I.

Argument

Neoplasmul gastric reprezinta o afectiune maligna, in care celulele

neoplazice apar la nivelul mucoasei gastrice si apoi se extind dincolo de
peretele gastric.
Scopul prezentului proiect este de a indentifica problemele de îngrijire
specifice pentru un pacient cu cancer gastric.
Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu cancer gastric și de care
să tină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt :
disconfort abdominal sau indigestie, senzatie de balonare imediat dupa
masa, greata , inapetenta, arsuri la stomac, melena, varsaturi.
Obiectivele prezentului proiect sunt: prezentarea generală a
afecțiunii,cunoasterea rolurilor autonome și delegate și elaborarea unui plan
de îngrijire.
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază urmatoarele competențe
profesionale :
1. Descrie elementele de fiziologie (aparat digestiv) ale corpului uman.
2. Identifică factorii care pot altera stilul de viaţă sănătos.
3. Planifică acţiuni de educaţie pentru sănătate.
4. Identifică problemelor de dependenţă şi stabileşte diagnosticele de
îngrijire (nursing) la pacienţii cu afecţiuni oncologice.
5. Aplică procesul de îngrijire (nursing).
6. Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii.
7. Aplică tehnicile de nursing şi investigaţiile.
8. Aplică intervenţiile proprii si delegate planificate.
9. Evaluează starea pacientului după efectuarea tehnicii şi investigaţiei.
10.Administrează medicamentele
Aplicarea procesului de îngrijire la pacientii cu cancer gastric s-a finalizat
prin analiza unui caz de neoplasm gastric– caz pentru care s-a elaborat un
interviu . Pe baza interviului realizat s-au evidențiat problemele de
dependență specifice celor 14 nevoi fundamentale conform pricipiului
Virginiei Henderson.
In final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu neoplasm gastric
respectând obiectivele generale ale proiectului . Pe plan au fost evidențiate
problemele de dependență , obiectivele de îngrijire , intervențiile autonome
sau delegate aplicate , precum și evaluarea intervențiilor aplicate .

1
II. Ingrijirea bolnavului cu neoplasm gastric

Obiectivul nr. 1
Noțiuni generale de anatomie si fiziologie a aparatului digestiv

Aparatul digestiv este format dintr-un tub care se întinde între gură şi anus
numit tub digestiv sau tractus digestiv, căruia i se descriu mai multe
segmente: cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subţire, intestin
gros
Stomacul este un organ cavitar situat în etajul superior al cavităţii
abdominale (etajul supramezocolic), în loja gastrică. Stomacul are forma
literei J, când este gol şi forma unui cimpoi, când este plin. El cuprinde două
porţiuni: porţiune verticală şi porţiune orizontală. Porţiunea verticală - se
subîmparte în : Fundul stomacului - fornix. Corpul stomacului. Porţiunea
orizontală - este subîmpărţită în: Antru piloric. Canalul piloric. Stomacul
prezintă două feţe: anterioară şi posterioară, două margini: dreaptă şi
stângă şi două orificii: cardia superior şi piloric inferior.
Structura pereţilor stomacului şi configuraţia lor interioară
Tunica mucoasă Înveleşte suprafaţa interioară a stomacului, are culoare roz
când stomacul este plin şi albă mată când este gol. La examinarea cu ochiul
liber se observă marele relief al stomacului alcătuit din numeroase cute
orientate dinspre cardia spre pilor. La examenul cu lupa se observă micul
relief constituit dintr-un număr important de şanţuri circulare superficiale
care împart suprafaţa mucoasei într-o mulţime de ridicături numite areole
gastrice. La nivelul areolelor gastrice mucoasa este străbătută de numeroase
orificii care reprezintă deschiderea unor invaginaţii numite cripte gastrice
sau faveole. În fundul acestor cripte se deschid glandele gastrice. Mucoasa
este alcătuită din : Epiteliu. Corion. Glande. Musculara mucoasei.
Aparatul glandular este alcătuit din trei tipuri de glande:
-Glandele cardiale - de tip tubular ramificat, cu secreţie seroasă.
- Glandele fundice - glande tubulare simple sau ramificate, străbat corionul
şi ajung copotaripână la musculara mucoasei şi se deschid în grup de 3-4 în
fundul unei cripte gastrice.
- Glandele pilorice - se găsesc în regiunea antrală şi pilorică, mai ales pe
mica curbură de tip tubuloacinos, cu pereţi alcătuiţi din celule cu un mucus
deosebit din punct de vedere chimic de mucusul secretat de celelalte celule

2
epiteliale gastrice.
Tunica submucoasă Este constituită dintr-un ţesut conjunctiv lax în care se
găsesc vase sangvine şi limfatice, precum şi plexuri nervoase vegetative.
Tunica musculară Este formată din fibre musculare netede, dispuse în trei
straturi: Stratul extern - format din fibre musculare aşezate longitudinal.
Stratul mijlociu - alcătuit din fibre dispuse circular. Stratul intern - este
format din fibre musculare netede dispuse oblic.
Tunica seroasa Este formată dintr-un ţesut conjunctiv lax, acoperit de
mezoteliul peritoneal, se întrerupe la nivelul curburilor, unde se continuă cu
cel al epiploanelor în tunica seroasă se află vasele şi nervii care deservesc
stomacul.
Vascularizaţia şi inervaţia stomacului
Arterele - hrănesc pereţii stomacului din cele două arcade situate de-a lungul
marii şi micii curburi de unde se distribuie pe faţa anterioară şi posterioară a
stomacului.
Venele - iau naştere din capilarele reţelei arteriale. Ele străbat în sens invers
peretele stomacului formând un plex nervos între fundul glandelor şi al
doilea plex în submucoasă. De aici ele urmează traiectul arterelor ducând
sângele direct sau indirect în vena portă.
Limfaticele - se formează în porţiunea superioară a mucoasei dând naştere
unui plex subglandular. După ce străbat musculatura mucoasei, vasele
limfatice formează un al doilea plex, apoi la nivelul tunicii musculare un al
treilea plex. De aici limfa este condusă prin vasele limfatice mai mari la
ganglionii limfatici regionali şi mai departe în canalul toracic.
Nervii - provin din sistemul nervos vegetativ parasimpatic (nervul vag) şi
simpatic (plexul celiac).
Digestia - reprezintă totalitatea proceselor de transformare pe care le suferă
alimentele în trecere prin tractul digestiv pentru a fi absorbite. Stomacul este
un organ cavitar în care alimentele sunt depozitate un timp îndelungat pentru
a putea fi amestecate cu sucul gastric şi transformate într-o formă acceptată
pentru intestin - chimul gastric. Transformările pe care alimentele le suferă
în stomac sunt rezultatul: acţiunii enzimelor din sucul gastric, mişcării
stomacului.
Sucul gastric este secretat în cantitate mare în perioadele digestive şi
absent sau chiar scăzut în perioadele interdigestive din cursul zilei şi nopţii.
Sucul gastric este un lichid clar, incolor sau opalescent, cu puternică reacţie
acidă (pH = 1-1,5 ) este format în cea mai mare parte din HCl care este

3
secretat de celulele parietale ale glandelor gastrice. In afară de HCl, sucul
gastric mai conţine şi enzime: Pepsina - este cea mai importantă enzimă a
sucului gastric. Ea transformă proteinele în substanţe mai simple,
polipeptidele în peptone. Labfermentul - are importanţă la sugar împiedicând
trecerea rapidă a laptelui din stomac în intestin. Lipaza gastrică - este
întâlnită numai în stomacul copilului, desface grăsimile fin emulsionate.
Lizozimul. Factorul intrinsec Castel sau antianemic care favorizează
absorbţia vitaminei B12. Lipsa lui apare în carenţa de vitamina B12.
Reglarea secreţiei gastrice se face pe cale nervoasă şi umorală.
Reglarea nervoasă este asigurată de fibre simpatice (cu acţiune inhibitoare)
şi fibre parasimpatice (cu acţiune stimulatoare). Reglarea umorală se face
prin gastrină şi histamină. Funcţia principală a stomacului este de a depozita
alimentele ingerate şi de a asigura amestecul acestora cu sucul gastric.
Chimul format este eliminat ritmic în duoden datorită mişcărilor produse de
musculatura gastrică. Umplerea stomacului cu alimente determină două
feluri de contracţii tonice şi peristaltice.

