică
poziţia în raport cu gradul de plenitudine a vezicii urinare; inferior diafragma urogenitală. Conţine organele înşirate în schema de prezentare a topografiei
bazinului la bărbat, încorporate în spaţiile periviscerale situate în jurul lor.

a. Vezica urinară -Ocupă partea superioară a lojii vezico-genitale rezămându-se pe baza prostatei. În stare de evacuare se retrage îndărătul
pubisului, iar când este plină se ridică deasupra simfizei pubiene.
b. Ureterul pelvian -Orientat înainte, se culcă pe faţa posterioară a vezicii urinare, încrucişând dinapoi canalul deferent şi artera deferenţială, ca
apoi să ajungă la baza vezicii urinare. Angajându-se între aceasta şi faţa anterioară a veziculei seminale, pătrunde în vezică (vezi „joncţiunea
uretero-vezicală” la capitolul descriptiv).
 c. Prostata - Se situează pe linia mediană, în partea inferioară a lojii vezico-genitale, între simfiza pubiană, fascia Denonvilliers, cei doi muşchi
ridicători anali, trigonul vezical şi diafragma urogenitală. Aceste elemente formează în jurul prostatei un compartiment separat, denumit de unii
autori „loja prostatică”.
d. Vezica seminală -Plasată simetric, între fundul vezicii urinare şi rect, lateral de ampula canalului deferent, are o direcţie uşor oblică în sus şi în
afară. Este încorporată de expansiunile fibroase ale fasciei Denonvilliers.
e. Porţiunea pelviană a canalului deferent -Se întinde de la orificiul profund al canalului inguinal, până la baza prostatei. Mărindu-şi gradat
lumenul, se termină cu ampula canalului deferent.

1. Punctul Lanz -situat la limita treimii drepte şi mijlocii a liniei care leagă cele două spice iliace anterosuperioare.
-Punctele Mac Burney şi Lanz sunt zone de sensibilitate apendiculară la apăsare, dar pentru indicarea acestora este mai utilă orientarea
propusă de lacobovici în aria triunghiulară limitată de linia spinoumbilicală (superior), linia bispinală (inferior) şi marginea laterală a muşchiului
drept abdominal din partea dreaptă ("triunghiul apendicular Iacobovici"). - Baza de implantare a apendicelui vermicular se proiectează
aici sau ceva mai jos, la limita dintre treimea dreaptă şi mijlocie a liniei care leagă cele două spine iliace antero-superioare ("punctul Lanz").
-Pe peretele abdominal anterior ureterul se proiectează pe o linie verticală, definită prin următoarele puncte: punctul superior (corespunde
strâmtorii pieloureterale) este situat la intersecţia orizontalei ce trece prin umbilic,cu marginea laterală a muşchiului drept abdominal; punctul
mijlociu (corespunde segmentului iliac) se suprapune cu punctul Lanz descris la apendicele vermiform ; punctul inferior (corespunde
extremităţii juxtavezicale a părţii pelviene) se află la limita dintre 1/3 medială şi 2/3 laterale ale ligamentului inghinal.

Bilet nr.37
1. Sinusurile (recesurile) pleurale (Recessus pleurales):
 Sinusul costodiafragmatic (recessus costo-diaphragmaticus) este cel mai dezvoltat şi mai important din punct de
vedere practice. Situat între diafragm şi peretele toracic, se extinde în formă de semicerc de-a lungul bazei
plămânilor, având o adâncime de circa 6 cm în linia axilară mijlocie. Este punctul cel mai decliv al cavităţii
pleurale, liber în mod normal,umplut cu lichide sau blocat prin aderenţe în cazuri patologice.
 Sinusul costo-mediastinal (Recessus costomediastinalis) mai redus decât cel costodiafragmatic, corespunde liniei
de reflexie a pleurei mediastinale pe stern, fiind mai evident în partea stingă (sub coasta a 4-a).
 Sinusul frenico-mediastinal (Recessus phrenicomediastinalis) se formează acolo unde liniile de reflexie a pleurei
mediastinale şi diafragmatice, continuă partea de trecere a pleurei mediastinale în cea costală posterioară.
Importanța lor clinică: sunt spaţii complementare pentru recepţionarea plămânilor,fără să fie complet umplute de aceştia
nici în inspiraţia forţată. Iau naştere corespunzător liniilor de reflexie a pleurei,unde trecerea dintr-un teritoriu pleural în
altul se face în unghi diedru, ascuţit.
2. Trunchiul celiac (Truncus celiacus) :
lung de 1-3 cm, se desprinde de pe faţa anterioară, a aortei, imediat sub orificiul diafragmatic, la nivelul discului
intervertebral Th12-L1, corespunzător marginii superioare a corpului pancreatic.
Trunchiul celiac se împarte ca un trepied (Tripus Halleri) în ramurile sale principale:
 artera coronară stomahică (A.gastrica sinistra), cea mai subţire şi scurtă, dirijată înainte şi spre stânga
 artera hepatică comună (A.hepatica communis) cea mai voluminoasă, orientată la dreapta
 artera splenica (A.lienalis) cu calibrul intermediar, îndreptată spre stânga.
3. Trompa uterină:
se compune din trei părţi principale: pavilionul, ampula şi istmul.
 Următorul segment mai dilatat, de 5-10 mm, care arcuieşte deasupra ovarului (Ampulla tubae uterinae),
măsoară aproape 2/3 din lungimea trompei, iar al treilea -foarte scurt şi îngust, 2-3 mm reprezintă istmul
(Isthmus tubae uterinae). Acesta din urmă este încorporat în grosimea peretelui uterin (Pars uterina),
deschizându se cu un orificiu minuscul (Ostium uterinum tubae) în unghiul superior al uterului.
 Pavilonul (Infundibulum tubae uterinae) corespunde părţii laterale a trompei uterine, în forma de pâlnie.
Având în centrul un mic orificiu →Ostium abdominale tubae uterinae, de la care pornesc în sens radiar
ciucuri →Fimbriae tubae încurbate spre faţa medială a ovarului. Un franj mai lung care se ataşează direct de
ovar este →Fimbria ovarica.
 Ampulla tubae uterinae de 5-10 mm, arcuieşte deasupra ovarului și măsoară aproape 2/3 din lungimea
trompei.
 Isthmus tubae uterinae este foarte scurt şi îngust, 2-3 mm. Acesta din urmă este încorporat în grosimea
peretelui uterin (Pars uterina), deschizându-se cu un orificiu minuscul în unghiul superior al uterului →Ostium
uterinum tubae.
4. Zona pancreatico-coledociană
se proiectează în porţiunea retropancreatică a ductului coledoc şi capul pancreasului. Se obţine trasând o linie
verticală de la umbilic în sus şi o linie orizontală de la umbilic la dreapta. Bisectoarea acestui unghi cu vârful la
umbilic, împreună cu verticala ce porneşte de aici în sus, limitează zona pancreatico-coledociană a lui Chauffard.

