ANATOMIE

 colonul  începe la nivelul joncţiunii ileocecale & măsoară ≈ 150 cm

 cecul + colonul ascendent + porțiunea proximală a colonului transvers  se dezvoltă embriologic din mezenteron
 1/3 a colonului transvers + colonul descendent & sigmoid + rectul  se dezvoltă embriologic din metenteron
 colonul diferă de intestinul subţire din 5 puncte de vedere
 calibru
 gradul de fixare
 prezenţa apendicilor epiploici
 prezenţa pe suprafaţă a teniilor & a haustrelor
 diametrul colonului  este variabil în diferitele lui segmente - cecul are un diametru
mediu de 7,5 cm & colonul sigmoid are un diametru mediu de 2,5 cm
 o mare parte a colonului este retroperitoneală & este fixată de peretele abdominal
posterolateral & are apendici epiploici - care sunt structuri adipoase la nivelul seroasei.
 nu există apendici epiploici la nivelul ceculu & apendicelui cecal & rectului
 colonul prezintă pe toată lungimea lui 3 benzi longitudinale distincte - cunoscute sub
numele de tenii  aceste benzi reprezintă condensarea fibrelor musculare longitudinale
din partea externă a structurii peretelui colonic
 aceste benzi longitudinale pornesc de la baza apendicelui cecal & se etalează la nivelul
peretelui rectal
 colonul prezintă haustre - sub forma unor protruzii boselare situate între tenii
 peretele colonului  are aceeaşi structură ca peretele intestinului subţire

n
 mucoasă
 submucoasă

O
 musculară
 seroasă
 diferenţa majoră dpdv histologic dintre colon & intestinul subţire  absenţa vilozităţilor (criptele mucoase ale lui Lieberkuhn fonnează o suprafaţă mai uniformă cu o capacitate

zi
de absorbţie mai ↓)

COLON

Re
 cecul - cu formă de sac boselat  este cea mai proximală parte a colonului - fiind situat în fosa iliaca dreaptă (nu există o limită de demarcaţie netă între cec & colonul ascendent)â
 colonul ascendent  se întinde între joncţiunea ileocecală & flexura hepatică a colonului - care este o porțiune fixă a colonului, imediat sub faţa inferioară a lobului drept hepatic
 colonul ascendent este situat pe peretele abdominal posterior & este acoperit de peritoneu pe faţa sa anterioară - fiind în mod normal o structură retroperitoneală & fixă
 distal de flexura hepatică a colonului începe colonul transvers
 colonul transvers  este suspendat între flexura hepatică & cea splenică - fiind fixat la acest nivel unde vine în contact cu polul inferior splenic
 colonul transvers este cea mai mobilă parte a colonului
 marele epiploon  este ataşat de partea antimezostenică a colonului transvers
 colonul descendent  se găseşte distal de flexura splenică & (la fel ca şi colonul ascendent) este plasat pe peretele abdominal posterior – fiind acoperit pe faţa sa anterioară de
peritoneul parietal -- ceea ce îl face sa fie o structură retroperitoneală & fixă (spre deosebire de acesta - colonul sigmoid este o structură intraperitoneală ce se găseşte distal de colonul
descendent)
 colonul sigmoid  este considerat o parte mobilă a colonului - localizată în cadranul inferior stâng al abdomenului & se termină la joncţiunea rectosigmoidiană - cunoscută
chirurgical ca punctul în care teniile colonului converg pentru a forma rectul
 vascularizaţia colonului  este mai complexă decât cea a intestinului subţire – la fel ca intestinul subţire, colonul ascendent + 2/3 proximale ale colonului transvers sunt
vascularizate de ramuri ale arterei mezenterice superioare // 1/3 distală a colonului transvers & colonul descendent + colonul sigmoid sunt vascularizate de ramuri ale arterei
mezenterice inferioare
 importanţa înţelegerii vascularizaţiei colonului  constă în faptul că în anumite zone ale colonului (ex - la nivelul unghiului splenic unde se întâlnesc cele două surse separate de aport
sangvin) - vascularizaţia poate fi relativ ↓ & colonul din această zonă, cu vascularizaţie precară, prezintă un risc ↑ pentru complicaţii ischemice
 un alt aspect particular al vascularizaţiei arteriale a colonului este reprezentat de arcada arterială marginală  această arcadă se situează paralel & la ≈ 2-3 cm de peretele colonului
 arcada marginală  începe de la ramurile arterei colice drepte & se termină cu ramurile sigmoidiene - conectând astfel ramurile colice ale arterei mezenterice superioare cu cele ale
arterei mezenterice inferioare
 circulaţia venoasă a colonului  este mai puţin complexă - deoarece majoritatea ramurilor însoţesc arterele & se varsă în sistemul port
 vena mezenterică inferioară  se varsă în vena splenică care ulterior se uneşte cu vena mezenterică superioară pentru a forma vena portă
 drenajul limfatic al colonului  se realizează paralel cu circulaţia arterială
 în general - există mai multe staţii ganglionare limfatice  de la ganglionii limfatici pericolici până la plexul periaortic
 inervaţia colonului  este realizată în primul rând prin sistemul nervos autonom - din măduva spinarii pornesc fibrele preganglionare ale nervilor simpatici ce străbat lanţurile
simpatice latero-vertebrale & ajung la nivelul ganglionilor simpatici, de unde pornesc fibrele postganglionare care se termina în plexurile Meissner + Auerbach din peretele intestinal
 stimularea simpatică  determină inhibarea activităţii musculare colice
 inervaţia parasimpatică a colonului proximal pana la jumatatea colonului transvers  este asigurată de nervul vag
 pentru jumătatea stângă a colonului transvers & distal de acesta  inervaţia este asigurată de ramuri ale rădăcinilor nervoase de la S2 la S4

n
 activitatea parasimpatică  are ca rezultat stimularea activităţii musculare a colonului - cu toate acestea, cel mai important control al activităţii colonului pare a fi mediat de
activitatea reflexă regională care apare în plexurile submucoase & astfel pacienţii cu secţiune de măduva spinării continuă să aibă o motilitate relativ nonnală a intestinului

