splina

Splina este situata in compartimentul superior al cavitatii peritoneale, delimitat

superior de diafragma si inferior de mezocolonul transvers, in profunzimea
hipocondrului stang, posterior de stomac, ocupand la acest nivel spatiul care ia
denumirea de loja splenica.
In aceasta pozitie este mentinuta prin intermediul formatiunilor peritoneale
constituite din ligamentele prin care splina se leaga de organele din vecinatate,
ligamentul gastrolienal, continuat superior cu ligamentul gastrofrenic, ligamentul
frenocolic stang si ligamentul renolienal, care se continua cu peritoneul de pe
fata anterioara a rinichiului stang si superior cu ligamentul gastrofrenic.
Aspiratia toracica si presiunea abdominala sunt alti factori care contribuie la
mentinerea in pozitie a splinei.
splinei i se descriu 2 fete, 2 margini si extremitati.
-Fata diafragmatica este acoperita de diafragma,
- cea viscerala este impartita in:
- fata renala
-gastrica
-colica, prin care splina vine in raport cu viscerele corespunzatoare.
-Marginea superioara se contureaza intre fata diafragmatica si cea gastrica
-cea posterioara separa fata diafragmatica de cea renala.
-Extremitatea anterioara priveste catre peretele abdominal anterior
-cea posterioara este orientata oblic, catre coloana vertebrala, astfel incat axul
lung al splinei se apropie mai mult de orizontala decat de verticala, ocupand o
pozitie relativ medie intre cele doua planuri.
-Intre fata gastrica si renala se constata prezenta hilului splenic, pe unde trec
vasele si nervii splinei, care in ansamblu alcatuiesc pediculul splenic.
Acest pedicul este cuprins in ligamentul renolienal, alaturi de coada pancreasului
care poate ajunge pana la splina, ridicand probleme in cazul unor interventii
chirurgicale la acest nivel.
Suprafata splinei este captusita de peritoneu, care ii constituie tunica seroasa a
acesteia.
Urmeaza tunica fibroasa ce reprezinta capsula splinei, formata din fibre de colagen
si musculare netede, ce desfasoara o activitate splenoconstrictiva de intensitate
moderata.
De la nivelul capsulei pleaca trabeculele splenice prin care trec arterele si
venele splinei.
Aceste tracturi neregulate si anasomozate alcatuiesc scheletul conjunctiv al
splinei, iar intre capsula si trabecule, se diferentiaza scheletul reticular al
splinei.
Acesta este reprezentat de o retea de tesut reticular, in care se gaseste pulpa
rosie a splinei, formata din vase largi cu perete subtire, denumite sinusoide,
despartite prin intermediul cordoanelor pulpare.
Pulpa rosie a splinei separa formatiunile constituente ale pulpei albe, tecile
periarteriale limfatice si foliculii limfatici, cunoscuti sub denumirea de
corpusculi Malpighi.
Jonctiunea dintre pulpa rosie si cea alba se numeste zona marginala, iar la nivelul
ei in timpul raspunsului imun are loc cooperarea dintre limfocitele T, prezente in
reteaua reticulara a tecilor si limfocitele B, din corpusculii Malpighi.
In conformitate cu structura splinei se consolideaza microirigatia acesteia.
Arterele trabeculare odata patrunse in pulpa splenica sunt denumite artere pulpare
sau artere centrale, datorita faptului ca in jurul lor se gasesc tecile si
foliculii limfatici.
La nivelul acestor formatiuni, din arterele centrale se desprind radiar o serie de
ramuri care se indreapta spre periferie.
La iesirea dintre formatiunile pulpei albe, arterele centrale emit arteriolele
penicilate, alcatuite dintr-un sistem de teci de invelis, care confera acestor vase
permeabilitate pentru hematiile alterate sau imbatranite, transmise pe aceasta cale
pulpei rosii, la nivelul careia are loc distrugerea lor de catre macrofage.
Arteriolele penicilate dau nastere capilarelor glumare, care se continua mai
ulterior cu sinusoidele splenice.
Vascularizatia arteriala a splinei este asigurata de artera lienala, ram al
trunchiului celiac.
Totusi pot exista variatii in ceea ce priveste originea arterei lienale, aceasta
luand nastere fie direct din aorta, fie din artera mezenterica superioara.
De la origine, artera splenica urmareste marginea superioara a pancreasului, in
lungul careia desfasoara un traiect sinuos.
In raport cu pancreasul, cele mai multe anse pe care le descrie artera lienala se
gasesc prepancreatic, iar la nivelul cozii, in cele mai multe situatii se gaseste
anterior de aceasta.
Trunchiurile terminale ale arterei lienale, superior si inferior, dau prehilar mai
multe ramuri care vor patrunde in splina si se vor continua cu arterele
trabeculare.
In cele mai multe cazuri, din trunchiurile terminale se individualizeaza cate doua
ramuri, superior, artera polara superioara si mezolienala superioara, si inferior,
artera mezolienala inferioara.
Raporturile splinei
Fata diafragmatica, convexa, vine in raport in principal cu diafragma, dar si cu
recesul pleural costodiafragmatic stang si marginea inferioara a pulmonului stang,
prin care splina este despartita de coastele 9, 10 si 11 si spatiile intercostale
respective.
Fata gastrica, usor concava, vine in raport cu fata posterioara a stomacului, iar
in portiunea sa inferioara intre stomac si splina se disting ligamentul
gastrolienal si recesul splenic al bursei omentale.
Fata renala, usor concava, vine in raport cu partea superioara a fetei anterioare a
rinichiului stang si partial cu glanda suprarenala stanga.
Fata colica vine in raport cu flexura stanga a colonului, denumita si flexura
splenica, si ligamentul frenocolic stang.