5. Plex brahial-porțiunea infraclaviculară

este alcătuit din trei fascicule, dispuse în jurul arterei axilare:
  Fasciculul lateral din porțiunea anterioară a trunchiului superior și mijlociu;
o N. Musculocutaneus
o N. Medianus, radix lateralis
 Fasciculul medial continuă porțiunea anterioară a trunchiului inferior;
o N. Medianus, radix medialis
o N. Ulnaris
o N. Cutaneus brachii medialis
o N. Cutaneus antebrachii medialis
 Fascicul posterior alcătuit din unirea trunchiului secundare posterioare ale cele trei trunchiuri primare;
o N. Axillaris
o N. radialis

Bilet nr.38

1.Aparatul fibros al miocardului:

Aparatul fibros al miocardului ansamblează inelele fibroase (Anuli

fibrosi) intercalate la nivelul orificiilor înzestrate cu valvule, formând

inelul de inserţie pentru acestea şi cele două triunghiuri fibroase

(Trigona fibrosa) plasate la nivelul orificiilor atrioventriculare,

corespunzător locului de emergenţă a aortei ascendente

2.Vasculariatia arteriala a duodenului:

-Din artera gastroduodenală se desprind două artere pancreaticoduodenale

superioare (Aa. panoreaticoduodenales superiores);

-Din artera mezenterică superioară alte două artere

pancreaticoduodenale inferioare (Aa. pancreaticoduodenales

inferiores), care între capul pancreasului şi potcoava duodenală

formează două arcade arteriale, din care se separă ramuri fine

pentru duoden şi pancreas (Rr. pancreatici, rr. duodenales).

-Porţiunea superioară a duodenului (mai precar vascularizată)

primeşte ramuri subţiri direct din artera gastroduodenală (aa.

supraduodenales superiores)

3.Partile uterului:

peritoneul : acopera fundul, corpul si istmul respective o parte din colul uterin

lig. larg : mentine organul in pozitie mediana

lig. Rotund: mentine organul in pozitie de anteversie

parametrul: fixeaza istmul si colul

planseul pelvian:

4.Traiectul nervilor frenici in mediastin:

Nervul frenic (N.phrenicus) coboară înaintea pediculilor

pulmonari, însoţind artera pericardofrenică. Emite ramura

pericardică şi se trifurcă pentru cele trei părţi ale diafragmului. Prin

orificiul venei cave inferioare, frenicul drept se distribuie şi pentru

abdomen (Rami phrenico-abdominales)

5.Spatiul intervascular inter-aortico-cav definitie si continut:

-se afla in partea superioara a retroperitoneului intre vena cava inferioara si aorta abdominala-cuprinde lobul Spiegel,
ganglionul celiac si stalpul medial drept al diafragmei

Bilet nr. 39

1 Venele inimii:

- Venele brahiocefalice 
- Venele iliace comune 
- Vena pulmonara 
- Vena cava

Venele brahiocefalice si venele iliace comune:Venele brahiocefalice sunt doua vene mari care se unesc si formeaza vena cava
superioara. 

Functii - aduc sange deoxigenat de la cap, gat si membrele superioare ale corpului spre atriul drept. 

Venele iliace comune :Venele iliace comune sunt doua vene principale care se unesc pentru a forma vena cavainferioara. 

Functii - aduc sange deoxigenat de la membrele inferioare si regiunile inferioare ale corpului spre atriul drept.

Venele pulmonare si vena cava: Venele pulmonare transporta sange oxigenat de la plamani spre atriul stang. Exista patru vene
pulmonare care se intind de la atriul stang pana la plamani. Acestea sunt venele pulmonare dreapta superioara, stanga superioara,
dreapta inferioara, stanga inferioara. 

Vena cava:Venele cave sunt cele mai mari doua vene din organism. Ele transporta sange deoxigenat din diferite regiuni ale corpului
spre atriul drept. Vena cava superioara se formeaza prin unirea venelor brahiocefalice.

2 Arcada Riolan-Haller:

La nivelul mezocolonului transvers, intre ramura stanga a arterei colice medii si ramura ascendenta a arterei colice stangi se formeaza
arcada descrisa de Haller-Riolan.

3 Fundul de sac Douglas:

Prelungire a cavitatii peritoneale, situata cel mai decliv, intre fata anterioara a rectului si fata posterioara a uterului si vaginului.

4 N. Splahnici toracici,emergenta:

Trunchiurile simpatice sunt o componenta importanta a partii simpaticeapartinand diviziei autonome a sistemului nervos periferic. Pute
m spune ca latrecerea prin torace apartin mediastinului posterior.Ramurile care reies din ultimii sapte ganglioni spinali sunt alcatuiti in p
rincipal din fibre simpatice preganglionare ce inerveaza viscerele abdominalesi pelviene. Aceste ramuri sunt voluminoase si formeaza c
ei trei nervi splahnicitoracic: Ele au originea reala in coarnele laterale ale maduvei toracice.

Nervul splahnic mare

Porneste de la nivelul ganglionilor toracici 5-9. Intraiectul lor descendent se indreapta medial, ajungand in apropiere coloaneivertebrale 
(medial de aceasta) trecand anterior de manunchiurile vasculareintercostale. Dupa ce strabate diafragma, nervul splahnic mare intra in 
raport custalpii acesteia, ajungand in abdomen unde se termina in jurul ggl. celiaccorespunzator. O parte din fibre fac sinapsa spre glan
da suprarenala, iar altele,de asemenea, fara sinapsa spre glanda trec in ramurile eferente ale plexuluiceliac.
Nervul splahnic mic
porneste de la nivelul ganglionilor 9 si 10 sau din ramurileinterganglionare ce ii unesc. Acesta este asezat intre lantul simpatic toracic si
nervul splahnic mare. Impreuna cu nervul splahnic mare strabate diafragma, sise distribuie ganglionilor cortico-renali si mezenterici sup
eriori.

Nervul splahnic inferior
este inconstant. El poate porni din al 12lea gangliontoracic sau din micul nerv splahnic. Impreuna cu lantul simpatic se termina ön
plexul renal.