4
Obiectivul nr.2
Neoplasmul gastric

Definitie
Cancerul gastric este o afectiune maligna, in care celulele neoplazice apar la
nivelul mucoasei gastrice si apoi se extind dincolo de peretele gastric.
Clasificare
Urmatoarea stadializare este folosita pentru cancerul gastric:
Stadiul O (carcinom in situ): in acest stadiu, procesul tumoral este limitat
doar la nivelul stratului mucoasei gastrice.
Stadiul I este impartit in stadiul IA si IB:
-stadiul IA – tumora s-a extins la nivelul peretelui gastric, depasind mucoasa
-stadiul IB – tumora a depasit mucoasa si s-a extins:
-fie la 6 ganglioni limfatici invecinati
-fie in stratul muscular al peretelui gastric.
Stadiul II: tumora a depasit mucoasa si s-a extins:
-fie la 7-15 ganglioni limfatici invecinati
-fie in stratul muscular si la 6 ganglioni limfatici invecinati
-fie la stratul seros dar fara a prinde ganglionii limfatici regionali.
Stadiul III: este impartit in stadiul IIIA si IIIB:
-stadiul IIIA – tumora s-a extins:
-fie in stratul muscular si la 7-15 gangioni limfatici invecinati
-fie la seroasa si la 6 gangioni limfatici
-fie la nivelul organelor din vecinatatea stomacului, dar fara metastaze
ganglionare sau la distanta
-stadiul IIIB – tumora a depasit seroasa si a prins intre 7-15 ganglioni
limfatici invecinati.
Stadiul IV: tumora s-a extins:
-fie la nivelul organelor din vecinatatea stomacului si a prins cel putin un
ganglion regional
-fie a prins mai mult de 16 ganglionii limfatici
-fie a diseminat la distanta.
Etiologie
Factorii de risc pentru cancer gastric sunt reprezentaţi de:
-obiceiurile alimentare: conţinutul crescut de nitrozamine din alimentele
conservate prin sare şi fum, sunt factori favorizanţi pentru neoplasm gastric;
în schimb, alimentaţia bogată în fructe şi legume cu conţinut de vitamine C
şi A, protejează stomacul.
-factorul genetic: existenţa unei predispoziţii familiale pentru acest tip de
neoplasm.

5
- standardul economico-social scăzut poate fi un factor favorizant, probabil
prin alimentaţie, infecţie HP etc.
-infecţia cu Helicobacter Pylori: este tot mai mult demonstrată ca
participând la etiopatogeneza neoplasmului gastric. HP a fost încadrat
recent, de OMS, drept carcinogen de ordinul I, recunoscându-i-se astfel
implicarea în etiopatogenia acestui neoplasm. Intervenţia Hp se realizează
prin inducerea gastritei atrofice cu metaplazie intestinală, ceea ce reprezintă
un potenţial evolutiv spre displazie şi neoplazie.
Simptomatologia
În neoplasmul gastric manifestările clinice au caracter nespecific.
În faza iniţială – terapeutic utilă, simptomele sunt vagi şi de ordin dispeptic,
necaracteristice, dar persistente, cu jenă epigastrică postprandială,
inapetenţă, greţuri, balonări. Aproximativ 1/3 dintre bolnavi sunt
asimptomatici.
Într-o fază mai avansată apar dureri epigastrice (uneori de tip ulceros), de
intensitatea variabilă, continui, dar accentuate postprandial, neinfluenţate de
tratament. Anorexia (totală sau electivă pentru carne, grăsimi) este un semn
precoce şi se însoţeşte de scăderea în greutate. Vărsăturile alimentare sau în
drojdie de cafea (prin mici hemoragii din tumoră) survin mai ales în
localizările pilorice antrenând staza. În localizările care interesează şi cardia
se întâlneşte disfagia. Uneori se mai notează tulburări de tranzit.
Tulburările de apetit ajung până la anorexie care este întâlnită în cele mai
multe forme de cancer gastric încă de la debut şi cu o durată de câţiva ani.
Se traduce sub formă de saţietate survenită după consumul unor mici
cantităţi de alimente, fie sub forma unei anorexii selective – dezgust,
repulsie – pentru proteine şi grăsimi animale sau chiar pentru pâine, datorită
acidităţii. Ulterior anorexia devine totală.
Tulburările dispeptice cuprind un ansamblu de manifestări necaracteristice –
disconfort gastric, balonare abdominală postprandială, greaţă, pirozis,
eructaţii, regurgitaţii, vărsături – a căror trăsătură comună o constituie
persistenţa fenomenelor ce devin constant progresive. Adesea aceste
manifestări sunt greşit interpretate ca aparţinând gastritei cronice, colonului
iritabil sau colecistopatiilor cronice litiazice.
Tulburări de deglutiţie sunt reprezentate ca fenomen clinic de debut în
localizările neoplazice eso-cardio-tuberozitare şi resimţite de bolnav sub
forma unei presiuni retrosternale distale, cu tuse la deglutiţie, ce poate
ajunge până la disfagie absolută. În unele cazuri tulburările de deglutiţie sunt
consecinţa reflexelor spastice sau a unei esofagite distale ca manifestări de

6
însoţire în localizările canceroase situate la distanţă. Hemoragia digestivă
superioară şi anemia sunt rar întâlnite în perioada de debut a cancerului
gastric. Stenoza pilorică precoce este iniţial funcţională, dar devine destul de
rapid organică, cu greaţă şi vărsături sistematizate.
Tulburări de tranzit sub formă de diaree sau constipaţie, sunt inconstant
însoţite de un sindrom dureros abdominal de tip colicativ.
Febra este prelungită şi tenace în unele forme de debut. Într-un stadiu mai
avansat, bolnavul este palid, emaciat, iar la palpare, în 1/3 din cazuri, se
percepe tumora care este dură, neregulată, la început mobilă, apoi fixă.
Perioada de stare. Manifestările clinice din perioada de debut devin în mod
obişnuit mai intense şi mai frecvente în perioada de stare, iar în unele cazuri
îşi pot semnala apariţia numai în această perioadă care se plasează de regulă
în afara posibilităţilor terapeutice. Sindromul dispeptic este aproape constant
în această perioadă, deşi au fost depistate cancere la bolnavi fără simptome
dispeptice. Durerile, mai ales epigastrice, devin violente în cazul propagării
neoplasmului la plexul solar sau se extind în suprafaţă când tumoarea
evoluează metastatic spre viscerele învecinate, cavitare sau
parenchimatoase. Vărsăturile sunt mai ales alimentare, dar sunt descrise şi
unele ce survin dimineaţa, fără greaţă şi efort, cu aspect fluid, cunoscute sub
denumirea de vărsături cu apă canceroasă. Eructaţiile devin tot mai
frecvente şi mai fetide datorită fermentaţiilor din cavitatea gastrică,
dezvoltate în condiţiile aclorhidriei.
Diagnostic
Testele care investigheaza esofagul si stomacul sunt utilizate pentru a pune
diagnosticul de cancer gastric.
Aceste investigatii sunt:
-examenul clinic si anamneza: examenul clinic general este util pentru ca
depisteaza semnele si simptomele neoplasmului gastric (de ex: prezenta unei
mase tumorale abdominale sau altceva neobisnuit); de asemenea,
antecedentele personale fiziologice si patologice pot fi de ajutor in
orientarea diagnosticului
-biochimia sanguina: masoara cantitatea unor substante eliberate in sange de
catre organele si tesuturile organismului; nivelul crescut sau scazut al unei
substante este semn al unei afectiuni a organului sau tesutului care o
elibereaza
-hemoleucograma (numarul de celule rosii, albe, trombocite, hemoglobina-
proteina care transporta oxigenul)
-examen endoscopic: prin care se vizualizeaza mucoasa esofagului,

