VEZICA URINARA

Este un rezervor musculo-membranos in care urina se acumuleaza intre mictiuni. Din

vezica, urina este expulzata la exterior prin uretra. Inflamatia vezicii urinare se numeste cistita.
Este un organ pelvin, situat extraperitoneal inapoia oaselor pubiene si deasupra diafragmei
pelviene. Forma – aproximativ piramidala. I se descriu urmatoarele portiuni: varf, fund si corp.
Varful - este orientat in sus si inainte; se continua cu ligamentul ombilical median, un rest al
canalului alantoidian obliterat (uracul). Fundul – este opus varfului si priveste in jos si inapoi.
Partea cea mai decliva a fundului este conica si se numeste col vezical. Segmentul intermediar
cuprins intre varf si fund se numeste corpul vezicii. De pe marginile laterale ale corpului se
inalta doua ligamente ombilicale mediale, drept si stang, care provin din obliterarea arterelor
ombilicale.

Vezica goala e turtita, ascunsa inapoia oaselor pubiene. Prezinta o fata anterioara, una
posterioara, separate prin marginile laterale si o fata inferioara sau fundul. La unirea fetei
anterioare cu fundul se afla colul vezicii. Adeseori are forma unei farfurii adanci, determinand
impreuna cu uretra o figura cu aspectul literei Y. Vezica plina are aspect ovoid, cu baza in jos si
inapoi, cu varful in sus si inainte. Ca elemente descriptive prezinta: fata anterioara, posterioara,
inferioara sau fundul si doua fete laterale, formate din destinderea marginilor de la vezica
goala.

Dimensiunile – diametrul vertical 11-12 cm, diametrul transversal 8-9 cm, diametrul
antero-posterior 6-7 cm. Capacitatea vezicala – prezinta numeroase variatii individuale.
Capacitatea medie este de 200-250 cmc (la femei ceva mai mare). Poate ajunge pana la 700
cmc. Peste aceasta cantitate sfincterul striat al uretrei nu mai poate rezista si apare senzatia
imperioasa de mictiune insotita de durere.

Loja vezicala – La barbat – inainte e formata din oasele pubiene unite prin simfiza
pubiana, mai sus peretele abdominal anterior; inapoi septul rectovezicoprostatic; lateral sunt
muschii obturatori interni si ridicatori anali; in jos – prostata; in sus – peritoneul. La femei –
inainte, lateral si in sus loja are aceleasi delimitari; inapoi in locul septului rectovezicoprostatic
se gaseste lama vezicovaginala; in jos vezica vine in contact cu vagina si diafragma urogenitala.
Loja vezicala este larg deschisa in jos si comunica cu loja vaginala. Intre vezica si peretii lojii se
afla tesut celular lax care formeaza tesutul celular perivezical. Inflamatia lui constituie
pericistita. Tesutul celular lax se condenseaza formand niste lame fibro-vasculare: inaintea
vezicii, fascia ombilico-prevezicala, inapoia ei, septul rectovezicoprostatic (barbat) sau septul
rectovaginal (femeie). Fascia ombilico-prevezicala are o forma triunghiulara cu varful la ombilic,
baza la nivelul planseului pelvin si marginile laterale la ligamentele ombilicale mediale. Aceasta
fascie formeaza peretele posterior al spatiului retropubian sau prevezical, cavumul Retzius.
Peretele anterior al spatiului e format din: in partea superioara de fascia transversalis ce

1
captuseste peretele abdominal anterior; in jos de oasele pubiene, simfiza pubiana si planseul
pelvin. Spatiul prevezical este slab inchis in partile laterale. Spatiul retrovezical e slab dezvoltat
si e ocupat de o lama subtire de tesut conjunctiv. Se intinde in sus pana la peritoneu, in jos pana
la diafragma urogenitala.

Mijloace de fixare – perineul e cel mai important. La barbat, fundul vezicii adera la
prostata si se sprijina pe diafragma pelvina. La femeie, fundul vezicii vine in contact cu
diafragma urogenitala. In sus vezica este suspendata prin trei ligamente ombilicale. Anterior,
puternice formatiuni solidarizeaza fundul vezicii cu oasele pubiene si de simfiza pubiana.
Acestea se fixeaza la nivelul colului vezical la femeie (ligamentele pubovezicale); la nivelul
fetelor anterioara si infero-laterale ale prostatei la barbat (ligamentele puboprostatice). Sunt si
fibre musculare intinse spre rect (muschiul rectovezical) sau spre uter (muschiul vezico-uterin).

