Anatomie curs 2

Cavitatea abdominala reprezinta segmentul transversal subdiafragmatic

format din portiuni musculoaponevrotice.

Peretele anterior abdominal e regiunea pe care proiectam viscerele

abdominale si care a fost impartita in 9 regiuni. Aceasta impartire foloseste niste linii
arbitrare:

Cele verticale in continuarea liniei medioclaviculare ce corespunde marginii

laterale a muschiului drept abdominal si 2 linii orizontale care incruciseaza in unghi
de 90 de grade liniile verticale;

Orizontala superioara trece la marginea coastelor 10 sau extremitatea

inferioara a rebordului costal;

Orizontala inferioara trece prin cele 2 spine iliace antero-superioare.

Cavitatea abdominala difera in functie de sex, tip constitutional.

La nou nascut, abdomenul e bine reprezentat in portiunea lui superioara

datorita ficatului, care este un organ voluminos, pastrandu-si functia hematopoetica,
iar in portiunea pelvina este ingustat(la nou-nascut), astfel ca vezica urinara, care la
adult e organ subperitoneal, devine organ abdominal(urca).

De asemenea circumferinta abdominala a nou-nascutului raportata la lungime

reprezinta 56% din lungime.

La adult; Adultul normostenic(greutate normala, 70kg cu suprafata 1.73)

perimetrul abdominal reprezinta 45% din lungime si este cvasicilindric turtit antero-
posterior.

Adultul astenic(longilin) unghiul infrasternal este ascutit, abdomenul fiind

ingust, reprezentand sub 45%.

Adultul brevilin, abdomenul e larg voluminos, unghiul infrasternal este

marit, perimetrul abdominal depasind 50%.

Spre deosebire de femei, la care diametrul abdominal e mai mare

infraombilical datorita latimii bazinului, la care se adauga in stand-foot o coloana
lombara lunga si lordoza, perimetrul abdominal 42% din lungime. Abdomen ce se
modifica in stari fiziologice(in sarcina).

Proiectia uterului gravid:

- Pana in luna a 2-a e nepalpabil(posterior de simfiza pubiana).

- La 3 luni ajunge la marginea superioara a simfizei pubiene.

 - La 5 luni este la ombilic.

- La 7 luni, la jumatatea distantei xifo-ombilicale.

- La 8 luni, la procesul xifoid.

- La 9 luni, coboara cu 2-3cm datorita angajarii capului fetal in stramtoarea

pelvina.

La batrani, coloana vertebrala se taseaza, musculatura se lasa, aperturile par sa

coboare, abdomenul fiind cu perete plast, pare voluminos.

In ceea ce priveste cavitatea abdominala, aceasta este mai mare decat peretele
abdominal, tinand cont de insertia diafragmei si tinand cont de continuarea
peritoneului din abdomen in pelvis de unde denumirea mai corecta, cavitate
abdomino-pelvina.

Apertura pelvina = Linie terminala(in obstetrica) -> la 0,5 cm retrosimfizar

inferior de marginea superioara.

Peritoneul
Seroasa abdomino-pelvina care se dezvolta si ia forma definitiva concomitent cu
organele. Este o seroasa rezistenta si elastica cu rol de sustinere si fixare.

Ca orice seroasa, are 2 foite:

- Parietala, ce ia nastere din somatopleura

- Viscerala, care ia nastere din splahnopleura

Intre care se gaseste cavitatea peritoneala, spatiul virtual cu o cantitate de 75-

100mL de lichid ce favorizeaza alunecarea si care devine reala prin acumularea de
lichid = peritonita, de aer pneumoperitoneu, de sange hemoperitoneu sau de
limfa = chiloperitoneu.

Seroasa peritoneala este continua si formeaza dupa definitia lu Bichat un sac

fara fund. El delimiteaza marea cavitate peritoneala si diverticulul acesteia =
cavitatea mica peritoneala = bursa omentala.

Tot ceea ce este in afara peritoneului, intre acesta si peretele abdomino-pelvin se

numeste spatiul extraperitoneal, care are ca diviziuni:

- Anterior spatiul preperitoneal

- Inferior pelvis subperitoneal

- Posterior pelvis retroperitoneal

 In spatiul preperitoneal

Vom avea prelungiri peritoneale intre ombilic si fundul vezicii urinare. In acest
spatiu, peritoneul parietal anterior, se gasesc niste elemente care provin din viata
embrionara si s-au obliterat dupa sectionarea cordonului ombilical. Este vorba de
canalul alantoidial pe linia mediala = URACA obliterata si este vorba de arterele
ombilicale situate de o parte si de alta a uracai, care si ele se oblitereaza dupa
taierea cordonului ombilical. Cel mai lateral, arterele epigastrice inferioare care
raman permeabile.

Peste aceste elemente, peritoneul parietal trece si se muleaza pe ele. Elementele

poarta numele de LIGAMENTE OMBILICALE: Median, Mediale si Laterale.

Reflectarea pe aceste ligamente a peritoneului parietal anterior formeaza niste

cordoane vizibile numite plici. Intre aceste plici se delimiteaza fosete = zone slabe
ale peretelui abdominal.