7
stomacului si a duodenului (portiunea superioara a intestinului subtire) cu
ajutorul unui tub subtire introdus prin cavitatea bucala in esofag
-coprocultura : pentru identificarea urmelor de sange din scaun
-radiografie baritata: inghitirea unei suspensii de bariu care permite
vizualizarea radiologica a esofagului si stomacului
-biopsia: consta in prelevarea unor celule sau tesuturi, care sunt prelucrate si
apoi vizualizate la microscop, pentru a gasi eventuale modificari tumorale;
mostra de tesut poate fi preluata cu ajutorul endoscopului
-tomografia computerizata (CT): realizeaza o serie de imagini detaliate a
anumitor regiuni din corp, preluate din diferite unghiuri; aceste imagini sunt
realizate de un calculator conectat la un aparat de raze X; pentru o mai buna
evidentiere a tesuturilor investigate poate fi injectata sau inghitita o
substanta de contrast; tomografia de tip spiral sau helicoidal realizeaza
imagini detaliate a organelor, folosind un aparat cu raze X care scaneaza
organele intr-o maniera spirala.
Evolutie si prognostic
Prognosticul (probabilitatea recuperarii) si optiunile terapeutice depind de
urmatorii factori: stadiul bolii (daca afecteaza doar stomacul sau daca este
diseminat si in alte regiuni ale organismului) ,starea generala a pacientului.
Tumora diagnosticata intr-un stadiu incipient are un prognostic favorabil.
Tratament
Tratament profilactic. Helicobacter pylor este implicat în etiologia
cancerului gastric. Pacienţii cu cancer gastric sunt seropozitivi pentru
Helicobacter pylor în proporţie de 69-94% (mai ales pentru cancerul gastric
antral şi de corp). Tumorile cardiale nu sunt în legătură cu Helicobacter
pylor. Profilaxia primară – screening pentru Helicobacter pylor şi acolo
unde se constată prezenţa lui se face tratament. Helicobacter prezent la care
se adaugă nivelul crescut al pepsinogenului plasmatic constatat la examenul
endoscopic → depistarea precoce a cancerului gastric. Profilaxia
secundară – screening serologic, endoscopie şi rx. pulmonar → la pacienţi
cu risc crescut (antecedente familiale, leziuni displazice, ţări cu risc
crescut).
Tratament chirurgical al cancerului gastric este numai chirurgical şi trebuie
efectuat în perioada incipientă, utilă, în care poate da rezultate bune.
Identificarea metastazelor (hepatice, peritoneale, pulmonare, ovariene,
supraclaviculare) constituie o reţinere de la intervenţie. Există două tipuri
de intervenţii: Intervenţii curative – în care operaţia de bază este
gastrectomia subtotală sau totală. În funcţie de localizarea neoplaziei,

8
exereza poate interesa segmentul distal al stomacului – gastrectomie distală
– şi mai rar, în neoplasmul eso-cardiotuberozitar, segmentul proximal
(gastrectomie proximală sau polară superioară). Intervenţii paleative – sunt
rezervate cazurilor avansate cu tumori inextirpabile, însoţite de multe ori de
stenoză pilorică sau a cardiei. Existenţa metastazelor la distanţă contraindică
în principiu extirparea tumorii; totuşi, dacă această extirpare se arată
posibilă şi fără riscuri, mai ales în tumorile voluminoase, ulcerate,
hemoragice, se consideră legitimă practicarea aşa-zisei gastrectomii
paliative sau de curăţire. Adenocarcinomul este în general rezistent la
iradiere şi chimioterapice; se recurge totuşi în unele forme la aplicarea unui
tratament, în di verse scheme cu citostatice, deşi fără beneficii de durată.
Rezultatele tratamentului chirurgical al cancerului de stomac nu sunt în
general satisfăcătoare. Ele depind de extinderea procesului tumoral şi de
gradul malignităţii microscopice. Supravieţuirile peste 5 ani, în medie de
15%, ating procente de 45-50% în cazurile lipsite de metastaze ganglionare
sau chiar de 90% în cazurile depistate foarte precoce, limitate doar la
mucoasă şi submucoasă. Cancerul gastric are încă un prognostic foarte
sever, singura cale de a-l ameliora fiind doar diagnosticul precoce.
Tratament medical este simptomatic, vizând în principal calmarea durerilor
– medicaţie analgezică, corectarea anemiei şi îmbunătăţirea apetitului.
Chimioterapia anticanceroasă şi radioterapia nu dau rezultate satisfăcătoare.
Radioterapia este un mijloc de tratament adjuvant care acţionează eficient
asupra metastazelor ganglionare sau invaziei seroasei şi sterilizează
marginile de siguranţă ale piesei de rezecţie. Stomacul este un ţesut
radiosensibil, cu risc crescut de sângerare şi ulcerare. În contact strâns cu
stomacul se află măduva spinării. Rinichii, intestinul subţire, ficatul,
necesită protecţia şi limitarea dozelor. Efectele secundare acute ale
radioterapiei epigastrice sunt greaţa, scăderea ponderală, insuficienţa
hepatică şi / sau renală. Radioterapia trebuie să cuprindă în câmpul de
iradiere şi căile de extensie. În cazul tumorilor limitate la antrul gastric nu
este necesară iradierea cardiei şi extinderea câmpului de radiaţii la esofagul
inferior, în schimb este obligatorie radioterapia ganglionară periduodenali.
Frecvent recidiva locală a unui cancer gastric apare la nivelul extensiei
locale, posterior, în pancreas sau în ţesuturi retroperitoneale. Aceste regiuni
trebuie incluse în aria de iradiere. Tratamentul se administrează pe câmpuri
antero-posterioare, câmpuri laterale sau oblice. Radioterapia paliativă este
limitată la paliaţia diverselor simptome apărute cum ar fi sângerarea sau

9
controlul durerii secundare infiltraţiei tumorale locale. Dozele administrate
sunt mai mici decât în terapia adjuvantă. La pacienţii cu recidivă locală
focală se administrează postoperator doze crescute de radioterapie, în
încercarea de a prelungi supravieţuirea. Radioterapia intraoperatorie cu
fascicul de electroni reprezintă modalitatea de a elibera o doză unică de
radiaţii în timpul operaţiei, pe zonele cu risc de recidivă.
Complicatii
O complicaţie frecventă o constituie stenoza, în special antropilorică, mai rar
medio-gastrică sau subcardială. Hemoragiile digestive sub formă de
hematemeză sau de melenă sunt rare, survenind în general, în stadii
avansate; de asemenea poate apărea perforaţia. Uneori tromboflebita
membrului inferior stâng şi un sindrom de coagulare intravasculară
diseminată. Evoluţia este fatală, spre deces, în aproximativ un an de la
stabilirea diagnosticului.
Complicaţii postoperatorii precoce şi tardive
Complicaţii parietale: sângerarea, supuraţia plăgii, evisceraţia
Complicaţii digestive: vărsătura, staza gastrică, sughiţul, meteorismul
abdominal
Complicaţiile aparatului urinar: retenţia acută de urină
Complicaţii trofice. escarele predispozanţi în apariţia escarelor sunt: factori
anatomici – tegumentele regiunilor care se găsesc situate direct pe un plan
dur, osos (regiunea sacrală, trohanteriană, spinele omoplatului), factori
generali – denutriţia, hipoproteinemia, anemia, lipsa de igienă, vârsta
înaintată, bolile neurologice, coma.

