Şcoala Postliceală Sanitară “Grigore Ghica Vodă” Iaşi

Proiect de diplomă

Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitară Calificarea

profesională: asistent medical generalist

Îngrijirea bolnavului vârstnic cu Neoplasm de colon operat

Îndrumător, Candidat,

Promoţia
Îngrijirea bolnavului vârstnic cu Neoplasm de colon operat
 Cuprins

I. Argument
II. Îngrijirea bolnavului vârstic cu neoplasm de colon operat
Obiectiv 1:
Noţiuni generale de anatomie
Obiectiv 2 :
Neoplasmul de colon:
a. Definiţie
b. Etiopatologie
c. Anatomie patologică
d. Tablou clinic
e. Investigații
f. Complicații și prognostic
g. Tratament
Obiectiv 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea
bolnavului vârstnic cu neoplasm de colon operat
a. Fişa tehnică nr. 1
b. Fişa tehnică nr. 2
c. Fişa tehnică nr. 3
d. Fişa tehnică nr 4
Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al unui pacient vârstnic cu neoplasm de
colon operat
a. Interviu
b. Nevoi fundamentale după V. Henderson
c. Plan de îngrijire
Obiectiv 5:
Educaţia pentru sănătate la un pacient vârstnic cu
neoplasm de colon operat
III. Bibliografie
IV. Anexe
 I. Argument
Neoplasmul de colon reprezintă o problemă importantă de sănătate publică,
ocupând locul 4 în lume în ceea ce priveşte frecvenţa. Distribuţia geografică este
variabilă, incidenţa fiind mai mare în ţările puternic dezvoltate cum sunt SUA,
Europa de Vest şi de Nord, Australia, Noua Zeelandă. Mai mult, în ultimii ani,
incidenţa neoplasmului de colon s-a dovedit a fi în continuă creştere. Acest fapt
este înregistrat atât în ţările puternic dezvoltate cât şi în ţările din Estul Europei,
implicit şi în România, fapt datorat modificării obiceiurilor alimentare şi stilului de
viaţă ale populaţiei, care au devenit tot mai „occidentale”. Astfel, în SUA « un
studiu publicat în numarul din iunie 2009 în revista Neoplasm Epidemiology
Biomarkers and Prevention din USA, efectuat pe o perioada de peste 10 ani,
demostreaza peste 10 000 noi cazuri de neoplasm colonic atât la barbatii cat și la
femeile cu varsta cuprinsa intre 20 și 49 de ani». Totodată, noile cazuri şi morţi din
cauza neoplasmului colo-rectal în Statele Unite în 2013 se estimează a fi
următoarele:
- cazuri noi: 103,170 (colon); 40,290 (rectal)
- morţi: 51,690 (colon and rectal combinate)
Începând cu 2007, ultimul an pentru care avem statistici înnoite, procentajele
anuale ale incidenţei şi mortalităţii neoplasmului de colon în Statele Unite au
scăzut considerabil comparative cu cele din 1975: rata incidenţei era aproximativ
de 45 de cazuri noi diagnosticate la 100.000 de oameni, iar rata mortalităţii era
aproximativ de 17 morţi la 100.000 de oameni. A fost estimate că jumătate din
acest declin poate fi atribuit schimbărilor în factorii de risc, şi jumătate dezvoltării
screeningului pentru neoplasmul colo-rectal. Creşterea incidenţei neoplasmului de
colon poate fi explicată şi printr-o evoluţie şi perfecţionare rapidă a mijloacelor de
diagnostic, prin creşterea accesibilităţii la centrele de diagnostic şi/sau printr-o mai
bună educaţie sanitară a populaţiei.
Introducerea şi răspândirea colonoscopiei ca metodă de diagnostic şi de
screening, utilizarea la scară largă a Tomografiei Computerizate şi a Rezonanţei
Magnetice Nucleare în diagnosticul şi stadializarea neoplasmului de colon au
condus la identificarea unui număr tot mai mare de pacienţi care necesită tratament
de specialitate. Metode imagistice moderne cum sunt laparoscopia de diagnostic
sau colonoscopia virtuală pot asigura depistarea mult mai precoce a cazurilor de
neoplasm de colon pentru a permite un tratament adecvat. Evoluţia anesteziei şi a
tehnicilor chirurgicale au permis efectuarea de intervenţii chirurgicale cu intenţie
de radicalitate la pacienţi care, până nu demult, beneficiau doar de intervenţii
paliative datorită gradului avansat de evoluţie a bolii sau multiplelor tare asociate.
Progresele tehnice cu aplicaţii în chirurgie includ dispozitive de hemostază, de

1
sigilare vasculară sau de sutură mecanică. Acestea au devenit rutină în chirurgia
neoplasmului de colon conducând la diminuarea timpului operator şi a
complicaţiilor postoperatorii locale sau generale. De asemenea, au contribuit la
extinderea indicaţiilor chirurgicale pentru cazurile local avansate, cu practicarea de
rezecţii multiviscerale în bloc şi pentru cazurile cu determinări secundare la
distanţă, cu metastazectomii sincrone sau metacrone efectuate în condiţii sigure şi
fără creşterea morbidităţii sau mortalităţii.
Şi în cazul intervenţiilor chirurgicale de urgenţă, atitudinea chirurgicală este
mai agresivă, cu intervenţii de rezecţie colică extinsă în caz de ocluzie intestinală
şi/sau peritonită sau intervenţiile seriate cu decomprimarea iniţială a colonului şi
rezecţie colică în timpu. În oricare din cele două variante, rezolvarea cazului
presupune o intervenţie chirurgicală cu intenţie de radicalitate, iar evoluţia
ulterioară a pacienţilor nu înregistrează diferenţe semnificative în privinţa
morbidităţii, mortalităţii sau a supravieţuirii la distanţă.
Un aspect foarte important este şi perfecţionarea tratamentelor adjuvante
folosite la pacienţii cu neoplasm de colon avansat. Chimioterapice noi ca
Irinotecan-ul sau Ralitrexed-ul folosite în stadiile III şi IV de neoplasm de colon
asigură o supravieţuire mai bună faţă de terapiile anterioare cu îmbunătăţirea
calităţii vieţii pacienţilor.
Cu toate că progresele obţinute în anestezie şi chirurgie sunt rezultatul
cercetărilor ştiinţifice şi clinice, ele au fost influenţate şi de politici manageriale şi
guvernamentale de reducere a costurilor de spitalizare. Astfel «a apărut un nou
concept – fast track surgery sau ERAS (Early Rehabilitation After Surgery).
Scopul acestui concept este de a optimiza managementul perioperator al
pacientului în vederea reducerii morbidităţii, de a accelera recuperarea pacientului
după o intervenţie chirurgicală şi, nu în ultimul rând, de a reduce spitalizarea
postoperatorie şi costurile ». Cu toate că programele de reabilitare rapidă pot
reduce costurile, acestea nu sunt dezvoltate pentru reducerea costurilor ca scop în
sine ci pentru ca pacientul să beneficieze de un status funcţional postoperator
îmbunătăţit, externarea rapidă reprezentând doar un beneficiu adiţional.
În România, neoplasmul colorectal creşte în incidenţă: 21 de cazuri noi/an
/1000 locuitori la bărbaţi şi 11,4 cazuri noi/an/1000 la femei, prevalenţa de
54,6%/1000, iar mortalitatea de 11,6%/1000. Incidenţa neoplasmului colorectal
este considerată medie (18,55%/1000 locuitori), constatându-se, în ultimii 10 ani, o
creştere marcată a acesteia, de la 10,1%/1000 în 1989 la 18,55%/1000 în 1999.
Mortalitatea prin neoplasm colorectal în România a urmat o creştere constantă, de
la 14/1000 pentru bărbaţi şi 18,3/1000 pentru femei, în anii 60-90, până la
22,2/1000 în anii 1995-20034. ―Informaţiile obţinute de la NIS (Institutul
Naţional de Statistică) au arătat o creştere a numărului de noi cazuri de CCR
(neoplasm colo-rectal) de la 2971 la 5185, care înseamnă o creştere cu 74,5%; în
2
privinţa incidenţei înseamnă o creştere de la 13,5/100000 la 23,57. Mai mult de
jumătate (55.8%) din noile cazuri de CCR au fost diagnosticate în 14 judeţe (mai
puţÎn de o treime din populaţie). O frecvenţă ridicată de CCR pare legată de
raportul urban/rural, dezvoltarea economic, venitul mediu, dar de asemenea şi de
accesul la o unitate endoscopică. Informaţiile culese de la patru centre universitare
au arătat acelaşi ascendent al trendului epidemiologic.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire
specifice pentru un pacient vârstnic cu neoplasm de colon operat.
Obiectivele prezentului proiect sunt:
1. Noțiuni generale de anatomie și fiziologie ale sistemului digestiv.
2. Prezentarea generală a neoplasmului de colon.
3. Rolul autonom și delegat al asistentei medicale în îngrijirea bolnavului
vârstnic cu neoplasm de colon operat.
4. Procesul de îngrijire al unui pacient vârstnic cu neoplasm de colon
operat.
5. Educația pentru sănătate la un pacient vârstnic cu neoplasm de colon
operat.

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe

profesionale:
1. Descrie elemente de anatomie și fiziologie;
2. Analizează semnele şi simptomele specifice pacienţilor cu neoplasm de
colon;
3. Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnostice de îngrijire la
pacienţii vârstnici cu neoplasm de colon operat;
4. Elaborează planul de îngrijire;
5. Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii;
6. Asigură echipamentele şi materialele necesare;
7. Pregăteşte materialele şi medicamentele în vedere administrării;
8. Aplică intervenţiile proprii şi delegate;
9. Evaluază rezultatele îngrijirilor;
10.Planifică acţiuni de educaţie pentru sănătate;
11.Evaluează rezultatele acţiunilor de educaţie pentru sănătate.

Aplicarea procesului de îngrijire la pacienții vârstnici cu neoplasm de colon

operat s-a finalizat prin analiza unui caz pentru care s-a elaborat un interviu. Pe
baza acestui interviu realizat s-au evidențiat problemele de dependență specifice la
nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient vârstnic cu neoplasm
de colon operat respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost
3
evidenţiate problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile
autonome şi delegate aplicate precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

II. Îngrijirea bolnavului vârstnic cu

neoplasm de colon operat

Obiectiv 1: Noțiuni generale

Aparatul digestiv este alcătuit din organe la nivelul cărora se realizează digestia
alimentelor şi, ulterior, absorbţia lor, iar la nivelul ultimului segment ( rectul ) se
realizeaza eliminarea resturilor neabsorbabile,prÎn actul defecaţiei.

