ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

I. ANATOMIA APARATULUI DIGESTIV

Aparatul digestiv este alcatuit din organe care se ocupa cu digestia alimentelor si
absorbtia nutrimentelor care rezulta din digestie , iar la nivelul ultimului segment al
tubului digestiv , prin defecatie , se realizeaza eliminarea resturilor neabsorbite .
Aparatul digestive este alcatuit din :
tub digestiv : cavitate bucala , faringe , esofag , stomac , intestinal subtire si
intestinal gros
glandele anexe : glandele salivare , ficat si pancreas

1. TUBUL DIGESTIV

a. CAVITATEA BUCALA

Cavitatea bucala este primul segment al tubului digestiv , fiind o cavitate reala cand gura este
deschisa si o cavitate virtuala cand aceasta este inchisa . Are mai multe functii , printre care :
digestive , respiratorie , fonatie , mimica si limbaj articulat .

Cavitatea bucala este localizata in etajul inferior al viscerocraniului , cuprinsa superior intre
fosele nazale , inferior regiunea superioara a gatului , orificiul bucal ce comunica cu
exteriorul si faringele cu care comunica prin istmul faringian . Peretii cavitatii bucale prezinta
4 tunici : pielea , stratul conjunctiv subcutanat la care se adauga o masa de grasime numita
corpul adipos al obrazului , un strat muscular si o tunica mucoasa in care se deschid glandele
salivare mici .

Limba este un organ musculo-membranos mobil , situata pe plansul bucal . Are rol in
masticatie , deglutitie , supt , gust si limbaj articular . Are doua portiuni , una verticala
formata din radacina limbii fixate pe mandibula si osul hioid prin muschi si orizontala
formata din corpul limbii mobil . La limita de separate dintre cele doua portiuni se observa pe
fata superoposterioara un sant numit terminal in forma literei V deschis anterior . Fata
inferioara a corpului limbii se fixeaza pe planseul bucal prin fraul limbii .

Pe fata dorsala a limbii pana la santul terminal se gasesc papile gustative cu rol in
receptionarea senzatiilor gustative si tactile : dulce varful limbii ,sarat - laturile limbii
anterior , acru laturile limbii posterior , amar baza limbii .

Dintii sunt organe dure , albe , fixate in alveole si situate in arcadele alveolelor dentare . Au
rol mechanic in digestia bucala , intervenind in sfaramarea alimentelor . Impreuna cu muschii
masticatori si articulatia temporomandibulara alcatuiesc aparatul masticator . Au forme
diferite in functie de rolul indeplinit in masticatie : incisivi situati central pe arcada si taie
alimentele , canini situati lateral de incisivi si sfasie alimentele , premolarii si molarii
datorita crestele de smalt strivesc alimentele .
In sectiune longitudinala dintele prezinta :

cavitatea sau camera dintelui , la nivelul coroanei se continua in radacina care se deschide
la varf prin orificiul canalului dentar ;
pulpa dentara este o formatiune conjunctiva , rosie , bogat vascularizata si inervata situata
in cavitatea dintelui ;
dentina este o substanta dura , galbuie ce inveleste cavitatea si canalul dentar ;
smaltul acopera dentina la nivelul coroanei . Are duritate mare egala cu cea a portelanului
si se uzeaza prin prin frecare cu smaltul dintelui opus ;
cimentul inveleste dentina la nivelul radacinii dintelui si e formata dintr-o substanta
asemanatoare osului .

b. FARINGELE
Faringele este un organ musculomembranos unde se intersecteaza calea digestive cu cea
respiratorie si are forma unui jgheab deschis anterior . Este situat anterior coloanei
vertebrale si posterior foselor nazale , cavitatii bucala si laringelui .
Faringele este impartit in 3 etaje in functie de organelle cu care comunica anterior :
NAZO- , RINO - , EPI - FARINGE ;
BUCO - , ORO - , MEZO - FARINGE ;
LARINGO - , HIPO FARINGE ;

Faringele prezinta in structura sa 4 tunici :

externa sau de invelis numita si acventicea faringelui ;

musculara formata din muschii constrictor si dilatatori ai faringelui ;
submucoasa ;
mucoasa ;

c. ESOFAGUL
Esofagul este o parte a tractului digestiv de 25-30 cm cu funcia de transport a hranei , ce
leag faringele de stomac . Este limitat superior de planul ce trece prin vertebra C6 si
inferior de sfincterul cardia . Contractia fibrelor esofagului alternativa determina miscari
peristaltice musculare care ajuta la inaintarea bolului alimentar . Prezinta 3 portiuni :
cervicala pana la orificiul superior al toracelui si prezinta anterior traheea , posterior
coloana vertebrala , lateral lobii glandei tiroide si pachetul vasculonervos al gatului
( artera carotida , vena jugulara , nervul vag ) ; toracala , pana la diafragm , strabate
mediastinul posterior si este intersectat de arcul aortic ; abdominala pana la sfincterul
cardia .

