MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

CENTRUL DE STUDII EUROPEAN BACĂU

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Îndrumător:
As.Buca Cristina-Silviana
Candidat:
Popovici Anellore -Diana
 2015
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
CENTRUL DE STUDII EUROPEAN BACĂU

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ ULCEROASĂ

Îndrumător: Candidat:
As.Buca Cristina-Silviana Popovici Anellore -Diana

2
 2015

CUPRINS

Motivaţie…………………………………………………………………………...
Capitolul I ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA STOMACULUI ŞI DUODE-
NULUI………………………………….....................................................
1.1. Anatomia aparatului digestiv…………………………………………………
1.2. Fiziologia stomacului şi duodenului………………………………………….
Capitolul II BOALA ULCEROASĂ ……………………………………………..
2.1. Noţiuni generale despre boala ulceroasă………………………………………..
2.2. Etiologie…………………………………………………………………………
2.3. Patogenie………………………………………………………………………..
2.4. Anatomie patologică……………………………………………………………
2.5. Clasificarea anatomo-topografică descriptivă………………………………….
2.6. Clinic……………………………………………………………………………
2.7. Examinare şi diagnostic…………………………………………………………
2.8. Evolutie………………………………………………………………………….
2.9. Complicatii………………………………………………………………………
2.10. Principii de tratament…………………………………………………………..
2.11. Regimul de viata si munca al bolnavului cu boala ulceroasa………………….
2.12. Profilaxia bolii ulceroase………………………………………………………
Capitolul III CONCEPTUL VIRGINIA HENDERSON………………………..
3.1. Notiuni generale………………………………………………………………..
3.2. Clasificarea nevoilor fundamentale…………………………………………….
Capitolul IV INGRIJIREA PACIENTILOR CU BOALA ULCEROASA…….
4.1. Pacient 1 - Plan de ingrijire……………………………………………………..
4.2. Pacient 2 - Plan de ingrijire……………………………………………………..
4.3. Pacient 3 - Plan de ingrijire……………………………………………………...
Capitolul V CONCLUZII………………………………………………………….
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….

3
Motto:
“Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu sa o preţuiască deşi aproape toţi se nasc cu
ea!”
Hipocrate

Motivaţie:

Activitatea noastră, a asistenţilor medicali cere vocaţie, dăruire, respect, sacrificii,

empatie, profesionalism.
Scopul final al pregătirii noastre este îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor noştri,
evidenta fiind aplecarea spre latura umană a actului medical, principiul urmat fiind :”noi
vindecăm oameni şi nu boli”.

4
 CAPITOLUL I

Noţiuni de anatomie si fiziologie a aparatului digestiv

1.1.Anatomia aparatului digestiv

Aparatul digestiv cuprinde un grup de organe a căror funcţie principală este
digestia. Acestea la rândul lor sunt divizate în tub digestiv şi organe anexe .Tubul
digestiv este alcătuit din mai multe segmente şi anume :
- cavitatea bucală ,faringele ,esofagul, stomacul, intestinul subţire(duoden
,jejun ileon),intestinul gros (cec, colon ascendent, colon transvers, colon descendent,
colon sigmoid, rect).
Organele anexe sunt reprezentate de :
- limbă, dinţi, glande salivare, ficat şi pancreas.
Tractul digestiv seamănă cu un tub ,ale cărui porţiuni diferă ca mărime structura ,
funcţie şi este împărţit în trei porţiuni:
- porţiunea de ingestie ,deasupra stomacului servind doar la transportul
alimentelor , porţiunea de digestie, formată din stomac şi intestin subţire unde
alimentele sunt pregătite pentru a fi absorbite şi porţiunea de ejecţie ,formată din
intestinul gros pe unde resturile digestive sunt eliminate.
Pereţii tubului digestiv sunt formaţi din patru straturi (tunici) care de la interior spre
exterior sunt:
- tunica interna (mucoasa),
- tunica submucoasa,
- tunica musculara,
- tunica externa (adventice).
Structura acestor tunici diferă de la un segment la altul,fiind adaptată funcţiilor de
masticaţie ,deglutiţie ,digestie,absorbţie şi expulzie .

STOMACUL
a) Generalitati
Stomacul este un organ abdominal ,cavitar ,situat între esofag şi duoden si
reprezintă segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. Este aşezat in etajul superior al
cavitaţii abdominale (etajul supramezocolic),intre diafragm ,ficat, colon transvers si
peretele abdominal ocupând loja gastrica .
Zona de proiecţie a stomacului la peretele abdominal ocupa o parte din epigastru si cea
mai mare parte a hipocondrului stâng .In ortostatism ,la examenul radiologic stomacul
are forma de cârlig cu o porţiune lunga , verticala si o porţiune scurta orizontala
,orientata spre dreapta .
 Stomacul are doua fete, doua margini si doua extremitati:
- fetele stomacului - sunt una anterioara si una posterioara ,orientate in plan
frontal
- marginile stomacului - dreapta sau mica curbura ,cu concavitatea spre dreapta si
superior ; stânga sau marea curbura ,cu concavitatea spre stânga si inferior
- extremităţile stomacului – superioara ,orificiul cardia, inferioara ,orificiul pilor
prin care se continua cu duodenul
Anatomo-functional , stomacul are doua porţiuni :
 verticala sau digestiva care se împarte in:
- fundul sau fornixul stomacului ,situat deasupra planului orizontal care trece prin
cardia ;aceasta porţiune reprezintă camera cu aer care nu se umple cu alimente
- corpul stomacului – pana la incizura angulara
 orizontala sau de evacuare care cuprinde:
- antrul piloric-mai dilatat
- canalul piloric –cilindric ,cu o direcţie uşor ascendenta spre dreapta
Separaţia dintre cele doua porţiuni este indicata de incizura angulara si
depresiunea data de sfincterul antrului.Portiunea verticala este mai voluminoasa saculara
si cuprinde aproximativ 2/3 din stomac ,iar porţiunea orizontala este mai îngusta ,
tubulara si cuprinde 1/3 din stomac.
In stare de umplere medie , stomacul are o lungime de 25 cm, latimea maxima
intre cele doua curburi 12 cm,grosimea măsurata intre cei doi pereţi 8cm. Capacitatea
mijlocie a stomacului este de 1300 ml .In anumite împrejurări ,mai ales stări
patologice ,capacitatea sa se poate modifica. De exemplu ,un obstacol la nivelul cardiei
va îngreuna pătrunderea alimentelor in stomac ,ceea ce va duce la micşorarea
capacitaţii acestuia ,iar un obstacol la nivelul regiunii pilorice va împiedica evacuarea
chimului gastric in duoden si astfel va determina creşterea capacitaţii gastrice .
Ca mijloace de fixare, stomacul este menţinut la locul sau prin presiunea
exercitata
de contracţia muşchilor pereţilor abdominali ,prin structura anatomica de continuitate
a acestuia intre esofag si duoden ,prin pediculii vâsculo-nervoşi ,prin diferite structuri
peritoneale care-l leagă de organele învecinate si prin aderenta fetei posterioare a
fundului stomacului la peretele posterior al abdomenului.
b) Structura stomacului
De la exterior la interior cuprinde cele 4 tunici întâlnite la tubul digestiv:
 seroasa - formata de peritoneul visceral
 musculara – formata din fibre musculare netede dispuse in 3 straturi :
longitudinal extern ,circular ,mijlociu ,care la nivelul; pilorului formează
sfincterul piloric si oblic ,intern
6
 Muşchii stomacului imprima pereţilor acestuia doua tipuri de miscari:
- peristoltice,prin care alimentele se răspândesc pe pereţii stomacului si
se dispun in straturi
- peristaltice , de înaintare a continutuluigastric spre pilor
 submucoasa – care conţine reţeaua vasculonervoasa a stomacului si plexul nervos
vegetativ Meissner
 mucoasa – care captuseste fata interna a stomacului, având o grosime
aproximativ de 2 mm si formează numeroase cute sau plici mucoase care sunt mai
accentuate când stomacul este gol sau când se contracta.
Vascularizaţia stomacului :
 arteriala – este data de ramurile trunchiului celiac(artera gastrica stânga, artera
splenica ,artera hepatica ) care formează 2 arcade vasculare una pentru curbura
mare si una pentru curbura mica
 venoasa – venele iau naştere din capilarele reţelei arteriale si străbat in sens
invers peretele stomacului formând un prim plex venos intre fundul glandular si
musculatura mucoasei si un al doilea plex in submucoasa. De aici, urmând
traiectul artelor ducând sângele direct sau indirect in vena porta.
Vasele limfatice se formează in porţiunea superioara a mucoasei ,dând naştere
unui prim plex subglandular.Dupa ce străbat musculatura mucoasei formează la
nivelul submucoasei un al doilea plex, apoi la nivelul tunicii musculare un al treilea
plex.De aici, limfa este condusa prin vase limfatice mai mari la ganglionii limfatici
regionali si, mai departe, in canalul toracic.
Inervaţia stomacului
Stomacul prezintă inervaţie autonoma dubla:
 parasimpatica – este realizata de trunchiuri nervoase la nivelul esofagului
abdominal prin nervul vag cu rol excitomotor si secretor
 simpatica –provine in principal din plexul celiac,prin ramurile sale din jurul
arterelor, cu rol inhibitor.
Aceste doua sisteme simpatic si parasimpatic, formează plexul nervos submucos
Meissner si plexul nervos din musculatura Auerbach.