1) cavitatea bucală - limba, dinţii: au rol în masticaţie şi vorbirea articulată,

limba fiind şi un organ al gustului
2) faringele - conduct musculo-membranos cu trei etaje: nasofaringe,
bucofaringe şi laringofaringe
3) esofagul - canal musculo-membranos de trecere a bolului alimentar din
faringe în stomac
4) stomacul-porţiune dilatată a tubului digestiv, comunică cu esofagul prin
orificiul cardia şi cu duodenul prin pilor
5) intestinul subţire
o prima porţiune este fixă = duodenul ( 20-30 cm )
o cea de-a doua este mobila (4-6 metri) = jejunoileonul
6) intestinul gros
o este dispus sub formă de cadru
o are lungimea de 1,5- 3 metri
o este subîmpărţit:
1. cecul:
 ocupă fosa iliacă dreaptă
 legatura dintre ileon și cec se realizeaza prin sfincterul
ileo- cecal
 prezintă un segment rudimentar - apendicele vermicular
2. colonul ascendent
 continua cecul
 ocupa flancul drept
3. colonul transvers
 se intinde de la unghiul hepatic la unghiul splenic
4
 4. colonul descendent
 ocupa flancul stang
 se intinde de la unghiul splenic pana la nivelul crestei
iliace
5. colonul sigmoid
 continua colonul descendent
 ocupa fosa iliaca stanga și pelvisul
 se intinde pana la unghiul rectosigmoidian
6. rectul
 continua colonul sigmoid
 prezintă
- un segment dilatat = ampula rectală
- un segment ce străbate perineul - canalul anal
7) glandele anexe
o glandele salivare
 parotide
 submaxilare
 Sublinguale
o ficatul
o pancreasul

DIGESTIA :
Def: escompunerea alimentelor şi transformările lor fizico-chimice în elemente
simple pe care organismul este în stare de a le absorbi.
1) digestia bucală
 alimentele sunt fărâmiţate, amestecate cu saliva
 se formează bolul alimentar care trece în esofag prin actul de
deglutiţie și apoi în stomac
2) digestia gastrică
 stomacul se umple, bolul alimentar se amestecă cu sucul gastric
 se formează chimul alimentar care trece în duoden prin acţiunea
mecanică a stomacului
3) digestia intestinală
 etapa finală a digestiei alimentelor
Absorbţia se realizează:
 la nivelul cavităţii bucale – slab
 la nivelul stomacului - pentru alcool şi unele medicamente
 la nivelul intestinului gros - pentru apă, săruri minerale

5
  la nivelul intestinului subţire - monozaharideie la nivelul jejunului,
glicerina şi acizii graşi în prima porţiune a intestinului subţire,
aminoacizii în tot intestinul subţire.
Colonul este partea intestinului gros cuprinsa între cec și rect. Se întinde de
la valva ileocecală pâna în dreptul celei de-a treia vertebră sacrală unde se continuă
cu rectul. În traiectul său formează cadrul colic căruia i se disting patru părţi :
colonul ascendent, transvers, descendent şi sigmoid . Cecul este prima porţiune a
intestinului gros, cu o lungime medie de 6 cm, laţime 7 cm , volumul de 200 – 400
ml. Peretele anterior al cecului vine în raport cu peretele anterior al abdomenului,
iar peretele posterior cu muşchiul iliac și muschiul psoas prin intermediul
peritoneului posterior. Inferior are raporturi cu unghiul format de peretele
abdominal anterior şi fosa iliacş dreaptă. Pe faţa postero-mediană în cec, la o
distanţă de 2 – 3 cm de valva ileocecală se deschide apendicele vermiform, un
organ rudimentar , de forma cilindrică şi o lungime ce variază între 2 – 20 cm .

În ce priveşte vascularizatia cecului și apendicelui menţionăm că arterele

sunt ramuri ale arterei ileocolice, ramura dreaptă a arterei mezenterice superioare
care la rândul ei se ramifică în ramura recurentă ileacă, artera cecală anterioară şi
posterioară şi artera apendiculară . Venele sunt afluenţi ai venei ileocolice şi prin
aceasta a venei mezenterice superioare . Limfaticele dreneaza limfa în ganglionii
mezenterici superiori duodeno-pancreatici, trunchiul celiac. Inervaţia se realizează
prin fibre efectoare care provÎn din nervul vag şi simpatic şi fibre receptoare care
pătrund în măduvă prin rădăcinile posterioare.

6
 Colonul ascendent are o lungime medie de 13 – 15 cm. Proiectat pe peretele
anterior al abdomenului, acesta corespunde flancului drept al peretelui abdominal.
Iniţial este intraperitoneal apoi se culcă pe peretele posterior al abdomenului
devenind retroperitoneal. Anterior, medial și lateral este acoperit de peritoneul
parietal prin intermediul căruia vine în raport cu ansele intestinului subţire. Medial
şi posterior vine în raport cu muşchiul psoas şi partea descendentă a duodenului
lateral. La suprafaţa colonului ascendent se observă hausterele, teniile şi apendicele
epiploice . Colonul transvers se întinde între flexura colică dreaptă şi flexura colică
stângă, având o lungime de circa 40 – 50 cm , o direcţie oblică şi puţÎn ascendentă,
formând între cele două flexuri o ansă cu concavitatea superioară. Flexura colică
dreaptă, retroperitoneană, vine în raport cu faţa posterioară a rinichiului drept,
partea descendentă a duodenului şi parţial cu capul pancreasului. Flexura colică
stângă, retroperitoneană încrucişează faţa anterioară a rinichiului stâng, în partea ei
superioară. Între cele două flexuri colonul transvers este mobil, fiind legat de
peretele posterior prin mezocolonul transvers care este legat de curbura mare a
stomacului prin ligamentul gastrocoloic. Lateral, flexurile colice se leagă de
peretele lateral, respectiv de diafragmă prin ligamentul frenocolic drept (susţine
marginea lobului drept hepatic şi stâng) şi stâng (susţine splina). La nivelul
colonului transvers, tenia mezocolică este situată posterior sau posteromedial, tenia
omentală anterior, iar tenia liberă inferior . Apendicele epiploice sunt numeroase şi
ataşate pe un singur rând în lungul teniei libere. Colonul descendent are o lungime
de 25 cm şi se întinde între flexura colică stângă şi până în fosa iliacă stângă, fiind
un organ retroperitoneal. Raporturi: este anterior cu ansele intestinului şi omentul
mare, posterior cu diafragmul şi marginea lateral a rinichiului stâng; medial cu
colonul inferior al rinichiului stâng şi cu ansele jejunale şi ileale; lateral în şanţul
paracolic stâng în partea superioară a acestuia se găseste ligamentul frenocolic
stâng; inferior ajunge în unghiul dintre fosa iliacă stângă şi peretele anterior al
abdomenului .

Colonul sigmoid măsoară circa 40 cm şi se întinde de la strâmtoarea

superioară a pelvisului şi articulaţia iliacă stângă până la nivelul celei de-a treia
vertebre sacrate unde se continuă cu rectul. Este intraperitoneal şi mobil prin
mezocolonul sigmoid. Prima parte vine în raport cu peretele lateral stâng al
pelvisului şi formaţiunile de la acest nivel ; a doua porţiune este situată la bărbat în
escavaţia recto – vezicală, iar la femeie în escavaţia recto – uterină, având o

7
direcţie transversală spre dreapta; a treia parte are un traiect posterior şi către linia
mediană continuându-se cu rectul. Se deosebeşte de restul colonului prin aceea că
cele trei tenii se reduc la nivelul său la două benzi late (una anterioară şi una
posterioară), prin prezenţa mai multor apendici epiploici, iar haustrele sunt mai
şterse comparativ cu restul colonului. În ceea ce priveşte vascularizaţia şi inervaţia,
amintim că arterele sunt ramuri din artera mezenterică superioară şi inferioară.
Artera mezenterică superioară participă la irigaţia colonului drept prin artera
ascendentă (ramura ileocolică), artera colică dreaptă şi artera colică medie. Artera
mezenterică inferioară participă la irigaţia colonului stâng prin artera colică stângă
şi arterele sigmoidene (superioară, medie, inferioară). În mezocolonul transvers,
între ramura stângă a arterei colice medii şi ramura dreaptă sau ascendentă a arterei
colice stângi se formează o anastomoză între ramura ascendentă a arterei
sigmoidiene inferioare şi ramura terminală a arterei mezenterice inferioare. Venele
însoţesc arterele amonime şi sunt afluenţii venelor mezenterică inferioară şi
mezenterică superioară, care împreună cu vena splenică participă la formarea venei
porte. Limfa este drenată de ganglionii epiploici, paracolici, intermediari şi în final
ganglionii mezenterici superiori şi inferiori. Inervaţia autonomă a colonului este
asigurată de fibre aferente simpatice şi parasimpatice. Fibrele autonome
preganglionare ajung în plexul celiac, mezenteric inferior şi mezenteric superior,
iar cele post-ganglionare simpatice ajung la colon prin plexurile periarteriale.
Plexurile autonome din peretele intestinal sunt în număr de trei: subseros,
mienteric şi submucos.

8
Obiectiv 2: Neoplasmul de colon

a) Definiție
Neoplasmul de colon este o afectiune tumorala a colonului (intestinului
gros).

b) Etiopatogenie
Nu este clar ce anume cauzează neoplasmul de colon. Neoplasmul apare atunci
cand celulele din structura colonului se modifica. Celulele normale cresc și se divid
intr-o maniera ordonata, asigurand o functie normala. Uneori insa, aceasta crestere
scapa de sub control, astfel încât celulele se divid exagerat, intr-un mod continuu.
Dupa o perioada de latenta, astfel de agregate celulare aflate în continua crestere
vor alcatui tumorile, care pot afecta portiuni de dimensiuni diferite ale mucoasei
colonului sau rectului.
Modificarile preneoplasmoase de la nivelul colonului
Neoplasmul de colon debuteaza deseori sub forma unor aglomerari de celule
preneoplasmoase, numite polipi. Acestia sunt situati la nivelul mucoasei ce
captuseste intestinul gros și au o forma asemanatoare celei a unei ciuperci. Rareori,
modificarile preneoplasmoase pot fi plate sau subdenivelate în grosmiea
intestinului, caz în care poarta denumirea de „leziuni nonpolipoide”. Acestea sunt
mai dificil de detectat. Indepartarea polipilor și a leziunilor non-polipoidale poate
preveni dezvoltarea neoplasmului de colon.
Mutatiile genetice mostenite care cresc riscul de a face neoplasm de colon
Mutatiile genetice care cresc riscul de a dezvolta neoplasm de colon se
mostenesc, dar acest lucru se intampla doar în putine cazuri. Mutatiile genetice
transmisibile nu inseamna ca o persoana va dezvolta inevitabil neoplasm de colon,
ci doar ca riscul este mai ridicat.
Polipoza adenomatoasa familiala
Este o afectiune rara care determina aparitia de mii de polipi pe mucoasa
intestinului gros și a rectului. Persoanele cu polipoza adenomatoasa familiala au un
risc crescut de a dezvolta neoplasm de colon inaintea varstei de 40 de ani.
Neoplasmul colorectal nonpolipozic ereditar
Numit și sindromul Lynch, creste considerabil riscul de neoplasm colonic
inaintea varstei de 50 de ani. atât polipoza adenomatoasa familiala cat și
neoplasmul colorectal nonpolipozic ereditar pot fi detectate prin testare genetica.