10
Obiectivul nr.3
Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea bolnavului
cu cancer gastric
Vizează compensarea parțială sau totală a lipsei sau diminuării anatomiei,
protejează, menține si promovarea sănătatea; ușurează suferința și asistă
individual in ultimele momente de viață; stabilește procesul de îngrijire;
favorizează reintegrarea in familie sau societate.
Pentru îndeplinirea rolului necesită deprinderi și capacități profesionale
exercitându-le astfel :
- monitorizează funcțiile vitale
- asigură igiena , alimentația ,
- asigură linistea și confortul pacientului ;
- încurajeaza pacientul și il informeaza cu privire la modificările ce pot avea
loc in organismul și combaterea acestora;
- caștigă încrederea pacientului ;
- explica importanta alimentatiei pentru organism , a necesitații unui regim ;
- încurajeaza relațiile cu familia, ajuta membrii familie sa inteleaga
pacientul, sa il sprijine ;
- iși rezerva un timp îndelungat pentru discutii cu pacientul , dându-i
posibilitatea să vorbească despre imaginea sa corporală;
- educatia sanitară a pacientului ;
- verifică funcțiile vitale și le noteaza în foaia de observație ;
- supravegherea și educație pentru asigurarea eliminărilor;
- recoltează produse patologice pentru examenul de laborator : sânge, urina ;
- acordă o atenţie deosebită respectării măsurilor privind prevenirea
infecţiilor intraspitaliceşti, autoprotecţia să fie permanentă. Trebuie să
respecte normele de asepsie în toate manevrele efectuate, să respecte
sterilizarea corectă a instrumentarului medical;
-pregatește bolnavul preoperator in caz de innterventie chirurgicală.
-participă la asigurarea unui climat optim şi de siguranţă în salon.
-prezinta medicului de salon bolnavul pentru examinare si-l informeaza
despre starea observata in functie de nevoile acestuia.

11
Fişa tehnică nr. 1
Captarea vărsăturilor
Scop
 Asigurarea captării vărsăturii.
 Observarea caracterelor patologice.
 Stabilirea diagnosticului clinic, bacteriologic, toxicologic etc.
Materiale necesare
 1-2 tăviţe renale.
 Prosop.
 Muşama.
 Aleză.
 Pahar cu apă (aromată).
 Material pentru toaleta bucală.
Pregătire psihică şi fizică
 Se aşează pacientul într-o poziţie care să împiedice aspirarea vărsăturii
(şezând, semişezând, decubit lateral cu capul uşor ridicat → în funcţie de
starea generală şi diagnostic).
 Se protejează pacientul cu un prosop în jurul gâtului.
 În funcţie de timpul avut la dispoziţie se asigură protecţia lenjeriei cu
muşama şi aleză.
 Dacă bolnavul are proteză dentară mobilă – se îndepărtează.
Execuţie
 Se oferă bolnavului vasul de colectare – tăviţa renală.
 În cazul în care pacientul nu poate susţine tăviţa renală, asistenta medicală
va susţine tăviţa renală cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă va susţine
fruntea (asistenta va sta în spatele pacientului).
 Când bolnavul s-a liniştit, se îndepărtează tăviţa renală.
Îngrijire / intervenţii după tehnică
 Se serveşte bolnavul cu pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii după
vărsături, folosind o altă tăviţă renală.
 Se face toaleta bucală.
Observaţii
 Se anunţă medicul după liniştirea bolnavului!
 Nu se aruncă vărsătura înainte de a fi arătată medicului.
 Se spală mâinile înainte şi după recoltarea vărsăturilor.
 Tăviţa renală utilizată se goleşte, se spală, se dezinfectează şi se
sterilizează prin fierbere sau prin autoclavare.

12
Fişa tehnica nr. 2
Măsurarea şi notarea pulsului
Definiţie
Pulsul reprezintă senzaţia de şoc percepută la palparea unei artere
superficiale pe un plan dur, sincron cu activitatea inimii.
Scop
 Evaluarea funcţiei cardiovasculare.
 Stabilirea diagnosticului.
 Recunoaşterea complicaţiilor.
Locul măsurării
 Artera radială.
 Artera carotidă.
 Artera femurală.
Materiale necesare
 Ceas cu secundar sau cronometru.
 Creion sau pix de culoare roşie.
 Foaie de temperatură.
Pregătirea pacientului
 Psihic: se anunţă pacientul şi se explică tehnica, o stare emotivă poate
modifica valoarea.
 Fizic: repaus fizic şi psihic 10-15 minute, braţul sprijinit – pentru
relaxarea muşchiului antebraţului.
Execuţie
 Se fixează vârful degetele palpatoare (index, medius, inelar) pe traiectul
arterei.Se exercită o uşoară presiune asupra peretelui arterial şi se percep
zvâcniturile pline ale pulsului timp de 1 minut (se poate măsura şi timp de
15 secunde sau 30 secunde – pulsul regulat – iar valoarea obţinută se
înmulţeşte cu 4 sau cu 2 pentru a se obţine valoarea normală).
Notare şi interpretare
 Cifric în caietul independent de observaţii clinice.
 Grafic în foaia de temperatură → pentru fiecare linie orizontală se
socotesc 4 pulsaţii – adică 4 valori / pătrat. Prin unirea punctelor
succesive se obţine → CURBA PULSULUI.
 Frecvenţa normală în funcţie de vârstă: N.n. 140-120 p / minut. 1 an 120-
100 p / minut. 12 ani 100-80 p / minut. Adult 80-60 p / minut.
Observaţii
 Măsurarea se face numai după un repaus fizic şi psihic de 10-15 minute.
 Curba pulsului normal este paralelă cu curba respiraţiei şi curba
temperaturii.

13
Fişa tehnică nr. 3
Sondajul gastric
Definiţie:
 Sondajul (tubajul) gastric reprezintă introducerea unei sonde Faucher sau
Einhorn prin faringe în stomac – pe cale orală sau nazală.
Scop:
 Explorator
 Terapeutic Hidratare şi alimentare artificială.
Materiale necesare pentru sondaj:
 Sondă sterilă → Faucher sau Einhorn.
 Pensă hemostatică. 1-2 seringi sterile.
 Muşama, aleză, şorţ de protecţie. Mănuşi de protecţie.Prosop.
 Recipient de colectare a conţinutului gastric.Tăviţă renală.
 Pahar pentru proteza dentară. Pahar cu apă.
Pregătirea bolnavului:
 Se explică tehnica şi necesitatea ei. Bolnavul nu mănâncă, nu bea şi nu
fumează cu 12 ore înaintea testului → când sondajul se efectuează cu
scop explorator.
 Se aşează pacientul în poziţie şezând – pe scaun – cu spatele drept.
 Se protejează pacientul cu şorţ, muşama, aleză şi prosop în jurul gâtului.
 Se îndepărtează eventual, proteza mobilă care se păstrează în timpul
tehnici într-un pahar cu apă acoperit. Se solicită bolnavului să susţină
tăviţa renală sub bărbie → pentru captarea secreţiei salivare.
 Asistenta medicală îmbracă şorţul de protecţie şi mănuşi de protecţie,
umezeşte sonda cu apă şi aşezată de partea dreaptă a bolnavului,
introduce sonda cât mai aproape de rădăcina limbii, invitând bolnavul să
înghită.
 Prin deglutiţie sonda pătrunde prin faringe şi esofag în stomac.
 Se verifică poziţia sondei prin aspirarea conţinutului gastric cu seringa.
Îndepărtarea sondei:
 Se pensează sonda după ce s-a introdus pe sondă o seringă cu
aer.Pensarea trebuie făcută pentru ca să nu se scurgă conţinutul sondei în
faringe, de unde ar putea fi aspirat de bolnav. Sonda pensată se extrage
cu atenţie. Când capătul liber al sondei ajunge în cavitatea bucală, se
prinde sonda cu mâna şi se îndepărtează.

14
Accidente şi incidente:
 Senzaţie de vomă şi greaţă se înlătură sonda indicând respiraţie profundă.
 Sonda poate pătrunde în laringe – apare tusea, faciesul bolnavului se
cianozează
 Sonda se înfundă cu resturi alimentare
 Bronhopneumonii de aspiraţii.
Observaţii:
 Sonda nu va fi umezită cu ulei sau alte substanţe grase pentru a nu
provoca greaţă.
 Sonda Einhorn poate fi introdusă şi pe cale nazală.