DUODENUL
a)Generalitati
Duodenul reprezintă prima porţiunea intestinului subţire si este fixat de peretele
posterior al abdomenului .Este cuprins intre sfincterul piloric al unghiului duodeno-
jejunal. Are o lungime de 25-30 cm. Duodenul are forma unei potcoave, in care este
cuprins capul pancreasului.
Duodenul are patru porţiuni:
7
  superioara sau subhepatica sau bulb duodenal si este sediu de elecţie al ulcerului
duodenal
 descendenta care prezintă in zona mijlocie, ampula lui Vater, in care se deschid
canalul coledoc si canalul pancreatic principal Wirsung.
 portiunea orizontala sau prevertebrala
 porţiunea ascendenta sau lateroaortica
Porţiunea ascendenta se continua prin unghiul sau flexura duodeno-jejunala cu
jejunul. Duodenul este un organ retroperitoneal, acoperit de peritoneu.
El se proiectează pe:
- coloana vertebrala intre L1-L4
- peretele abdominal anterior – in epigastru si regiunea ombilicala
b) Structura duodenului
Duodenul este reprezentat de cele patru tunici caracteristice tubului digestiv:
seroasa,musculara,submucoasa si mucoasa. Tunica musculara este formata din fibre
netede musculare dispuse intr-un strat longitudinal extern si circular intern.
Tunica musculara conţine glande Lieberkuhn si glande Brunner.
Vascularizaţia duodenului:
- arteriala – este reprezentata de ramuri din artera gastroduodenala si artera
mezenterica superioara.
- venoasa – care se varsă in vena porta.
Inervaţia duodenului este data de ramuri din plexul celiac si plexul mezenteric.

1.2Fiziologia stomacului si duodenului

In fiziologia stomacului si duodenului sau in fiziologia digestiei si absorbţiei un

rol deosebit îl au si organele anexe ale tractului digestiv si anume pancreasul si ficatul.
Digestia - reprezintă totalitatea proceselor de transformare pe care alimentele le
suporta in trecerea prin tractul digestiv pentru absorbţie.
Digestia începe in cavitatea bucala,unde alimentele introduse suferă un proces de
faramitare numit masticaţie,după care sunt îmbibate cu saliva si transformate in bol
alimentar.Secretia salivara intervine si in degradarea enzimatica a polizaharidelor.
Digestia gastrica continua faramitarea mecanica a alimentelor începuta in
cavitatea bucala amestecând substanţele alimentare cu sucul gastric.Dintre enzimele
salivare, cea mai importanta este amilaza salivara sau ptialina care degradează
amidonul fiert sau copt, in dextrine,care au molecule mai mici.Digestia începuta in
cavitatea bucala este continuata in stomac si terminata,finisata in intestinul subţire.
Principalul produs de secreţie al stomacului este sucul gastric eliberat de glandele
fundice pilorice si cardiale ale mucoasei gastrice.Sucul gastric este un lichid cu o
8
puternica reacţie acida.Cantitatea totala secretata in 24 de ore este in medie de 1500 ml
si are in componenta următoarele :
- acid clorhidric secretat de celulele oxintice (marginale )
- enzime : lipaza,gelatinaza,labfermentul,pepsina
- mucus gastric ce protejează mucoasa gastrica
Reglarea secreţiei gastrice se face in trei faze in funcţie de locul de acţiune al
stimulilor: faza cefalica,faza gastrica si faza duodenala.
Faza cefalica asigura 1/5 din secreţia gastrica.Secretia începe înainte ca alimentele
sa fi ajuns in stomac si se realizează prin mecanisme nervoase si durează 30-45 minute.
Faza gastrica începe odată cu pătrunderea alimentelor in stomac si durează
aproximativ 3-4 ore si se realizează prin dublul mecanism nervos si
umoral,reprezentând 2/3 din secreţia gastrica.
Mecanismul nervos este declanşat de distensia gastrica produsa de alimente.
Mecanismul umoral este declanşat de contactul mucoasei cu produşi ai digestiei si
consta in descărcarea in sânge a gastrinei care stimulează secreţia.
Faza duodenala (intestinala) răspunde de o secreţie gastrica redusa si începe
odată cu pătrunderea chimului acid in duoden si are la baza mecanisme reflexe si
umorale.Contactul mucoasei duodenale cu anumiţi constituenţi proteici ai chimului
declanşează secreţia de gastrina din mucoasa duodenala stimulând in continuare secreţia
gastrica. Glucidele,lipidele si aciditatea chimului inhiba secreţia si motricitatea gastrica
prin eliberarea unui hormon inhibitor numit enterogastron.
Digestia in intestinul subţire este esenţiala si singura indispensabila proceselor de
nutriţie .La digestia intestinala participa sucul pancreatic,bila si sucul intestinal propriu-
zis.
Fiziologic, duodenul are doua funcţii principale:motorie si secretorie.
Motilitatea duodenala împinge chimul alimentar foarte repede in jejun(in câteva
secunde).
Secreţia duodenala elaborează secretina (cu rol in stimularea pancreasului si a
intestinului), enterokinaza (care transforma tripsinogenul in tripsina) si mucus.
Absorbţia consta in trecerea produşilor finali ai digestiei prin mucoasa intestinala
din lumenul intestinal in mediul intern (sânge sau limfa) si are loc la toate nivelele
tubului digestiv,dar cea mai mare parte a procesului are loc la nivelului mucoasei
intestinului subţire.

9
 CAPITOLUL II
BOALA ULCEROASA

2.1.Noţiuni generale despre boala ulceroasa

Boala ulceroasa este o boala care se caracterizează din punct de vedere anatomic
prin prezenta unei ulceraţii cronice care depaseste musculatura mucoasei si care se
localizează, mai frecvent, la nivelul mucoasei gastrice sau mucoasei duodenale sau la
nivelul amândurora .
Ulcerul , prin definiţie, este o lipsa de substanţa , care poate afecta toate straturile
peretului stomacului sau duodenului ,proces indus de acţiunea unor factori agresivi pe
fondul scăderii influentei unor factori de apărare prezenţi la nivelul mucoaselor.
Cele mai frecvente forme de ulcer sunt ulcerul gastric si cel duodenal. Datorita
aspectelor cauzale si caracterelor clinice acestea trebuie considerate o entitate,chiar daca
au localizări distincte.Activitatea normala a mucoasei gastrice si duodenale presupune
un echilibru intre factorii agresivi si mecanismele de apărare ale acesteia.
După diferite statistici, morbiditatea prin ulcerul gastric este in medie de 20% in
tarile europene. In tara noastră are o pondere intre 2-5% din totalul bolilor digestive.
Ulcerul duodenal este mai frecvent decât cel gastric, el reprezentând 80% din totalitatea
cazurilor de boala uceroasa. Ulcerul gastric se intalneste mai des după 40 de ani si
atinge incidenta maxima intre 50-60 ani. De reţinut este ca vârsta medie a bolnavilor cu
ulcer gastric este cu 10 ani mai mare decât a celor cu ulcer duodenal.

2.2. ETIOLOGIE

Boala ulceroasa are o etiologie plurifactoriala. Pana la ora actuala nu se cunosc

inca acele cauze determinante care intervin cu certitudine in producerea ulcerului
gastric si duodenal. Studiile cele mai recente au evidenţiat faptul ca cele mai frecvente
cauze care ar putea interveni in ulcerogeneza sunt:
- cauze genetice
Se observa numeroase cauze de „ulcer familial” ceea ce ridica problema
factorului genetic,prezenta acestuia fiind argumentata de agregarea familiala, prezenta
ulcerului la gemeni si existenta unor markeri genetici.

10
 Agregarea familiala este atestata de un număr mare de bolnavi de ulcer care au
istoric familial,ponderea fiind de 20 - 40 %,iar frecventa ulcerului este de doua-trei ori
mai mare la rudele de gradul intai.Ulcerele cu caracter familial au o serie de
particularitati, care le diferenţiază de ulcerele fara caracter familial: apar la vârste mai
tinere,se vindeca mai greu,au rata majora de recividive,dau un mare procent de
complicaţii.
- cauze de mediu
Regimul alimentar prin aspectele sale in general calitative, igiena defectuoasa a
alimentaţiei,care consta in ingerarea unor cantitati mari de alimente iritante,excitante ale
secreţiei gastrice(cum ar fi condimentele), dentiţia deficitara, infecţii nazofaringiene,
amigdalite acute repetate, masticaţia incompleta a alimentelor, orarul neregulat al
meselor,precum si consumul excesiv de alcool,tutun si cafea.
Stresul declanşat de o mulţime de agenţi agresivi de naturi diferite si nespecifice
– factori psihici, frigul,căldura,traumatismele,tensiunea nervoasa oferă condiţii
favorizante,pana la implicaţii patogenice in apariţia leziunilor ulceroase.
- cauze endocrine
Terenul neuroendocrin dezechilibrat constituie o cauza favorizanta a apariţiei
bolii(indivizi astenici,distonici ,bolnavi cu hiperparatiroidie).
- alte cauze
Helicobacter pylori (H.P.) constituie un factor de agresiune bacterian dovedit a
interveni in ulcerogeneza gastrica si duodenala.In Romania ca si in alte tari frecventa
Helicobacter Pylori este de 92%,iar in ulcerul gastric de 70%.
Helicobacter Pylori intervine in ulcerogeneza printr-un mecanism direct de
agresiune a mucoasei si prin creşterea secreţiei gastrice acide. S-a constatat apariţia
leziunilor după ingestia voluntara sau accidentala a Helicobacter Pylori precum si
dispariţia lor cu normalizarea mucoasei după ce Helicobacter Pylori a fost eradicat. De
asemenea eradicarea determina cicatrizarea ulcerului .
Medicamentele favorizeaza ulcerogeneza fie prin mecanism direct asupra
celulelor mucoasei gastrice si duodenale,fie prin inhibiţia si diminuarea mecanismelor
de aparare.Consumul de medicamente antiinflamatorii nesteroide(AINS) cum ar fi:
indometacin,piroxicam,ibuprofen etc.,reprezintă una din cauzele cele mai frecvente de
apariţie a ulcerului, ele producând leziuni ale mucoasei. Pacientii cu tratament de lunga
durata cu AINS in special antireumatice au o rata prevalenta a ulcerului gastric intre 8-
17% si a ulcerului duodenal intre 1-8%.
Acidul salicilic este incriminat in special de producerea ulcerului
gastric.Aproximativ 25% din bolnavii cu artrita reumatoida trataţi cu aspirina si din
bolnavii cu cardiopatie ischemica la care se administrează profilactic,prezintă ulcer.