9
Daca exista cazuri de neoplasm de colon în familie este indicat să cereti medicului
să efectuati aceste teste.

Factorii care predispun la aparitia neoplasmului de colon:

- Varsta inaintata. 90% dintre persoanele diagnosticate cu neoplasm de colon
au peste 50 de ani. Neoplasmul de colon poate aparea și la tineri, dar aceste cazuri
sunt rare;
- Rasa neagra. Afro-americanii au un risc mai ridicat de a dezvolta neoplasm
de colon decat celelalte persoane;
- Istoricul personal de neoplasm colorectal sau polipoza colonica.
Persoanele care au avut un neoplasm de colon sau polipi colonici au un risc mai
ridicat de a dezvolta afectiunea;
- Afectiunile intestinale inflamatorii. Boala Crohn și rectocolita ulcero-
hemoragica favorizeaza dezvoltarea neoplasmului intestinului gros;
- Sindroamele genetice preneoplasmoase. Astfel de afectiuni sunt polipoza
familiala și sindromul Lynch (neoplasmul colonic ereditar nonpolipozic);
- Istoricul familial de neoplasm colorectal sau polipoza colonica. Existenta
unei rude care a suferit de un neoplasm augmenteaza riscul de aparitie a
neoplasmului colorectal. Cu cat mai multe rude sunt afectate cu atât riscul este mai
mare. Agregarea familiala a cazurilor poate fi și rezultatul expunerii la diversi
carcinogeni din mediu sau urmarea adoptarii unui stil de viata nesanatos sau a
anumitor obiceiuri alimentare;
- Dieta saraca în fibre și bogata în grasimi. Neoplasmul de colon și
neoplasmul rectal pot fi asociate cu dieta saraca în fibre și bogata în grasimi și
calorii. Consumul de carne rosie și carne procesata predispun la aparitia
neoplasmului colonic;
- Sedentarismul. Stilul de viata lipsit de activitate fizica poate favoriza aparitia
neoplasmului de colon, în timp ce exercitiul fizic regulat are efecte inverse;
- Diabetul. Persoanele care sufera de diabet insulino-rezistent pot avea un risc
mai mare de a dezvolta neoplasm de colon;
- Obezitatea. Persoanele obeze pot avea un risc crescut de neoplasm de colon și
de mortalitate prin neoplasm colonic, comparativ cu persoanele normoponderale.
- Fumatul. Fumatul creste riscul de neoplasm de rect și colon;
- Alcoolul etilic. Consumul regulat de alcool predispune la neoplasm colorectal
- Radioterapia. Radioterapia directionata spre cavitatea abdominala pentru
tratarea altor fome de neoplasm poate creste riscul de aparitie al neoplasmului de
colon.

10
c) Anatomie Patologică

Tipuri de tumori în neoplasmul de colon:

- Fibrosarcomul colonic este cea mai rara localizare a sarcoamelor
digestive.
- Tumora de unghi splenic are cea mai nefavorabilă evoluţie, iar cele de
colon drept şi sigma au cel mai bun prognostic. Neoplasmul unghiului splenic al
colonului poate metastaza în ganglionii retropancreatici şi ganglionii hilului
splenic.
- Carcinoamele sincrone de colon au următoarele caracteristici: fiecare
tumoră trebuie să fie distinctă şi să nu fie metastaza celeilalte; tumorile
diagnosticate pe parcursul a 6 luni sunt considerate sincrone; incidenţa
carcinomului sincron variază intre 1,5% și 8%.
Majoritatea autorilor apreciază că cel mai important factor pentru supravieţuire
şi recidivă după rezecţia potenţial curativă este stadiul neoplasmului colorectal,
care este determinat, în principal, de adâncimea penetrării în peretele colorectal şi
de prezenţa şi numărul ganglionilor limfatici pozitivi. Au fost identificaţi şi alţi
factori de apreciere a prognosticului : aspectul macroscopic al tumorii, invazia
vaselor limfatice, invazia vaselor sanguine, caracterul invaziv al marginilor
tumorale şi tipul tumoral, vârsta, sexul, invazia venoasă, invazia perineurală şi
altele. Stadializarea neoplasmului colorectal s-a dovedit a fi dificilă, ea suferind în
timp numeroase modificări. Prima clasificare a făcut-o Dukes în 1932 şi de atunci
clasificarea neoplasmului colorectal a suferit în decursul a 60 de ani mai multe
modificări.
În afară de clasificarea Dukes, care este încă larg folosită, mai sunt utilizate
clasificările Astler Coller, GITSG (Gastrointestinal Tumor Study Group),
Gunderson & SosÎn şi clasificarea « tumor-node-metastases » (TNM) elaborată de
Union Internationale Contre le Neoplasm (UICC) şi de American Joint Committee
on Neoplasm (AJCC).

11
 Un system de stadializare folosind criteriul TNM a fost propus de AJCC şi
UICC:

12
 O altă clasificare a tumorilor se realizează prin stabilirea treptelor TNM
(presupune un examen clinic minuțios):
 T reprezintă tumora principală și se numerotează în funcție de dimensiuni
(se măsoară în 2 diametre, cel mai mare și cel mai perpendicular pe acesta)
și aspect:
o Tx = nu se poate defini din cauza insuficientelor explorări
o Tis = tumoare “În situ”, adică membrana bazală nu a fost depășită
(când membrana s-a spart și este depășită se trece la clasificarea
TNM)
o T0 = tumoarea nu este decelabilă clinic
o T1 ,T2, T3 ,T4 = sunt trepte progresive în funcție de dimensiunea tumorii
 N reprezintă nodulii limfatici regionali:
o Nx = nu se poate defini din cazua insuficientelor investigații
o N0 = nu există adenopatie
o N1 = adenopatie regională mobilă, sub 2 cm, de consistență dură,
o N2, N3 = sunt prinși mai mulți ganglioni – bloc adenopatic, peste 2
cm, cu fixare supra- și subiacent.
 M reprezintă prezența sau absența metastazelor:
o Mx = ca și precedentele “în X”
o M0 = nu există metastaze
o M1 = metastaze prezente

Stadializarea clinică cuprinte 5 etape evolutive (a nu se confunda cu stadializarea

TNM):
- Stadiul 0: leziuni neoplasmoase microscopice (extirpate corect garantează
vindecarea)
- Stadiul 1: leziuni de diametrul 1mm și 4cm, localizate strict în țesutul de
origine și cu mobilitate față de planurile anatomice învecinate
- Stadiul 2: leziuni ca în stadiul 1, însoțite de expansiunea interstițială a
masei tumorale respective dar fără răspândirepe cale limfatică sau sangvină
- Stadiul 3: tumoarea se dezvoltă microscopic, regional iar expansiunea
tumorală depășește limitele capsulare (nu obligatoriu și țesutul de origine)
- Stadiul 4: expansiunea formațiunii tumorale este sistemică și apar
metastazele.

Criteriile clinice menționate nu sunt suficiente pentru a defini caracterul

benign sau malign al tumorii, gravitatea sau agresivitatea procesului neoplazic.
Examenul histopatologic este principala investigație care confirmă malignitatea
unui proces neoplazic.

13
d) Tablou clinic

Aproximativ 6 luni – 1 an pacientul este asimptomatic și ulterior

simptomatologia este prezentă pe colonul drept, stâng și rect:
- Neoplasmul colonului drept:
 durere vagă în fosa iliacă dreaptă
 tulburări de tranzit: frecvent diaree (constipație mai rar), balonare
 hemoragie intestinală (rar)
 scădere în greutate, anorexie
 astenie, dispepsie, febră
- Neoplasmul colonului stâng
 Dureri în flancul stâng, sub formă de colică, cu distensie
abdominală care cedeză la emisia de scaun și gaze
 Tulburări de tranzit (diaree sau constipație)
 Rectoragie
- Neoplasmul de rect
 Inițial constipație (ce alternează cu diaree) și jenă la defecare apoi
tenesme (senzație de defecare incompletă)
 Episoade de rectoragie
 Aspectul caunului: cu mucus, sânge sau puroi, subțire ca un creion
sau sub formă de panglică
 Palidate, inapetență, scădere ponderală
 Dureri pelvine, prolaps rectal, febră inexplicabilă
- Metastazele la distanță sunt semnalate de: ascită, hepatomegalie,
adenopatie limfatică supraclaviculară

e) Investigații
- Examen clinic – palparea și tușeul rectal sunt esențiale
o Neoplasmul de colon drept: tușeul rectal și vaginal sunt
negative
o Neoplasmul de colon stâng: la palpare se poate evidenția
tumora (rar) iar tușeul rectal uneori permite palparea unei mase
(adică aceasta este prolabată în fundul unui sac Douglas)
o Neoplasmul rectal: tușeul rectal permite depistarea unei
formațiuni burjonante sau ulcerovegetante, indurate, neregulate,
indoloră, hemoragică
- Probe de laborator:
o Examenul materiilor fecale: hemoragii oculte, sânge
macroscopic, mucus, celule maligne exfoliate, puroi
14
 - Probe sangvine:
o VSH (accelerată), hemoleucogramă (anemie hipocromă,
uneorileucocitoză), fosfatază alcalină (crescută)
- Examene imagistice
o Lavajul baritat: imagine lacunară, ulcerații, modoificări de
tranzit (în neoplasmul de colon) sau o leziune de tip polip (în
neoplasmul rectal)
o Radiografia pulmonară și ecografia abdominală completează
bilanțul general (permit depistarea metastazelor)
o Urografia intravenoasă este utilă pentru depistarea atingerii
urinare (în neoplasmul rectal)
- Explorări endoscopice:
o Colonoscopia: permite vizualizarea tumorii și prelevarea
biopsiilor (în neoplasmul de colon)
o Rectoscopia: confirmă diagnosticul și permite efectuarea
biopsiei (în neoplasmul rectal)
o Cistoscopia