15
Obiectivul nr. 4
Rolul delegat al asistentului medical in îngrijirea pacientului
cu neoplasm gastric
Vizează abilitatea asistentului medical de a îndeplini sarcini și de a aplica
îngrijiri medicale sub prescripție medicală; supraveghează clinic bolnavul si
efectele terapeutice; paticipă si colaborează la aplicarea diverselor tehnici
invazive de îngrijire; aplică prescripțiile medicale iar in absența medicului
asistenta poate aplica intervenții și îngrijiri care au ca scop menținerea vieții
până la sosirea medicului. Asistentei medicale îi revin urmatoarele atribuții:
-aplică și administrează tratamentul prescris de medic;
- administrarea medicamentelor prescrise respectând doza și supravegherea
efectelor
- montarea unui cateter percutan pentru perfuzie
- supravegherea sau oprirea unei punctii
- sângerări și transfuzii
- aplicarea pulberilor medicamentoase
- schimbarea pansametului și efectuarea bandajelor
-montarea sondei vezicale
-îndepărtarea sondei vezicale
-pregătirea materialelor și instrumentarului în vederea sterilizarii
-schimbarea pansamentului și efectuarea badajelor

16
Fisa tehnica nr.1
Pregatirea pacientului pentru gastroscopie
Gastroscopia: vizualizarea directa a mucoasei gastrice, cu ajutorul unui
instrument optic, numit gastrofibroscop.
Scop: - diagnostic
-terapeutic(polipectomie, tratament endopectoscopic pentru hemoragiile
digestive, tratament cu laser)
Materiale necesare:
- masti sterile, sorturi de cauciuc, comprese sterile, tavita renala, pipe
Guedel, subst.anestezice, manusi sterile, porttampoane, reciepiente cu
subst.dezinfectante
- medicamente: atropine, scobutil, midazepam, diazepam, adrenalina
- seringa de 2 ml de unica folosinta,
- glicerina sterile sau Silicon, pentru lubrifierea tubului gastroscopului,
sondelor
- periute de citologie, pensa pt prelevat biopsie, pensa anatomica
- recipient cu formol pentru tesutul prelevat
- solutie si recipient pentru testul ureazei, in vederea determinarii
Helycobacterului Pylori
Pregatirea psihica si fizica a pacientului:
- informarea acestuia si explicarea necesitatii tehnicii
- calmarea pacientului
- ii asigura un climat cald si calm, de caldura umana
- prin comunicare eficace il asigura ca il intelege
- ii explica efectele dezagreabile ale investigatiei si ii explica ca trebuie
sa comunice in timpul examinarii
- prin interviu vede ce probleme mai are pacientul si anunta medicul
- asistenta ii administreaza medicatia recomandata de medic pentru
sedare sau pentru calmare
- I se explica necesitatea golirii complete a stomacului
- Il anunta sa nu manance sis a nu fumeze in dimineata zileai de
examinare si in seara precedenta investigatiei
- In seara zilei precedente investigatiei se efectueaza pacientului
evacuarea stomacului prin spalatura gastrica cu apa calduta
Executia:
- sedarea pacientului in seara precedenta
- cu 40-50min inainte de proba se efectueaza o injectie cu atropine
- anestezie locala cu spray
- se aseaza pacientul pe masa de examinare in decubit lateral stang pe o
pernita tare

17
 - gastroscopia se efectueaza cu ajutorul a 2 asistente
- una vorbeste cu pacientul, il linisteste, ii asigura pozitia capului in
extensie fortata, tine tavita renala si/sau ii sterge gura de secretii cu o
compresa
- cealalta asistenta ajuta medicul la introducerea, aparatului ungand
gastroscopul, oferind instrumentele necesare
Ingrijirea pacientului:
- este supravegheat inca o jumatate de ora in camera unde a fost
examinat
- este transportat in salon
- este supravegheat timp de 2 ore sa nu bea sa nu manance
- celui care I sa prelevat biopsie este atentionat sa nu consume alimente
fierbinti
- se efectiueaza pacientului inhalatii cu mentol, pentru evitarea
senzatiilor neplacute in gat
Pregatirea produselor pentru laborator:
- se pregatesc fragmente de tesut si mucoasa stomacala, se eticheteaza
si se trimit la laborator
- la serviciul de endoscopie asistenta analizeaza fragmentele bioptice, in
vederea prezentei Helicobacterului Pylori
Reorganizare:
- se curate si se dezinfecteaza aparatele si se aseaza in dulap
- fibrogastroscopul si trebuie pus in camp steril, iar dimineata se
dezinfecteaza din nou
Accidente si incidente:
- dureri la deglutitie, subfebrilitati, dureri si tumefactia amigdalelor,
hemoragie, SIDA

18
Fisa tehnica nr.2
Recoltarea sângelui pentru examene biochimice
Definitie: determinarea componentelor biochimice ale sângelui in vederea
aplicării masurilor competente in timp util, in cazul modificărilor patologice.
Scop: explorator
Pregătirea materialelor :
-tava medicala/cărucior;
-seringi si ace sterile adecvate sau holder cu ac dublu (special), acoperit cu
cauciuc;
- tuburi vacuette, unele cu gel care ajuta la separarea mai rapida a
serului;
- stativ, eprubete curate, uscate;
- soluţie dezinfectanta (alcool);
- tampoane de vata;
- manusi de unica folosinţa;
- garou, tavita renala, muşama;
-recipiente speciale pentru colectarea deşeurilor.
Pregătirea pacientului:
a) psihica :- se informează si se explica pacientului procedura;
- se obţine consimţământul informat;
- se incurajeaza si se susţine pacientul.
b) fizica : - se atenţionează pacientul sa nu mănânce si sa stea in repaus fizic
cel puţin 12 ore;
- se poziţionează pacientul in funcţie de starea sa (sezand sau
decubit dorsal), cu mana sprijinita ca pentru punctie venoasa;
- se alege vena cea mai uşor turgescenta .
Efectuarea procedurii:
a) prin metoda clasica :
- se spală mâinile cu apa si săpun;
- se dezinfectează mâinile cu alcool;
- se imbraca manusi de unica folosinţa;
- se fixează acul la seringa;
- se aplica garoul;
- se punctioneaza vena;
- se recoltează 5 -7 ml de sânge;
- se dezleagă garoul;
- se retrage acul dupa aplicarea tamponului cu alcool;
-se exercita o presiune moderata asupra tamponului timp de 2-3 minute,
fara ca pacientul sa indoaie cotul (se roagă pacientul eventual sa fixeze
tamponul);
-se repartizează sângele in eprubeta, conform protocolului de recoltare;
-se aseaza eprubeta in stativ.
b) prin metoda vacuette :

19
 - se spală mâinile, se dezinfectează, se imbraca mânuşile de
protecţie;
- se montează acul dublu la holder prin insurubare;
- se indeparteaza cauciucul de pe partea superioara a acului;
- se aplica garoul;
- se punctioneaza vena;
- se fixează tubul vacuette destinat recoltărilor pentru examene
biochimice (glicemie, creatinina, uree, acid uric, calcemie, etc);
- se umple pana la semn recipientul cu sânge (5-7 ml);
- se retrage acul dupa aplicarea tamponului cu alcool;
- se exercita o presiune asupra acestuia timp de 2- 3 minute;
Ingrijirea pacientului:
- se aplica o banda adeziva non alergica deasupra tamponului;
- se aseaza pacientul in poziţie comoda;
- se observa faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului;
Reorganizarea locului de munca:
- se colectează deseurile in recipiente speciale conform PU;
- se indeparteaza mânuşile;
- se spală mâinile cu apa si săpun.
Notarea procedurii:
-se notează procedura in dosarul/planul de ingrijire;
Pregătirea produsului pentru laborator:
- se etichetează eprubeta sau vacutainerul pentru laborator;
- se completează fisa de laborator;
- se transporta imediat produsul la laborator, in condiţii de siguranţa.
Evaluarea eficacităţii procedurii:
a). Rezultatele asteptate:
-prelevarea se face fara incidente, pacientul este colaborant;
-pacientul prezintă stare de confort;
b). Rezultate nedorite:
-apariţia hematomului prin infiltrarea ţesutului paravenos;
-pacientul prezintă ameţeli, paloare accentuate, posibila lipotemie; - se
produce hemolizarea sângelui;