11
Corticoizii, in special prednisonul, in doze mari sau perioade lungi de timp sunt de
asemenea responsabili de ulcerogeneza.

2.3. PATOGENIE

Producerea ulcerului reprezintă ruperea echilibrului intre factorii de agresiune si

factorii de apărare ai mucoasei gastrice si duodenale in sensul creşterii factorilor de
agresiune si scăderea factorilor de apărare.

a)Intensificarea factorilor de agresiune

Infecţia cu Helicobacter Pylori
Infecţia cu Helicobacter Pylori se produce mai ales in copilărie,in special in primii cinci
ani de viata si pare contractata prin ingestia bacteriei.Dupa implantarea in epiteliul de
suprafaţa ,unde colonizează,se creează o situaţie de infecţie cronica Helicobacter Pylori
fiind un germen foarte bine adaptat la mediul acid si la particularităţile mucoasei
gastrice.
Factorii de patogenitate sunt constituiţi de enzimele si citotoxinele ,pe care le
secreta: ureaza,fosfolipaza A si proteaza care digera mucusul si membrana apicala a
celulelor mucoasei gastrice si duodenale si citotoxina vacuolizanta ce duce la formarea
de vacuole in celulele mucoasei.
Helicobacter Pylori produce ulcerul prin acţiune directa asupra celulelor
mucoasei gastro-duodenale urmata de un proces inflamator cat si prin declanşarea unei
creşteri a secreţiei agresive clorhidropeptice – mecanism indirect.
Mecanismul de producere incriminat este legat de secreţia de ureaza de către
Helicobacter Pylori si crearea unui mediu alcalin permanent in jurul celulelor.Acest pH
alcalin creează condiţiile stimulării continue de gastrina.Ulcerul gastric Helicobacter
Pylori, pozitiv are aceleaşi trasaturi clinico-evolutive ca si ulcerul duodenal
Helicobacter Pylori pozitiv.
Hipersecreţia de acid clorhidric a fost considerata principalul factor ce determina
apariţia ulcerului sub vârsta de 30 de ani.
Hipersecreţia de pepsina
Puterea agresiva a secreţiei acide se exercita prin pepsina. In ulcerul gastro-duodenal
din cele şapte forme de pepsina cunoscute este crescuta pepsina 1,ea fiind cea mai
agresiva forma de pepsina si cu cea mai mare activitate mucolitica.
Acizii biliari constituie un factor agresiv in special pentru mucoasa
gastrica.Refluxul gastric al unei cantitati mari de bila produce „gastrita de reflux
biliar”,entitate caracterizata prin eroziuni multiple si sangerare difuza.Efectul detergent

12
al acizilor biliari asupra celulelor mucoasei reprezintă un mecanism de formare a
ulcerului.
Factorul psihic
Aparitia ulcerului in crizele emotionale sau agravarea unui ulcer in aceleasi
conditii este un fapt bine stabilit. S-a observat ca hipersecretia de acid clorhidric si
pepsina creste semnificativ in perioadele de furie , suparare , enervare, in timp ce
frica,ne-siguranta , teama, au un efect inhibitor al secreţiei clorhidropeptice.
b)Diminuarea factorilor de aparare
Apararea mucoasei gastrice si duodenale fata de factorii agresivi reprezintă
rezultatul final al unor mecanisme complexe de tip fiziologic si anatomic,care reusesc
sa apere mucoasa de agresivitatea unei solutii de acid clorhidric secretate in concentratii
capabile sa corodeze chiar si zincul.
c)Factori specifici de aparare a mucoasei gastrice
Stratul de mucus gastric reprezintă o bariera fizica si chimica impreuna cu
membrana apicala a celulelor mucoase superficiale.Mucusul detine functia de lubrifiere
a mucoasei si de protectie impotriva factorilor iritanti.
Tulburarile metabolismului proteic reduc rezistenta mucoasei gastrice .
d)Teorii patogenice
Principalele teorii ce au incercat sa explice patogeneza ulcerului sunt:
- teoria hiperaciditatii(Cruveilhier,1840)
- teoria stazei antrale (Dragstedt,1956)
- teoria refluxului biliar (Du Plessis,1965)
- teoria unificatoare (Demling,1940)
e)Factori comuni si factori care influenteaza etiopatogenia si fiziopatologia
ulcerului gastric si ulcerului duodenal
Întrebarea daca ulcerul gastric si ulcerul duodenal reprezintă o aceeaşi afecţiune
cu localizări diferite sau doua afecţiuni deosebite este inca si astăzi suficient de
actuala.Tipul de leziune anatomo-patologic este practic identic,in schimb intre aspectele
etipatogenice si fiziopatologice exista unele deosebiri.
Astfel secreţia acida este necesara pentru ambele afecţiuni,nici una dintre ele
neputând sa apară fara prezenta acidului.Ulcerul duodenal este asociat insa cu
hipersecreţia intr-un mare procent,in timp ce ulcerul gastric apare de cele mai multe ori
normo sau hiposecretor.Factorii generatori de hiperaciditate din ulcerul duodenal si
populaţia crescuta de celule parietale nu se întâlnesc la ulcerul gastric.

3.ANATOMIE PATOLOGICA

13
 Termenul de ulcer semnifica o lipsa de substanţa parietala cu progresiune de la
nivelul mucoasei spre seroasa.Este cunoscuta predilecţia ulcerului de a avea anumite
localizări.
a)Localizare
Localizarea după clasificarea Johnson descrie trei tipuri de ulcer gastric:
Ulcerul gastric de tip I caracterizat prin localizare la nivelul capului gastric,care
alături de tulburările de motilitate si vascularizaţie reprezintă principalii factori
incriminaţi in apariţia ulcerelor.
Ulcerul gastric tip II este localizat tot la nivelul capului gastric,dar este asociat
cu ulcer duodenal sau piloric.
Ulcerul gastric de tip III are o localizare antrala in special prepilorica fiind
caracterizat de creşterea masei celulelor parietale ,hipersecreţie gastrica
acida,deplasarea distala a joncţiunii mucoasei antrale cu cea oxintica si absenta
modificărilor inflamatorii gastrice.
La aceasta clasificare Csendes a adăugat inca doua tipuri de ulcer care se
întâlnesc in practica:
Ulcerul gastric tip IV localizat la nivelul micii curburi,foarte sus,sub cardia.
Ulcerul gastric tip V situat pe marea curbura in vecinătatea unirii porţiunii
orizontale cu porţiune verticala.
b)Evoluţie
Evolutiv,ulcerul poate fi acut sau cronic,fiecare dintre aceste eventualitati având
diferite grade de profunzime.
c)Ulcerul acut apare ca o complicaţie terminala a unei afecţiuni acute si se localizează
atât in mucoasa gastrica cat si in mucoasa duodenala,de multe ori sub forma de leziuni
multiple cu potenţial mare de complicaţii hemoragice si perforative.Ulcerul acut poate
avea următoarele aspecte morfopatologice:
- Eroziunea ce interesează in exclusivitatea mucoasa.
- Ulcerul acut profund interesează progresiv toate straturile peretelui gastric sau
duodenal.
d)Ulcerul cronic se caracterizează printr-o pierdere de substanţa,care poate interesa
toate straturile parietale,rotunda sau ovalara,cu margini bine delimitate la nivelul cărora
sunt prezente întotdeauna infiltratele celulare de tip inflamaţie cronica.Vindecarea se
realizează prin cicatrice alba,sidefie,stelata,net vizibila la nivelul seroasei ce se prezintă
la palpare sub forma unei zone mai indurate. Pe măsura ce străbate peretele gastric sau
duodenal prin pusese de activitate,craterul ulceros creste in dimensiuni,iar hiperplazia
de ţesut conunctiv determina o duritate particulara ţesutului de scleroza care delimitează
craterul(calozitate).

14
 Ulcerul gastric cronic este situat in marea majoritate a cazurilor pe mica
curbura;poate fi dublu sau multiplu,intr-un număr restrâns de cazuri.
In general,ulcerele gastrice au un diametru mai mare decât cele duodenale,fiind
însoţite de un proces mai intens de stenoza penetrând de obicei in lobul stâng hepatic
sau la nivelul pancreasului si complicându-se frecvent cu hemoragii.Nisele
gastrice(observate la imaginile radiologice)cu diametrul peste 25 mm se considera nise
gigantice si ridica nu de puţine ori suspiciunea de „ulcer malign”.
Ulcerul duodenal cronic se situează cu frecventa maxima la nivelul
bulbului,ulcerele postbulbare având o incidenta scăzuta si plasându-se la dreapta arterei
gastro-duodenale,unde întreţin raporturi de vecinătate cu coledocul si cu ampula Vater.
Ulcerele fetei anterioare sunt acelea care realizează diferitele forme de
perforaţie,iar cele ale fetei posterioare sunt de obicei caloase,stenozate sau penetrante in
pancreas,unde,producând eroziuni vasculare,devin hemoragice.
e)Incidenta si prevalenta bolii ulceroase
Incidenta reprezintă numărul de cazuri noi care apar intr-un anumit interval de
timp intr-o populaţie data.
Prevalenta bolii ulceroase reprezintă însumarea cazurilor noi cu a celor vechi
existente intr-o anumita perioada de timp intr-o populaţie.
Creşterea incidentei si prevalenta bolii ulceroase in condiţiile civilizaţiei moderne
si a scăderii nivelului de trai in special in tarile slab dezvoltate face deosebit de
important studiul etiopatogeniei acesteia si abordarea sa terapeutica in condiţiile
apariţiei noilor clase de medicamente antiulceroase ,ceea ce duce la necesitatea
tratamentului chirurgical numai in cazul ulcerelor rebele la tratament sau complicaţiile
acestora.

