NURSING IN PEDIATRIE

SUPORT DE CURS
PERIOADELE COPILARIEI

Copilaria este perioada de viata de la nastere pâna la pubertate ,15-16 ani. În aceasta perioada , organismul
uman se afla în continua modificare , determinata de procesul de crestere si de dezvoltare intensa .
Cresterea reprezinta un proces evolutiv continuu, în care organismul sufera diferentieri structurale si functionale
, deci se dezvolta si sufera schimbari. Exista ritmuri diferite de crestere si de dezvoltare a tesuturilor si organelor si
aceasta determina caractere morfo- functionale corespunzatoare si particulare pentru perioadele vârstei infantile .
Reactivitatea organismului ca si patologia legata de aceasta este deosebita în fiecare din aceste perioade. De aceea
epoca copilariei are mai multe perioade.
Se deosebesc la vârsta infantila trei perioade principale: prima copilarie , copilaria a doua si copilaria a treia
sau vârsta scolara .

INGRIJIRILE NOU-NASCUTULUI SI SUGARULUI

1.1. Ingrijiri la nastere (dezobstruarea cailor respiratorii superioare, ligaturarea cordonului ombilical, profilaxia
oftalmiei gonococice, determinarea scorului Apgar, a reflexelor arhaice, cantarire, masurare)
1.2. Incidente fiziologice ( involutia bontului ombilical, scaderea fiziologica in greutate, criza genitala a nou-
nascutului, eritem fesier, febra tranzitorie)
1.3. Alimentatia ( alimentatia naturala, alimentatia artificiala, alimentatia mixta, diversificarea alimentatiei
sugarului).

Particularitatile anatomice
Talia nou-nascutului la termen variaza între 48 si 52 de cm , valorile sub 47 cm indica starea de prematuritate.
Fetele au în general 1 cm mai putin decât baietii .
Greutatea la nastere variaza între 3000 si 3250 gr la baieti si între 2800 si 3000 gr la fete.
Noi-nascutii cu o greutate între 2500 si 2800 se numesc subponderali , iar cu greutatea sub 2500 se numesc
prematuri.
Capul nou-nascutului reprezinta 1/4 din lungimea totala, fata de 1/8 la adult.
În momentul nasterii craniul sufera deformatii determinate de pozitia fatului , de forma bazinului si de trecerea
prin canalul pelvigenital .
El se modeleaza iar dupa câteva zile ia forma normala.
Perimetrul cranian masoara 34 cm , cu 3 cm mai mult decât perimetrul toracic si cu 2 cm mai mult decât
perimetrul abdominal.
La nou nascut , oasele craniului sunt separate între ele de suturi.
La nivelul unirii acestora exista spatii neosificate numite fontanele , unde pielea si aponevroza epicraniana
acopera direct meningele.
Fontanela anterioara , numita bregmatica are o forma romboidala si masoara 3-4 cm în sens anteroposterior , si
2-4 cm în sens transversal. Ea este situata pe linia mediana , la punctual de unire a suturii sagitale cu sutura fronto-
parietala.
Fontanela posterioara numita lambdoida , are o forma triunghiulara , fiind deschisa la 20-25% din nou-nascutii
la termen. Ea se închide în primele 4-6 saptamâni de viata si este situata la punctual de unire a suturii sagitale cu
sutura parieoccipitala.
Gâtul nou-nascutului este scurt , iar toracele are o forma de trunchi de con.
Dupa stabilirea circulatiei si a respiratiei , toracele ia o forma aproximativ cilindrica , cu coastele aproape
orizontale.
Membrele superioare si inferioare sunt scurte si egale între ele , lungimea membrelor reprezentând 33% din
talie .
Pielea are o culoare roz –rosiatica si este acoperita de o substanta grasa , numita vermix caseosa , care se
reabsoarbe spontan în 24-48 de ore.
Pe tegumentele nou- nascutului se observa peri subtiri numiti lanugo , care dispar dupa câteva saptamâni.