20
Fisa tehnica nr.3
Tehnica montarii perfuziei
Definiţie : Perfuzia reprezintǎ administrarea pe cale intravenoasǎ de soluţii
electrolitice,medicamente,sânge şi derivaţi de sânge prin intermediul unui aparat
de perfuzie adaptat la un flacon sau punga cu soluţie perfuzabilǎ.
Scop : terapeutic : administrare de: soluţii electrolitice medicamente, sânge,
derivaţi de sânge.
Loc de elecţie:
-venele de la plica cotului;venele antebratului;venele de pe fata dorsalǎ a
mâini;
-venele subclaviculare;venele femurale;venele maleolare interne;
-venele jugulare şi epicraniene (la copil)
Materiale necesare :
-soluţii dezinfectante tegument(alcool sanitar,alcool iodat,soluţie betadine)
-tampoane de vatǎ,comprese sterile,mǎnuşi sterile,garou,musama alezǎ, leucoplast,
faşǎ de tifon,plasturi,pansamente adezive de tip folie sau plasǎ,câmp steril;
-trusǎ de perfuzie;
-infuzomatul;injectomat pentru perfuzie cu presiune pozitivǎ;
-soluţii de perfuzat ambalate steril în pungi sau flacoane PVC,încalzite la
temperatura corpului
-medicamente suplimentare;
-stativul de perfuzie;
-pensǎ hemostaticǎ;
-o seringǎ cu ser fiziologic steril;
-set de catetere venoase sau branule sterile;
-dispozitive de poziţionare a braţului-jgheab sau perne;
-tǎviţa renalǎ;manuşi sterile;
Accesorii necesare aparatelor de perfuzie :
-canulǎ,fluturaş,ace de diferite dimensiuni;
-sistem de reglare a dozelor:clema sau prestub;
-piese intermediare(cateter cu mai multe cǎi);
-robinete şi sisteme de injectare suplimentarǎ.
Pregatirea bolnavului:
psihicǎ -informarea asupra utilitaţii,luarea consimţǎmântului
fizicǎ
- se roagǎ bolnavul sǎ nu mǎnânce,sǎ nu fumeze;

21
-se cântǎreşte bolnavul
-se mǎsoarǎ funcţiile vitale(TA,puls,temperaturǎ,respiraţie, diurezǎ)
-pregǎtirea locului prin dezinfecţie sau raderea pilozitǎţiilor dacǎ este cazul.
-se sfǎtueşte bolnavul sǎ-şi evacueze vezica urinarǎ ,eventual scaunul
-se alege vena
Pregatirea flaconului şi montarea perfuzorului:
-se încǎlzeşte flaconul(Arginina),punga cu sol de prfuzat,la temperatura corpului;
-se pregǎtesc medicamentele recomandate de medic(fiole),se aspirǎ în seringǎ
sterilǎ,se dezinfecteazǎ dopul flaconului şi se injecteazǎ pe rand medicamentele
indicate;
-se omogenizeazǎ prin mişcari de rǎsturnare a flaconului;
-se desface perfuzorul din ambalaj,se îndeparteazǎ teaca protectoare de la
trocar,se dezinfecteazǎ dopul şi se introduce trocarul prin dop în flacon cu o
singurǎ mişcare;
-se dau bulele de aer afarǎ prin mişcǎri de balansare,pânǎ ce jetul curge continuu;
-se închide prestubul sau se penseazǎ cu o pensǎ hemostaticǎ mansonul de
cauciuc şi se suspenda pe stativ la o înaltime de 50-60 cm deasupra corpului
bolnavului ;
-pentru a se evita desterlizarea se reaplicǎ teaca de protectie la ambou;
Tehnica montǎrii perfuziei la vena bolnavului:
-se spalǎ mâinile ,se îmbracǎ mǎnuşile;
-se aplicǎ garoul şi se evidenţiazǎ vena;
-se dezinfecteazǎ pielea cu alcool medicinal;
-se fixeazǎ tegumentul cu indexul şi policele mâinii stângi;
-se puncţioneazǎ vena cu o branulǎ sau cu acul,cu bizoul în sus;
-se conectezǎ amboul perfuzorului la ac sau branula din vena;se desface
garoul, -se regleazǎ numarul de picǎturi
-se fixeazǎ acul sau cateterul cu plasture special(Vencafix)sau benzi de leucoplast
pentru a preveni deplasarea sau o eventualǎ contaminare.
-se panseazǎ steril locul unde s-a fixat canula sau branula pentru protecţie şi
siguranţǎ dupǎ terminarea perfuziei;
Supravegherea perfuziei şi stǎrii bolnavului:
-se verificǎ locul puncţiei şi regiunea înconjuratoare pentru a descoperi la timp o
eventualǎ perfuzare paravenoasǎ;
-se urmareşte :starea bolnavului(P ,TA ,culoarea faciesului);viteza de perfuzare
indicatǎ de medic,nu se lasǎ la preferinţa bolnavului modificarea ritmului de

22
administrare,unii bolnavi pot modifica ritmul pentru a se termina mai repede
perfuzia;
-în cazul folosirii unei branule trebuie supravegheatǎ regiunea pentru a nu aparea
o trombozǎ sau flebitǎ dupǎ terminarea perfuziei;
-durata unei perfuzii nu trebuie sǎ depaşeascǎ 2 zile în vederea evitarii inflamaţiei
locale
Terminarea perfuziei:
-înainte de a se termina tot lichidul din flacon se închide clema pentru a se
preveni intrarea aerului;
-se desfac benzile de leucoplast,se extrage acul sub un tampon de vatǎ îmbibat în
alcool,se comprimǎ cateva minute locul,apoi se panseazǎ steril sau se poate aplica
un plasture.
Accidente şi complicaţii ale perfuziei:
-perfuzare paravenoasǎ prin puncţionare greşitǎ;
-embolie gazoasǎ prin golirea flaconului si nesupraveghere;embolie de cateter sau
branulǎ-verificare lor inainte(sǎ nu aibǎ defect de fabricaţie)
-contaminare microbiana-nerespectare regulilor de asepsie;
-perfuzarea cu ritm rapid -încǎrcarea volemicǎexcesivǎ
-septicemie de cateter se previne prin inspectarea zilnicǎ a pansamentului si
locului injectarii sǎ nu fie semne de inflamaţie(daca da se recomandǎ scoaterea
cateterului)

23
Obiectiv nr.5
Procesul de îngrijire al unui pacient cu neoplasm gastric
a.Interviu
1.Informații generale:
a. Nume si prenume: T.I.
b. Varsta: 50 ani
c. Stare civila: casatorit
d. Copii: 2
e. Profesia: profesoară
f. Localitatea de domiciliu: municipiu Bacău
g. Diagnosticul la internare: neoplasm gastric
h. Data internarii:3.04.2009
2. Obișnuințe de viată:
a. Consumatoare de:
- alcool: ocazional,
- cafea: ocazional,
- tutun: nefumator,
- drog: deloc.
b. Dieta/ regim alimentar: -dieta obişnuită, fără restricţii, săracă în
lichide. 3-4 mese pe zi.
c. Alergii cunoscute: - nu se cunosc
3. Probleme de sănătate:
a. Antecedente medicale personale: hernie de disc
b. Antecedente heredocolaterale: fara importanta
c. Motivele internarii actuale: dureri epigastrice, anorexie, scădere
ponderală 20 kg / 3 luni, vărsături alimentare.
d. Istoricul starii actuale:. Pacientul se internează pentru dureri
epigastrice, anorexie, vărsături alimentare care s-au instalat în urmă cu
aproximativ 3 luni şi care s-au accentuat în ultimele 2 săptămâni.
4. Examenul clinic general:
a. Tegumente şi mucoase: palide, deshidratate
b. Greutatea:60 kg
c. Inălţimea: 1,68 cm
d. Tesut celular subcutanat: normal reprezentat
e. Sistem limfoganglionar: nepalpabil
f. Aparat locomotor: aparent integru