5 Ligamentul Botallo:

În stânga: aorta, esofagul şi cei doi nervi, aflaţi simetric cu cei din dreapta. Între arcul aortic şi artera pulmonară stângă se extinde
ligamentul arteriosum, vestigiul ductului arterial embriofetal Botallo.

Sub arcul aortei se bifurcă trunchiul pulmonar, rezultând cele două artere pulmonare.

Artera pulmonară dreaptă dispare imediat înapoia aortei ascendente, iar artera pulmonară stângă îşi păstrează poziţia iniţială, fiind
suspendată de capătul distal al arcului aortei prin "ligamentul arterial Botallo" (Ligamentum arteriosum)

Bilet nr. 40
1. Orificiile diafragmatice și conținut
 Orificiul venei cave inferioare (Ostium venae cavae inferior) este situat în centrul
tendinos al diafragmei. Centrul tendinos se află la locul de unire al foliolei drepte cu cea
anterioară. Orificiul venei cave inferioare la acest nivel străbate diafragmul împreună
cu o ramură a nervului frenic drept. Inelul ostial, având o structură tendinoasă,
inextensibilă, debitul circulator al venei nu este influenţat de mişcările diafragmei.
 Orificiul aortic fiind un inel tendinos, aproape rigid, contracţiile diafragmei nu
influenţează lumenul aortei şi al canalului toracic, fapt important în dinamica circulatorie.
 Orificiul esofagian dispus în plan oblic şi limitat de fascicule musculare groase,
formează în jurul esofagului un adevărat canal muscular, de 1 cm lumgime, care
îngustând lumenul esofagului dă naştere strâmtorii diafragmatice a acestuia.

2. Punctul Cannon-Bohm
Bilet nr 5
3. Vascularizația ovarului
Artera ovariană (A.ovarica), plasată în grosimea ligamentului suspensor al ovarului,
anastomozează cu ramura ovariană ( R.ovaricus) a arterei uterine, formând împreună "arcada
ovariană" cuprinsă de foițele mezovarului. Din aceasta se desprind ramuri subţiri care străbat hilul
şi împânzesc stratul intern (vascular) al tecii fiecărui folicul. Reţeaua perifoliculară se
restructurează mereu, în raport cu ciclul menstrual.
Venele se adună în plexul ovarian, corespondentul plexului pampiniform la bărbat, fiind drenate prin
venele ovariene în cava inferioară.
4. Triunghiul apendicular Iacobovici (pg. 189)
Punctele Mac Burney şi Lanz sunt zone de sensibilitate apendiculară la apăsare, dar pentru
indicarea acestora este mai utilă orientarea propusă de lacobovici în aria triunghiulară limitată de
linia spinoumbilicală (superior), linia bispinală (inferior) şi marginea laterală a muşchiului drept
abdominal din partea dreaptă ("triunghiul apendicular Iacobovici").
5. Nivelul confluentului venos iliac commun
Venele iliace comune (V.iliaca communis dextra et sinistra) sunt afluenţii de origine ai cavei
inferioare,care iau naştere din unirea venelor iliace externe şi interne la nivelul articulaţiei
sacroiliace.
 Vena iliacă comună dreaptă se află pe versantul antero-medial al muşchiului psoas, posterior şi
lateral de artera omonimă.
Vena iliaca comună stângă prezintă raporturi asemănătoare: în partea superioară trece însă
înapoia arterei, spre flancul drept al coloanei vertebrale, pentru a se uni cu corespondentul său
opus. Primeşte un singur afluent vena sacrala mediana (V.sacralis mediana).

Bilet nr. 41

1.Sistemul excito-conductor al inimii (Systema conducens cordis):

 Este alcătuit din celule miocardice cu proprietăți specifice precum automatismul și conducerea impulsului. Se compune
din:

 Nodului sinuatrial (nodului Keith - Flack) este centrul primar de comandă, pacemaker, care generează unda de
excitaţie a cordului. Nu are legături directe cu centrii subordonaţi; transmite excitaţia prin toată masa miocardului atrial

 Nodulul atrioventricular (Aschoff-Tawara), mai mic decât se găseşte în porţiunea posteroinferioară a septului
interatrial, înaintea orificiului de vărsare în atriul drept al sinusului coronar.

În jos se continuă cu fasciculul atrioventricular (His), lung de 5 mm şi lat de 2-4 mm, al cărui trunchi comun (Truncus
fasciculi atrioventricularis) străbate triunghiul fibros drept, coboară pe partea membranoasă a septului interventricular,
unde încalecă prin cele două ramuri ale sale partea musculoasă a septului interventricular.

 Ramura dreaptă (Crus dextrum), subţire şi rotunjită, este situată mai profund decât ramura stângă (Crus
sinistrum), mai lată şi turtită. Ambele ramuri coboară până la baza de implantare a muşchilor papilari, unde se
arborizează bogat, formând "reţeaua fibrelor Purkynje" (myocytus conducens cardiacus), care în zona apicală se
răsfrânge pe pereţii laterali ai ventriculelor, împânzind întreg miocardul ventricular.

2. Anastomozele porto-cave

Crează o circulație între vena portae și vena cava inferior, ocolind ficatul. În mod normal ele conține o cantitate foarte
redusă de sînge. Importanţa lor în creşte în cazurile când există un baraj portal sau hepatic (cirozele avansate) când
dirijează curentului portal spre circulaţia sistemică. În asemenea situaţii anastomozele se dilată, se pot rupe, determinând
hemoragii digestive masive. Căile derivative mai importante sunt:

 Anastomozele cardioesofagiene, în general mici, între venele coronară stomahică-splenică şi sistemul venelor
azigos-hemiazigos, prin intermediul plexului submucos al esofagului. Dilatarea lor provoacă varice esofagogastrice, semn
important pentru diagnosticul hipertensiunii portale.

 Anastomozele rectale, între venele hemoroidale superioare, respectiv cele mijlocii şi inferioare, tributare venei iliace
interne.

 Anastomozele periumbilicale între venele periumbilicale și venele superficiale şi profunde ale peretelui abdominal.

 Anastomozele retroperitoneale, "venele lui Retzius" (străbat 209 lamele de coalescenţă) care unesc reţeaua venoasă
terminală periferică portală cu venele sistemului cav inferior (spleno-perirenale, mezenterico-gonadale).

