Centrul de Studii European Bacau

EVALUAREA IN SISTEM MODULAR_ NOUTATI DOCIMOLOGICE

Evaluarea formativa, Invatarea deplina si pedagogia diferentiata

Evaluarea are mai multe functii, intre care: formarea si selectia.  Astfel,

evaluarea formativa este direct integrata procesului de invatare, pe cand evaluarea
sumativa este cea care face suma cunostintelor, este terminala si certificativa. Fiecare
secventa pedagogica este deci jalonata de perioade de evaluare formativa si incheiata
printr-o evaluare sumativa.  Prin urmare forma si continutul celor doua tipuri de
evaluare nu pot fi la fel. De altfel, activitatile pedagogice care urmeaza unei evaluari
formative nu pot decat sa tina seama de aportul informatiei pe care ea o furnizeaza
pentru fiecare elev. Evaluarea formativa si pedagogia diferentiata sunt deci
complementare.

Conceptul de evaluare formativa a fost propus de Scriven in 1967, in opozitie

cu cel de evaluare sumativa.. EI spune ca trebuie sa distingem o evaluare sumativa, a
carei functie este determinarea valorii unui program care s-a incheiat (cu rol de
sanctiune, in sens larg) si o evaluare formativa a carei functie este
ameliorarea.  Evaluarea formativa a facut obiectul unor numeroase studii si cercetari.
Ea a fost strans asociata unor notiuni precum invatarea deplina' si 'invatamantul
diferentiat'.

Principiul pedagogiei invatarii depline' (spune Bloom, 1972) ar putea fi

enuntat simplist in felul urmator: 'cu conditia de a avea timp, si de a merge pas cu pas,
fiecare poate sa soseasca. Dificultatea in invatare nu este decat o chestiune de ritm' (In
Roland Abrecht, 1991).

Acest punct de vedere a produs o veritabila bulversare in raport cu o conceptie

pedagogica de mult inradacinata. G. de Landsheere, reluand ideea, a formulat-o si mai
clar: 'Daca ne ambitionam sa ducem toti elevii pana la un nivel minim de cunoastere
si nu pana la cel maxim, modul de a in va ta este pus in discutie: nu mai este posibil sa
folosim una si aceeasi metoda pentru toti elevii, nediferentiat si pe aceeasi durata de
timp' (1980).

La Geneva, in 1978, notiunea de evaluare formativa a fost strans asociata cu

aceea de invatamant diferentiat. Jean Cardinet spune: , 'este vorba de a sti sa jalonezi
si sa conduci in va tarea realizata de elevi' (In Allal, 1979). Elevii fiind diferiti,
invatarea trebuie adaptata la fiecare. Invatarea este pusa astfel in slujba unei
'pedagogii a in va tarii depline', menita sa conduca elevii diferiti la 'o invatare egala a
capacitatilor viza e '. Dar nu numai felul de a invata este repus in discutie. Aceasta
maniera de a vedea Invatarea pune probleme si mai dificile cu impact asupra
intregului sistem scolar. Cea mai 'durabila, mai acuta si mai importanta este
urmatoarea: daca ritmurile in invatare sunt diferite, cu ce drept tine invatamantul toti
elevii pe aceeasi durata de timp in scoala?

Este important prin urmare sa jalonam progresul in invatare al elevului dar in

acelasi timp sa-i dam ajutorul necesar pentru a umple lacunele si a depasi dificultatile
care impiedica sau franeaza evolutia. De altfel notiunea de 'invatare deplina' si cea de
'invatamant diferentiat' se articuleaza perfect cu aceasta exigenta. Daca ritmul nu este
acelasi pentru toti elevii, invatamantul trebuie, in mod necesar, sa se individualizeze.
In plus dificultatile nu sunt aceleasi pentru toti elevii iar caile pentru depasirea
acestora nu sunt identice (1. T. Radu, invatamantul diferentiat, conceptii si strategii,
1979).

In acest context elevul nu mai este evaluat prin raportare la performantele altor
elevi sau prin raportare la o norma, ci dupa criterii ce tin de ritmul propriu in invatare.
Pentru ca aceste criterii pot fi definite si pot deveni jaloane ale invatarii, este necesar,
in optica evaluarii formative, sa determinam obiectivele de atins.