24
 g. Aparat respirator: torace normal conformat, excursii costale simetrice,
bilateral, sonoritate pulmonară normală, murmur vezicular fiziologic,
frecvenţa respiraţiilor 19/min.
h.Aparat cardiovascular: zgomote cardiace ritmice TA 120/80 mmHg,
puls 72,
i. Aparat digestiv: abdomenul suplu, mobil cu respiraţia, sensibil la
palparea profundă în epigastru. Ficat la 2 cm sub rebordul costal, splina
nepalpabilă, tranzit încetinit
j. Aparat uro-genital: normal prezentat
k. Sistem nervos si organe de simt:orientat temporo-spaţial
5. Investigatii:
a. examenul sangelui: Hb=11,8 g%, Ht=34,1%, L= 15.650/mm3,
Tr=300.000/mm3.
b. examenul urinei: albumina, glucoza, leucocite: neprezente;
c. alte examene de specialitate:
-echografia abdominală: La nivelul antral imagine în cocardă 55/30 mm.
Adenopatie de 2 cm la nivelul trunchiului celiac. Ficat de dimensiuni
normale, structură neomogenă, conţine în ambii lobi multiple formaţiuni
reflectogene cu halou 1-1,5 cm. Corp şi fornix gastric mult dilatat cu stază.
Splină normal. Absenţa lichidului liber în cavitatea abdominală.
-endoscopie: Esofag normal. Gastroscopie – leziune infiltrativ ulcerată
antrală cu mucoasă burjonată sângerândă.
-Rxegd: Stomacul dilatat, aspect de dilataţie suprastenotică la nivel antral pe
aproximativ 6 cm formaţiune vegetantă care îngustează neregulat lumenul,
evacuare gastrică dificilă, întârziată.
6. Tratament: mediamentele care anuleaza sau diminua factorii agresivi,
medicamentele care stimuleaza factorii de aparare, medicamentele cu
actiune mixta, tratament chirurgical.

25
 b. Plan de îngrijire a bolnavului cu neoplasm gastric cu nevoile
fundamentale ale Virginiei Henderson
Nevoile Manifestări de Manifestări de Sursa de dificultate
fundamentale independenţă dependenţă

1. Nevoia de a - frecvenţă respiratorie  Tahicardie  Durere

respira şi a avea regulată 18 r/minut  Tahipnee  Anxietate
o bună circulaţie - torace normal  Stres
conformat
- murmur vezicular
fiziologic
- Amplitudine
respiratorie normală.
- mucoasa respiratorie
umedă
- TA 120/80 mmHg
- pulsul 68 p/minut
2. Nevoia de a bea - Dentiţie bună  Greţuri  Durere
şi a mânca - Mese regulate  Vărsături  Dezechilibru
- Apetit păstrat, normal hidroelectrolitic
între colici  Stres
3. Nevoia de - culoarea urinei este  Vărsături  Dezechilibru
elimina galben-închis, cu frecvente în electrolitic,
aspect normal cantitate mare endocrin,
- Micţiuni fiziologice metabolic.
- Tranzit intestinal
normal.
- Diureză 1500 ml
4. Nevoia de a se - Poziţii adecvate,  Astenie  Durere
mişca şi a avea o active  Slăbiciune  Anxietate
bună postură - Pacienta prezintă  Ameţeli  Situaţii de criză.
aparat locomotor
integru.
- Mişcări libere,
adaptate
- Se deplasează singură
5. Nevoia de a - Somn 
regenerativ, Nelinişte  Durere
dormi şi a se odihnitor  Tegumente palide  Izolare
odihni  Transpiraţii reci  Anxietate
 Scăderea forţei  Stres
6. Nevoia de a se - nevoia poate fi  Poziţie inadecvată  Durere
îmbrăca şi satisfăcută fără  Dificultate în  Stres
dezbrăca dificultate schimbarea  Anxietate
lenjeriei

7. Nevoia de a - temperatura corpului  Hipotermie  Durere

menţine este de 36,4 0C  Paloarea  Anxietate
temperatura tegumentelor  Izolare
corpului în  Răcirea
limite normale extremităţilor.

26
8. Nevoia de a fi - nevoia poate fi  Tegumentele sunt 
satisfăcută fără dificultate
curat, îngrijit, de integre, plaga
a-şi proteja
- tegumentele şi operatorie se
tegumentele şi mucoasele sunt curate, cicatrizează în
mucoasele îngrijite mod normal.
- Pacientul respectă
regulile de igienă.
9. Nevoia de evita - Pacientul este orientat  Durere  Spitalizare
pericolele temporo-spaţial  Anxietate  Izolare faţă de
- Mod de viaţă sănătos.  Depresie familie
 Pierderea imaginii  Incapacitate de
de sine a fi util.
10. Nevoia de a - organe de simţ integre  Comunică eficient 
comunica - bolnavul comunică cu cu echipa de
cei din jur îngrijire.
- comunicare eficientă
11. Nevoia de a - bolnavul este ortodox  anxietate  lezare fizică
acţiona conform - nu prezintă sentimente  durere
propriilor de culpabilitate sau  stres
convingeri şi frustrare  separare de
valori şi de a familie
practica religia
12. Nevoia de a fi - Bolnavul se poate  Descurajare  Durere
preocupat în autoevalua şi poate lua  Incapacitate de a  Tulburări de
vederea singur decizii face ceea ce gândire
realizării preferă să facă  Lipsa de
cunoştinţe
13. Nevoia de a se - Poate participa fără  Dificultate de a  Durere
recrea dificultate la diverse îndeplini activităţi  Izolare
activităţi recreative recreative.  Stres
între colici  Incapacitate în a
- Prezintă interes pentru efectua activitatea
desfăşurarea dorită.
activităţilor recreative.
- Plimbare, croşetat,
citit.
14. Nevoia de a - este interesat să  Cunoştinţe  Durere
învăţa cum să-ţi cunoască evoluţia şi insuficiente  Stres
păstrezi urmările bolii prezente asupra bolii  Izolare faţă de
sănătatea  Tratamentul familie, anturaj.
convalescenţei.
 Măsuri de
prevenire.

27
c. Planul de îngrijire a bolnavului cu neoplasm gastric
Data Probleme Obiective Intervenţii Evaluare