3.Diafragma pelviană (Diafragma pelvis)

Apare ca o formaţiune musculo-facială, întinsă ca o pâlnie între peretele cavităţii pelviene şi rectul de care aderă. Este
construită din ridicătorul anal şi muşchiul ischiococcigian, cuprinşi între foiţele superioară şi inferioară ale diafragmei
pelviene. Posterior compact, anterior incomplet, datorită fantei anale şi urogenitale.
4. Relațiile topografice ale feței anterioare a rinichiul stâng

Fața anterioară a rinichiului stâng întreţine relaţii:

-mai sus de hil cu stomacul,
-în dreptul hilului cu corpul pancreasului,
-mai jos de hil (şi de inserţia mezocolonului transvers) cu colonul transvers şi flexura colică stângă,
-iar lateral cu faţa renală a splinei.
Partea mai mare a feţei anterioare, situată sub linia de inserţie a mezocolonului transvers, este orientată spre etajul
inframezocolic, venind în contact cu ansele intestinului subţire.

5.Spațiul intervascular inter-aortico-cave

Vena cavă inferioară aflată aici la o oarecare depărtare de aortă, delimitând împreuna spaţiul "interaortico-cav", care
încorporează ganglionul celiac drept şi lobul caudat al ficatului.

Bilet nr. 42

1. Planurile constitutive ale mediastinului posterior

Mediastinul posterior este limitat în față de planul convențional tangent fețet posterioare a traheei și de sacul pericardic;
înapoi de partea toracică a coloanei vertebrale; lateral de pleurele mediastinale; în jos de diafragm. Superior comunică
larg cu regiunile gâtului iar inferior prin hiaturile diafragmatice cu cavitatea abdominală. Cuprinde organele
retrotraheopericardice și o serie de formațiuni anatomice aparținând regiunii prevertebrale. Organele
retrotraheopericardice sunt esofagul și aorta toracică. Regiunea prevertebrală totalizează elementele anatomice îngropate
în fascia endotoracică, acoperită de pleura costală, aplicate pe coloana vertebrală și pe părțile adiacente ale coastelor.
Cuprinde venele azygos, ductul toracic, nodulii limfatici mediastinali posteriori și trunchiul simpatic.

2. Vascularizația arterială a stomacului

Principala sursă de vascularizație a stomacului este artera gastrică stângă, care se detașează direct din trunchiul celiac,
și ajunge la curbura mică, dând ramuri și la esofag. Coborând de-a lungul curburii mici, se anastomozează în plin canal
cu artera gastrică dreaptă, ramură a arterei hepatice comune, formând împreună ”arcada arterială a micii curburi”.

Artera gastroepiploică stângă, desprinsă din artera lienală, urmează curbura mare, anastomozând în plin canal cu artera
gastroepiploică dreaptă, din artera gastroduodenală, înapoia pilorului. În acest fel ia naștere ”arcada arterială a curburii
mari”.

Pentru omentul mare se desprind ramuri separate din gastroepiploică dreaptă și stângă.

Fundul stomacului este vascularizat de ramuri scurte cu originea din artera lienală.

3. Mecanismele de fixare ale uterului

Uterul este așezat în poziție relativ stabilă mediană în concavitatea pelviană, în poziție de anteflexie și anteversie.
”Anteflexia” indică înclinarea corpului uterin pe col în unghi de 100-120 grade, deschis înainte. ”Anteversia” înseamnă
aplecarea înainte a întregului uter, formând cu axul lung al vaginului un unghi de circa 90 grade, deschis înainte.

Peritoneul acoperă fundul, corpul, și istmul, respectiv o parte din colul uterin, fiind decolabil în partea inferioară și aderent
la nivelul fundului.

Ligamentul larg, identic cu peritoneul întins între marginile uterului și endopelvis, menține organul în poziție medină mai
ales prin porțiunea sa inferioară denumită Mesometrium.

Ligamentul rotund se evidențiază ca două cordoane simetrice, lungi de circa 15 cm, desprinse din unghiul lateral al
uterului, ceva mai jos de locul de implantare a trompei, urmărind un traiect oblic înainte și în afară. Pătrunde în canalul
inguinal prin orificiul profund al acestuia și se împrăștie în țesut conjunctiv grăsos al labiilor mari, ținând organul în
anteversie.

Parametrul rezultă din concentrarea retinaculelor fibroase în jurul istmului, conținând pediculii vasculari și nervoși ai
uterului. Fixează istmul și colul uterin. La alcătuirea lui participă ligamentul sacro-recto-genito-pubian care ancorează
uterul prin segmentul său anterior și posterior (lig. Uterovezical și lig. Uterosacral), respectiv ligamentul transvers sau
”cardinal” al uterului cu rol în fixarea colului de peretele lateral al bazinului.

4. Foramen Epiploicum: Winslow

Prin ”hiatusul Winslow”, sau Foramen epiploicum, bursa omentală comunică cu spațiul subhepatic al lojei hepato-biliare.
Acest orificiu patrulater-rotunjit are ca limite:

 Anterior ligamentul hepatoduodenal, cuprizând în flancul său drept canalul hepato-coledoc

 Inferior prima porțiune a duodenului D1
 Superior lobul caudat al ficatului
 Posterior vena cavă inferioară și duplicatura peritoneală care leagă ficatul de rinichiul drept (lig. Hepatorenale)
5. Arcada Riolan Haller

Este situată în apropierea unghiul splenic al colonului. Artera colică mijlocie se bifurcă într-o ramură dreaptă
( anastomozantă cu ramura ascendentă a arterei colice drepte) și alta stângă, care anastomozând cu ramura ascendentă
a arterei colice din stâng dă naștere arcadei Riolan-Haller.

Bilet nr.43
1. Sistemul excitoconductator al inimii descriere.
Se compune din nodul sinuatrial independent si dintr-un segment atrioventricular cuprinzand nodul
atrioventricula( nodul Tawara) si fasciculul atrioventricular(fasciculul His)
Nodul sinoatrial: situate in santul terminal, la locu; de varsare a venei cave superioare in antriul drepat.
Este central primar de comanda, pacemaker. Transmite excitatia pri toata masa mioardului atrial
Nodul atrioventricular in portiunea posteroinferioara a septmului interatrial , inanitea orifiului de varsare
in atriul drept al sinusului coronar.