Pedagogia invatarii depline este descrisa astfel in 'Dictionarul de evaluare si

cercetare in educatie' (G. de Landsheere, 1979): 'Teoria invatarii depline s-a nascut
dintr-o constatare: marea majoritate a elevilor

• unei clase normale pot sa atinga un obiectiv de in va tare daca li se acorda

suficient timp si un ajutor adecvat pentru depasirea dificultatilor intalnite. Cel mai
adesea, o unitate de continut trebuie sa fie in va tata (stapanita) inainte de a aborda pe
urmatoarea, elevul fixandu-si el insusi ritmul progresului. Astfel, in locul mentinerii
unei durate constante de invatare pedagogia invatarii depline si autocontrolului da
fiecaruia

posibilitatea de a produce o munca de mare calitate si de a progresa totdeauna pe o

baza solida'.

Pedagogia invatarii depline face sa apara diferente in ceea ce priveste timpul

de invatare necesar fiecarui individ. Un nou obiectiv nu este abordat de catre un elev
decat atunci cand el stapaneste pe cel la care se afla acum.

Pedagogia diferentiata se inspira din acelasi principiu, largind domeniile

asupra carora se poate face diferentierea. Fiecare elev invata nu numai in ritmul sau
propriu, dar si in maniera sa specifica. Diferentierea nu se refera numai la nivelul
atins, dar si la ajutorul necesar fiecarui elev pentru a atinge obiectivele asumate.
Cunoasterea de catre profesor a elevilor sai, a strategiilor de invatare, a
caracteristicilor lor socio-afective si intelectuale este de mare interes. Atentia si
aplicarea, capacitatea de colaborare, autonomia etc., ca si rapiditatea intelegerii sau
memoria trebuie luate in considerare (Bloom, 1979).

Unda Allal situeaza de asemenea rolul evaluarii formative in cadrul pedagog

iei 'invatarii depline' si al 'invatamantului diferentiat'. Ea afirma: 'Cand un sistem isi
propune ca scop prioritar sa conduca toti elevii spre stapanirea anumitor obiective
pedagogice, este necesar sa puna in loc proceduri de evaluare care sa permita
adaptarea invatamantului In functie de diferentele individuale  inv tare. In acest
context evaluarea are o functie de 'reglare formativa: caci ea face parte din strategiile
de formare individualizata adoptate de sistem' (Op. citata, pag. 130).

Daca celelalte strategii de evaluare (evaluarea initiala si evaluarea sumativa)

au rolul de a articula caracteristicile persoanelor in formare (elevii) cu caracteristicile
sistemului de formare, evaluarea formativa coreleaza ritmurile si strategiile de
invatare cu obiectivele de realizat, permite cadrului didactic sa coreleze mijloacele de
formare cu caracteristicile elevilor. In acest caz evaluarea isi asuma o functie
formativa, caci scopul ei este de a furniza informatii care sa-i permita o adaptare a
cadrului didactic la diferente individuale in invatare. Aceasta forma de reglare trebuie
sa intervina in mod necesar pe parcursul unei secvente de instruire si nu la finalul
acesteia, deci inainte de luarea unei decizii de certificare sau de orientare scolara
si/sau profesionala.

Philipp Perrenoud defineste in acest sens evaluarea real-formativa ca fiind cea

care diagnosticheaza 'in mod analitic dificultatile specifice, interesele, ritmurile
fiecaruia' (idem, pag.60).

Diferentele fata de evaluarea sumativa promovata de docimologia clasica sunt

esentiale. Nu mai este vorba de a masura, ci de a analiza, de a diagnostica: centrarea
pe elev pentru o mai buna cunoastere, in scopul acordarii unui ajutor mai potrivit.

Evaluarea formativă pentru îmbunătăţirea învăţării Importanţa evaluării

formative Evaluarea formativă se desfăşoară în mediul de învăţare şi oferă informaţii
privind progresele elevului. Permite evaluatorilor şi elevilor să identifice şi să încerce
să ţină cont de orice aspecte care ar putea afecta procesul de învăţare. Nu este
înregistrată formal. Este utilizată ca un element complementar procesului de predare-
învăţare.

Cercetările demonstrează că buna utilizare a evaluării formative la clasă poate

îmbunătăţi învăţarea cu până la 33%4 . Rezultatele evaluării formative sunt utilizate
pentru a stabili obiectivele învăţării şi a oferi feedback elevilor. Feedback-ul trebuie să
fie întotdeauna direct şi constructiv şi trebuie să ofere elevilor informaţii privind
etapele următoare de parcurs. Pentru a fi eficace, feedback-ul trebuie oferit cu
promptitudine, astfel încât elevul să poate ţină cont de acesta în procesul de învăţare.
Aceasta asigură motivarea, care reprezintă un element crucial în sprijinirea elevilor
pentru a învăţa cu succes. Feedback-ul întârziat poate să nu mai aibă sens pentru elev.