4.CLASIFICAREA ANATOMO-TOPOGRAFICA

Aceasta clasificare anatomo-topografica a ulcerelor conţine si elemente patogene:

a)Ulcerele joncţiunii cardioesofagiene
Ulcerul esofagian proximal, pe insule ectopice de mucoasa gastrica
Ulcerul esofagian distal sau al joncţiunii esogastrice, descris de Barett
Ulcerul esofagian prin esofagita de reflux, descris de Winkelstein
Ulceraţiile lineare ale joncţiunii esogastrice sub forma unor fisuri in axul
esofagului,cu margini netede foarte hemoragice,descrise de Mallory si Weiss.
b)Ulcerele gastrice:
Ulcerul „înalt” juxta-cardial
Ulcerul versantului vertical al micii curburi, reprezintă ulcerul gastric tipic cu un
procent mic de malignizare;

15
 Ulcerul versantului orizontal al micii curburi, impune frecvent diagnosticul
diferenţial cu cancerul gastric ulcerat
Ulcerul prepiloric, a cărui patogenie,simptomatologie si evoluţie se apropie mult
de ulcerul duodenal
Ulcerele gastrice ale fornixului, fetelor sau ale marii curburi gastrice sunt
confruntate, când sunt unice, cu suspiciunea de cancere exulcerate;când sunt multiple si
superficiale sunt considerate de stres.
Ulcerul gastric al micii curburi, secundar si asociat cu ulcer duodenal realizează,
„etajarea” specifica tipului Johnson II.
c)Ulcerele duodenale:
Ulcerul bulbar cu următoarele variante:
- anterior (se complica cu perforaţii sau cu penetraţii in vezicula biliara)
- posterior(penetrant in pancreas si hemoragic)
- ulcere ale micii curburi duodenale penetrante in pediculul hepatic(cu potential de
fistule duodeno-biliare)
- ulcere duble „in oglinda” sau duble bulbar-postbulbare
- ulcere pilorice sau juxta-pilorice(ambele cu potential stenozant)
Ulcerul postbulbar poate fi unic sau multiplu.
d)Ulcerul postoperator care este de obicei anastomotic sau marginal,survine la un
bolnav la care s-a executat o operatie cu viza patogenica.
e)Ulcerul diverticulului Meckel, apare pe mucoasa gastrica ectopica si are potential
perforativ si/sau hemoragic.
f)Ulceratiile multiple,gastrice si duodenale
Acestea au patogenie de stres sau apar in cadrul sindromului Zollinger-Ellison.
g)Forme anatomo-clinice particulare
Ulcerul gastric juxta-piloric ce prezinta multe asemanari patogenice si clinice cu
ulcerul duodenal.
Ulcerul postbulbar duodenal ce reprezintă localizarea ulceroasa pe segmentul fix
al duodenului.

5.CLINIC

a)Durerea
Durerea abdominala este semnul principal si este determinata de
hiperperistaltismul musculaturii gastrice si de hiperaciditate. Durerea are caracterul de
crampa cu senzaţia de „arsura”, de „roadere”,o senzaţie de „foame dureroasa” sau „gol
dureros” in regiunea epigastrica.

16
 Durerea este localizata in epigastru cu maxim de intensitate in punctul
xifoidian,epigastric si periombilical.
In ulcerul gastric durerea e localizata in epigastru si iradiază in hipocondrul stâng
sau chiar subcostal stâng.
Pariticularităţile durerii ulceroase sunt:
- ritmicitatea constă in aparitia si dispatia durerii in functie de ingestia de alimente.In
ulcerul gastric secventa fenomenului dureros este oarecum tipic: ingestia de alimente
- calmarea durerii pentru 30-90 minute – durere - calmarea spontana a durerii. In
acest tip de ulcer durerea poate fi exarcebata de alimente si chiar sa se accentueze
postprandial.
- episodicitatea consta in aparitia durerii cu orarul zilnic descris,dar in mai multe zile
succesive. Fara tratament durerea persista doua saptamani la 30-40% dintre pacienti
si sase saptamani la 60 dintre acestia. Sub tratament antisecretor durerea dispare in
2-6 zile.
- periodicitatea consta in reaparitia durerii atunci cand se produce recurenta bolii,
ceea ce coincide cu reaparitia nisei.
Aceasta peridiocitate este dubla:
- mica peridiocitate - atunci cand durerea apare la ore fixe in cursul unei zile dupa
ingerarea de alimente.
- mare periodicitate - cand perioada dureroasa este urmata de intervale lungi de
acalmie. Se descrie astfel o periodicitate sezoniera, crizele dureroase aparand mai ales
primavara si toamna sau ori de cate ori domina diverse forme de stres psihic si dureaza
aproximativ doua saptamani. Pe masura ce boala se cronicizeaza, perioadele dureroase
devin mai lungi si mai dese.
Particularitatile care trebuie evidentiate sunt:
- schimbarea intenstitatii durerii : cresterea intensitatii durerii, imposibilitatea de a
mai fi suportata de bolnav, sugereaza o posibila penetrare a ulcerului in profunzimea
peretelui gastric si eventual interesarea seroasei.
- cand durerea devine constanta si nu se mai calmeaza la ingestia de alimente sau
la antiacide, insotita de iradiere in spate (adeseori intre omoplati) ne putem gandi la un
ulcer penetrant in pancreas.
- cand durerea este accentuata de ingestia de alimente si este insotita de varsaturi
sugereaza o stenoza pilorica.
- o durere extrem de severa cuprinzand intregul abdomen, cu contractura
abdomenului, sugereaza ulcer perforat in cavitatea peritoneala.
b) Varsaturile
Varsaturile cand apar sunt de obicei postprandiale, precoce sau tardive, dupa
localizarea ulcerului, ele fiind determinate de mese mai copioase, de abataeri de la
dieta, de consumul de bauturi alcoolice. Varsaturile sunt precedate de greata si durere,
contin alimente, sunt abundente si au miros caracteristic – acid; uneori, bolnavul varsa
17
numai suc gastric pur. O caracteristica a varsaturilor este aceea ca atenueaza durerea,
deseori chiar o face sa dispara, motiv pentru care unii bolnavi isi provoaca singuri
varsaturile. Unii bolnavi cu ulcer pot prezenta varsaturi acide in cantitati mari, fara
resturi alimentare, care survin noapte de noapte trezind bolnavul din somn. Aceste tipuri
de varsaturi apar la hipersecretorii nocturni. Atunci cand apar varsaturile de staza,
acestea exprima complicatia orificiului piloro-bulbar, cu edem si spasm si constituie
semnul caracteristic al stenozelor in formare.
c) Hemoragia
Hemoragia constituie mai degraba o complicatie decat un simpom; uneori un
sindrom ulceros activ se poate insoti de sangerari minime, care se manifesta frecvent
prin prezenta sangelui sub forma de hemoragii oculte (reactia Adler este pozitiva) sau
chiar de mici melene. Hematemeza si melena masive sunt complicatii grave ale
ulcerului gastro-duodenal.
d) Pirozisul
Pirozisul - senzatia de arsura retrosternala – este un semn des intalnit, care uneori
inlocuieste durerea si are caracter ritmic si periodic.
e) Eructatiile, sialoreea, tulburarile de apetit si tulburarile de tranzit (predominant
constipatia) sunt semne secundare inconstante ce pot insoti semnele clinice anterior
descrise. Tulburarile metabolice nutritionale survin in ulcerul cronic reactivat si duc,
treptat, la slabirea bolnavului, care incepe sa ia aspectul tipic „de ulceros”.