2. Ce semnifica “pensarea arterio-mezenterica”

  Pensa aorto-mezenterică desemnează o malformaţie congenitală caracterizată de îngustarea
unghiului format de două artere principale: aorta şi artera mezenterică. Acest lucru cauzează
comprimarea primei porţiuni a intestinului subţire, care trece prin acest orificiu, ajungându-se uneori
până la obstrucţia aproape completă a acestuia. În mod normal, acest unghi este suficient de deschis 
astfel încât pasajul intestinului să se poată face lejer. 
      Prezenţa acestui obstacol, în partea superioară a
tubului digetiv, încadrează această afecţiune în
categoria ocluziilor înalte.

3. Ligamentele uterului
Ligamentul larg: mentine organul in pozitie mediana.
Ligamentul rotund: mentine organul in pozite de
anteversie
Peritoneul acopera copul fundul si istmul respective o parte din colul uterin
Parametrul fixeazaa istmul si colul
Planseul pelvian

4. Peretii bursei omentale 220old

-Anterior:ligamentul hepatogastric
-Posterior :peritoneul parietal primar asternut pe stalpii diafragmei si pe tuberculul epiploic al
pancreasului.
 -Inspre cavitatea vestibulului proemina de sus lobul lui Spiegel limitand cu peritoneul parietal un fund
de sac ce se prelungeste pana la flancul stang al esofagului abdominal

5. Fascia Denonvilliers
Septurile interviscerale apar ca lame conjunctive. La barbate se distinge septul rectovezicular asezat
intre portiunea subperitoneala a rectului si vezica urinara. O subdiviziune a acesteia este fascia
prostatoperitoneala a lui Denonvilleiers, care separa rectul de veziculele seminal si prostate. La femeie
se remarca o formatiune similara, septumrectovaginal, peretele despartitor intre rect si vagin

Bilet nr. 44

1. Inervația plămânului
Filetele vegetative ale plămânilor la nivelul pedicului pulmonar se grupează într-un plex anterior și posterior, conținând fibre
parasimpatice din vag și simpatice din ganglionii simpatici Th2-Th5. Pătrunzând prin hil, plexurile vegetative se orientează după
traiectul arborizației bronhice, alcătuind plexuri intramurale, care împreună cu microganglionii situați pe parcursul lor asigură
inervația pediculilor bronhovasculari din plămâni.
2. Ductul coledoc formare
Ductul coledoc vine în continuarea ductului hepatic comun, de la confluentul hepatocistic până la deschiderea în duoden. În
practica medicală canalul hepatic comun, împreună cu coledocul, se numesc ”calea biliară principală” sau ”canalul hepatocoledoc”.
3. Definiți Diafragma pelvină
Diafragma pelvină se formează din mușchiul ridicător al anusului împreună cu cele două fascii ale lui. Obturează ieșirea din bazin,
suportă viscerele pelviene, ridică și dilată anusul în defecație.
4. Linia de inserție a rădăcinii mesocolonului transvers
Mesocolon transversum - prezintă două fețe, supero-anterioară și infero-posterioară, și o rădăcină de inserție ce se fixează de la
dreapta spre stânga de: porțiunea descendentă a duodenului, marginea anterioară a pancreasului și rinichiul stâng.
5. Distribuția elementelor anatomice la nivelul pedicului renal - porțiune extrahilară
Pediculul renal este format din vena renală (în plan anterior), artera renală (situată la mijloc) și pelvisul renal (în plan posterior), la
care se adaugă vasele limfatice, câțiva noduli limfatici și plexul vegetativ renal plasat în jurul arterei.
Bilet nr. 45

1. Planurile constitutive ale mediastinului posterior

Este limitat în faţă de planul convenţional tangent feţei posterioare a traheei şi de sacul pericardic; înapoi de partea toracică a coloanei
vertebrale; lateral de pleurele mediastinale; în jos de diafragm. Superior comunică larg cu regiunile gâtului iar inferior prin hiaturile
diafragmatice cu cavitatea abdominală. Cuprinde organele retrotraheopericardice şi o serie de formaţiuni anatomice aparţinând regiunii
prevertebrale.

2. Arcada arterial a curburii mici a stomacului

Principala sursă de vascularizaţie a stomacului este artera gastrică stângă (A. gastrica sinistra), care se detaşează direct din trunchiul
celiac şi prin ligamentul gastropancreatic ajunge la curbura mică, dând ramuri şi la esofag (Rr.esophagei). Coborând de-a lungul
curburii mici, se anastomozează în plin canal cu artera gastrică dreaptă (A. gastrica dextra) ramură a arterei hepatice comune, formând
împreună "arcada arterială a micii curburi".
3. Vascularizatia ovarului

Artera ovariană (A.ovarica), plasată în grosimea ligamentului suspensor al ovarului, anastomozează cu ramura ovariană ( R.ovaricus) a
arterei uterine, formând împreună "arcada ovariană" cuprinsa de foitele mezovarului. Din aceasta se desprind ramuri subţiri care
străbat hilul şi împânzesc stratul intern (vascular) al tecii fiecărui folicul. Reţeaua perifoliculară se restructurează mereu, în raport cu
ciclul menstrual. Venele se adună în plexul ovarian, corespondentul plexului pampiniform la bărbat, fiind drenate prin venele ovariene
în cava inferioară.

4. Hilul hepatic ce contine si distributia antero post

Hilul hepatic (Porta hepatis) aflat pe faţa viscerală a ficatului este un şanţ transvers uşor orientat înapoi, dispus între cele două fisuri
sagitale inferioare, la răscrucea dintre faţa inferioară a lobilor hepatici. Are o mărime de 6-7 cm şi este poarta de intrare şi de ieşire a
elementelor pediculului hepatic.
Pedicolul hepatic aflat în ligamentul hepatoduodenal al omentului mic, în apropierea hilului este divizat în două planuri principale.
Posterior se află ramurile primare ale venei porte, înaintea acesteia fiind ramurile căilor biliare extrahepatice (Ducturile biliare hepatice
drept, stâng şi confluentul biliar superior comun-Ductus hepaticus comunis). Bifurcaţia arterei hepatice proprii în artera hepatică dreaptă
şi stângă, realizându-se în partea anterioară dreaptă faţă de planul portei. Aceste trei componente portale formează pe traiectul lor
extra- şi intrahepatic un ansamblu de diviziuni succesive şi aranjamente topografice intrahepatice comune, motiv pentru a denumi
pediculul bilio-vascular drept triadă hepatică (Trias hepatica).
5. Ligamentele ficatului

a. Ligamentul falciform (Ligamentum falciforme)

b. Ligamentul coronar (Ligamentum coronarium)
i. Ligamentum triangulare dextrum
ii. Ligamentum triangulare sinistrum

c. Omentul mic (Omentum minus)

i. Ligament hepatoduodenal
ii. Ligament hepatogastric

Bilet nr.46
1. Nervii provin din vag, constituind în jurul esofagului un plex bogat (Plexus oesophageus), în
contextul căruia fibrele vagale se împletesc cu cele simpatice, care provin din plexul aortic toracic şi
trunchiul simpatic.
Inervaţia difragmei este asigurată de nervii frenici, care provin din plexul cervical (C3-5) şi ajung la
diafragm în apropierea orificiului venei cave inferioare (cel drept) respectiv mai lateral şi ventral (cel
stâng). Fiecare se ramifică în câte o ramură anterioară şi posterioară, la care se adaugă şi o ramură
laterală în partea stângă. Din ramurile posterioare pleacă Rr.phrenico-abdominales care străbătând
diafragma prin orificiul cavei şi al esofagului inervează faţa inferioară a regiunii difragmatic.