Prezinta o structura formata din 4 tunici :

mucoasa ce contine glande ce produc mucus ;
 submucoasa groasa care determina formarea unor plice longitudinale ale
mucoasei ;
musculara , cu fibre longitudinale externe si circulare interne ;

d. STOMACUL
Stomacul este prezentat ca o portiune dilatata a tubului digestiv , fiind situat in etajul
superior al cavitatii abdominale , intre diafragm , ficat , colon transvers si perete
abdominal ocupand o parte din epigastru si cea mai mare parte a hipocondrului drept .
Gol are 18 cm si plin are 25 cm , cu o capacitate de 1300-1500 cm . In ortostatism , la
examenul radiologic are forma literei J sau de carlig .
Stomacul poate fi descris avand 2 fete : anterioara si posterioara , 2 extremitati :
superioara ( cardia ) si inferioara ( orificiul pyloric continuind cu duodenul ) , 2 margini :
dreapta ( mica curbura cu concavitatea spre dreapta si superior ) si stanga ( marea curbura
cu convexitatea spre stanga si inferior ) .
Anatomofunctional , stomacul are 2 portiuni :
Verticala sau digestiva cu 2 parti : fundul ( fornix , sitat deasupra planului orizontl
ce trece prin cardia , aceasta reprezentand camera cu aer a stomacului ce nu se
umple niciodata cu alimente ) si corpul stomacului .
Orizontala sau de evacuare cu 2 parti : antrul piloric si canalul piloric .

Structura stomacului prezinta 4 tunici :

Suoasa reprezentata de peritoneul visceral ;

Musculara cu fibre : longitudinale externe , circulare mijlocii , oblice interne ;
Submucoasa ce contine reteaua vasculonervoasa a stomacului ;
Mucoasa care captuseste fata interna are grosimea de 2 mm si formeaza numeroase cute
sau plici , mai accentuate cand stomacul e gol sau se contracta .
Stomacul prezinta un aparat glandular format din : glande unicelulare raspandite printre
celulele epiteliale , care secreta mucus cu rol protector fata de actiunea fermentilor
proteolitici si glande gastrice : fundice ( formate din 3 tipuri de celule , principale ,
parietale si accesorii ) , cardiale si pilorice care produc mucus , brnner asemanatoare
celuleor din duoden .

e. INTESTINUL SUBTIRE
Intestinul subtire este cel mai lung segment al tubului digestiv si organul cel mai
important al procesului de digestie prin functia motorie , secretorie si de absorbtie .
Acesta se intinde de la sfincterul pilor pana la valvula ileocecala . Intestinul subtire
prezinta 2 portiuni : duodenul si jejun-ileonul .

1. Duodenul
Duodenul este prima parte a intestinul subtire si este cuprins intre pilor si unghiul
duodeno-jejunal . Este un organ retroperitoneal , in forma de potcoava , cu o lungime
 cuprinsa intre 25-30 cm . Se proiecteaza pe coloana vertebrala intre L1-L4 si perete
anterior abdominal in epigastru si regiunea ombilicala .
Prezinta 4 portiuni :
Superioara sau subhepatica ( bulbul duodenal );
Descendenta care prezinta in zona mijlocie ampula lui Vater in care se deschide
canalul coledoc si canalul pancreatic principal Wirsung ;
Orizontala ;
Ascendenta ce se continua cu jejuno-ileonul ;

2. Jejuno-ileonul
Jejuno-ileonul se intinde de la flexura duodeno-jejunala pana la valvula ileocecala .
Reprezinta portiunea mobila a intetinului subtire , mobilitate asigurata de mezenter ,
dependenta peritoneala care alcatuieste organul de sustinere , nutritie si mobilitate a
jejuno-ileonului . Ocupa etajul inferior al cavitatii abdominopelviene ; extremitatea
superioara se proiecteaza in epigastru , iar cea dreapta in fosa iliaca dreapta . Acesta este
format din 2 foite peritoneale care inconjoara intestinul subtire reprezentand tunica
seroasa a acestuia dupa care se continua cu peritoneul parietal posterior . Jejuno-ileonul
descrie 14-16 flexuozitati numite anse intestinale in forma de U .
Prezinta 2 portiuni : jejunul ce continua duodenul si ileonul care se continua cu intestinul
gros . Diferenta dintre cele 2 portiuni se face dupa aspectul mucoasei . La o diferenta de
80-90 cm de capatul terminal al ileonului se afla un diverticul ca un deget de manusa
numit diverticul Meckel a carui inflamare da diverticulita sau care poate provoca ocluzii
intestinale prin rasucirea sa in jurul anselor intestinale.
Structura intestinului subtire prezinta 4 tunici :
Seroasa ;
Musculara cu fibre : longitudinale externe si circulare interne ( care formeaza la
cele 2 extremitati sfincterele piloric si ileocecal ce asigura evacuarea ritmica si
fractionata a continutului digestiv dintr-un segment in altul ) .
Submucoasa ;
Mucoasa reprezinta aparatul excretor si de absorbtie a intestinului subtire ;

Mucoasa intestinului subtire prezinta numeroase cute care proemina in lumenul intestinal si se
numesc valvule conivente ( placi circulare kerkring ) . Valvulele maresc de 2 ori suprafata
mucoasei intestinale . Sunt absente in prima portiune a duodenului dar devin abundente in
portiunea descendenta si scad progresiv spre segmentul intestinal inferior . Aceasta prezinta si
numeroase cute vizibile cu ochiul liber numite placile Payer ca niste pete albinoase ,
reprezentand formatiuni limfoide .