6.EXAMINARE SI DIAGNOSTIC

a) Examenul obiectiv
Examenul obiectiv arata de obicei o stare generala buna; uneori bolnavul este
slabit, poate sa fie nelinistit, sa aiba tulburari de somn.
El poate decela:
- facies ulceros, supt, cu pometi proeminenti
- la inspectie abdomenul nu arata semne deosebite
- la palparea abdomenului se pune in evidenta o sensibilitate bine delimitata in punctul
epigastric mijlociu si paraombilical drept. In ulcerele penetrante pot aparea semne
mai consisente: hiperestezie superificiala si decompreasiunea brusca foarte
sensibila.Perforatia in cavitatea abdominala determina aparitia contracturii
musculaturii abdominale, cu durere difuza a intregului abdomen.
- la ausculatie se poate decela initial o accentuare a zgomotelor intestinale; obstructia
evacuarii gastrice se insoteste de clapotaj.
- decelarea unei hipertensiuni arteriale cu tahicardie sugereaza aparitia unei hemoragii
oculte la o persoana fara suferinte cardiace.
b) Examene paraclinice
Examene de laborator:
- examene hematologice:
- examenul citologic al sangelui evidentiaza hiperleucocitoza cu polineutrofilie si
cresterea hematocritului prin hemoconcentratie
- examenul biochimic al sangelui evidentiaza cresterea moderata a amilazemiei
18
- examenul secretiei gastrice
Informatiile obtinute in urma efectuarii tubajului gastric sunt utilizate in alegerea si
conducerea tratamentului medical si chirurgical.
In ulcerul gastric aciditatea neurogena este in limite normale sau chiar scazuta, iar
aciditatea gastrinica variaza de la hiperaciditate la normoaciditate, in functie de
vechimea ulcerului si de forma sa anatomo-clinica.
Ulcerele anastomotice se caracterizeaza printr-o hiperaciditate accentuata in
majoritatea cazurilor manifestata clinic prin „foame dureroasa”, dureri postprandiale,
nocturne, arsuri si regurgitatie.
Dintre numeroasele metode pentru determinarea aciditatii gastrice(calitative,
cantitative, cu diversi stimuli), se utilizeaza:
- testul la histamina ce consta in dozarea secretiei gastrice, a acidului clorhidric
liber si a aciditatii totale inainte si dupa injectarea de histamina. Exista o corelatie
stransa intre debitul si valorile aciditatii gastrice si masa celulelor parietale, utila pentru
alegerea tipului de tratament medical.
- testul la insulina(Hollander) - prin administrarea unei doze standard de zece
unitati insulina subcutan se testeaza aciditatea neurogena vagala.
- studiul secretiei nocturne nestimulate – se obtine o masurare calitativa si
cantitativa a secretiei gastrice in timpul fazei interdigestive exprimata in
miliechivalenti. La indivizii normali valoarea secretiei medii este de 18 mEq/12 h, la
indivizii cu ulcer gastric valoarea este de 12 mEq/12 h
- examenul materiilor fecale – reactia Adler – de cercetare a hemoragiilor oculte in
materiile fecale. Examenul este concludent numai daca nu exista o alta cauza de
sangerare pe intreg tractul digestiv si daca s-a tinut un regim strict lacto-fainos timp de
trei zile. Examenul poate fi pozitiv in perioada evolutiva, insa rezultatul negativ nu
infirma diagnosticul.
Examenul radiologic
Examenul radiologic – tranzit baritat eso-gastro-duodenal – ne poate oferi semne
directe de ulcer sau semne indirecte. Semnul radiologic este NISA HAUDEK
carecterizata ca o umbra in plus pe conturul stomacului. Cand este vazuta din fata apare
ca o pata persistenta. In jurul nisei apare o zona mai clara determinata de edem.
Se descriu trei imagini radiologice complementare ale nisei benigne:
1. Linia Hampton, care consta intr-un contur radiolucent extrem de subţire care
separa substanta baritata din stomac de substanta baritata din nisa. Se observa
mult mai bine din profil.
2. Gulerul nisei este imaginea edemului mucoasei inconjuratoare prezent in stadiul
acut al ulcerului si care apare ca o banda mai putin opaca situata intre lumenul
gastric si nisa.
3. Gura ulcerului este zona de inflamatie care depaseste craterul ulcerului.
Semnele radiologice indirecte sunt: prezenta unor pliuri convergente ale
mucoasei catre nisa, spasmul musculaturii gastrice imitand un deget care arata spre
nisa si modificarile cicatriciale, aderentiale, care deformeaza contururile normale. In
ulcerul gastric nisa este localizata de obicei pe mica curbura, ea are tendinta sa

19
 regreseze, chiar pana la disparitia completa, intr-un interval de 3-4 saptamani. Cand
nu dispare in acest interval, devine suspecta de ulceratie maligna.
Imaginea radiologica a nisei din ulcerul gastric trebuie diferentiata de nisa
maligna a cancerului gastric, care are urmatoarele caracteristici:
-margini neregulate ale nisei
-infiltratie evidenta in jurul nisei: „ulcer in lacuna” care depaseste conturul
gastric
-pliurile sunt ingrosate si se opresc la distanta de nisa
Ulcerele produse de consumul de AINS sunt rar identificate radiologic fiind
superficiale.
Endoscopia digestiva
Gastroscopia este un examen care poate sa precizeze cu o acuratete destul de
mare(95,98%) diagnosticul, sa urmareasca procesul de vindecare si sa diferentieze nisa
benigna de nisa maligna.
Endoscopia digestivă superioară permite vizualizarea craterului ulceros acoperit de o
membrană alb-sidefie de fibrină.
In ulcerul gastric este imperativ necesar să se recolteze biopsii multiple (din
marginea ulcerului, peri-ulceros şi din baza ulcerului) precum şi să se repete examenul
endoscopic după 8-12 săptămâni de tratament medical pentru confirmarea benignităţii şi
respectiv a vindecării ulcerului gastric.

Teste de evidenţiere a infecţiei cu Helicobacter Pylori

Determinarea infecţiei cu Helicobacter Pylori este extrem de importantă pentru

instituirea unui tratament adecvat, necesar vindecării rapide şi reducerii numărului de
recurenţe. Metodele de evidenţiere a bacteriei, a genomului, a ureazei sau a anticorpilor
specifici ajută la punerea diagnosticului, aceste metode fiind de două tipuri:- invazive –
ce necesită endoscopie, biopsii
- neinvazive.
În caz de ulcer duodenal, Helicobacter Pylori poate fi pusă în evidenţă din biopsii
antrale, prin test rapid la urează şi/sau examen anatomopatologic. În caz de ulcer gastric
în afară de multiplele biopsii obligatorii în periferia ulcerului, Helicobacter Pylori
trebuie căutat sistematic în antru şi fundus.

c) Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv al ulcerului gastric poate fi schematizat astfel: este sugerat de
anamneza corect şi atent făcută; este sprijinit de semnele clinice şi de laborator; este
impus de examenul radiologic şi/sau endoscopic şi de testele de depistare a infecţiei cu
Helicobacter Pylori.

d) Diagnostic diferenţial
Diagnosticul diferenţial al ulcerului se face cu:
Gastrita acută şi cronică – cu evoluţie capricioasă unde durerea nu are caracter de
periodicitate şi ritmicitate, ea fiind persistentă, cu hipoclorhidrie şi mucus în cantitate
20
mare. Poate îmbrăca forma gastroduodenitei prin inflamaţia mucoasei gastro-duodenale,
dar radiologic nu se evidenţiază nişa ulceroasă.
Pancreatitele cronice ce se însoţesc deseori de dureri „în bară” cu iradieri în spate.
Colecistopatii litiazice şi nelitiazice dominate de dureri şi dispepsie biliară fără
periodicitate.
Cancer gastric, forma ulcerativă cu dificultăţi mari de diagnostic diferenţial cu
ulcerul gastric care se poate maligniza.
Hernia gastrică transhiatală sau esofagita de reflux care au ca simptome comune
pirozisul, sialoreea, durerea epigastrică, dar lipsesc celelalte caractere.
Ocluzia intestinală în care durerea este violentă, însoţită de vărsături, oprirea
tranzitului intestinal pentru materii fecale şi gaze iar radiologic se observă imagini
hidroaerice.
Colica renală, colica intestinală, colica biliară - caracterele durerii în aceste
afecţiuni fiind diferite: colica biliară debutează brusc, iradiază în spate sau în umărul
drept, vărsăturile ce o însoţesc sunt bilioase; colica intestinală este intermitentă iar la
înlăturarea obstacolului cedează; colica renală are sediul în regiunea lombară şi iradiază
în jos.
Angorul abdominal – durerea este localizată periombilical şi-n epigastru şi apare în
legătură cu ingestia de alimente.
Colite spastice, cancerul de colon care diferă radiologic, iar caracterele durerii sunt
diferite.
Sindromul Zollinger-Ellison – se caracterizează prin prezenţa unei tumori
pancreatice, durerea este epigastrică dar mai intensă ca in ulcer şi cu durată mai lungă.
Secreţia hiperacidă este enormă.

8. EVOLUŢIE

Evoluţia leziunilor ulceroase recente are loc spre vindecare spontană în multiple
cazuri; iar în cazul bolnavilor ce au urmat un tratament medical corect şi susţinut,
ulcerul se poate vindeca cvasidefinitiv.
În numeroase cazuri ulcerul se cronicizează şi evoluează în mod continuu în pusee
succesive până la apariţia complicaţiilor. Ulcerele cronice, cu cicatrice, cele penetrante,
cele caloase pierd ritmicitatea, durerile devin continue şi răspund greu la tratament.
În condiţii de stres, în perioadele de furie, nesiguranţă, supărare, enervare, frică, un
ulcer se poate agrava.

2.9. COMPLICAŢII

Cele mai frecvente complicaţii ale ulcerului gastric sunt:

a) Perforaţia

Ulcerul perforat este cea “mai acută” şi mai frecventă complicaţie. În funcţie de
localizarea ulcerului şi de tipul de evoluţie, perforaţia poate avea loc:

21
 - în peritoneul liber declanşând peritonita generalizată în cazul ulcerelor situate pe
faţa anterioară a duodenului sau a micii curburi gastrice.
- într-o pungă peritoneală izolată de organe şi de restul cavităţii peritoneale
(peritonită localizată)
- într-un organ vecin, întâlnită frecvent la bărbaţi cu vârste cuprinse între 30-50 ani,
organele interesate fiind pancreasul, vezicula biliară, ficatul, coledocul (penetraţia).
Tabloul clinic este caracteristic: durere violentă în “lovitură de cuţit”, greţuri,
vărsături, agitaţie, paloare, tahicardie, tahipnee, apoi stare de şoc şi abdomen “de lemn”.
Radiologic, se observă prezenţa aerului sub cupola diafragmatică – pneumoperitoneu –
iar tranzitul baritat evidenţiază stadiul perforării.

b) Hemoragia

Ulcerul hemoragic este complicaţia cea mai gravă a ulcerului gastric, aproximativ
25% din bolnavii ulceroşi sângerând în cursul evoluţiei bolii lor.
Manifestarea clinică a hemoragiilor ulceroase se face prin melenă şi hematemeză
ce se pot asocia sau nu.
Melena semnifică un scaun moale, păstos, negru şi lucios “ca păcura” uneori
abundent, cu miros caracteristic.
Hematemeza reprezintă exteriorizarea printr-un efort de vomă a unui sânge
proaspăt, roşu, amestecat cu cheaguri când hemoragia este recentă şi abundentă, sau ia
aspectul “zaţului de cafea” atunci când hemoragia este veche şi în cantitate moderată.
În hemoragiile mici, repetate, cu cantitate de sânge pierdută până la 250 ml sânge,
T.A. este normală bolnavul prezintă o stare de slăbiciune, ameţeli, paloare, transpiraţii,
tahicardie.
În hemoragiile mari, cantitatea de sânge pierdută este între 500-1000 ml, starea
generală este foarte alterată, bolnavul acuză lipotimii, transpiraţii reci, abundente,
paloare accentuată, puls rapid şi slab, scăderea tensiunii arteriale.
Frecvent durerile ulceroase se calmează după hemoragie.