2. Nervii stomacului sunt de natură parasimpatică şi simpatică.

Trunchiul vagal anterior→ Rr. gastrici anteriores (parasimpatici). Trunchiul vagal anterior traversează
joncţiunea esogastrică ca o formaţiune unică sau dublă, aderentă de esofag, cedând filete cardiei,
fundului stomacului şi micii curburi (Ramura tuberozitară descendentă, ramurile tuberozitare recurente.
Trunchiul vagal posterior→ Rr. gastrici posteriores. Trunchiul vagal posterior contractează relaţii laxe
cu esofagul, situat înapoia locului unde artera gastrică stângă atinge mica curbură a stomacului. Este
un trunchi mare, robust, care dă aceleaşi ramuri cardice, tuberozitare şi de-a lungul curburii micii ca
trunchiul vagal anterior.
3. Artera uterină (A. uterina) se desprinde din iliaca internă ca un trunchi voluminos izolat, sau
împreună cu artera umbilicală. Emite următoarele ramuri:
 Artera vaginală (A. vaginalis) ia naştere din crosa uterină, vascularizând vaginul şi colul uterin.
 Ramura ovariana se află dedesubtul trompei uterine, la oarecare distanţa de ea asigurându-i
vascu-larizaţia.
Plexul venos uterin şi vaginal (Plexus venosus uterinus et vaginalis) se aşterne ca o impletitură
venoasă bogată în jurul arterelor omonime între foiţele ligamentului larg al uterului. Din el se detaşează
câte două vene uterine de fiecare parte (Vv. uterinae) aferente iliacei interne.
4. În poziţia "obişnuită" (descendentă) apendicele vermiform vine în raport:
 anterior cu ansele intestinului subţire şi cu peretele abdominal anterior;
 posterior cu fascia iliacă, muşchiul psoas şi vasele iliace externe;
 lateral cu faţa medială a cecului ;
 medial cu ansele intestinului subţire.
Extremitatea lui inferioară este dirijată spre vezica urinară, ovar şi uter, cu care poate contracta relaţii
mai mult sau mai puţin apropiate. Pentru indicarea poziţiei apendicelui Gerota propune schema
cadranului de ceasornic, în centrul căruia se află baza de implantare a apendicelui pe cec. Punctele
Mac Burney şi Lanz sunt zone de sensibilitate apendiculară la apăsare, dar pentru indicarea acestora
este mai utilă orientarea propusă de lacobovici în aria triunghiulară limitată de linia spinoumbilicală
 (superior), linia bispinală (inferior) şi marginea laterală a muşchiului drept abdominal din partea dreaptă
("triunghiul apendicular Iacobovici").
1. Răspunde planului vascular retropancreatic, situat la înălţimea vertebrelor L1,2. În limitele sale se
disting :
 Emergenţa arterelor mezenterică superioară, renale şi spermatice / ovariene; originea canalului
toracic din cisterna cnilulul şi rădăcinile venei porte, vena mezenterică superioară şi splenică.
 Semnificativ este faptul că la nivelul acestei zone se nasc cele două cruci vasculare renale: la
dreapta "crucea venoasă", aşezată ceva mai jos şi superficial; la stânga "crucea arterială",
alcătuită de vena cavă inferioară, aortă şi vasele renale.
 Elementele de mai sus se separă de pancreas şi porţiunea orizontală inferioară a duodenului
prin lama de coalescenţă Treitz.

Bilet nr. 47
1. Sistemul Azygos- Hemiazygos: Vena azigos (V.azygos), situată dorsal şi la dreapta de
esofag, urmând aproape paralel flancul drept al aortei toracice, vine din spaţiul
retroperitoneal ca o continuare a venei lumbale ascendente (V.lumbalis ascendens),
străbătând stâlpul medial al diafragmului împreună cu nervul splanhnic mare. Adună
afluenţele venoase din hemitoracele drept (Vv. intercostales posteriores IV - XI, V.
intercostalis superior dextra, Vv. bronchiales, Vv. esophageae, Vv.mediastinales), face
apoi un cot, încalecă pediculul pulmonar drept în faţa vertebrei Th4 şi se varsă în vena
cavă superioară.  Vena hemiazigos (V. hemiazygos) are aceeaşi origine şipână la o
anumită limită acelaşi traiect şi teritoriu tributar ca vena precedentă. Este plasată pe
flancul stâng al coloanei vertebrale, între aceasta şi aorta toracică. La înălţimea vertebrelor
Th6-8 intersectează oblic-transversal faţa anterioară a coloanei vertebrale, unindu-se cu
vena azigos, până la acest nivel adună aceleaşi afluenţe venoase din hemitoracele stâng,
ca şi corespondentul său opus. Deasupra anastomozei cu vena azigos este substituită de
v. hemiazygos accessoria, care, coborând spre locul de confluenţă a venelor amintite
culege venele intercostale din partea superioară a hemitoracelui stâng.  Venele azigos
realizează o importantă cale de legătură între sistemul celor două vene cave, capabilă să
preia în circumstanţe imperioase rolul primar în desfăşurarea circulaţiei venoase, totodată,
asigură scurgerea sângelui din plexurile venoase ale canalului rahidian (plexus venosi
vertebrales interni) şi din cele situate în jurul coloanei vertebrale (Plexus venosi
vertebrales externi), reprezentând bogate reţele de drenaj ale sângelui din măduva
spinării, leptomeninge şi spongioasa vertebrelor.
2. Elemente nobile, care traversează incisura pancreatică sunt vasele mezenterice
superioare.
3. Inervaţia uterului :Nervii vin din ganglionul mezenteric inferior, construind plexul
uterovaginal (Plexus uterovaginalis), situat lateral de colul uterint în care se include
"ganglionul cervical uterin" al lui Frankenhauser. În acest plex simpatic pătrund şi fibre
parasimpatice detaşate din nervii spinali S3-4. Simpaticul stimulează iar parasimpatici
inhibă travaliul uterin în timpul naşterii.
 4. Inervaţia ureterului: Nervii (vegetativi micşti, preponderent simpatici) vin din plexul renal
pentru porţiunea superioară, din plexul aortic abdominal (pe calea plexului spermatic sau
ovarian) pentru porţiunea abdominală şi din plexurile iliace (plexus iliaci) pentru partea
pelviană.
5. Spaţiul prevezical Retzius: Spaţiul prevezical al lui Retzius (Spatium retropubicum) este
situat între faţa anterioară a vezicii urinare, acoperită de fascia umbilico-prevezicală, şi
simfiza pubiană. Apare ca un spaţiu larg ce se întinde în jos până la planşeul pelvian,
lateral până la ligamentele pubovezicale, prelungindu-se în sus deasupra simfizei pubiene.
Conţine plexul venos vezical, îngropat în ţesut conjunctivo-adipos abundent, care
înlesneşte mişcările de expansiune ale vezicii urinare.

