APARATUL

DIGESTIV
ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
Dumitru Alexandra Mihaela
 Tubul digestiv este alcatuit din urmatoarele segmente :
• Gura
• Faringe
• Esifag
• Stomac
• Intestin subtire
• Intestin gros
 Functiile pe care le indeplineste gura sunt:
• Masticatie – pentru formarea bolului alimentar;
• Inceputul digestiei glucidelor sub actiunea ptialinei salivare;
• Functia de fonatie;
• Functia receptoare;
• Functia de aparare;
• Functia fizionomica.
 Faringele este un organ care apartine atat aparatului digestiv, cat si
aparatului respirator. El se afla situat in partea posterioara a cavitatii
bucale si se continua cu esofagul.Captusit cu o mucoasa , este bogat in
tesut limfoid.
In faringe se gasesc amigdalele palatine , amigdala faringiana pe
peretele posterior si amigdala linguala la radacina limbii, legate intre ele
prin numeroase vase limfatice si formand inelul limfatic Waldeyer.
Functiile faringelui sunt
• Functia de conducere a bolului alimentar catre esofag;
• Functia de aparare impotriva infectiilor care pot patrunde in organism
pe cale digestiva sau respiratorie.
 Esofagul este un organ musculo-membranos, tubular,care face
legatura intrre faringr si stomac. El incepe la nivelul vertebrei a7-a
cervicala ( C7) in dreptul cartilajului cricoid,si se termina in dreptul
vertebrei a 11-a toracale (T11) la cardia; este lung de 25-32 cm si are un
calibru carevariaza intre 10 si 22 mm. Are trei stramtori fiziologice:
stramtoarea cricoidiana, stramtoarea de lanivelul incrucisarii cu artera
aorta si cea de la nivelul cardiei.
Esofagul este ssituat in mediatismul posterior, venind in contact cu
formatiunile situate aici. Datorita situarii , afectiunile esofagului se pot
rasfrange asupra organelo cu care vine in contact, iar pe de alta parte,
leziunile acestora pot provoca suferinte esofagiene.
Ca structura,esofagul este alcatuit din trei straturi:
• La interior se afla mucoasa, cu un epiteliu pavimentos stratificat;
• Tunica mijlocie, care este musculara si are doua straturi : unul intern
cu fibre circulare si unul extern cu fibre longitudinale;
• Tunica externa, care este formata din tesut conjunctiv lax , care se
continua cu tesutul de sustinere mediastinal.
 Esofagul reprezinta un organ menit sa faca legatura intre faringe si
stomac.
Prin refleul de deglutitie , bolul alimentar trece din faringe in esofag;
prin coordonare nervoasa, musculatura formeaza unde contractile care
imping bolul sspre cardia;sfincterul cardiei se desface , impiedicand si
refularea continutului gastric in esofag.
Se accepta existenta a doua zone anatomice prevazute cu activitate
sfincteriana :
• Una situata la jonctiunea faringo-esofagiana
• Alta in vecinatatea inelului hiatal, la limita dintre esofagul propriu-zis si
vestibulul gastro-esofagian.
 Stomacul , organ cavitar musculo-glandular, este segmentul tubului
digestiv situat intre esofag si intestinul subtire. Forma lui este
asemanatoare unei pere , cu varful usor indoit si indreptat in sus: la
examenul radiologic apare ca litera “J” sau ca un carlig. Forma lui este
variabila in functie de continut,tonicitatea musculaturii proprii ,
tonicitatea peretelui abdominal , pozitia individului si volumul organelor
vecine.
 Stomacul incepe de la cardia, care face legatura intre esofag si stomac;
portiunea situata deasupra cardiei si care este adaptata cupolei
diafragmice , se numeste marea tuberozitate; segmentul verical este
corpul stomacului, care se continua cu mica tuberozitate si apoi cu antrul
piloric si se termina cu orificiul piloric. Intre cardia si pilor se apla doua
margini : marginea externa sau marea curbura si marginea interna sau
mica curbura.
Structural , stomacul este alcatuit din patru paturi:
• La interior se afla mucoasa ;
• Submucoasa;
• Musculoasa;
• La exterior , stomacul este invelit de seroasa peritoneala.
Mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu cilindric, care secreta mucus,
si de glandele stomacului : glandele fundice- secretoare de acid clorhidric
si pepsina, glandele pilorice si celulele mucipale – ambele secretoare de
mucus.
 Musculoasa este formata dintr-un strat intern cu fibre longitudinale ,
dispuse oblic, un strat intermediar cu fibre circulare si un strat extern cu
fibre lngitudinale. Stratul circular, la nivelul pilorului, este foarte puternic,
constituind sfincterul piloric. Din punct de vedere fiziologic, stomacul
primeste alimente si , datorita functiei sale motorii , le framanta, le
amesteca cu sucul gastric si apoi le evacueaza in duoden.Prin functia
secretoare, stomacul intervine in digerarea tesutului conjunctiv si al
proteinelor cu ajutorul acidului clorhidric si al pepsinei. Mucusul gastric
are un rol protector de prim-ordin, aparand mucoasa de actiunea sucului
gastric. Secretia gastrica este declansata mai intai printr-un mecanism
reflez-nervoos, apoi prin mecanisme neuro-chimice cu punct de plecare
in mucoasa gastrica( faza gastrica, cu secretie de gastrina) si intestinul
subtire(faza intestinala).