1
 Dupa câteva zile coloratia eritematoasa a pielii dispare si este urmata de o descuamatie.
Glandele sebacee sunt foarte dezvoltate la nastere .
Pe fata si mai ales pe nas se observa o eruptie formata din puncte alb-galbui numite milium .
Unghiile la nou –nascutul la termen , depasesc marginea libera a degetelor.
Unii nou-nascuti pot prezenta chiar din primele zile de viata un exatem maculopapulos sau rujeoliform , fara
febra si cu stare generala buna , denumit eriterm toxic sau eriterm alergic al nou- nascutului.
Cordonul ombilical este format din vena ombilicala si artere ombilicale.
Vena ombilicala duce sângele arterial bogat în oxigen si în substante nutritive de la placenta la fat.
Arterele ombilicale transporta sângele venos al fatului catre placenta unde acesta se oxigeneaza .
Dupa sectionare , cordonul ombilical trece prin trei faze : mumificare, formare a santului de eliminare si
caderea bontului care se face între a 5 a si a 10 zi.
Plaga ombilicala se epidermizeaza treptat , cicatrizându-se complet dupa 3-4 saptamâni.

Particularitati functionale
Respiratia pulmonara se instaleaza din primul minut al vietii extrauterine.
La început respiratia este neregulata , superficiala .
Frecventa respiratorie variaza la nou- nascutul normal la termen între 55-70 respiratii pe minut , iar dupa 3-4
zile între 45-55 respiratii /minut.
Frecventa cardiaca are în primele ore o valoare de 140-150 batai/minut , apoi la o luna scade la 100-120 batai /
minut.
Sângele nou- nascutului are anumite particularitati .
La nastere exista o poliglobulie compensatoare datorita hipoxiei fetale .
Numarul hematiilor la nou- nascut variaza între 5.000.000 si 6.000.000 / mm³ cu o hemoglobina de
19,5gr/100ml.
Numarul hematiilor scade la sfârsitul primei luni la 4.500.000/mm³ iar hemoglobina la 13-15 gr /100 ml.
Leucocitele sunt de la nastere în numar de 14.000-16.000 / mm³ , scad în primele zile , pentru ca sa revina între
a 10a si a 20 a zi la 11.000-12.000/ mm³.
Aparatul digestiv intra în functiune odata cu trecerea la viata extrauterina .
Functiile digestive nu sunt înca perfecte : actul sugerii eliminarea mecaninlui si invadarea tubului digestive cu
flora microbiana , caracterizeaza aceasta perioada de viata.
Suptul este un act reflex cu centrul situat în bulb.
El stimuleaza secretia lactata a mamei , iar la copil provoaca prin reflex conditional secretia gastrica si
peristaltismul.
Meconiul este scaunul pe care îl elimina nou- nascutul din prima pâna în a 3 a zi dupa nastere.
El are o culoare verde –închisa , negricioasa cu o consistenta vâscoasa .
Dupa eliminarea mecaninlui scaunele nou- nascutului au o culoare galben –aurie.
Numarul scaunelor este de 3-5 în 24 ore.
La nastere tubul digestiv este steril , iar din a 2a zi de viata este invadat de microbi.
În scaunele copiilor alimentati la sân predomina bacilul bifidus care are o puternica actiune de fermentatie , iar
în scaunul copiilor alimentati artificial predomina colibacilul cu o puternica actiune de putrefactie.
Functia renala se instaleaza din prima zi de nastere , când se produce prima mictiune.
Sistemul nervos la nastere prezinta un grad redus de dezvoltare a scoartei cerebrale .
Nou- nascutul prezinta o stare de hipertonie musculara exagerata cu persistenta pozitiei fetale.
Lipsa inhibitiei corticale face posibila existenta anumitor reflexe arhaice- la această vârstă există reflexe care
dispar în lunile următoare şi nu mai reapar decât în situaţii patologice; sunt reflexele tranzitorii (arhaice) ale nou –
născutului :
- reflexul de supt;
- reflexul de îmbrăţişare Moro-Freudenberg: la o excitaţie puternică, deschide larg braţele în abducţie
apoi le apropie într-o mişcare ca de îmbrăţişare;
- reflexul de apucare (prehensiune); gâdilat cu un deget în podul palmei, nou – născutul închide palma
tinzând să apuce degetul care îl excită;
- reflexul de păşire automată: ţinut de axile şi proptit cu tălpile de masă, nou – născutul tinde să schiţeze
un pas mic;
- reflexul de triplă retracţie: ciupit uşor de plantă, nou – născutul flectează coapsa, gamba şi piciorul.