Bilet nr.48
1. Localizati urmatoarele formatiuni anatomice :valvula lui Eustachio, valvula lui Vieussens, tuberculul
Lower, valvula Thebesius .
V.cordis magna, care venind din zona apicală a cordului urcă în şanţul interventricular anterior, ocoleşte baza
urechiuşei stângi în şanţul coronar, pătrunzând în extremitatea stângă a sinusului. La locul de confluenţă cu
acesta se intercalează o formaţiune membranoasă ("valvula Vieussens") a cărei funcţie nu a fost încă
precizată. În zona superioară a atriului se află orificiul de vărsare a venei cave superioare (Ostium venae
cavae superioris), iar în partea sa inferioară orificiul de vărsare a venei cave inferioare (Ostium venae cavae
inferioris) mărginit lateral de un vestigiu embrionar numit "valvula Eustachio" (Valvula venae cavae inferioris).
Între deschiderile celor două vene cave se desenează o proeminenţă sub forma unei cute, "tuberculul Lower"
(Tuberculum intervenosum). • Alături de partea inferoposterioară a septului interatrial se deschide sinusul
coronar, printr-un orificiu cu diametrul de 8 mm, străjuit la dreapta de o relicvă embrionară, "valvula Thebesius"
(Valvula sinus coronarii). Septul interatrial are o depresiune ovală (Fossa ovalis), cu o bordură semicirculară
(Limbus fossae ovalis). În vecinătatea septului interatrial se remarcă o serie de orificii mici (Foramina venarum
minimarum) prin care se varsă în atriul drept sângele colectat de venele Thebesius.
2. Arcada Riollan-Haller: Artera colică mijlocie (A.colica media) se detaşează tot de pe flancul drept al
arterei mezenterice superioare (mai sus de precedenta,separat sau cu un trunchi comun), străbătând
mezocolonul transvers până în apropierea marginii sale de inserţie pe colonul transvers* Aici se bifurcă
într-o ramură dreaptă (anastomozantă cu ramura ascendentă a arterei colice drepte) şi alta stângă,
care anastomozând cu ramura ascendentă a arterei colice din stângă dă naştere "arcadei Haller-
Riolan" situată în apropierea unghiului splenic al colonului.
3. Fascia Thoma-Ionescu
- Fascia retrorectală a lui Th.Ionescu, prin care faţa posterioară a organului aderă de peretele
dorsal al cavităţii pelviene, separând-o de formaţiunile vasculare şi nervoase retrorectale. Formaţiunile
conjunctive ajunse la rect se risipesc în adventicea acestuia, formând „teaca fibroasă a rectului”
descrisă de Th. Ionescu. Cedarea acestor mijloace de fixare determină prolapsul rectal.
4. Foramen epiploicum : Winslow
Bursa omentală (Bursa omentalis) denumită şi micul sac peritoneal este cavitatea virtuală retrogastrică,
descrisă mai pe larg în partea de anatomie topografică a etajului supramezocolic, sistematic
prezentând următoarele părţi: Orificiul bursei omentale ”hiatusul WInslow” (Foramen omentale /
epiploicum) Pereţii bursei omentale: anterior stomacul şi epiplonul mic, posterior peritoneul parietal,
inferior mezocolonul transvers, spre stânga lig.gastrosplenicum şi lig.phrenosplenicum. Cavitatea
bursei omentale este subdivizată într-un antreu (Vestibulum bursae omentalis) şi o cavitate propriu-
zisă. Între aceste părţi cavitatea este îngustată de două plici peritoneale vasculare (Plica
gastropancreatica şi plica hepatopancreatica).
 Recesurile bursei omentale sunt funduri de saci ale cavităţii, dispuşi după cum arată denumirea lor
(Recessus superior spre esofag; Recessus inferior spre epiplonul mare; Recessus lienalis spre hilul
splinei).
5. Vascularizatia uterului:
• Arterele se desprind din artera uterină (A.uterina) care abordând uterul la nivelul cervixului
urmăreşte un curs ascendent, şerpuit, de-a lungul marginilor laterale, dând pe traiect o serie de
colaterale.
La înălţimea fundului uterin anastomozează, larg cu cea de partea opusă, trimiţând o ramură la trompă
şi alta la ovar. Ultima participă la realizarea "arcadei ovariene".
• Venele (Vv.uterinae), lipsite de valvulele drenează în plexurile venoase, uterin şi vaginal,
îngropate în parametru, iar de aici în vena iliacă internă. În jurul uterului gravid formează un adevărat
"burete sanguin". Zona mijlocie a uterului conţine puţine vase sanguine, fapt pentru care inciziile
efectuate aici în operaţia cezariană sunt însoţite de hemoragii minime.

Bilet nr. 49
1.Venele inimii:
Venele inimii (Vv. cordis). Cea mai mare parte (circa 60 %) a sângelui venos al inimii este colectată de sinusul
coronar (Sinus coronarius) aşezat pe faţa diafragmatică a cordului, în partea stângă a şanţului coronar.
Sinusul coronar primeşte următoarele afluenţe:

 V.cordis magna, care venind din zona apicală a cordului urcă în şanţul interventricular anterior, ocoleşte
baza urechiuşei stângi în şanţul coronar, pătrunzând în extremitatea stângă a sinusului. La locul de confluenţă
cu acesta se intercalează o formaţiune membranoasă ("valvula Vieussens") a cărei funcţie nu a fost încă
precizată.