f) Complicații și Prognostic

Cele mai des intalnite complicatii ale neoplasmului de colon sunt dereglarile de
tranzit intestinal pana la ocluzia intestinala, sangerari intestinale, inflamatii
perifocale și perforatiile intestinale sau la nivelul tumorii, sau asa zise perforatii
dilatative în cazul ocluziilor intestinale. în cazurile tumorilor partii drepte a
colonului se intalnesc anemii severe din cauza sangerarilor oculte de durata.
Toate complicatiile necesita tratament adecvat, uneori chiar interventii
chirurgicale de urgenta pentru salvarea vietii bolnavului, cum ar fi în cazul
sangerarilor importante, ocluziilor sau perforatiilor. în stadiile avansate al
neoplasmului colorectal complicatiile pot să se combine, crescand riscurile și
agravand prognosticul interventiei chirurgicale. Profilaxia complicatilor consta în
diagnosticul precoce al neoplasmului colorectal.
Prognosticul în cazul neoplasmului de colon depinde de stadiul bolii. în stadiile
incipiente (T, N0, M0) supravetuirea la 5 ani, dupa interventii, poate ajunge și la
90% . Dar, odata cu cresterea stadiului rezultatele scad. La pacientii cu implicare
ganglionara, supravietuirea la 5 ani nu depaseste 50%, dar în cazurile cu localizare
pe partea dreapta al colonului – nu mai mult de 20%. Rezultatele de supravietuire
la distanta al pacientilor cu neoplasm de rect sunt mai proaste. în medie
supravietirea la 5 ani, la pacienti dupa interventii radicale pentru neoplasm de rect,
este de 50%, și depinde de stadiul procesului.

15
 Este obligatoriu controlul periodic al pacientilor operati pentru neoplasm
colorectal pentru depistarea precoce al recidivelor locale sau metastazelor care pot
aparea.
Este indicat la 3 luni tuseul rectal, colonoscopia sau irigografia colonului ramas
dupa rezectie, o data la 6 luni – ecografia abdominala, hepatica și a pelvisului, RX
pulmonar. Din analize este recomandat titrarea antigenului carcino-embrionar. în
caz de suspiciune de recidiva este necesara tomografia computerizata sau rezonanta
magnetica.
85% din recidivile locale apar pe parcursul primilor 2 ani dupa operatie, dar
termenul mediu este de 13 luni. Aproximativ la 1/3 din pacienti cu recediva
depistata precoce e posibil de efectuat o rerezectie. Restul, cu regret, se limiteaza la
terapia paleativa (radio- și chmioterapie) care usor amelioreaza starea pacientilor.

g) Tratament

Tipul de tratament depinde în principal de stadiul afectiunii. Cele mai

importante metode terapeutice sunt: inverventia chirurgicala, chimioterapia și
radioterapia.
Tratamentul chirurgical în stadiile initiale ale neoplasmului de colon
În cazul neoplasmelor mici la nivelul unui polip sau a celor în stadii initiale
eliminarea se poate face cu ajutorul colonoscopului. Daca anatomopatologul
stabileste ca tumora din polip nu a invadat și baza acestuia, atunci exista o mare
sansa ca intreg neoplasmul să fi fost în totalitate eliminat. Alti polipi mai mari pot
fi eliminati prin interventie chirurgicala laparoscopica, operatie ce se realizeaza
prin doar cateva mici incizii la nivelul cavitatii abdominale, incizii prin care sunt
introduse camera video și intrumentele neceare interventiei. Imaginile sunt
proiectate pe un monitor. Se pot preleva și biopsii ganglionare din jurul zonei
afectate.
Tratamentul chirurgical în neoplasmul de colon invaziv
Daca tumora a crescut prin peretele colonic chirurgul poate recomanda
colectomia, pentru a indeparta portiunea afectata în totalitate, pana în tesutul
sanatos. Se ridica și ganglionii limfatici din vecinatate, pentru a fi analizati ulterior.
Chirurgul poate reuni cele doua portiuni restante; cand însă acest lucru nu este
posibil, se poate efectua o colostomie temporara (anus contra naturii). Se
efectueaza o incizie pentru a crea un orificiu în peretele abdominal prin care se
aduce la piele o portiune terminala a colonului, pentru a putea realiza evacuarea
continutului digestiv intr-o punga speciala pe parcursul urmatoarelor zile; ziele de
dupa operatie sunt cruciale pentru vindecare. Ulterior continuitatea anatomica a
colonului se reface, alteori însă colostomia poate fi permanenta.
Tratamentul chirurgical în neoplasmul de colon aflat în stadii avansate
16
 Daca tumora se afla intr-un stadiu avansat si/sau starea generala este alterata se
poate inverveni chirurgical cu viza paliativa, pentru a decomprima colonul și
pentru a ameliora simptomatologia.
Daca exista metastaze doar la nivelul ficatului, în numar redus, chirurgul poate
efectua și interventia necesara eliminarii acestora din ficat. Ulterior se intervine și
prin chimioterapie; în multe cazuri aceasta poate fi utilizata și inaintea interventiei.
Aceasta asociere de mijloace terapeutice are drept scop cresterea sanselor de
supravietuire.
Chimioterapia
Chimioterapia utilizeaza anumite medicamente pentru a distruge celulele
neoplasmoase; poate fi administrata pentru a distruge celulele ramase în urma
interventiei chirurgicale, pentru a controla cresterea tumorala sau pentru a
minimiza simptomele neoplasmului. Medicul mai poate recomanda chimioterapia
în cazul în care neoplasmul s-a raspandit în afara peretelui intestinului gros sau la
ganglionii limfatici. La persoanele cu neoplasm rectal chimioterapia se asociaza cu
radioterapia.
Radioterapia
Radioterapia utilizeaza energie din surse de raze X pentru a distruge celulele
neoplasmoase care raman în urma chirurgiei sau pentru a ameliora manifestarile
neoplasmului colo-rectal.
Radioterapia este rareori utilizata în stadiile initiale; ea se foloseste în stadiile în
care neoplasmul colorectal a strapuns tubul digestiv și a atins ganglionii limfatici.
Radioterapia poate fi folosita dupa interventia chirurgicala și pentru a reduce riscul
de reaparitie a neoplasmului în aria care a fost interesata initial.
Terapia biologica tintita
Exisa medicamente care actioneza pe anumite defecte ale celulelor
neoplasmoase distrugandu-le; se adreseaza celor cu boala avansata, și pot fi
administrate impreuna cu chimioterapia sau singure. Astfel de medicamente sunt:
bevacizumab (Avastin), cetuximab (Erbitux) și panitumumab (Vectibix).
Exista persoane care sunt ajutate de aceste medicamente noi, în timp ce în alte
cazuri nu se obtÎn rezultatele scontate. Se incearca acum să se stabileasca profilul
bolnavului, la care unul sau altul dintre aceste medicamente ar putea avea cele mai
bune rezultate. Pana atunci medicii cantaresc cu atentie raportul risc/beneficiu și nu
în ultimul rand și pe cel cost/beneficiu, intrucat terapia biologica este extrem de
costisitoare.

17
Obiectiv 3
Rolul autonom și delegat al asistentei medicale în
îngrijirea bolnavului vârstnic cu neoplasm de colon
operat
Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea bolnavului vârstnic cu
neoplasm de colon operat vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sau
diminuării autonomiei, protejează, menţine şi promovează sănătatea; uşurează
suferinţa şi asistă individul în ultimele momente de viaţă; stabileşte procesul de
îngrijire; favorizează reintegrarea în familie sau societate. Pentru îndeplinirea
rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale exercitându-le astfel :
- amplasează bolnavul în camere bine aerisite, asigură conditii de
confort şi
- supraveghere permanentă a stării generale;
- supravegherea funcţiilor vitale şi menţinerea valorilor aproape de
limitele normale;
- asigură repausul la pat, cu mobilizare activă în pat, în perioadele
febrile şi de acutizare;
- interdependent se satisfac nevoile afectate în funcţie de starea
generală, de evoluţie, de voinţă;
- asigura igiena corporală, vestimentară;
- încurajează bolnavul să îşi dobândească independenţa însoţindu-l la
explorări şi plimbări scurte, repetate
- cu blandeţe, răbdare să asculte pacientul şi să obţină de la el
problemele care îl preocupă, să îi respecte intimitatea şi demnitatea în
tot procesul de îngrijire.
- Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu hernie
inghinală vizează abilitatea ei de a îndeplini sarcini şi de a aplica
îngrijiri medicale sub prescriptie medicală; supraveghează clinic
bolnavul şi efectele terapeutice; participă şi colaborează la aplicarea
diverselor tehnici invazive de îngrijire; aplică prescriptiile medicale
iar în absenţa medicului asistentul poate aplica intervenţii şi îngrijiri
care au ca scop menţinerea vieţii până la sosirea medicului. Asistentei
medicale îi revÎn următoarele atribuţii:
- recoltează produse patologice pentru examenul de laborator: sânge,
urină;

18
- pregateste pacientul pentru radiografie abdominală, computer
tomograf, ultrasonografie, endoscopie, clismă evacuatoare
- pregătire pre-operatorie
- reechilibrează hidroelectrolitic pacienta
- canulează o venă şi montează o perfuzie i.v
- oxigenoterapie pe intubatie oro-traheală
- îngrijirea post-operatorie
- supravegherea pansamentului şi a toaletei plăgii operate
- supravegherea reluării tranzitului intestinal, supravegherea diurezei
prin sondă Foley cu pungă colectoare de urină
- injectii
- administrarea medicamentelor prescrise respectand doza și efectelor
- schimbarea pansametului.