Evaluarea pentru învăţare în dezvoltarea abilităţilor pentru învăţarea pe tot

parcursul vieţii Evaluarea pentru învăţare a fost definită de Black şi William ca
reprezentând: “toate activităţile întreprinse de profesori şi/sau de elevii acestora, care
oferă informaţii ce vor fi utilizate ca feedback de cadrele didactice şi de elevii
acestora în autoevaluare şi în evaluarea altora, pentru a modifica activităţile de
predare şi învăţare în care sunt implicaţi”. Este în mod special utilă în formarea
abilităţilor pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii5 care sunt predominant abilităţi
subiective şi atitudinale

Pentru a dezvolta competenţele cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii,

clasa trebuie să fie un spaţiu deschis şi democratic, unde evaluarea formativă este
normă. Acesta este modul în care se formează persoane care învaţă toată viaţa şi au
încredere în sine.

Schimbarea în atmosfera de la clasă este facilitată dacă profesorii:

Susţin ascultarea activă

• Utilizează cuvântul „învăţaţi”, încetând folosirea cuvântului „memoraţi”

• Acceptă opiniile elevilor, ţinând cont de personalitatea fiecăruia, astfel că nu apare

riscul umilirii acestora

• Vorbesc despre viitor, nu despre trecut • Încurajează elevii să utilizeze cuvintele „ eu

pot” şi doar propoziţiile pozitive

• Utilizează un limbaj activ: „Mă faci să simt că” devine „Simt că”

• Fac sugestii mai curând decât să dea ordine

• Personalizează afirmaţiile, de exemplu folosind prenumele

• Încurajează şi laudă încercarea, însă în acelaşi timp oferă feedback constructiv în

vederea îmbunătăţirii performanţelor şi a creşterii aşteptărilor

• Folosesc un limbaj şi o terminologie simple, astfel încât toţi elevii să înţeleagă

lecţiile • Nu compară elevii unul cu altul

Evaluarea pentru învăţare ar trebui să fie sensibilă şi constructivă, pentru

că orice evaluare are un impact emoţional Profesorii trebuie să fie conştienţi de
impactul pe care comentariile, notele şi calificativele îl pot avea asupra încrederii în
sine şi entuziasmului elevilor şi ar trebui să fie cât mai constructivi cu putinţă în
feedback-ul pe care îl oferă. Comentariile care se concentrează asupra activităţii mai
curând decât asupra persoanei sunt mai constructive atât pentru învăţare, cât şi pentru
motivaţie.

Evaluarea pentru învăţare ar trebui să ţină cont de importanţa motivării elevului

Evaluarea care încurajează învăţarea stimulează motivarea, evidenţiind progresele şi
realizările, nu eşecurile. Este puţin probabil ca o comparaţie cu alţii care au avut mai
mult succes să îi motiveze pe elevi, mai curând îi face să simtă că „nu sunt buni.
Evaluarea pentru învăţare ar trebui să promoveze angajamentul faţă de obiectivele
învăţării şi o înţelegere comună a criteriilor conform cărora sunt evaluaţi

Pentru realizarea unui proces de învăţare eficace, elevii trebuie să înţeleagă ce

încearcă să realizeze – şi să vrea să realizeze acele lucruri. Atunci când elevul
participă la stabilirea obiectivelor şi la identificarea criteriilor pentru evaluarea
progreselor, va înţelege şi se va implica. Comunicarea criteriilor de evaluare implică
discutarea acestora cu elevii, utilizând termeni pe care aceştia îi pot înţelege, oferindu-
le exemple privind modul în care pot fi întrunite în practică respectivele criterii şi
angajând elevii în autoevaluare şi evaluare colegială/reciprocă.
 Elevii ar trebui să primească îndrumări constructive privind modalităţile de
îmbunătăţire Elevii au nevoie de informaţii şi de îndrumări pentru a-şi planifica
următoarea etapă în procesul de învăţare. Profesorii ar trebui să: • evidenţieze
punctele forte ale elevilor şi să îi ajute să le dezvolte • indice clar şi constructiv orice
puncte slabe şi modul în care acestea a putea fi abordate pentru a fi depăşite • ofere
elevilor posibilitatea de a-şi îmbunătăţi activităţile.

Feedback-ul constructiv necesită timp. Practica accelerează acest proces,

ajungând să dureze doar 20 de secunde pentru fiecare elev. Deşi feedback-ul
individual este cel mai eficace, şi feedback-ul în grup sau în clasă îmbunătăţeşte
învăţarea, contribuie la motivare şi comunică existenţa unor aşteptări mai mari privind
realizările elevilor.