2
 Absenţa sau asimetria acestor reflexe în perioada neonatală indică posibilitatea unor leziuni ale sistemului
nervos central. Persistenţa unora dintre ele peste vârsta de 6-9 luni se observă în encefalopatiile cronice infantile .
Adaptarea termica . Functia de termoreglare prezinta o labilitate deosebita , datorita imaturitatii centrilor
termoreglatori.
Concomitent cu scaderea fiziologica din ziua a 2a , a 4-a poate sa apara “ febra tranzitorie” a nou- nascutului
care înregistreaza valori între 38-40 º C si se numeste febra de sete , ea cedeaza la un aport crescut de lichide.

ÎNGRIJIRILE NOU NĂSCUTULUI

Pentru orice manipulare a nou născutului cadrele sanitare se vor spăla pe mâini cu apă caldă şi săpun.
Îngrijirile de la sala de naşteri – îngrijirile medicale ale nou născutului încep imediat după expulzia acestuia
prin punerea pe o masă specială acoperită cu un scutec steril.

PRIMELE ÎNGIJIRI ACORDATE NOU- NĂSCUTULUI SĂNĂTOS LA

TERMEN SĂNĂTOS IMEDIAT DUPĂ NAŞTERE

1. Se începe cu dezobstruarea căilor respiratorii superioare. Aceasta se realizează prin aspiraţia făcută cu o sondă
Nelaton sau cu o sondă din material plastic de mărime adecvată. Capătul distal al sondei se introduce în cavitatea
bucală a nou – născutului şi se aspiră conţinutul din ea (secreţii vaginale pătrunse în gura nou – născutului, cheaguri
de sânge, lichid amniotic, suc gastric regurgitat); apoi se împinge sonda până în faringe şi se aspiră şi de acolo; în
final se aspiră conţinutul celor două fose nazale. Aspiraţia se poate face:
- fie prin conectarea sondei la un aspirator electric (sau la un aspirator cu jet de aer) care lucrează cu o presiune
mică de aspiraţie;
- fie cu gura. În acest caz, la capătul unde se aspiră trebuie pusă o compresă sterilă, ca nu cumva conţinutul sondei
să ajungă în gura persoanei care aspiră. Se poate intercala, între două tuburi de cauciuc o pipetă de sticlă prevăzută
cu "capcană": o bulă care reţine produsele aspirate.
2. Se pensează cordonul ombilical cu două pense Pean şi se secţionează între acestea cu o foarfecă. Pensarea are ca
scop evitarea unei hemoragii, fie dinspre mamă, fie dinspre copil, deoarece cordonul ombilical conţine vasele
importante care hrănesc fătul în timpul sarcinii: două artere ombilicale şi o venă ombilicală.
3. Fiind astfel detaşat de mamă, nou – născutul este pus pe măsuţa de îngrijiri imediate, acoperită cu scutece sterile
şi situată sub o lampă radiantă.
4. Urmează ligatura bontului ombilical, care se face cu aţă sterilă la circa 3-4 cm distanţă de piele. Aceasta este o
distanţă de siguranţă, necesară în cazul unei hemoragii de cordon, dacă trebuie făcută o ligatură suplimentară. Cu
foarfeca se secţionează restul bontului de deasupra ligaturii, se tamponează suprafaţa secţionată cu tinctură de iod şi
se completează ligatura în "dop de şampanie", prin care se asigură o hemostază completă.
5. Se face apoi curăţirea tegumentelor (acestea pot fi acoperite cu cheaguri de sânge, secreţii, lichid amniotic). Se