19
Fișa tehnică nr. 1 : ALIMENTAREA PACIENTULUI prin SONDA
NAZO-GASTRICĂ

OBIECTIVELE PROCEDURII:
• Introducerea alimentelor în stomac folosind sonda nazo-gastrică la:
- Pacienţii inconştienţi,
- Pacienţii cu tulburări de deglutiţie,
- Pacienţii cu negativism alimentar, cu intoleranţă sau hemoragii digestive,
- Pacienţii operaţi pe tubul digestiv şi organele anexe,
- Pacienţii cu stricturi esofagiene şi ale cardiei, care impiedica pătrunderea
bolului alimentar din cavitatea bucală în stomac

PREGĂTIREA MATERIALELOR
Pe o taviţă medicală se vor pregăti:
- Sonda gastrică, sonda duodenală Einhorn, sonde intestinale din cauciuc sau
sonde din polietilen
- Palnie, tub de cauciuc, prestub
- Soluţie de cocaină 2%
- Glicerină sau ulei de vaselină pentru lubrefiere
- Leucoplast
- Seringi
- Aparat de perfuzie a alimentelor
- Tava medicală, muşama
- Mănuşi de unică folosinţă
- Raţia de lichide alimentare
- Amestecuri alimentare: ouă crude, lapte, zahăr, cacao, sare, vitamine, unt,
- smantană

EFECTUAREA PROCEDURII:
- se spală mâinile îmbracă mănuşile
- se introduce sonda gastrică, se verifică poziţia acesteia şi se fixează
extremitatea liberă a sondei cu leucoplast de faţa şi urechea pacientului
- se controlează conţinutul gastric şi la nevoie se aspiră staza
- se filosesc amestecurile preparate pentru alimentarea pe sondă, lipsite de
grunji sau alte conglomerate, care ar putea astupa sonda (vor fi strecurate
prin tifon împăturit în 8 straturi)
- se pregătește aparatul de perfuzie, se umple rezervorul picuratorului, se
elimină aerul din tubul de legătură şi se racordează perfuzorul la sondă
- raţia zilnica se introduce în 4-6 doze, foarte incet, cu aparatul de perfuzie
ataşat la extremitatea liberă a sondei
- se încălzește lichidul alimentar la temperatura corpului
20
 - se verifică viteza de scurgere a picuratorului; nu se va administra mai mult
de 200-250 ml intr-o oră
- se administreză pe sondă 200-300 de ml de apă pentru spălarea perfuzorului
şi a sondei, apoi se insuflă puţÎn aer, pentru a o goli complet şi se închide
extremitatea liberă cu o clamă Hoffmann sau o pensa Pean, impiedicand
picurarea rămăşiţelor de lichid din sondă în faringe şi laringe, acestea putand
fi aspirate de bolnavul inconştient, lipsit de reflexul tusei.
- Se asigură că pacientul primeşte raţia adecvată, cantitativ şi calitativ şi i se
asigură necesarul de lichide

INGRIJIREA PACIENTULUI
- pacientul este așezat intr-o poziție comodă şi include sonda intre două
administrări
- se urmărește pacientul pentru a sesiza apariţia greţurilor, vărsăturilor, balonării,
crampelor, diareei
- sonda se îndepărtează cand se termină indicaţia de alimentare artificială,
respectand paşii de la tubajul nazo-gastric sau la intervale stabilite de medic (2-
3 zile - sondele de cauciuc, 4-7 zile - sondele de polietilen)
- se lasă un interval liber de 6-8 ore pe timpul nopţii pană la montarea unei noi
sonde, pentru refacerea circulaţiei la nivelul mucoasei şi, dacă nu există o
contraindicaţie, se schimbă nara
- sonda rămasă se imobilizează pe loc pentru a evita lezarea mucoasei
- se verifică dacă senzaţia de foame a dispărut sau a diminuat

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- se îndepărtează mănuşile şi materialele folosite în containere speciale;
- mâinile se spală

NOTAREA PROCEDURII
Se notează:
- Procedura şi numele celui care a efectuat-o
- Data, ora, cantitatea şi felul alimentelor administrate
- Reacţii adverse, intoleranţă (greaţă, vomă)

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII

Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul a tolerat bine administrarea alimentelor pe sonda gastrică
- Pacientul este satisfăcut
Rezultate nedorite:
Pacientul prezintă greaţă, vărsături
- se consultă medicul

21
 - Poate fi o intoleranţă sau o reacţie la unele alimente
- Pacientul prezintă leziuni la nivelul mucoasei nazale şi uscăciunea mucoasei
bucale
- se asigură o bună igienă a cavităţii bucale ,
- se mobilizează sonda
- se schimbă nara după asigurarea unui repaus intre indepărtarea şi repunerea
sondei
Pacientul prezintă tuse şi semne de sufocare
- este greşită procedura şi alimentele au ajuns în căile aeriene
- Retrageţi sonda şi o reintroduceţi pe cale esofagiană
- Este anunțat medicul pentru a stabili măsuri de prevenire a
bronhopneumoniei de aspiraţie
- Se acordă atenţie deosebită pacientului inconştient

RECOMANDĂRI
- Sondele de cauciuc pot fi lăsate pe loc 2-3 zile, menţinerea lor peste acest
termen poate cauza leziuni ale mucoasei nazale
- Sondele de polietilen pot fi menţinute şi tolerate mai mult, pană la 4-7 zile.
- Este recomandabil ca sonda să fie mobilizată de mai multe ori în cursul zilei,
favorizand prin aceasta circulaţia sanguină normală la nivelul suprafeţelor
apăsate de ea;
- La 3-5 zile, sonda trebuie indepărtată pentru 6-8 ore (repausul de noapte), după
care se va putea reintroduce, insă prin nara de parte opusă.
- Este important ca alături de aportul caloric şi vitaminic, pacientul să primească
şi raţia corespunzătoare de lichide pentru acoperirea necesităţilor hidrice care
trebuie calculate exact.

22
Fișa tehnică nr. 2: CLISMA EVACUATORIE

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Introducerea prin anus în rect şi colon a unor lichide pentru indepărtarea
materiilor fecale

PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Masă de tratament sau tavă
- Irigator (recipient), tub de cauciuc cu diametrul de 10 mm şi lungimea de 1,5-
2m
- Canulă rectală
- Tăviţă renală
- Muşuama, traversă
- Invelitoare de flanelă sau cearşeaf
- Substanţă lubrefiantă
- Casoleta cu comprese sterile
- Material pentru toaleta perineală
- Ploscă (bazinet)
- Stativ pentru irigator
- Apa calda 35 - 37°C (500-1000 ml adulți, 250ml adolescenţi, 150ml copii)
- Sare (1 linguriţă/1 l apă)/ ulei (4 linguri/1 1 apă)/ glicerină (40 g/500 ml apă)/
săpun (1 linguriţă rasă/1 l apă)

PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Se explică pacientului procedura, solicitandu-i colaborarea
- Se explică scopul procedurii, efectele aşteptate dar şi eventualele efecte nedorite
- Se obține consimţămantul informat
b) FIZICĂ:
- Se asigură intimitatea pacientului (paravan)
- Se dezbracă partea inferioară a corpului pacientului
- Se poziționează pacientul în decubit lateral stang cu membrul inferior stang
intins şi membrul inferior drept flectat (În poziţie SIMS), cu anusul expus sau în
decubil dorsal cu membrele inferioare flectate (În funcţie de starea şi confortul
pacientului)
- Se așează muşamaua şi aleza sub bazinul pacientului
23
 - Se așează bazinetul sub regiunea sacrală şi acoperiţi pacientul cu o invelitoare

EFECTUAREA PROCEDURII:
- Prescripția este verificată
- Asistenta se spală pe maini cu apă şi săpun
- Sunt îmbrăcate mănuşile de unică folosinţă
- Se poziționează irigatorul (recipientul) pe stativ la o inălţime de 45 cm deasupra
nivelului anusului pacientului şi se elimină aerul din tubul irigatorului după care
se închide circuitul
- Se lubrifiază canula rectală pe o lungime de 5-7 cm (setul de unică folosinţă
pentru clismă poate avea canula prelubrifiată)
- Se îndepărtează fesele pacientului cu mana stangă iar cu mana dreaptă se
introduce canula 7-10 cm prin anus în rect, perpendicular pe suprafaţa
subadiacentă, cu varful indreptat inainte, în direcţia vezicii urinare, prin mişcări
de rotaţie, pană este învinsă rezistenţa sfincterului anal
- Dacă rezistenţa se menţine şi după trecerea de anus, este lăsată să se scurgă o
cantitate mică din soluţia pentru clismă, se retrage puţÎn canula şi apoi se
onctinua introducerea, rugând pacientul să respire adanc de cateva ori – nu se
forțează introducerea canulei!
- Se îndreaptă vârful canulei în axul ampulei rectale
- circuitul este deschis şi se introduce soluţia incet, pe o perioadă de 5 – 10
minute, comunicand în permanenţă cu pacientul pentru a afla cum se simte
- Inainte de terminarea soluţiei se presează tubul, se extrage canula rectală şi este
așezată în tăviţa renală
- I se explică pacientului că este nevoie să reţină soluţia timp de 10-15 minute
- Se aduce pacientul în decubit lateral drept şi peste cateva minute în decubit
dorsal pentru a facilita pătrunderea lichidului la o adancime mai mare (dacă este
posibil şi nu există contraindicaţii)
- Dacă pacientul se poate deplasa, va merge la toaletă - pacientul atenționat să nu
tragă apă inainte de a vă chema pentru a vedea rezultatul clismei!
- Se folosește bazinetul pentru captarea scaunului, la pat, în cazul pacienţilor
imobilizaţi
- Se înlătură mănuşile şi se aruncă în recipientul special destinat
- Mâinile sunt spălate

24
INGRIJIREA PACIENTULUI
- După eliminarea scaunului este verificată starea de igienă a zonei anale şi dacă
este nevoie se oferă pacientului apă, săpun şi prosop
- Dacă pacientul este imobilizat se efectuiează toaleta zonei folosind un alt
bazinet
- Se verifică aspectul, culoarea şi cantitatea materiilor fecale eliminate

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Se îndepărtează paravanul și se aerisește salonul
- Se îndepărtează materialele utilizate iar cele refolosibile se curăță
- plosca este golită şi curăţată
- Asistenta se va spăla pe maini cu apă şi săpun

NOTAREA PROCEDURII
Se notează:
- Efectuarea clismei
- Cantitatea, aspectul şi culoarea materiilor fecale în foaia de temperatură sau în
planul de ingrijiri
- Eventuale aspecte patologice (culoare, consistenţă, prezenţa sangelui, puroiului,
mucusului)
- Comportamentul pacientului pe durata procedurii

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII

Rezultate aşteptate:
- pacientul exprimă confort
- conţinutul intestinal gros este eliminat
- materiile fecale au aspect normal

INCIDENTE ŞI ACCIDENTE:
- canula întâmpină rezistenţă – în acest caz se retrage câţiva cm sau se va da
drumul la apa din irigator pentru ca aceasta să permită înaintarea canulei atât
prin întinderea şi lărgirea rectului, cât şi prin dizolvarea/dizlocarea materiilor
fecale.
- dureri, crampe intestinale – în acest caz se opreşte curentul de apă pentru
câteva minute până ce se linişteşte musculatura colonului.