c) Stenoza

Ulcerul stenozant este complicaţia survenită după evoluţia îndelungată a unui ulcer
rezultând o leziune organică situată îndeosebi la nivelul antrului piloric sau duodenului.
Stenozele pot fi funcţionale şi sunt datorate unor spasme prelungite sau unui edem
mai persistent la nivelul orificiului piloric şi stenoze cicatriceale.
După localizare stenozele organice pot fi: pilorice, cardio-esofagiene,
mediogastrice, antrale, bulbare sau postbulbare.
Bolnavul acuză dureri epigastrice continue, o senzaţie de plenitudine, afirmă că
“nu se goleşte stomacul”, are eructaţii, regurgitări alimentare cu gust acru. Vărsăturile îl
uşurează, iar uneori şi le provoacă singur. Pe măsură ce stenoza progresează vărsăturile
devin mai abundente şi conţin resturi alimentare consumate cu 8-12 ore sau chiar 2-3
zile înainte. Bolnavul slăbeşte, se deshidratează, acuză sete, devine oliguric, starea
generală este alterată.
22
 Fig.- Stenoză mediogastrică ulceroasă (schemă radiografică)

d) Malignizarea

Posibilitatea de malignizare a ulcerului gastric a dat naştere la numeroase

controverse, unii autori negând posibilitatea transformării maligne a ulcerului gastric iar
alţii susţinând că majoritatea ulcerelor gastrice malignizează. Când se produce
malignizarea simptomele se modifică: dispar caracterele de periodicitate şi ritmicitate a
durerii, apare inapetenţa, bolnavul scade în greutate, devine anemic şi se remarcă un
VSH crescut.

2.10. PRICIPII DE TRATAMENT

a) Tratamentul profilactic
Pentru prevenirea bolii ulceroase se iau măsuri care să protejeze scoarţa cerebrală
la diferite traume psihice, stres şi care să ferească stomacul de agresiuni.
Astfel se impun: respectarea ritmului de muncă şi de repaus, evitarea
suprasolicitărilor, evitarea stărilor emoţionale, crearea condiţiilor de relaxare. Pentru a
feri mucoasa gastrică de factori iritanţi, se va căuta să se respecte orarul meselor, să se
ia mesele în condiţii de linişte, într-un anturaj plăcut, să nu abuzeze de condimente, de
băuturi iritante şi de tutun, să se mestece bine alimentele şi să se îngrijească dantura.

b) Tratamentul medicamentos
Medicamentele folosite în tratamentul ulcerului gastro-duodenal urmăresc: să
protejeze mucoasa gastrică, să stimuleze secreţia de mucus protector, să tamponeze
pepsina, excitarea unei acţiuni antiacide, antisecretoare şi antispastice, să atenueze
motilitatea antro-pilorică, suprimarea durerii şi vindecarea ulcerului activ.
În prezent clasificarea substanţelor medicamentoase folosite în tratamentul
ulcerului se face pe criterii farmacologice şi fiziopatologice.
Se folosesc trei categorii de medicamente clasificate după fiziopatologia ulcerului:

Medicamente care diminuă sau anulează factorii de agresiune

Medicaţia folosită pentru diminuarea secreţiei acide gastrice cuprinde două grupe
farmacologice distincte:
- antisecretorii şi antiacide
a) Medicamente antisecretorii
- blocanţii receptorilor histaminici H2 – ce au acţiune antisecretorie puternică
Cimetidina (Tagamet, Histodil) – are o durată de acţiune de 6-8 ore şi trebuie
administrată în trei prize sau două prize zilnice. Doza zilnică eficientă este de 800 mg
administrată inegal în trei doze: 200 mg dimineaţa , 200 mg la prânz şi 400 mg seara al
culcare.
Rata de vindecare pentru ulcerul gastric este de 83% la 8 săptămâni.
Din păcate cimetidina are cele mai multe reacţii adverse neurologice, endocrine,
cardiologice (bradicardie).
23
 Ranitidina (Zantac) – are o durată de acţiune de 12-13 ore; posologia utilizată este
de 150 mg de două ori pe zi sau 300 mg la ora 18. In ulcerul gastric eficienţa ranitidinei
se exprimă în 90% vindecări la 8 săptămâni .Famotidina şi Nizatidina au acţiune
asemănătoare cu Ranitidina
- blocanţii receptorilor muscarinici
Locul anticolinergicelor clasice nespecifice de tipul Atropinei şi compuşilor
asemănători atropinei a fost luat de blocanţii receptorilor muscarinici de tip:
Pirenzepină – ce are un efect antisecretor moderat dar influenţează şi factorii de
apărare ai mucoasei gastro-duodenale. Posologia eficientă este de 150 mg pe zi în două
prize.
Telenzepină – ce se administrează în doză unică de 3 mg seara. Pirenzepina şi
Telenzepina nu sunt indicate în ulcerul gastric deoarece întârzie evacuarea gastrică.
- anticolinergicele contribuie la inhibarea funcţiilor secretorie şi motorie ale
stomacului. Dintre acestea cele mai frecvent utilizate sunt: Atropina, Lizadonul,
Scobutilul, derivaţii de belladonă (Foladon)
- blocanţii receptorilor gastrinici: Proglumidul – are un efect mai redus decât al
blocanţilor de H2
- blocanţi ai anhidrazei carbonice – se obţine cu Acetozalamidă care se găseşte în
preparatul românesc Ulcosilvanil
-inhibitorii pompei de protoni cei mai utilizaţi sunt: Omeprazolul ce se administrează
dimineaţa în doză de 20 mg sau 40mg; Lansoprazolul administrat seara sau dimineaţa
30 mg pe zi şi Pantoprazolul. Eficienţa terapeutică în ulcerul gastric este de 74%,
reacţiile adverse sunt rare.
b) Medicamente antiacide
Antiacidele neutralizează acidul clorhidric, ameliorează evoluţia ulcerului şi
grăbeşte cicatrizarea nişei. Se deosebesc două grupe:
- antiacide absorbabile reprezentate de Bicarbonatul de sodiu, Carbonat de calciu,
Citratul de sodiu;
- antiacide neabsorbabile reprezentate de: Hidroxidul de aluminiu, Hidroxidul de
magneziu.
Modul de administrare al antiacidelor se stabileşte în corelaţie cu programul
meselor şi se folosesc în special asociate. Când alcalinele sunt administrate sub formă
de tablete efectul este mai limitat; sub formă de pulbere sau dizolvate ele se amestecă
mai uşor cu sucul gastric, au efecte mai prompte şi mai durabile.
Dintre preparatele româneşti menţionăm: Calmogastrin, Ulcerotrat, Dicarbocalm,
Ulcomplex ce se administrează 3x1-2 tablete după mese, iar din preparatele de import:
Gelusil 1-2 comprimate (sfărâmate) după mesele principale şi în caz de dureri; Muthesa
se administrează 2 linguriţe de 4 ori/zi, înaintea meselor principale şi la culcare.
Alte preparate: Phosphalugel, Almagel, Gastrobent, Colgast.

Tratamentul infecţiei cu Helicobacter Pylori

Tratamentul infecţiei cu Helicobacter Pylori cuprinde mai multe grupe de
medicamente:
a) antibiotice: Amoxicilină, Tetraciclină, Doxiciclină sau Claritromicină.
24
 Amoxicilina – se administrează în doză zilnică de 2 g fracţio-nată în 4 administrări
Tetraciclina – se administrează la fel ca Amoxicilina, este grevată de unele reacţii
adverse
Claritromicina – se administrează 250 mg x 2 / zi sau 500 mg x 2 / zi.
Durata tratamentului este între 7-14 zile pentru toate antibioticele.
b) chimioterapice: Metronidazol, Tinidazol, Furazolidon.
Metronidazolul – se administrează în doze de 750 – 1000 mg/zi
Furazolidon – se administrează în doze de 100 mg/zi de patru ori.
c) compuşi cu bismut – Bismut subnitric coloidal (De-Nol)
De-Nol – se administrează câte 2 comprimate a 120 mg de 2 ori pe zi cu ½ oră
înaintea micului dejun şi cinei timp de 4-8 săptămâni.
d) antisecretorii: inhibitori ai pompei de H2 – Omeprazol; blocanţi ai receptorilor
de H2 – Ranitidină.
Monoterapia infecţie cu Helicobacter Pylori are rezultate nemulţumitoare în ceea
ce priveşte eradicarea în schimb dubla şi tripla asociere are rezultate eficiente.
Dubla terapie constă în folosirea unui antisecretor şi a unui medicament
antihelicobacter pylori, tripla terapie constă în folosirea a două medicamente
antihelicobacter pylori şi a unui antisecretor.
Cele mai utilizate combinaţii sunt următoarele:
 De-Nol + Tetraciclină + Metronidazol timp de 14 zile; eradicare 94%
 Omeprazol + Amoxicilină + Metronidazol timp de 14-21 zile; eradicare 94%
 Famotidină + Amoxicilină + Metronidazol timp de 7-14 zile; eradicare 92% -
această schemă are cel mai favorabil raport cost/eficienţă la noi în ţară.
 Famotidină + Tetraciclină + Metronidazol + De-Nol timp de 14 zile; eradicare
93%
 Amoxicilină + Metronidazol + De-Nol timp de 4 zile cu eficienţă de 91% şi
timp de 28 zile cu eficienţă de 90%
 Omeprazol + Amoxicilină + Claritromicină eradicare 96%.
De asemenea vindecări în peste 90% din cazuri se obţin cu preparatul Helicocin
(Amoxicilină + Metronidazol) asociat cu De-Nol sau Omeprazol.