 Intestinul subtire incepe la pilor si se termina la nivelul valvulei ileo-cecale.
El are trei segmente :
• Duoden;
• Jejun;
• Ileon .
Duodenul are forma unei potcoave. I se descriu patru portiuni:
• Prima portiune – bulbul duodenal- urmeaza imediat dupa pilor si este
mobila;
• Portiunea a doua -descendenta- este situata in dreapta coloanei vertebrale si
in ea se varsa secretia biliara si cea pancreatica;
• Portiunea a treia –orizontala ;
• Portiunea a patra –ascendenta- se continua cu jejunul, formand unghiul
duodeno-jejunal.
Structural , duodenul este alcatuit din patru straturi :
 Mucoasa;
 Submucoasa;
 Mucoasa cu fibre musculare circulare si longitudinale;
 Seroasa peritoneala-acopera doar pe fata anterioara.
 Fiziologic, duodenul are doua functii principale: motorie si secretorie.
Motilitatea duodednala impinge chimul alimentar foarte repede in
jejun. Secretia duodenala elaboreaza secretina(cu rol in stimularea
pancreasului si a intestinului) , enteokinaza (care transforma tripsinogenul
in tripsina) si mucus. La nivelul duodenului inepe sa se amestece chimul
alimentar sosit din stomac cu sucul duodenal, bila si sucul pancreatic.
Jejuno-ileonul are un calibru mai mic si umple cea mai mare parte a
cavitatii oeritoneale. Este alcatuit din patru straturi : mucoasa ,
submucoasa , musculoasa si seroasa. Spre deosebire de duoden , seroasa
inveleste intreaga circumferinta a jejuno-ileonului.
Mucoasa formeaza cute circulare si nenumarate vilozitati intestinale ,
realizand o suprafata enorma,cu mare rol in absorbtia intestinala. In
portiunea terminala a ileonului se gasesc numerosi foliculi limfatici,
formand placile Payer.
Fiziologic, jejuno-ileonul are trei functii: motorie, secretorie si de
absorbtie.
 Functia motorie este reprezentata de miscarile pendulare, cu rol de
framantare si amestecare a continutului intestnal, si de miscarile
peristaltice, cu rol de propulsare a chimului intestinal.
Functia secretorie se manifesta prin elaborarea unor fermenti:
erepsina si nucleo-tidaza, cu rol in digerarea proteinelor si acizilor
nucleici; lipaza intestinala, cu rol in scindarea grasimilor neutre;
dizaharidele(maltaza,izomaltaza,zaharaza,lactaza), cu rol in digerarea
glucidelor pana la monozaharide.
Functia de absorbtie sse exercita pe o foarte mare suprafata, datorita
vilozitatilor intestinale. Odata cu principiile alimentare amintite se mai
absorb si apa,sarurile minerale si vitaminele.
 Intestinul gros este segmentul terminal al tubului digestiv; el incepe
de la valva ileo-cecala si se termina cu anusul. Se distinge de intestinul
subtire prin volumul lui mult mai mare si prin cele trei benzi musculare
longitudinale – taenia coli. Lungimea lui variaza intre 1,5 si 3 metri.
Intestinul gros este impartit in urmatoarele segmente : cecul , colonul
ascendent , colonul tranzvers, colonul descendent , colonul sigmoid si
rectul.
Cecul este situat in fosa iliaca dreapta;legatura dintre ileon si cec de
realizeaza prin sfincterul ileo-cecal(formatiune musculara). Pe partea
interna a cecului se afla apendicele, a carui pozitie este variabila. Cecul
are un grad de mobilitate.
Colonul ascendent este situat in flancul drept si continua cu cecul,
urcand vertical pana la fata inferioara a ficatului, unde, prin unghiul
hepatic(unghiul drept), se continua cu colonul transvers. Este fixat de
peretele posterior al abdomenului prin peritoneu.
Colonul transvers se intinde de la unghiul hepatic pana la unghiul
splenic(unghiul stang) si este situat orizontal in forma literei “V”
 Colonul sigmoid,in continuarea precedentului , situat in fosa iliaca stanga si in
pelvis, are forma unui “S” si se intinde pana la unghiul rectosigmoidian.
Rectul este portiunea terminala: se intinde de la unghiul recto-sigmoidian
pana la anus si este situat in pelvis. Rectul comunica cu exteriorul prin canalul
anal, care continua ampula rectala ( portiune inferioara a rectului pelvin) .
Structural, intestinul gros este alcatuit din patru straturi: mucoasa ,
submucoasa , musculoasa si seroasa. Mucoasa este foarte bogata in celule
mucipare. Musculoasa se caracterizeaza prin cele trei benzi musculare
longitudinale si prin benzile transversale, care alcatuiesc haustrele intestinului
gros.
Fiziologic, intestinul gros are functii de motricitate, secretie si absorbtie.
Motricitatea asigura progresia bolului fecal prin contractii peristaltice,
segmentare, si prin contractii masive. Bolul fecal se aduna in sigmoid; trecerea
materiilor fecale in rect duce la expulzarea lor prin actul fiziologic al defecatiei.
Secretia intestinului gros se rezuma la mucus. Functia de absorbtie este mai
redusa si se exercita, mai ales, la nivelul cecului si al ascendentului;se absorb
apa, sarurile minerale,vitaminele, glucoza. La nivelul rectului se pot absorbi
substante medicamentoase si apa, acestea ajungand in vena cava inferioara.
Va multumesc !