25
Fișa tehnică nr. 3: PERFUZIA

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Introducerea i.v. a unei solutii perfuzabile prescrise pentru hidratare, alimentare,
mentinerea legaturii cu circulatia venoasa.

PREGATIREA MATERIALELOR
- Tava medicala/carucior pentru tratamente
- Seringi și ace sterile adecvate
- Manusi sterile
- Solutie perfuzabila (punga sau flacon) în termen de valabilitate, cu aspect
nemodificat
- Trusa de perfuzat (perfuzor cu filtru sau fără filtru) în termen de valabilitate
- Branula/canula sau fluturaș.
- Solutie dezinfectanta, comprese sterile
- Garou, leucoplast sau banda adeziva non alergica
- Eticheta
- Musama, aleza (o bucata de panz.)
- Stativ telescopic
- Recipiente de colectare a deseurilor

PREGATIREA PACIENTULUI
a) PSIHICA:
- Pacientul este informat și îi este explicată procedura pacientului pas cu pas
(scopul acesteia, senzatiile care pot să apara, riscurile perfuziei i.v.)
- Se obține consimtamantul informat
- pacientul este instruit privind:
 semnele și simptomele infiltratiei, inflamatiei și flebitei
 informarea nursei daca se modifica debitul, daca solutia nu se mai scurge,
daca în tubul perfuzorului a aparut sange, daca are senzatie de frig
 posibilitatea de miscare/deplasare avand perfuzie montata
 se acordă atentie persoanelor varstnice și asistenta se va asigura ca
pacienții au auzit și inteles ce li s-a spus
b) FIZICA:
- Pozitia pacientului - decubit dorsal
- Se asigură intimitatea pacientului
26
 - Se alege locul pentru punctia i.v.:
- la adulti sunt preferate venele de la plica cotului (cefalica, bazilica și
median cubitala);
- se evitati vena dureroasa la palpare; selectati venele bine dilatate;
- la batrani, daca este posibil se vor evita venele dorsale ale mainii
bratul dominant pentru punctie venoasa deoarece aceste locuri
interfera mult cu independenta varstnicului
- se examinează calitatea și starea venelor.

EFECTUAREA PROCEDURII:
- Se verifică prescriptia medicala privind cantitatea și tipul solutiei
- Se indentifică pacientul
- Se spală mainile/imbracati manusi sterile
- Se aduc materialele langa patul pacientului
- Se pregătesc: solutia perfuzabila și trusa de perfuzat
- asepsia este menținută cand se deschide trusa de perfuzat sterila și solutia
perfuzabilă
- se suspendă punga sau flaconul cu solutia perfuzabila în stativ
- se deschide trusa de perfuzat
- clema/prestubul se fixează la o distanta de 2- 5 cm mai jos de picurator
- se închide clema/prestubul perfuzorului, se îndepărtează capacul acului și se
introduce în locul de intrare, în pungi sau flacon
- este presat usor picuratorul (camera de scurgere a perfuzorului) și lasat să se umple
pana la jumatate
- capacul protector se înlătură de la capatul tubului și se deschide clema/prestubul
- se lasă lichidul să curga pana ce se elimina bulele de aer, tinand tubul perfuzorului
curbat cu amboul în sus pentru a nu se pierde mult lichid
- se închide clema/prestubul și se pune capacul protector
- se selectează locul potrivit (venele distale sau proximale)
- se va pune musamaua și aleza sub bratul pacientului
- garoul se aplică la 10-12 cm deasupra locului de insertie; capetele garoului trebuie
directionate spre partea proximală – se verifică prezenta pulsului distal, radial
- asistenta va recomanda pacientului să stranga pumnul
- se efectuează punctia venoasa.
- Daca venele nu sunt vizibile și nu se pot simti la palpare, se vor incerca procedeele:
a) pacientul este rugat să inchida și să deschida pumnul
27
 b) se da drumul la garou și pacientul este rugat sa-si coboare mana sub
nivelul inimii pentru a i se umple venele, apoi garoul este reaplicat
c) se înlăturează garoul și se pune o compresa calda și umeda pe vena timp
de 10-15'
- tegumentul se dezinfectează (tampon cu alcool timp de 60 secunde) folosind
miscari circulare de la centru în afara cu cativa cm.
- Se poziționează mana nedominantă la 4-5 cm sub locul de punctie și cu policele se
intinde pielea deasupra venei.
- Se îndepărtează capacul protector de pe amboul tubului de perfuzor și este adaptat
perfuzorul la ac sau este atașat acul perfuzorului la tubul perfuzorului și
puncționată vena tinand acul cu bizoul în sus, în mana dreapta și introdus la un
unghi de 10-30, deasupra venei sau dintr-o parte a venei (pozitia oblica)
- Se urmărește cursul venei și cand sangele se intoarce prin lumenul acului se
avansează acul în vena, 1-2 cm
- Se dezleagă garoul și se cere pacientului să desfaca pumnul
- Daca se instaleaza perfuzia cu branula/canula sau, fluturas, atunci se fixează cu
degetul aratator de la mana stanga exercitand presiune la 3cm deasupra locului
punctiei
- Se extrage mandrenul de pe lumenul branulei și se atașează capatul branulei la
tubul perfuzorului
- Se deschide clema/prestubul și se dă drumul solutiei să curga; se examinează
tesutul din jurul zonei de intrare pentru semne de infiltratii
- Se fixează rata de curgere a solutiei de 60 picaturi/minut.
- Se aplică pansament steril peste locul punctiei
- Se fixează acul, branula/canula, fluturasul cu benzi de leucoplast, sau banda non
alergică
- Se aplocă eticheta pe punga sau flaconul de solutie, indicand data, ora, medicatia
adaugata și doza

INGRIJIREA PACIENTULUI
- Se așează pacientul intr-o pozitie comoda
- Se instruește pacientul - cum se poate misca în pat și deplasa în salon cu perfuzia
- Se observă starea pacientului la fiecare 1-2 ore: facies, tegumente, frison,
temperatura locala a tegumentelor deasupra pansamentului, schimbari în starea
mental (neliniste, confuzie), alterarea functiilor neuromusculare, edeme.

28
 - Se îndepărtează locul de insertie, daca este posibil, peste 30 de minute dupa
inceperea perfuziei; se notează culoarea tegumentului (roseata sau paloare)
- Se măsoară semnele vitale, greutatea corporala - greutatea zilnica confirmată,
retinerea sau pierderea lichidelor; cresterea sau scaderea greutatii corpului cu 1kg
corespunde la un litru de lichid retinut sau pierdut (Home și Swaringen.1997)
- Se colectează și se măsoară diureza

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA.

- Colectati deseurile în containere speciale, conform PU
- Se îndepărtează mănușile
- Se spală mâinile

NOTAREA PROCEDURII
Se notează în planul de ingrijire :
- Administrarea perfuziei
- Ora cand a inceput perfuzia, locul, tipul de solutie, cantitatea, debitul
- Reactia pacientului

EVALUAREA EFICACITATII PROCEDURII

Rezultate asteptate:
- Evaluarea raspunsului pacientului la administrarea soluțiilor perfuzabile la
fiecare ora arata că semnele vitale sunt normale, greutatea normală
- Balanta hidro-electrolitica normala
- Linia venoasa accesibila
- Infiltratia și inflamatia sunt absente
- Absenta edemelor periferice
- Absenta frisonului
- Pacientul a inteles scopul și riscurile terapiei i.v.

Rezolute nedorite:
- Deficitul de volum al fluidelor manifestat prin: descresterea cantitatii de urina,
mucoase uscate, hipotensiune, tahicardie.
- Excesul de volum al fluidelor- hiperhidratarea care poate duce la edem pulmonar
acut (respiratii scurte, edeme, raluri pulmonare)
- Embolia gazoasa
- Infiltratie - inflamatie, posibil edem, nici cald nici rece, durere
29
 - Flebita - durere, creste temperatura tegumentelor, eritem de-a lungul venei
- Coagularea sangelui pe ac sau branulă - se previne prin introducerea pe lumen a
solutiei de heparină

ATENTIE
- Frictiunea viguroasa și multiplele loviri usoare ale venelor, în special la persoanele
în varsta pot cauza hematoame și sau constrictii venoase
- Venele mai abordabile sunt cele ale membrelor superioare, nu cele ale membrelor
inferioare (posibilitate de trombozare)
- La batrani, daca este posibil se evită venele dorsale ale mainii, bratul dominant
pentru punctia venoasa deoarece aceste locuri interfera mult cu independenta
varstnicului
- Se evită venele dorsale fragile, la pacientii în varsta sau venele de la o extremitate
cu circulatie compromisa (În cazuri de mastectomie, dializa, grefa sau paralizii)
- Se evită zona care este dureroasa la palpare
- Se aplică principiile bunei comunicari, deoarece comunicarea clara la persoanele în
varsta este foarte importanta cand faceti instruirea pacientului
- Ne asigurăm ca pacientul a auzit și a inteles ce i s-a explicat.
- Daca pacientii sunt copii cu care se poate colabora, li se permite să selecteze locul
pentru punctia i.v., deoarece poate creste cooperarea

30
Fişa tehnică nr. 4 Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale în
foaia de observaţie

Definiţie:
Tensiunea arterială reprezinta presiunea exercitată de sângele circulant asupra
pereţilor arteriali.

Valoarea ei este determinată de:

- forţa de contracţie a inimii
- elasticitatea şi calibrul vaselor
- vâscozitatea sângelui

Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare, funcţiei de contracţie a inimii.