Fosetele supravezicale, fosetele inghinale mediale si fosetele inghinale

laterale.

Spatiul pelvis subperitoneal

Intre peretele peritoneal anterior si mm. diafragmei pelvine. In acest spatiu

gasim organe importante precum uterul si anexele, prostata, vezica urinara,
rectul.

La femeie avem organe importante in sens antero-posterior: vezica urinara,

uterul si rectul.

Peritoneul se reflecta pe organele de mai sus formand funduri de sac care

poarta denumirea organelor pe care le acopera: Vezico-uterin, respectiv Recto-
uterin.

Sunt vezicule cele mai de jos unde se aduna colectiile(sange, puroi etc). Acest
fund de sac recto-uterin e fundul de sac al lui Douglas si cand la tuseu vaginal,
tipa => colectie acolo(cel mai frecvent sarcina extrauterina).

La barbat, in zona de cliva a fundului de sac Douglas se gaseste prostata.

Spatiul retroperitoneal

Este un spatiu mai larg, contine tesut conjunctiv organizat si in fascii, mai ales la
nivelul rinichiului.
Dintre elementele retroperitoneale, o categorie:

a) Primitive; Din viata embrionara s-au dezvoltat si au ramas acolo. Exemplu:

rinichii, ureterele, glandele suprarenale, cava, aorta, lantul simpatic, plexurile
vegetative celiac, hipogastric superior si altele.

b) Secundar retroperitoneale; Organe care in viata embrionara aveau mezou,

care se va alipi la peritoneul parietal posterior, rezultand fascii de
coalescenta, si anume: TOLDT1 la colonul ascendent, TOLDT2 la colonul
descendent, fascia de coalescenta retro-duodeno-pancreatica a lui
TREIZ, care face din cea mai mare parte a duodenului(exceptand bulbul
duodenal limita fiind artera gastroduodenala) si pancreasul se situeaza pe
peretele posterior.

In concluzie, peritoneul inveleste prin foita viscerala in totalitate viscerele

abdominale formandu-le la unele mezouri pe unde patrund in viscere
elementele pediculului vasculo-nervos, sau inveleste partial organele.

Organe cu mezou(intraperitoneale cu mezou): Mezenter, mezocolon

transvers, mezosigmoid, mezocist(la vezicula biliara +-) si
mezoapendice.

Categorii: Intraperitoneale(cu sau fara mezou), partial

intraperitoneale(ramane o zona ce are contact cu peretele) si
extraperitoneale.

Prelungirile peritoneale

1. Plicile -> Ridicaturi peritoneale date de reflectarea peritoneului pe

ligamente, vase obliterate, vase permeabile.

2. Recesuri -> Sunt depresiuni peritoneale cum ar fi recesurile paracolice,

recesurile iliocecale.

3. Fosetele -> Depresiuni peritoneale determinate de plici peritoneale sau

de pediculi vasculari: Ex: Fosetele paraduodenale(arcul vascular al lui
TREIZ)

4. Ligamentele -> Prelungiri peritoneale care leaga intre ele 2 organe. Ex:
Gastro-colic, gastro-splenic, reno-lienale etc.

5. Mezourile -> Prelungiri peritoneale ce leaga un organ de peretele

abdominal posterior, conferindu-i organului mobilitate. E format din 2 foite
peritoneale intre care se gaseste o lama de tesut conjunctiv, pe unde
patrund elementele vasculonervoase spre hilul organului.

6. Omenturile -> Prelungiri peritoneale(Epiploane in nomenclatura veche)

care leaga intre ele mai multe organe cum ar fi Omentul mic sau aluneca
 liber de la nivelul organelor, acoperind viscerele subiacente = Omentul
mare.

Omentul mic, numit clasic ligament eso-gastro-duodeno-hepatic si

care are 3 portiuni in constitutia lui, anume:

- Supero-lateral = PARS DENSA in care gasim ramurile nervului vag, urmata

de:

- PARS PLACIDA, o zona mai subtire, prin transparenta careia se vad 2 plici =
plici gastro-pancreatice, ridicate de artera gastrica stanga si artera hepatica
comuna, ramuri ale trunchiului celiac.

- PARS LIBERA(PARS VASCULOSA) cea mai libera si mai la dreapta, numita

vasculosa deoarece la nivelul ei se gasesc elementele pediculului hepatic cu
urmatoarea topografie:

Median si posterior: Vena porta

Anterior si la dreapta: Canalul hepato-coledocian

Anterior si la stanga: Artera hepatica comuna, care in pedicul devine hepatica

proprie + vase limfatice si nervi

Poarta numele de PARS LIBERA deoarece pe aici se exploreaza bursa

omentala.

In nomenclatura actuala, omentul mic e format din 2 ligamente: Gastro-

hepatic si Hepato-duodenal.