O
RECT

 rectul începe de la joncţiunea rectosigmoidiană & se termină la inelul anorectal - o structură musculară care este formată din fasciculele muşchiului puborectal

zi
 rectul are o lungime de aproximativ 12-18 cm & prezintă 3 pliuri submusculare - numite valvele rectale (ale lui Houston)
 cele 2/3 superioare ale rectului  sunt acoperite anterior de peritoneu & ataşate posterior de retroperitoneu
 1/3 inferioară a rectului  este complet extraperitoneală
 posterior  rectul este separat de sacru de la nivelul S4 de fascia endopelvină cunoscută sub numele de fascia lui Waldeyer - această fascie se extinde anterior pentru a forma fascia

Re
Denonvilliers care separă rectul de prostată & veziculele seminale la bărbat & de vagin la femeie (această fascie înveleşte ţesutul adipos perirectal numit mezorect)
 mezorectul  este un termen impropriu - deoarece rectul nu are un adevărat mezenter // cu toate acestea - expresia este frecvent utilizată în terminologia chirurgicală
 această fascie este importantă pentru a fi identificată ca un plan de disecţie în chirurgia cancerului rectal & pentru a asigura margini de rezecţie libere
 vascularizație  artera hemoroidală superioară (cunoscută şi ca artera rectală) - ram din artera mezenterică inferioară
 artera hemoroidală mijlocie  este ram din iliaca internă & vascularizează rectul distal
 sistemele venoase & limfatice  urmăresc sistemul arterial asemănător vascularizaţiei colonului
 vena hemoroidală superioară & vasele limfatice  drenează în vena respectiv ganglionii limfatici mezenterici inferiori - care în final drenează în sistemul portal
 vena hemoroidală mijlocie & vasele limfatice  drenează în venele respectiv ganglionii limfatici iliaci interni - care în final drenează în circulaţia sistemică
 aceste 2 căi diferite ale drenajului venos sunt importante de avut în vedere în cazul tumorilor rectale + a posibilelor metastaze
 inervaţia simpatică a rectului superior  provine din L1 + L2 + L3 - după formarea plexului preaortic, fibrele postganglionare urmăresc artera mezenterică inferioară & artera
rectală superioară
 inervaţia simpatică a 1/3 inferioare a rectului  este realizată de nervii presacrali – care formează plexul hipogastric & în cele din urmă 2 nervi hipogastrici
 inervaţia parasimpatică  îşi are originea în S2 + S3 + S4 - fiind asigurată prin nervii erigenţi

ANUS

 anusul este porțiunea terminală a tractului digestiv

 complexul sfincterian anal  este compus dintr-un sfincter anal intern (care este un muşchi neted circular) + un sfincter extern (care este un muşchi striat eliptic)
 sfincterul intern  este o continuare a stratului muscular neted circular al rectului & este controlat involuntar
 sfincterul extern  este o continuare a muşchiului ridicător anal & este parțial sub control voluntar
 canalul anal  are o lungime de 2,5-5 cm & se extinde de la inelul anorectal până la linia anocutană
 linia anocutană  reprezintă joncţiunea distală a canalului anal cu piele - piele care prezintă foliculi piloşi + glande & este folosită ca reper important în localizarea proceselor
patologice
 în canalul anal se află linia dinţată  imediat proximal liniei dinţate sunt pliurile longitudinale numite coloanele lui Morgagni - criptele anale se termină la baza acestor coloane &
reprezintă locul în care sunt eliminate secreţiile
 un număr variabil de glande (în medie - 6) se evacuează în fiecare criptă
 deasupra liniei dinţate - mucoasa anală nu prezintă sensibilitate
 anusul de deasupra liniei dinţate  este inervat de sistemul simpatic & de cel parasimpatic

n
 anusul de sub linia dinţată  este inervat de sistemul nervos somatic - ceea ce face ca această porţiune a canalului anal să aibă sensibilitate
 drenajul venos & limfatic  variază în raport cu linia dinţată - deasupra liniei dinţate se află plexul hemoroidal intern care drenează în vena hemoroidală mijlocie + cea inferioară
 limfaticele de deasupra liniei dinţate  drenează în ganglionii mezenterici inferiori + ganglionii iliaci interni

O
 plexul hemoroidal extern + drenajul limfatic de sub linia dinţată  drenează în vena hemoroidală inferioară & în ganglionii limfatici inghinali superficiali
 vascularizaţia arterială a canalului anal & a sfincterului anal  este realizată de artera hemoroidală inferioară care provine din artera ruşinoasă internă - ram al arterei iliace
interne

zi
Re