Medicamente care stimulează factorii de apărare

a) Medicamente care stimulează secreţia de mucus şi bicarbonat având ca

reprezentant preparatul Carbenoxolonă.
Carbenoxolona (Dugastrone) se administrează 100 mgx3/zi timp de 7 zile urmate
de 50 mgx3/zi timp de 6 săptămâni
b) Medicamente ce formează o peliculă de protecţie la baza ulcerului.
De-Nol (subnitratul coloidal de bismut) 120 mg de 4 ori pe zi pe stomacul gol
ulcerul gastro-duodenal se vindecă în procent de 90% după 8 săptămâni de tratament cu
De-Nol.
Sucralfatul – în doze de 1 g la 6 ore pe stomacul gol 4g/zi timp de 4 săptămâni,
eficienţa este de 50-60% în ulcerul gastric şi 75-80% în ulcerul duodenal.

25
 Medicamente cu acţiune mixtă

Acestea diminuează factorii de agresiune şi stimulează factorii de apărare cum ar fi

derivaţii şi omologii sintetici de prostaglandine.
Enprostil – se administrează 75 mg timp de 4 săptămâni
Misoprostolul (Cytotec R) – 800 mg /zi în 2-4 prize timp de 4-6 săptămâni.
Alte medicamente: Arbaprostilul, Timoprostilul, Riboprostilul.

c) Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical este indicat în cazul în care terapia medicamentoasă

eşuează, în caz de complicaţii grave sau suspiciune de leziune gastrică malignă şi constă
în rezecţii gastrice limitate în funcţie de localizarea ulcerului.

d) Tratamentul hidromineral

Tratamentul cu ape minerale alcaline se face numai în perioadele de acalmie ale

bolii recomandându-se cure la Sângeorz (izvorul „Hebe”), Malnaş (izvorul Maria) şi
Slănic Moldova. Aceste ape scad aciditatea şi secreţia iar schimbarea mediului,
repausul, relaxarea nervoasă, regimul regulat de viaţă şi dieta din staţiuni au efectul cel
mai bun.

2.11. REGIMUL DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ AL BOLNAVULUI CU BOALA

ULCEROASA

a) Regimul alimentar
Regimul alimentar al bolnavilor de ulcer gastro-duodenal trebuie să fie
individualizat şi adaptat stadiului în care se află boala. Dieta trebuie să protejeze
mucoasa gastrică din toate punctele de vedere: protecţie mecanică (alimente bine
mestecate, bine fărâmiţate, în piureuri, rase, tocate), protecţie termică (alimentele să nu
fie prea fierbinţi sau prea reci), protecţie chimică (să nu fie iritante, excitante, să nu
staţioneze mult în stomac).
În perioadele dureroase regimul va fi mai sever, alimentele vor fi repartizate în 5-7
mese în 24 ore, la nevoie servindu-se şi noaptea. Alimentul de bază va fi laptele integral
repartizat la intervale de 3-4 ore, se va bea lapte şi la culcare şi chiar noaptea. În
perioada dureroasă se mai pot da: ouă fierte moi, frişcă, smântână, brânză de vaci, caş
dulce, fulgi de ovăz. Se adaugă biscuiţi, pişcoturi, supe mucilaginoase, piureuri moi,
făinoase fierte în apă sau lapte. Ulterior se adaugă pâine albă prăjită sau uscată, carne
slabă de vacă, pasăre, peşte slab, zarzavaturi fierte, mere şi pere coapte. În perioadele de
linişte se va ţine seama de protecţia mucoasei gastrice excluzând din alimentaţie
extractele de carne, slănina, mezelurile, grăsimile prăjite, sosurile cu rântaş, ceapa,
usturoiul, condimentele, ciupercile, alimente bogate-n celuloză (gulii, ridichi, bame),

26
brânzeturi fermentate, sărături, cafea, conserve. Se pot folosi condimente neiritante:
cimbru, chimen, tarhon, vanilie.
Sucurile naturale de legume, în special varză, morcov, pot fi benefice pentru
refacerea mucoasei gastro-duodenale la nivelul ulceraţiei. De asemenea principiile de
fitoterapie indică consumarea de ceaiuri din plante (tătăneasă, sunătoare) cu efect
benefic asupra mucoasei gastro-duodenale.
b) Regimul igieno-dietetic
În cursul perioadei dureroase repausul la pat este obligatoriu, după atenuarea
suferinţei se vor face mici plimbări. În perioadele de linişte se vor evita eforturile fizice
şi intelectuale prea mari şi se vor respecta circa 10 ore de repaus zilnic şi repaus
postprandial.
Este interzis cu desăvârşire fumatul, consumul de cafea şi alcool şi medicamente
antiinflamatoare nesteroide.
2.12. Profilaxia bolii ulceroase
de scris

27
 CAPITOLUL III

CONCEPTUL VIRGINIA HENDERSON

3.1. Notiuni generale

Conceptul Virginiei Henderson se bazeaza pe definirea celor 14 nevoi
fundamentale cu componente biologice, psihologice, culturale, sociale si spirituale
ale individului.
Atingerea de catre pacient a independentei in satisfacerea acestor nevoie este de fapt
telul profesiei de asistent medical.Nevoile privind ingrijirile sunt universale .
Respectul fata de viata si fata de drepturile omului fac parte integranta din ingrijirile
medicale si nu este influentat de consideratii privind nationalitatea , religia, culoarea,
virsta, sexul, opiniile politice sau statutul social.Responsabilitatea primordiala a as.
medicale consta in acordarea de ingrijiri persoanelor care au nevoie in aceasta privinta.
Ingrijirile de baza isi au radacinile din cele 14 nevoi fundamentale ale omului .
O nevoie fundamentala este o necesitate vitala, esentiala a fiintei umane pentru a-
si asigura starea de bine in apararea fizica si mentala.
Ca sa-si mentina un echilibru fiziologic si psihologic, pacientul trebuie sa atinga
un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale.
Independenta in satisfacerea nevoilor reprezinta atingerea unui nivel acceptabil in
satisfacerea nevoilor (un bun echilibru fiziologic si psihologic) prin actiuni, pe care
le indeplineste individul insusi, fara ajutorul unei alte persoane. Independenta este
deci satisfacerea uneia sau a mai multor nevoi prin actiuni proprii indeplinite de
persoana insasi.
Dependenta in satisfacerea nevoilor reprezinta incapacitatea persoanei de a
adopta comportamente sau de a indeplini singur fara ajutorul unei persoane actiuni
care sa-i permita un nivel acceptabil in satisfacerea nevoilor astfel incat sa fie
independent.
Originea probabila a acestei dependente este: lipsa de forta, lipsa de vointa, lipsa
de cunoastere. Dependenta poate sa intereseze aspecte biologice, psihologice,
sociale, culturale si sprituale al fiintei umane. Pacientul poate sa prezinte mai multe
forme de dependenta: potentiala, actuala, descrescanda, permanenta.
Nivelurile de interventie acordate in ingrijiri se clasifica astfel:
- ingrijiri de prevenire primara:
 se intelege mentionarea si promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirilor, iar
interventiile urmaresc educatia sanitara si prevenirea specifica.
- ingrijiri de prevenire secundara:
 urmareste interventiile curative( tratarea bolilor, prevenirea complicatiilor), iar
rolul asistentei este de a descoperi problemele aparute in timp.
- ingrijiri de prevenire tertiara:
 urmareste recuperarea. Rolul asistentei este de sustinere a persoanei ingrijite
in recuperare, pana la recuperarea independentei personale

28
 Sursele de dificultate sunt definite ca fiind cauza dependentei, reprezentand un
obstacol major care impiedica satisfacerea uneia sau a mai multor nevoi
fundamentale.
Sursele de dificultate pot fi cauzate de: factori de ordin fizic, psihologic, social,
spiritual, factori legati de insuficiente cunostinte.