Omentul mare(sau sortul epiploic)

Este prelungirea ligamentului gastro-colic, parand ca are insertie pe colonul
transvers. La adult este o formatiune patrulatera, avand roluri importante in
fagocitoza, aduna si inglobeaza corpii straini ajunsi in cavitatea peritoneala si o
functie plastica, fiind asezat la locul lezat.

Omentul mare difera in dezvoltare la fat si la adult:

La fat - > e format din 4 foite peritoneale ce se unesc ulterior, ramanand 2;

Intre foite delimitandu-se prelungirea inferioara a bursei omentale.

La adult - > prin alipire, inchide bursa omentala, ramanand 2 foite la adult,
intre ele apare tesut conjunctivo-adipos ce ia aspect fenestrat si cu vase ce nutresc
omentul mare(ramuri are arterelor gastro-epiploice ce formeaza un arc vascular
la marginea libera a omentului mare).
 Cavitatea retroperitoneala

Are si ea niste diviziuni datorita insertiilor posterioare, astfel insertia

mezocolonului transvers, care are un traseu ascendent de la dreapta la stanga din
dreptul extremitatii coastei XI spre extremitatea coastei X, formatiune de 50cm
lungime la nivelul colonului si de 20-22cm la nivelul insertiei, insertie ce trece
peste o multitudine de organe si care imparte cavitatea abdomino-pelvina in:

a) Etajul supramezocolic

b) Etajul inframezocolic

Dintre organele supramezocolice amintim: Esofagul abdominal, Stomacul,

Splina, Ficatul, Duodenul si Pancreasul(partial) si bursa omentala.

Insertia mezenterului, a carei radacina 18-30cm si marginea intestinala 5m.

Aceasta insertie impreuna cu insertia colonului ascendent si colonului descendent
imparte spatiul inframezocolic in:

B) Mezentericocolic drept

B) Mezentericocolic stang

Spatiul mezentericocolic stang comunica cu pelvisul, iar cel drept e un spatiu

inchis.

Intre peretele abdominal si colonul ascendent/descendent sunt spatiile paracolice

drept/stang.

Diverticulul cavitatii abdominale = Bursa omentala, este o prelungire

situata posterior de omentul mic si de stomac.

Este formata din portiunea principala a bursei omentale cu 3 portiuni la adult si 4

la fat. Intrarea in bursa omentala se face prin hiatusul WINSLOW sau foramen
epiploicum.

Delimitarea hiatusului care e situat in plan frontal este urmatoarea:

- Anterior -> Pediculul hepatic

- Posterior -> Vena cava inferioara(organ retroperitoneal ce urca spre ficat in

santul venei cave inferioare)

- Superior -> Lobul caudal hepatic

- Inferior -> Bulbul duodenal

Portiunea principala a bursei omentale este delimitata de fata posterioara

a stomacului si posterior, de peritoneul parietal posterior ce acopera corpul
pancreasului insotit de vasele splenice, polul superior al rinichiului stang, glanda
suprarenala stanga, partial splina(fata gastrica a splinei) si datorita flexibilitatii,
colonul transvers.

Prelungirile:

- Superioara, subdiafragmatica intre esofag, vena cava inferioara si

ligamentul coronar al ficatului care se reflecta.

- Stanga(splenica), intre ligamentul gastro-splenic(gastrolienal) si ligamentul

renolienal.(In ligamentul renolienal o sa avem ramurile terminale = trunchiuri
ale arterei splenice).

- Inferioara - numai la fat intre foitele omentului mare.

- Dreapta(vestibulul bursei omentale), o formatiune aproximativ cilindrica intre

2 orificii. La dreapta hiatusul Winslow si la stanga foramen bursae
omentalis, care e delimitat de plicile gastro-pancreatice(date de artera
gastrica stanga si artera hepatica comuna in pars placida) si curbura mica a
stomacului.

Limitele vestibulului sunt:

Anterior omentul mic; Superior lobul caudal al ficatului; Inferior

curbura mica a stomacului; Posterior peritoneul parietal posterior care trece
de la dreapta la stanga peste vena cava inferioara, aorta abdominala, emergenta
trunchiului celiac din aorta abdominala, ganglionii plexului celiac cu
aferente/eferente si pilierul drept al diafragmei.

Constitutia histologica a peritoneului si functiile acestuia:

Avem 2 straturi importante:

A) Strat Endotelial format dintr-un rand de celule turtite cu contur poligonal

ce pot aglutina in gramezi celulare, capatand caracter proliferativ, deci
devin celule germinale. Din ele pot lua nastere celule cu caracter
secretor si celule cu caracter fagocitar.

B) Corionul seroasei numit subseroasa, bogat vascularizat arterial, venos

si limfatic si alcatuit din:

- Fibre conjunctive
- Fibre elastice

- Substanta amorfa

- Tesut adipos variabil ca grosime, dand uneori aspect fenestrat, grasimea

fiind laxa intre foitele mezourilor sau aderenta la viscere.

In ceea ce priveste vascularizatia peritoneului, aceasta e regionala. Pentru

peritoneul parietal sunt vase din peretii trunchiului(lombare, epigastrice etc) si
pentru peritoneul visceral, vase de la nivelul viscerelor acoperite.