Materiale necesare:
- tensiometru cu mercur, tensiometru electronic, oscilometru Pachon
- stetoscop biauricular
- tampon de vată și alcool sanitar
- creion sau pix de culoare roşie
- foaie de temperatură

Pregătirea bolnavului:
- psihic: se anunţă bolnavul şi se explică tehnica
- fizic: repaus fizic 15 mÎn înainte de măsurare, bolnavul se aşează în poziţie comodă
cu braţul relaxat, se preferă măsurarea înaintea servirii mesei sau la 3 ore de la servirea
mesei

Tehnica:
- poziţia decubit dorsal, sezând cu braţul sprijinit
- se fixează pe braţ manşeta pneumatică, se închide ventilul de la pară şi se
pompează aer în manşetă
- manşeta se va umfla şi va comprima braţul oprind circulaţia
- în acest timp dacă palpăm pulsul radial nu se mai simte
- se dă drumul uşor la ventil, iar aerul ieşind din manşetă va decomprima artera,
sângele pornind cu putere prin pereţii arterei

31
 - în momentul când se simte prima undă puternică pe artera radială, coloana de
mercur va indica valoarea maximă a tensiunii arteriale, iar prin stetoscop în ureche
auzim o bătaie puternică
- din ce în ce bătăile sunt mai slabe iar la un moment dat dispar brusc = T.A.minimă
Condiţii de măsurare corectă:
- dimineaţa pe nemâncate sau la 3 ore după masă
- repaus fizic, psihic 10 min
- respectarea aceluiaşi orar
- folosirea aceluiaşi aparat
Tensiunea arterială are 2 valori:
a. o valoare maximă care va fi înregistrată la începutul sistolei, când presiunea
sângelui a fost împins cu putere în artere este mare
b. o val. minimă, inregistrată la sf. diastolei, când presiunea sângelui este foarte
scăzută
Un adult sănătos în repaus fizic şi psihic va avea T.A. 130 mmHg val. maximă iar
cea minimă 1\2 din maxim + 1= 70-90 mmHg
Notare: se poate nota cifric în subrubrica rezervată acestui scop sau grafic prin
haşurarea cu creion roşu între valorile maximă şi cea minimă – 1 pătrăţel= 1 cm Hg sau
10 mm Hg.
Factori care influenţează tensiunea arterială:
1.Factorii biologici:
1.1 sexul - la femei este mai scăzută iar la bărbaţi este mai crescută
1.2.vârsta - tensiunea este mai mica la copil decât la adult,devine stabila la adult;
- creste usor la persoanele varstnice.
- primii ani T.A. 75- 90 mmHg\50-60 mmHg
- copilărie 90-110 mmHg\60-65 mmHg
- adulţi 115-130 mmHg\70-80 mmHg
- peste 50 ani 150mmHg\90 mmHg
1.3. somnul - tensiunea arteriala este mai mica în timpul somnului decat în stare de
veghe
1.4 - activitatea-produce cresterea tensiunii arteriale.
1.5 efortul fizic-creste tensiunea arteriala
2.Factorii sociologici:
2.1.climatul - frigul produce vasoconstrictie (tensiunea mai mare)
- caldura produce vasodilatatie (scaderea tensiunii arteriale)
- temperatura mediului ambiant :
32
 - la frig tensiunea arterială este mai mare
- la cald tensiunea arterială este mai mică
- tensiunea cea mai coborâtă se măsoară în timpul somnului
- tensiunea arterială este crescută în : eforturi fizice, după mese
abundente, emoţii

Deviaţii de la normal :
- hipertensiune arterială
- hipotensiune arterială

33
Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu
neoplasm de colon

Interviu

Informații personale:
- Nume și prenume: A. I.
- Vârsta: 75 ani
- Sex: M
- Stare civilă: vâduv
- Profesia: inginer electronist
- Localitatea de domiciliu: Iași
- Antecedente medicale personale: HTA std. I
- Antecedente heredocolaterale: neagă

Diagnostic:
- Diagnosticul de internare: Neoplasm colon, fară metastaze. Anemie secundară

Motivul internării:
- Scădere ponderală 15Kg/3 luni, sincope repetate, paloare

Istoric:
- Pacient aflat în evidența clinicii II medicală. Se internează pentru sincope repetate,
anemie și scădere ponderală; simptome care s-au accentuat în ultimile 2 săptămâni

Pacient orientat temporo-spațial

Obișnuință de viață:
- Alcool: în mod regulat, în cantități moderate
- Cafea: ocazional
- Tutun: fumător: 1 pachet/zi
- Dietă/regim alimentra: dietă obișnuită, fără restricții, săracă în lichide. 2 mese/zi.
- Alergii cunoscute: nu se cunosc
Examen clinic general:
- Tegumente și mucoase: palide, uscate/deshidratate
- Ganglioni limfatici: nepalpabili
- Aparat cardio-vascular: TA 120/80 mmHg, puls 72 ritmic
- Aparat uro-genital – micțiuni fiziologice
- Sistem nervos și organe de simț - orientat temporo-spațial
Examen local:
34
 Abdomen suplu, mobil cu respirația, nedureros la palpare. Tranzit încetinit
Explorări:
 Examenul sângelui Hb=7,8 g%, Ht=34,1%, L= 15.650/mm3, Tr=300.000/mm3.
 Echografia abdominală: formațiune abdominală 79mm la nivelul colonului
ascendent, polipoză.
Intervenție chirurgicală:
- Intervenție tip hemicolectomie dreaptă cu ileo-transverso-anastomoză latero-
laterală
- rezultat anatomo patologic: -adenocarcinom
Externare:
- Pacient în vârstă de 55 ani se internează în Clinica a III-a chirurgie datorită unor
dureri abdominale, scădere în greutate marcată, paloare, simptome care s-au
accentuat în timp.
- În urma investigațiilor este diagnosticat cu neoplasm colon ascendent, fără
metastaze, anemie secundară. Se practică hemicolectomie dreaptă cu ileo-
transverso-anastomoză latero-laterală
- Se recomandă dispensarizare la cabinetul oncologic teritorial.

35
 Nevoi fundamentale după Virginia Henderson

Nevoile Manifestări de Manifestări de Sursa de dificultate

fundamentale independenţă dependenţă
Nevoia de a - frecvenţă - Tahicardie - Durere
respira şi a avea respiratorie - Tahipnee - Anxietate
o bună regulată 18 - Stres
circulaţie r/minut
- torace normal
conformat
- murmur vezicular
fiziologic
- Amplitudine
respiratorie
normală.
- mucoasa
respiratorie umedă
- TA 120/80 mmHg
- pulsul 68 p/minut
Nevoia de a bea - Dentiţie bună - Greţuri - Durere
şi a mânca - Mese regulate - Vărsături - Dezechilibru
- Apetit păstrat, hidroelectrolitic
normal între colici - Stres
Nevoia de - culoarea urinei - Vărsături - Dezechilibru
elimina este galben-închis, frecvente în electrolitic,
cu aspect normal cantitate mare endocrin,
- Micţiuni metabolic.
fiziologice
- Tranzit intestinal
normal.
- Diureză 1500 ml
Nevoia de a se - Poziţii adecvate, - Astenie - Durere
mişca şi a avea active - Slăbiciune - Anxietate
o bună postură - Pacienta prezintă - Ameţeli - Situaţii de criză.
aparat locomotor
integru.
- Mişcări libere,
adaptate
- Se deplasează
singură
Nevoia de a - Somn regenerativ, - Nelinişte - Durere
36
dormi şi a se odihnitor - Tegumente palide - Izolare
odihni - Transpiraţii reci - Anxietate
- Scăderea forţei - Stres
Nevoia de a se - nevoia poate fi - Poziţie inadecvată - Durere
îmbrăca şi satisfăcută fără - Dificultate în - Stres
dezbrăca dificultate schimbarea - Anxietate
lenjeriei
Nevoia de a - temperatura - Hipotermie - Durere
menţine corpului este de - Paloarea - Anxietate
temperatura 36,4 0C tegumentelor - Izolare
corpului în - Răcirea
limite normale extremităţilor.
Nevoia de a fi - nevoia poate fi - Tegumentele sunt -
curat, îngrijit, satisfăcută fără integre, plaga
de a-şi proteja dificultate operatorie se
tegumentele şi - tegumentele şi cicatrizează în
mucoasele mucoasele sunt mod normal.
curate, îngrijite
- Pacientul respectă
regulile de igienă.
Nevoia de evita - Pacientul este - Durere - Spitalizare
pericolele orientat temporo- - Anxietate - Izolare faţă de
spaţial - Depresie familie
- Mod de viaţă - Pierderea imaginii - Incapacitate de a fi
sănătos. de sine util.
Nevoia de a - organe de simţ - Comunică eficient
comunica integre cu echipa de
- bolnavul comunică îngrijire.
cu cei din jur
- comunicare
eficientă
Nevoia de a - bolnavul este - anxietate - lezare fizică
acţiona conform ortodox - durere
propriilor - nu prezintă - stres
convingeri şi sentimente de - separare de familie
valori şi de a culpabilitate sau
practica religia frustrare
Nevoia de a fi - Bolnavul se poate - Descurajare - Durere
preocupat în autoevalua şi - Incapacitate de a - Tulburări de
vederea poate lua singur face ceea ce gândire
realizării decizii preferă să facă - Lipsa de cunoştinţe
37
Nevoia de a se - Poate participa - Dificultate de a - Durere
recrea fără dificultate la îndeplini activităţi - Izolare
diverse activităţi recreative. - Stres
recreative între - Incapacitate în a
colici efectua activitatea
- Prezintă interes dorită.
pentru
desfăşurarea
activităţilor
recreative.
- Plimbare, croşetat,
citit.
Nevoia de a - este interesat să - Cunoştinţe - Durere
învăţa cum să-ţi cunoască evoluţia insuficiente asupra - Stres
păstrezi şi urmările bolii bolii - Izolare faţă de
sănătatea prezente - Tratamentul familie, anturaj.
convalescenţei.
- Măsuri de
prevenire.