3.2.Clasificarea nevoilor fundamentale

1. Nevoia de a respira si de a avea o buna circulatie

Probleme de dependenta in satisfacerea nevoii de a respira:
-dispnee
-alterarea vocii
-obstructia cailor respiratorii
Probleme de dependenta in satisfacerea nevoii de a avea o circulatie buna se
manifesta prin circulatie inadecvata, care are sursa de difcultate de ordin fizic(alterarea
muschiului cardiac, alterarea peretilor arteriali, alterarea debitului cardiac,
supraincarcarea inimii sau obstructiile arteriale), psihologic(anxietate, stres, situatii de
criza, alimentatie, sedentarism).
2. Nevoia de a te alimenta si hidrata
Apar doua probleme de dependenta in cadrul satisfacerii acestei nevoi:
-alimentatie si hidratare inadecvata prin deficit(anorexie, disfagie, conditia cavitatii
bucale, dificultati in digestie si malabsorbtie, greata, varsaturi, aerofagie,
pirozis,regurgitare, eructatii, hidratare insuficienta, dezechilibru fizic, obiceiuri gresite).
-alimentatie inadecvata prin surplus(indice ponderal peste 10-15%, greturi, varsaturi,
bulimie, polifagie, dificultate de a se alimenta si hidrata)
3.Nevoia de a elimina
Probleme de dependenta in satisfacerea nevoii:
-eliminare urinara inadecvata(cantitativa, calitativa,hematuria, albuminuria, glicozuria,
hiperstenuria, hipostenuria, izostenuria, edeme, urina tulbure)
-retentia de urina(glob vezical, ischiuria paradoxala, polakiuria)
-incontinenta de urina si materii fecale(enurezis, incontinenta urinara, de fecale)
-diareea(frecventa, consistenta, cantitate, culoare, miros, aspect, crampe, colica, durere
locala)
-constipatia(frecventa, orar, cantitate, orar, consistenta, forma, culoare, crampe,
meteorism, flatulenta, cefalee, tenesme)
-varsaturile(frecventa, orar, cantitate, continut, culoare, miros)
-menstra(amenoree, dismenoree, metroragie, oligomenoree, menoragie, polimenoree,
hipermenoree, leucoree patologica, hidroree, culoare, aspect si ritmul scurgerilor)
-diaforeza(orar, cantitate, miros, dupa localizare)
-expectoratia(culoare, miros, consistenta, forma sputei, aspect, cantitate)
4. Nevoia de a te misca si a avea o buna postura
-imbobilitate(absenta sau diminuarea miscarilor, atonie, atrofie, hipertrofie musculara,
escara de decubit, anchiloza, crampe)
-hiperactivitate(vorbire caracteristica, reactie la toti stimulii, spasme,ticuri)
29
-necoordonarea miscarilor(tulburari prin lipsa sau diminuarea miscarilor(ataxie,
convulsii, tremuraturi, tulburari de mers)
-postura inadecvata(oboseala musculara, deformari ale coloanei vertebrale, deformari
ale soldului, torticolis)
-circulatie inadecvata
5. Nevoia de a dormi si a te odihni
-insomnia(atipiri in timpul zilei, cosmaruri, somnambulism, neliniste, confuzie,
iritabilitate)
-hipersomnia(somn modificat, somnolenta, letargie)
-oboseala(manifestari la nivelul: fetei, ochilor, a tensiunii arteriale, somn, puls,
tegumente, stare psihica, astenie)
-disconfort(iritabilitate, indispozitie, jena, diaforeza, dureri musculare)
-dificultate sau incapacitate de a dormi
6. Nevoia de a te imbraca si a te dezbraca
-manifestari(dificultate sau incapacitate de a te imbraca si dezbraca, dezinteres fata de
tinuta, stare de apatie, alegere neadecvata a imbracamintei)
7. Nevoia de a fi curat si de a-ti proteja tegumentele
-carenta de igiena la nivelul parului, unghiilor, nas, cavitate bucala, piele
-alterarea tegumentelor si a fanerelor(eritem, excoriatii, cruste, vezicule, pustule,
papule, fisuri, descuamatii, acnee, escare, furunculi)
-dezinteres fata de igiena si de a urma prescriptiile de igiena
-alterarea mucoaselor
8. Nevoia de a-ti mentine temperatura corpului la limite normale
-hipertermia(frisoane, subfebrilitate, sindrom febril, piele rosie, umeda,calda)
-hipotermie(hipotensiune arteriala, cianoza, eritem, edeme, degeraturi, durere)
9. Nevoia de a evita pericolele
Probleme de dependenta in satisfacerea nevoii:
-vulnerabilitate in fata pericolelor(risc de accidente, raniri, caderi, risc de infectie,
fatigabilitate, surmenaj, comportament agresiv sau depresiv)
-afectarea fizica si psihica
10. Nevoia de a comunica
-comunicare ineficienta la nivel senzorial si motor(tulburari senzoriale - cecitatea,
anosmie, hipoestezie, hiperstezie; tulburari motorii – pareze, paralizii; tulburari de
limbaj – afazie, dizartrie, dislalie, mutism; reactii afective – neliniste, inactivitate,
anxietate, halucinatii, izolare)
-comunicare ineficienta la nivel intelectual(dificultate de a-si aminti evenimente –
amnezie; dificultate de a face o judecata, vorbire incoerenta, comportament inadecvat,
confuzie, obnubilare)
-comunicare ineficienta la nivel afectiv(agresivitate, devalorizare, apatie, fobie,
claustrofobie, delir, ideea de suicid, halucinatii)
-confuzie
-singuratate, izolare sociala
11. Nevoia de a actiona conform propriilor convingeri si valori, de a practica
religia
30
-culpabilitate(sentiment de vinovatie, depresie, anxietate)
- frustrare
-dificultate de a actiona dupa dorintele si credintele sale
- dificultate de a participa la activitati religioase
12. Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii
-devalorizarea(sentiment de inferioritate, descurajarea, incapacitate de a trece unele
dificultati, somnolenta, agresivitate, diminuarea motivatiei, obsesia)
-neputinta(conflict personal, esec profesional, dificultate in luare deciziilor, retragerea,
resumarea, fatigabilitate
-dificultate de a se realiza
-dificultate de a-si asuma rolurile sociale
13. Nevoia de a te recrea
Probleme de dependenta in satisfacerea nevoii:
-neplacerea de a efectua activitati recreative
-difcultate si refuz de a indeplini activitati recreative(inactivitate, plictiseala, tristete)
14. Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea
Probleme de dependenta in satisfacerea nevoii:
-ignoranta
-dificultatea de a invata
-cunostinte insuficiente

31
 CAPITOLUL IV

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU BOALA ULCEROASA

32
 Pacient 1 - PLAN DE ÎNGRIJIRE

I. CULEGEREA DATELOR
DATE GENERALE

Nume: Cozma
Prenume : Alin
Sex: masculin
Vârsta : 60 ani
Stare civilă : căsătorit
Ocupaţia: pensionar
Naţionalitatea : română
Religia: ortodoxă
Alergii : nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase
Proteze: prezintă proteză dentară mobilă
Domiciliu : localitatea Moinesti , judeţul Bacau
Condiţii de locuit : bune,locuinţă salubră, cu 3 camere şi două anexe,
iluminare electrică, locuieşte împreună cu soţia.
Condiţii psihosociale : pacientul prezintă o stare de disconfort şi
anxietate , stare de conştienţă, acceptă rolul de bolnav
Sursa de susţinere : familia constituită din soţie şi 3 copii căsătoriţi
care-l vizitează zilnic, încurajându-l şi susţinându -l în procesul de
vindecare.
Data internării : 20.01.2015 ora 8.00
Data externării : 25.01.2015 ora 12.00
Antecedente heredo-colaterale : neagă bolile infecto-contagioase şi
dermato-venerice în familie
Antecedente personale patologice : ulcer de 5 ani

MOTIVELE INTERNĂRII
- dureri colicative în regiunea epigastrică cu iradiere în
hipocondrul drept, cu caracter neperiodic, suportabile, apar noaptea şi
diminuă la ingerarea de alimente
- greaţă, vărsături alimentare şi bilioase postprandiale ~200ml
- pirozis
- astenie fizico-psihică progresivă
- transpiraţii abundente şi reci
- cefalee, ameţeli
- insomnie
- anxietate -

Istoricul bolii
Pacientul în vârstă de 60 ani cu antecedente de ulcer cronic de 5 ani,
datorită nerespectării tratamentului din ambulator şi a regimului
igieno-dietetic, de aproximativ o săptămână acuză dureri în etajul
abdominal superior pe un fond de astenie fizico-psihică progresivă şi
asociate cu cefalee, transpiraţii reci, greaţă şi vărsături alimentare şi
bilioase postprandiale tardive, insomnie, anxietate moderată, motiv
pentru care se internează pe secţia de medicală pentru investigaţii şi
tratament de specialitate.

Diagnostic medical
Ulcer gastric cronic în puseu acut dureros, cu nişă

34
PLAN DE ÎNGRIJIRE
DIAGNOSTIC OBIECTIV I N T ER V E N ŢI I L E ASISTENTEI / EVALUARE
NURSING PROPRIU-ZISE ŞI DELEGATE
1.Stare de dis- Pacientul să R o l p r o pr i u : 20.01.2015
confort abdomi- prezinte o - asigur condiţii de microclimat cu salon curat, aerisit şi ora 13
nal din cauza diminuare a temperatura optimă de 18-20°C, fără curenţi de aer. Pacientul acuză dureri
alterarii integri- durerilor în - asigur pacientului repausul fizic şi psihic în perioada colicative la nivelul
tăţii mucoasei decurs de dureroasă şi obligatoriu postprandial. epigastrului
gastrice manifes- 24ore. - manifest înţelegere faţă de suferinţa pacientului; ajut Ora 14
tatadureri colica- pacientul să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele După administrarea
tive în epigastru, de remisie sau exacerbare. analgezicelor, anti-
neperiodice, - evaluez caracteristicile durerii: debut şi durată, localizare, spasticelor se observă
iradiere, intensitate şi caracter, factorii care o declanşează o uş o a r ă a m e l i o r a r e a
sau o agravează. durerilor.
- ajut pacientul să descrie durerea prin exemple, făcând Ora 18
analogii. După dispariţia
- sfătuiesc pacientul să se relaxeze, să practice o respiraţie efectului medicaţiei
abdominală de 5-10 minute după administrarea de durerile s-au
analgezice. accentuat. Se
Rol delegat: administrează din nou
- la indicaţia medicului pregătesc materialele necesare şi analgezice.
pacientul pentru a recolta sânge în vederea examenelor de
laborator: hemogramă, hematocrit, VSH, leucocite,
glicemie, uree, creatinină, fosfatază alcalină, TGP, TGO, Ora 22
Colesterolemie, bilirubinemie totală şi directă, Durerile s-au diminuat
proteinograma, electroforeza şi urină pentru examen sumar după administrarea
de urină. analgezicului.
- pregătesc în rol delegat pacientul pentru examene 21.01.2015
paraclinice EKG, echografie abdominală, radioscopie Între orele 23-6
p u l m o n a r ă , r a d i o s c o p i e g as t r o - d u o d e n a l ă pacientul prezintă
- în ziua internării, administrez la indicaţia medicului dureri suportabile.
perfuzie litică cu: Ora 12
Ser glucozat 5% 1000ml Durerile s-au diminu-
Scobutil 1f (1f=1ml) at dar nu în totalitate.
DIAGNOSTIC OBIECTIV I N T ER V E N ŢI I L E ASISTENTEI / EVALUARE
NURSING PROPRIU-ZISE ŞI DELEGATE
Papaverină 1f (1f=1ml)

36