Mucoasa prezinta atat in mucoasa libera cat si pe suprafata valvulelor conivente niste
proeminente cilindrice sau conice numite vilozitati intestinale . Intre acestea se afla orificiile de
deschidere ale glandelor intestinale : lieberkhn care produc enzime pentru digestia celor 3
principii alimentare glucide , lipide si proteine ; brnner care produc mucus . Epiteliul care
acopera mucoasa , inclusiv vilozitatile este format din celule absorbante numite enterocite .

f. INTESTINUL GROS
Intestinul gros este ultima parte a tubului digestiv . Aceste are o lungime aproximativ de
1,6 m si un diametru de 7 cm . Se intinde de la valvula ileocecala pana la orificiul anal .
Prezinta 6 segmente :
1. Cecum apendicele cecal ( 7-8 cm ) , este un diverticul rudimentar a carei mucoasa
contine numerosi foliculi limfatici reprezentand o adevarata amigdala abdominala .
2. Colonul ascendent merge aproape vertical pana sub fata inferioara a ficatului , de
unde se cudeaza formand unghiul colic drept sau hepatic pentru a continua cu cel
transvers . Este fixat pe peretele posterior al abdomenului prin peritoneul parietal.
3. Colonul transvers situat intre unghiul colic drept si cel stang sau splenic de unde se
continua cu colonul descendent . Este un segment mobil , invelit de o formatiune
peritoneala numita mezocolonul transvers .
4. Colonul descendent coboara pe peretele abdominal stang pana la nivelul crestei
iliace stangi de unde se continua cu sigmoidul .
5. Sigmoidul colonul ileopelvin , este un segment mobil , ocupand fosa iliaca stanga si
o parte din bazin .
6. Rectul segmentul terminal adaptat functiei de rezervor si organ excretor . In aceste
scop este prevazut cu un sistem de suspensie reprezentat de muschiul ridicator anal si
un sistem de contentie reprezentat de muschii sfincteri anali . Se termina la nivelul
orificiului anal si nu mai prezinta niciuna din caracteristicele colonului .

Intestinul gros se deosebeste de cel subtire prin dimensiuni , lungime , calibru si

configuratie externa care prezinta 4 caractere principale :

Teniile sunt benzi mucoase albicioase sitate de-a lungul colonului ce rezulta prin
condensarea fibrelor musculare netede longitudinale .
Plicile semilunare sunt cute transversale pe care le face colonul in spatiile dintre
tenii. Ele proemina in lumenul colonului intre teniii ca niste creste iar la exterior
apar ca santuri .
Haustrele sunt portiunile dintre 2 pliuri care bombeaza in afara ; ele lipsesc la
nivelul sigmoidului si rectului .
Ciucurii apendici epiploici ; sunt diverticuli ai seroasei peritoneale plini cu
grasime , sunt dispusi in 2 randuri la nivelul colonului ascendent si descendent si
pe un singur rand la nivelul colonului transvers .

Intestinul gros prezinta in structura sa 4 tunici :

Seroasa peritoneala ;
 Musculara cu fibre externe longitudinale si interne circulare care la nivelul canalului
anal se condenseaza si formeaza sfinctere ;
Submucoasa ;
Mucoasa , fata de a intestinului subtire e mai subtire si mai groasa , mai slab
vascularizata, nu contine valvule conivente si nici vilozitati intestinale , contine glande si
foliculi limfatici .
La nivelul rectului , venele formeaza 3 plexuri : hemoroidal intern , hemoroidal extern si
hemoroidal subcutanat al caror dilatatii varicoase determina hemoroizii .

Exocrina , glanda acinoasa ce produce enzime digestive ; canaliculele acinoase

conflueaza si se deschid in canalul principal excretor ;
Endocrina , reprezentata prin insulele Largenhans inconjurate de o retea capilara
sinusoidala in care se varsa hormonii insulina si glucagon cu rol in metabolismul
glucidic .
Aparatul excretor al pancreasului cuprinde :
Ductul pancreatic principal Wirsung care strabate glanda de la coada la cap . Se
uneste cu canalul coledoc formand ampula Water care se deschide in duoden la
nivelul papilei mari . La nivelul orificiului de deschidere se gaseste sfincterul
Oddi .
Ductul pancreatic accesor Santorini care se deschid in duoden la nivelul papilei
mici .