38
 Plan de îngrijire
Data Probleme Obiective Intervenţii Evaluare
3.04 - Dureri - Combaterea - Aplicarea unei pungi cu - Durerea îşi reduce
abdominale. vărsăturilor. gheaţă pe regiunea din intensitate.
- Stare generală - Ameliorarea abdominală. - Aspiraţia gastrică
alterată. durerilor. - Repaus la pat. 1000 ml.
- Vărsături - Normalizarea - Interzicerea ingerării de - Vărsăturile
alimentare. respiraţiei. alimente şi lichide. Nu se continuă.
- Dispnee. - Asigurarea administrează calmante - Respiraţia s-a
- Anxietate. unui climat de majore pentru a nu masca normalizat 17 r pe
calm şi securitate. simptomele minut.
- Efectuarea - Instituirea unui sondaj - Hb 10g%, Grup
examenelor de aspiraţie nazo-gastrică. sanguÎn BIII, Rh +, Ht
paraclinice şi de - Oxigenoterapie. 40%, L 11.000 / mm3,
laborator. - Efectuarea radiografiei TS 2’90’’, TC 6’,
abdominale pe gol. glicemia 100 mg%,
- Recoltarea de sânge ureea 32 mg%. Tymol
pentru grup sanguin, Rh, 2 UML.
Hb, Ht, TS, TC, uree, - Sumarul de urină
glicemie, Tymol, ex. sumar albumină şi glucoză
de urină. absent, sediment
urinar – foarte
frecvente leucocite.
4.04 - Intervenţie - Ameliorarea - Susţinerea morală a - Temperatura 380C
chirurgicală durerii. pacientului. - TA 100/60 mmHg
- Dezechilibru - Testarea - Se va observa faciesul, - Respiraţie 18
hidroelectrolitic. pacientului la tegumentele şi unghiile r./minut.
- Dureri. Xilină 1%. pacientului. - Puls 90 b. / minut
- Anxietate. - Reechilibrare - Se face toaleta pe - Pacientul în curs
hidroelectrolitic a regiuni cu apă şi săpun. de reechilibrare HE.
pacientului. - Măsurarea - Durerea cedează.
- Pregătirea temperaturii, tensiunii - Pacientul este de
preoperatorie arteriale, respiraţiei şi acord cu intervenţia
psihică şi fizică a pulsului. chirurgicală pentru
bolnavului. - Test la Xilină 1% care prezintă o stare de
negativ. nelinişte.
- Adm. medicaţiei
preanestezice - Efedrină f1
s.c.
- Se cântăreşte bolnavul.
- Montarea unei perfuzii
cu ser glucozat 10%.
- Însoţirea pacientului la
sala de operaţie.
- Intraoperator TA scade
la 70/50 mmHg pentru care
se adm. HSHC în perfuzie,
39
 Dextran fl1, oxigen.
- AlgocalmÎn şi
Fenobarbital i.m.
5.04 - Dureri la - Supraveghere - Se administrează la Durerea cedează.
nivelul plăgii TA, plăgii indicaţia medicului Test negativ la
operatorii operatorii. AlgocalmÎn f1, Penicilină.
- Infecţie. - Calmarea Fenobarbital f1 i.m., Aspiraţie gastrică 400
- Dezechilibru durerii. - Efectuarea testului la ml.
HE. - Combaterea Penicilină. Diureză 1000 ml. TA
- Infiltrarea infecţiei. - Administrarea de şi pulsul normale.
pansamentului cu - Reechilibrarea antibiotice Penicilină 4 mil. Temperatura 380C.
secreţie sero- HE. Gentamicină f 3, Pacientul în curs de
sanguinolentă. - Schimbarea Metronidazol f3 x 3. reechilibrare HE.
- Retenţie acută pansamentului. - Administrarea de
de urină. - Reluarea soluţii perfuzabile: ser
micţiunilor. fiziologic 1000 ml, ser
glucozat 1000 ml .
- Toaleta plăgii şi
schimbarea pansamentului.
- Se aplică comprese
calde suprapubian.
- Montarea unei sonde
vezicale Foley.
- Lavaj cu ser fiziologic.
200 ml.
6.04 - Dureri la - Calmarea - Toaleta plăgii, Dup o oră de aspiraţie
nivelul plăgii durerii. schimbarea pansamentului. gastrică 400 ml.
- Retenţia - Desfundarea - Adm. de soluţii Durerea cedează.
conţinutului sondei perfuzabile Ser fiziologic Plaga operatorie are o
gastric pe sonda - Combaterea 500 ml, ser glucozat 1000 evoluţie bună.
de aspiraţie. infecţiei. ml. Pacientul este
- Imposibilitatea - Supravegherea - igienei corporale. echilibrat psihic.
de a se alimenta şi plăgii a - Administrarea
hidrata. pansamentului, a Penicilină, Gentamicină.
- Dificultate de tuburilor de dren. - Administrarea
a face mişcări - Asigurarea AlgocalmÎn f1, Piafen.
datorită durerilor igienei corporale. - Îndepărtarea sondei.
la nivelul plăgii. - Alimentarea şi - Îndepărtarea tuburilor
- Infecţia. hidratarea pe cale de dren în a VI-a zi.
parenterală. - Scoaterea firelor de
- Urmărirea sutură în a IX-a zi de la
aspiraţiei gastrice. intervenţie.
- Mobilizarea - Măsurarea TA, puls,
pacientului. respiraţie, temperatură,
urmărirea diurezei şi a
tranzitului.
- Urmărirea toleranţei
digestive, introducerea de

40
 alimente lichide.
7.04 - Dificultate de - Mobilizarea - Învaţă pacientul - Pacientul
a-şi efectua - Reluarea categoriile de alimente echilibrat psihic.
îngrijiri de igienă diurezei şi permise şi interzise. - Micţiuni spontane
şi de a se tranzitului - Asigură alimente mai fiziologice
mobiliza. intestinal. consistente, bogate în - Tranzitul intestinal
- Imposibilitatea - Supravegherea proteine, alimentaţia este s-a reluat spontan
de a se alimenta funcţiilor vitale şi repartizată în 5-7 mese pe pentru materii fecale şi
normal. vegetative. zi – supă strecurată, ceai gaze.
- Mobilizarea - Schimbarea neîndulcit, iaurt. - A X-a zi plaga se
pacientului. pansamentului. - Conştientizarea cicatrizează.
- Urmărirea - Suprimarea pacientului asupra - Pulsul, TA,
diurezei. sondei de aspiraţie. importanţei regimului. respiraţia, temp. au
- Pacientul să fie - Încurajează pacientul valori normale.
autonom să se mobilizeze activ. - Pacientul prezintă
- Stabileşte un program toleranţă digestivă
în care să alterneze bună.
perioadele de odihnă şi de - Respectă dieta
activitate. prescrisă.

41
Obiectivul 5
Educaţia pentru sănătate la un pacient vârstnic cu neoplasm
de colon operat

Profilaxia este parte integrantă a asistenței medicale și are un rol important în

dezvoltarea optimă a omului. Aceasta include mai multe metode prin care se poate
practica.
Screeningul ar trebui efectuat la toate persoanele de peste 50 de ani care au risc
crescut de a face cancer de colon. Exista mai multe metode actualmente, fiecare avand
propriile ei avantaje și neajunsuri în acelasi timp. Impreuna cu medicul se poate alege
metoda care este cea mai potrivită.
Metodele recomandate de majoritatea ghidurilor în acest moment sunt:
1. Testarea anuala a prezentei de sange în scaun (cautarea sangerarilor digestive
oculte);
2. Sigmoidoscopie la fiecare cinci ani;
3. Radiografie cu bariu la fiecare cinci ani;
4. Colonoscopie la fiecare zece ani;
5. Testarea ADN-ului din materiile fecale - un nou test screening care nu este însă
aprobat pentru utilizare; cercetarile pentru stabilirea utilitatii și acuratetii testului sunt în
curs.
Efectuarea testelor de tip screening cu o frecventa mai ridicata poate fi necesara în
cazul persoanelor cu risc pentru cancerul de colon. Raportul risc/beneficiu se stabileste de
comun acord cu medicul curant. în tarile cu un puternic sistem al asigurarilor de sanatate
valoarea politei de asigurare permite un anumit numar și o anumita frecventa maxima a
testelor de tip screening.
Schimbarea modului de viata pentru a reduce riscul de cancer de colon
Se poate reduce considerabil riscul de aparitie a cancerului de colon facand mici
schimbari în stilul de viata:
- consumul din abundenta fructe, legume și cereale. Acestea contin fibre, minerale,
vitamine și antioxidanti care pot juca un rol important în prevenirea cancerului. Se alege o
gama cat mai larga de fructe și legume pe care pacientul le are la dispozitie astfel încât să
fie acoperit necesarul pentru cat mai multe vitamine și minerale;
- Se consumă alcool doar în cantitati mici sau chiar deloc.
- Se renunță la fumat.
- Se efectuează exercitii fizice în mod regulat, cel putin 30 de minute de sport în
fiecare zi.
- Menținerea greutații corporale este foarte importantă.

Prevenirea cancerului de colon la persoanele aflate în grupele de risc

Anumite medote terapeutice, incluzand aici și chirugia, au fost legate de scaderea
riscului de aparitie a cancerului colorectal. Totusi nu exista inca cercetari care să ofere ca
42
sigure anumite medicamente pentru persoanele care au un risc crescut de a dezvolta
cancer de colon.
1. Aspirina
Exista dovezi conform carora consumul regulat de aspirina reduce riscul de
cancer colorectal. Din pacate însă doza recomandata de aspirina este mare, și
aceasta profilaxie ar duce în timp la sangerari digestive și la alte complicatii
severe, motiv pentru care nu este utilizata de rutina.
2. Antiinflamatoarele non-steroidiene
Aceasta clasa de medicamente ce atenueaza durerea include ibuprofenul și
naproxenul, medicamente care par a juca un rol în prevenirea cancerului
colorectal; din pacate insa, administrarea acestor medicamente pe termen lung
poate conduce la sangerari gastrointestinale și ulceratii ale mucoasei digestive.
3. Celecoxib și alte medicamente cunoscute ca și inhibitori ai ciclooxigenazei 2
(COX-2) actioneaza ca și antiinflamatoare non-steroidiene în scaderea durerii
dar și în scaderea riscului transformarii maligne în cazul polipilor precancerosi.
Exista însă riscuri importante asociate cu consumul de inhibitori ai
ciclooxigenazei 2, inclusiv infarctul miocardic. Din aceasta cauza inhibitorii
ciclooxigenazei 2 au fost retrasi de pe piata în urma cu cativa ani.
4. Interventia chirurgicala în scop preventiv
În anumite cazuri cum ar fi sindromul familial al polipilor adenomatosi sau în
colita ulcerativa - medicul poate recomanda inlaturarea intregului colon afectat
de aceste maladii precanceroase, pentru a preveni aparitia cancerului în viitor.

43
III. Bibliografie

1. Albu M. Roxana – Anatomia şi fiziologia omului, Editura Corint,

Bucureşti, 1997.
2. Aldea Adrian – Elemente de diagnostic şi tratament în tumorile
stomacului.
3. Daşchievici S., Mihăilescu M. – Chirurgie pentru cadre medii, Editura
Medicală, Bucureşti, 1999.
4. Dragomirescu C – Diagnosticul şi atitudinea de urgenţă în patologia
chirurgicală.
5. Gerota D. – Explorarea chirurgicală a abdomenului, Editura Medicală,
Bucureşti, 1982.
6. Mozes Carol – Tehnica îngrijirii bolnavului, Bucureşti, 1999.
7. Titircă L. – Urgenţe medico-chirurgicale – sinteze, Editura Medicală,
Bucureşti, 1996.
8. Vasile D., Grigoriu M. – Chirurgie şi specialităţi înrudite, Editura
Medicală, Bucureşti, 1987.

44
IV. Anexe

45
46