 V.posterior ventriculi sinistri adună sângele din zona posterioară a ventriculului stâng, vărsându-se în sinusul
coronar direct, sau (mai rar) prin intermediul venei cordis magna.

 Vv.cordis media urmează direcţia şanţului interventricular posterior, fuzionând cu capătul terminal al sinusului
coronar în apropierea orificiului de deschidere în atriul drept.

 Vv.cordis parva slab dezvoltată, virează în şanţul coronar de la dreapta spre stânga, fuzionând tot cu
extremitatea terminală (dreaptă) a sinusului coronar.  V.obliqua atrii sinistri ("vena Marshall") descinde oblic
pe peretele posterior al atriului stâng, implantându-se în unghi ascuţit în porţiunea incipientă a sinusului
coronar.

 Restul sângelui venos (circa 40%) este drenat direct în cavităţile inimii, prin: vv.cordis anteriores (3-4 vene
plasate pe faţa anterioară a ventriculului drept, ce se deschid în atriul drept) şi vv.cordis minimae (numeroase,
prevăzute cu orificii de vărsare în atriul drept şi stâng, sau în ventriculul stâng, lângă septul interventricular).
2.Capsula adiposa perirenala:

 Capsula adipoasă (Capsula adiposa) este o pătură da grăsime fluidă aşternută pe suprafaţa rinichiului, mai
bine reprezentată pa faţa sa posterioară. Se mai numeşte şi "grăsimea perirenală". Ea nu trebuie confundată
cu aşa-numita "grăsime pararenală" (masa adipoasă Gerota) intercalată între fascia retrorenală şi muşchiul
pătrat al lombelor, mai densă şi cu o structură lamelară.
3.Triunghiul cisto-hepatic Budde:
Ductul cistic (Ductus cysticus) leagă vezica biliară cu calea biliară principală, având un aspect
neregulat,flexuos şi un traiect oblic dirijat în jos, la stânga şi înapoi. Are o lungime de aproximativ 4 cm şi un
diametru de 4 mm. Este plasată între foiţele ligamentului hepatoduodenal, înainte şi la dreapta de vena portă.
Între canalul cistic (la dreapta), canalul hepatic comun (la stânga) şi faţa viscerală a ficatului (în sus) se
formează "triunghiul cistico-hepatic Budde", străbătut de artera cistică).
4.Raporturile VCI si Ao abdominale :
Vena cavă inferioară şi venele pulmonare au un traiect scurt (1-3 cm intrapericardic) având orificiile de
deschidere pe pereţii atriali posteriori
5.Definiti Diafragma pelvina:

 Diafragma pelviană (Diafragma pelvis) apare ca o formaţiune musculo-facială, întinsă ca o pâlnie între
peretele cavităţii pelviene şi rectul de care aderă. Este construită din ridicătorul anal şi muşchiul
ischiococcigian, cuprinşi între foiţele superioară şi inferioară ale diafragmei pelviene. Reprezintă elementul
principal al planşeului pelvian, posterior compact şi incomplet anterior, datorită fantei anale şi urogenitale.

Bilet nr. 50
1. Ganglion stellatum

Se întinde ca un lanţ ganglionar liniar, situat lateral de corpurile vertebrale, înaintea segmentelor capitale ale
coastelor, acoperit de pleura costală. Este alcătuit din 11-12 ganglioni de formă poligonală (Ganglia thoracica
trunci sympathici), dispuşi segmentar, dintre care primul fuzionează cu ultimul ganglion cervical, rezultând
"ganglionul stelat" (Ganglion cervicothoracicum sau ganglion stellatum).

2. Spațiul retrorenal

Spaţiul pararenal este plasat în afara fasciei renale. Fiind mai dezvoltat posterior,se identifică
practic cu "spaţiul retrorenal", împrejmuit de foiţa retrorenală şi fascia intraabdominală. Conţine o
pătură celuloadipoasă, groasă, cunoscută sub numele de "corpul adipos retrorenal" al lui Gerota.
Nervii subcostal, iliohipogastric şi ilioinguinal descind oblic îndărătul acestui corp adipos, fiind
despărţiţi de el prin fascia intraabdominală.

3. Ligamentul lui Carcassone

Fasciile diafragmei urogenitale, situate in perineul anterior, sunt alcătuite din două lame şi anume :
(Cea superioară (Fascia diaphragmatis urogenitalis superior) acoperă faţa superioară a muşchiului
transvers profund al perineului şi sfincterul extern al uretrei;)
Cea inferioară (Fascia diaphragmatis urogenitalis inferior, Membrana perinei), mai rezistentă numită şi
“ligamentul luiCarcassone“, se află sub muşchii amintiţi (muşchiului transvers profund al perineului şi
sfincterul extern al uretrei). Amândouă au formă triunghiulară, se prind lateral de marginea internă a ramurilor
ischiopubiene. Anterior se unesc înaintea muşchiului, formând sub simfiza pubiană “ligamentul transvers al
perineului” sau preuretal (Lig. transversus perinei). Posterior se contopesc în centrul tendinos al
perineului. Cele două fascii perforate de uretră, vagin şi arterele bulbului sunt cuprinse în spaţiu (Spatium
perinei profundum) ce se va descrie la capitolul de topografie.

4. Vascularizația ureterului

Arterele: De sus în jos, ele provin din surse multiple, având în vedere lungimea acestui conduct. Se desprind
succesiv din arterele:

 renale (rr. ureticii pentru 1/3 superioară)

 gonadice (ovariene sau testiculare) pentru 1/3 mijlocie
 iliace comune și interne, genitovezicală (la bărbat) și uterină (la femeie) pentru 1/3 inferioară
Venele: Subțiri, culcate pe artere, ele drenează în venele:

 renale
 gonadice
 iliace internes au afluenții lor și cavei inferioare

5. Cercul venos exorenal (perirenal)

Cercul venos exorenal, situat în capsula adipoasă, stabileşte legături pe de o parte cu reţeaua venoasă a
rinichiului (prin venele care străbat capsula fibroasă), iar pe de altă parte cu venele organelor învecinate
(peretele abdominal posterior, colonul, glandele suprarenale şi ureterele), constituind o cale de derivaţie a
sângelui renal în cazul unor obstacole pe vena renală.