- Dureri - Combaterea - Aplicarea unei pungi cu - Durerea îşi

3.04 abdominale. vărsăturilor. gheaţă pe regiunea abdominală. reduce din
- Stare generală - Ameliorarea - Repaus la pat. intensitate.
alterată. durerilor. - Interzicerea ingerării de - Aspiraţia
- Vărsături - Normalizarea alimente şi lichide. Nu se gastrică 1000 ml.
alimentare. respiraţiei. administrează calmante majore - Vărsăturile
- Dispnee. - Asigurarea pentru a nu masca simptomele continuă.
- Anxietate. unui climat de - Instituirea unui sondaj de - Respiraţia s-a
calm şi securitate. aspiraţie nazo-gastrică. normalizat 17 r pe
- Efectuarea - Oxigenoterapie. minut.
examenelor - Efectuarea radiografiei - Hb 10g%, Grup
paraclinice şi de abdominale pe gol. sanguin BIII, Rh +,
laborator. - Recoltarea de sânge pentru Ht 40%, L 11.000 /
grup sanguin, Rh, Hb, Ht, TS, mm3, TS 2’90’’, TC
TC, uree, glicemie, Tymol, ex. 6’, glicemia 100
sumar de urină. mg%, ureea 32
mg%. Tymol 2
UML.
- Sumarul de urină
albumină şi glucoză
absent, sediment
urinar – foarte
frecvente leucocite.
- Intervenţie - Ameliorarea - Susţinerea morală a - Temperatura
4.04 chirurgicală durerii. pacientului. 380C
- Dezechilibru - Testarea - Se va observa faciesul, - TA 100/60
hidroelectrolitic. pacientului la tegumentele şi unghiile mmHg
- Dureri. Xilină 1%. pacientului. - Respiraţie 18
- Anxietate. - Reechilibrare - Se face toaleta pe regiuni cu r./minut.
hidroelectrolitic a apă şi săpun. - Puls 90 b. /
pacientului. - Măsurarea temperaturii, minut
- Pregătirea tensiunii arteriale, respiraţiei şi - Pacientul în curs
preoperatorie pulsului. de reechilibrare HE.
psihică şi fizică a - Test la Xilină 1% negativ. - Durerea cedează.
bolnavului. - Adm. medicaţiei - Pacientul este de
preanestezice - Efedrină f1 s.c. acord cu intervenţia
- Se cântăreşte bolnavul. chirurgicală pentru
- Montarea unei perfuzii cu care prezintă o stare
ser glucozat 10%. de nelinişte.
- Însoţirea pacientului la sala
de operaţie.
- Intraoperator TA scade la
70/50 mmHg pentru care se
adm. HSHC în perfuzie,
Dextran fl1, oxigen.
- Algocalmin şi Fenobarbital
i.m.
5.04 - Dureri la - Intervenţia - Se administrează la Durerea cedează.
nivelul plăgii chirurgicală. indicaţia medicului Algocalmin

28
 operatorii - Supraveghere f1, Fenobarbital f1 i.m., Test negativ la
- Infecţie. TA, plăgii - Efectuarea testului la Penicilină.
- Dezechilibru operatorii. Penicilină.
HE. - Calmarea - Administrarea de Aspiraţie gastrică
- Infiltrarea durerii. antibiotice Penicilină 4 mil. 400 ml.
pansamentului cu - Combaterea Gentamicină f 3, Metronidazol
secreţie sero- infecţiei. f3 x 3. Diureză 1000 ml. TA
sanguinolentă. - Reechilibrarea - Administrarea de soluţii şi pulsul normale.
- Retenţie acută HE. perfuzabile: ser fiziologic 1000
de urină. - Schimbarea ml, ser glucozat 1000 ml . Temperatura 380C.
pansamentului. - Toaleta plăgii şi schimbarea
- Reluarea pansamentului. Pacientul în curs de
micţiunilor. - Se aplică comprese calde reechilibrare HE.
suprapubian.
- Montarea unei sonde
vezicale Foley.
- Lavaj cu ser fiziologic. 200
ml.
6.04 - Dureri la - Calmarea - Toaleta plăgii, schimbarea Dup o oră de
nivelul plăgii durerii. pansamentului. aspiraţie gastrică 400
- Retenţia - Desfundarea - Adm. de soluţii perfuzabile ml.
conţinutului sondei Ser fiziologic 500 ml, ser
gastric pe sonda de - Combaterea glucozat 1000 ml. Durerea cedează.
aspiraţie. infecţiei. - igienei corporale.
- Imposibilitatea - Supravegherea - Administrarea Penicilină, Plaga operatorie are
de a se alimenta şi plăgii a Gentamicină. o evoluţie bună.
hidrata. pansamentului, a - Administrarea Algocalmin
- Dificultate de tuburilor de dren. f1, Piafen. Pacientul este
a face mişcări - Asigurarea - Îndepărtarea sondei. echilibrat psihic.
datorită durerilor igienei corporale. - Îndepărtarea tuburilor de
la nivelul plăgii. - Alimentarea şi dren în a VI-a zi.
- Infecţia. hidratarea pe cale - Scoaterea firelor de sutură
parenterală. în a IX-a zi de la intervenţie.
- Urmărirea - Măsurarea TA, puls,
aspiraţiei gastrice. respiraţie, temperatură,
- Mobilizarea urmărirea diurezei şi a
pacientului. tranzitului.
- Urmărirea toleranţei
digestive, introducerea de
alimente lichide.

29
Obiectivul nr.6
Educația pentru sănătate la un pacient cu neoplasm gastric
Sănătatea ca dar al naturii şi comoară a vieţii ce asigură dezvoltarea optimă
a omului şi a societăţii reprezintă o sarcină de prima mărime a asistentei
medicale. Profilaxia este partea integrantă a asistentei medicale, aceasta din
urmă echivalând cu aplicarea în practică a celor 3 trepte ale asistenţei
profilactice.
Profilaxia primară – care se adresează omului sănătos şi care constă în
depistarea şi controlarea factorilor de risc, acţiuni educative sanitare şi
adaptarea unor măsuri medico-sociale de protecţie şi control.
Profilaxia secundară – care se adresează omului aparent sănătos, cu
afecţiuni în stadii incipiente, asimptomatice (pentru care bolnavii nu au
consultat medicul), în care depistarea precoce şi instituirea unui tratament
pot schimba cursul bolii.
Profilaxia terţiară – care se adresează omului bolnav cunoscut şi constă în
depistarea cât mai precoce a complicaţiilor posibile pentru evitarea evoluţiei
agravante.
Recomandările la externare constau în evitarea cauzelor favorizante dintre
care se menţionează.: igiena defectuoasă a alimentaţiei constând în mese
neregulate, masticaţie incompletă; alimente iritante, picante, excitante ale
secreţiei gastrice (pâine neagră, tărâţe, carne sărată sau afumată, alimente
prăjite, brânzeturi fermentate sau sărate, slănină, mezeluri, legume, fructe
sau verdeţuri a căror coajă sau frunze conţin celuloză), prea fierbinţi sau
prea reci, alcoolul, tutunul, cafeaua; dantura deficitară, pioree abundentă,
infecţii cronice nazo-faringiene şi amigdaliene acute reperate; stresul
declanşat de o multitudine de agenţi agresivi de naturi diferite şi nespecifice,
(factori psihici, frigul, căldura, traumatismele, tensiunea nervoasă.); terenul
neuro-endocrin dezechilibrat (astenici, distrofici, neuro-vegetativ);
medicamentele în special antiinflamatoarele (Aspirina, Paracetamolul).
Unul din factorii cu implicaţii importante în prevenirea şi tratarea cancerului
gastric este depistarea şi tratarea infecţiilor de focar buco-dentare, precum şi
asanarea altor posibile focare de infecţie.
Cariile dentare, pioreele alveolare, paradontozele, amigdalitele cronice,
criptice, constituie surse de infecţie permanentă a mucoasei gastrice.
Alimentele trebuie bine mestecate în cavitatea bucală pentru a putea suferi o
digestie completă. Alimentele ingerate incomplet triturate provoacă iritarea
mecanică şi tulburări de motilitate gastrică, aceasta favorizând reapariţia
ulcerului. Bolnavii trebuie să cunoască toate aceste cauze şi să respecte
recomandările medicului sistematic şi cu stricteţe.

30
III. Bibliografie
1. Albu M. Roxana – Anatomia şi fiziologia omului, Editura Corint,
Bucureşti, 1997.
2. Aldea Adrian – Elemente de diagnostic şi tratament în tumorile
stomacului.
3. Daşchievici S., Mihăilescu M. – Chirurgie pentru cadre medii, Editura
Medicală, Bucureşti, 1999.
4. Dragomirescu C – Diagnosticul şi atitudinea de urgenţă în patologia
chirurgicală.
5. Gerota D. – Explorarea chirurgicală a abdomenului, Editura Medicală,
Bucureşti, 1982.
6. Mozes Carol – Tehnica îngrijirii bolnavului, Bucureşti, 1999.
7. Titircă L. – Urgenţe medico-chirurgicale – sinteze, Editura Medicală,
Bucureşti, 1996.
8.Vasile D., Grigoriu M. – Chirurgie şi specialităţi înrudite, Editura
Medicală, Bucureşti, 1987.

31
IV Anexe

Anatomia aparatului digestiv

32
33
34