Raporturile vezicii – 1.Vezica goala. Fata posterioara – este acoperita de peritoneu.

Intim aderenta la peretele vezical in partea superioara, seroasa devine tot mai laxa spre baza si
formeaza plice transversale, care se sterg cand vezica e plina. Cea mai importanta plica este
plica vezicala transversala. De pe vezica peritoneul se reflecta pe rect (la barbat), respectiv pe
uter (la femeie). Mai sunt raporturi cu sigma si ansele intestinale subtiri, apendicele vermiform.
Fata anterioara – se ascunde inapoia peretelui anterior al pelvisului. Raspunde spatiului
prevezical in care se gasesc tesut celular lax, plexuri venoase, manunchiul vasculo-nervos
obturator si noduri limfatice.

Fundul vezicii – se intinde de la colul vezicii pana la fundul de sac peritoneal vezicorectal,
respectiv vezicouterin. La barbat: fundul vezicii are doua segmente – unul prostatic si unul
veziculo-deferential. Segmentul prostatic – este anterior si inferior – si vine in raport cu baza
prostatei de care adera strans prin septuri conjuctive. Segmentul veziculo-deferential – priveste
inapoi si raspunde veziculelor seminale si ampulelor ductelor deferente. Prin intermediul
acestor organe, vezica vine in raport cu ampula rectala. La femeie: fundul vezicii are tot doua
segmente. Treimea superioara vine in raport cu colul uterin, iar cele doua treimi inferioare vin
in raport cu peretele anterior al vaginei. Intre cele doua organe se afla septul vezico-vaginal.
Punctul cel mai decliv, colul vezical, se sprijina pe diafragma uro-genitala.

Marginile laterale – peritoneul de pe fata posterioara a vezicii trece pe peretii laterali ai

bazinului. Varful se ascunde inapoia simfizei pubiene.

2. Vezica plina. Cand vezica se umple, peretii vezicii se destind, doar fundul ramane fix.
Vezica depaseste stramtoarea superioara a pelvisului, impinge in sus peritoneul si se pune in
contact cu peretele abdominal anterior. Intre vezica si perete abdominal se afla fascia ombilico-
prevezicala si portiunea superioara a spatiului prevezical. Varful se deplaseaza in sus si inapoia
peretelui abdominal si trage dupa sine uracul, peritoneul aderent la acestea formand o

2
depresiune intre peretele abdominal anterior si domul vezical – fundul de sac prevezical al
peritoneului.

Fetele laterale – vin in raport cu muschii ridicatori anali si obturatori interni. Sunt
acoperite de peritoneu, care la jumatatea lor se reflecta pe peretii laterali ai excavatiei pelvine.
Deasupra reflexiunii peritoneului se formeaza doua recesuri laterovezicale in care descind
ansele intestinale subtiri. Dedesubtul reflexiunii peritoneului, vezica vine in raport cu tesutul
conjunctiv al spatiului pelvisubperitoneal, in care se afla cordonul fibros rezultat din obliterarea
arterei ombilicale. La barbat, ductul deferent se incruciseaza cu ureterul in partea superioara a
portiunii.

Conformatia interioara – Varful vezicii prezinta o depresiune, rest al canalului uracului.

Fundul cuprinde doua portiuni: trigonul vezical si fosa retroureterica. Trigonul vezical Lieutaud –
este o regiune neteda, lipsita de plice, cu baza posterioara marcata de cele doua orificii
ureterale si varful anterior dat de orificiul intern al uretrei. Trigonul are laturi aproape egale (25
mm la vezica goala, 45 mm la vezica plina). Orificiile ureterale – se prezinta ca doua despicaturi
ce se prelungesc pe peretele vezical prin cate un sant putin adanc. Fiecare orificiu e marginit de
o plica mucoasa falciforma. Plica interureterica – este o proeminenta transversala, intinsa intre
cele doua orificii ureterale. Fosa retroureterala – este o depresiune transversala situata inapoia
plicei interureterice. La barbat, plica este mai pronuntata, iar fosa este mai adanca. Orificiul
intern al uretrei – la barbat, are aspectul unei despicaturi transversale, cu o buza anterioara si
una posterioara; la femeie si copil, este rotund. In jurul orificiului se afla un usor cadru circular
determinat de prezenta sub mucoasa a unui plex venos, care joaca rolul unei perinite
compresibile in mecanismul de inchidere al orificiului intern al uretrei. Corpul – la fat si copil,
fetele sunt netede. La adult, au un aspect neregulat, areolar.

Structura vezicii – prezinta trei straturi: extern fibroseros, mijlociu muscular si intern
mucos. Grosimea medie este de 4-5-7 mm la vezica goala si 1,5-2 mm la vezica plina. Stratul
extern este format din tunica seroasa si tunica fibroasa. Tunica seroasa – este formata de
peritoneu. Seroasa acopera fata posterioara si o parte a fetelor laterale ale vezicii, apoi se
reflecta pe rect sau uter. Tunica fibroasa – este formata din tesut conjunctiv lamelos si e
aplicata pe toata fata exterioara a tunicii musculare. Pe portiunea acoperita de peritoneu,
stratul fibros e mai subtire si uneste strans seroasa cu patura musculara formand stratul
subseros. Tunica musculara – e formata din fibre musculare netede la care se mai adauga o
retea de fibre elastice cu rol in distensia peretilor vezicali. Se descriu trei straturi musculare:
extern cu fibre longitudinale, mijlociu cu fibre circulare si intern, plexiform. Cele trei straturi se
continua unul cu altul, formand musculus detrusor vesicae (muschiul vezical). In portiunea
initiala a uretrei, tunica musculara formeaza muschiul sfincter al vezicii. Tunica mucoasa –
captuseste intreaga suprafata interioara a vezicii. Se continua cu mucoasa ureterelor si a

3
uretrei. Are culoare albicioasa la copil, galbuie la adult si rosiatica la batrani. Se muleaza pe
tunica musculara. Cand vezica este goala, mucoasa prezinta numeroase plice, care se sterg pe
masura ce organul se umple. Mucoasa e formata din epiteliu si lamina proprie (corion). Epiteliul
este reprezentat de uroteliu sau epiteliu de tranzitie. Submucoasa – este o patura de tesut
conjunctiv. Lipseste la nivelul trigonului.

Vase si nervi – Arterele – provin din vasele invecinate, cele mai importante sunt artera
vezicala superioara din artera ombilicala si artera vezicala inferioara din artera iliaca interna.
Ele formeaza prin anastomozare un plex perivezical, din care patrund ramuscule in toate
tunicile organului. Gasim si un plex submucos, din care pornesc capilare in mucoasa. Venele –
se varsa in plexul vezical, apoi sangele este dus in vena iliaca interna. Venele vezicale iau
nastere din trei retele: prima e situata in mucoasa, a doua in musculara si a treia in tesutul
conjunctiv perivezical. Se formeaza astfel niste trunchiuri venoase care se varsa in plexul vezical.
Acesta comunica in jos cu plexul prostatic la barbat si cu plexurile uterine si vaginale la femeie,
iar inapoi cu plexul rectal. Limfaticele – pornesc din submucoasa si din musculara, trec prin
nodurile perivezicale si ajung in nodurile iliace (externe, interne si comune). Nervii – sunt de
natura organo-vegetativa si provin din plexul vezical. El primeste fibre din doua surse: plexul
aortic prin plexurile hipogastrice superior si inferior (simpaticul toraco-abdominal); nervii
splahnici pelvini sau nervii erectori (parasimpaticul sacrat). Ambele componente contin fibre
motoare si fibre senzitive.

Anomali congenitale ale vezicii – persistenta canalului uracului, chiste ale uracului,
extrofia vezicala (despicatura profunda care intereseaza peretele anterior al abdomenului,
oasele pubiene si peretele anterior al vezicii.

Cai de acces – prin rect la barbat sau vagina la femeie, cai aproape abandonate astazi.
Calea de acces curenta este cea abdominala prin laparatomie mediana subombilicala. Prin calea
suprapubiana se patrunde in spatiul retropubian si se incizeaza peretrele anterior al vezicii.
Cistotomia reprezinta deschiderea si inchiderea imediata a vezicii, cistostomia este deschiderea
si fixarea vezicii la piele.