procedează cu blândeţe, folosind comprese sterile înmuiate în ser fiziologic călduţ, cu care se şterge pielea fără a o
freca până la iritare. Nu este necesar să se îndepărteze vernix caseosa, deoarece acesta are şi un rol protector şi se va
resorbi singur în zilele următoare.
6. Profilaxia oftalmiei gonococice este obligatorie şi se face prin metoda Crede: se instilează din soluţia de nitrat de
argint 1% câte o picătură în fundurile de sac conjunctivale. Acestea se pun în evidenţă prin tragerea pleoapelor (în
sus cele superioare, în jos cele inferioare).
7. Stabilirea sexului şi arătarea acestuia mamei.
8. Măsurarea taliei, perimetrelor şi cântărirea.
9. Stabilirea identităţii prin fixare cu acelaşi număr la copil şi la mamă.
10. Determinarea scorului Apgar
Acest scor stabileşte starea funcţiilor mai importante ale organismului la naştere. Se determină la circa 1
minut după expulzia fătului şi se repetă la 5 minute, paralel cu manevrele de îngrijire imediată. Dacă valorile
constatate nu sunt satisfăcătoare, scorul se repetă din 5 în 5 minute, până când nou – născutul îşi revine la normal.
După cum reiese din tabel scorul constă din 5 criterii la care se acordă note (2,1 şi 0) în funcţie de starea constatată
la fiecare. Din însumarea notelor rezultă scorul care poate fi maximum 10 (stare funcţională foarte bună) şi
minimum 0 (moarte clinică, fără a exclude totuşi posibilităţile de resuscitare). Scorul Apgar normal trebuie să fie cel

3
puţin 8. Sub această valoare, nou – născutul necesită îngrijiri speciale şi determinarea repetată a scorului până la
normalizarea sa.
Scorul Apgar
Criteriul Nota 2 Nota 1 Nota 0
Culoarea Roz Roz dar cu cianoză la Cianoză generalizată
tegumentelor extremităţi sau paloare
Respiraţia Regulată, cu o Neregulată, rară sau Absentă
frecvenţă de circa supinoasă
40/minut
Reflexul de iritaţie (la Reacţie generală: NN Schiţează numai o Nu are nici o reacţie
introducerea sondei işi mişcă toate grimasă de
de aspiraţie în fosele membrele, agitat nemulţumire
nazale)
Tonusul muscular şi Tonus muscular bun: Îşi mişcă doar Nu se observă nici o
motilitatea mişcări active din extremităţile (mâini, mişcare
toate membrele degete, picioare)
Bătăile cordului Clare, ritmice, cu o Asurzite, neregulate, Nu se percep bătăi la
(constatate cu frecvenţă de 120- frecventă sub cord
stetoscopul) 140/minut 100/minut

Îngrijiri acordate după nastere

1. Se face un examen clinic rapid dar complet al nou – născutului, pentru a depista eventuale malformaţii
congenitale (osoase, cardiace, ale cavităţii bucale, etc.)
2. Se face cântărirea, măsurarea lungimii şi a perimetrelor.
3. Se face pansamentul bontului ombilical cu comprese sterile crestate, înmuiate în alcool de 70 0 şi deasupra se trage
o faşă circulară de susţinere în jurul abdomenului .În unele maternităţi bontul este lăsat liber, să se usuce mai
repede.
4. Se înfaşă nou – născutul în scutece sterile făcându-i-se şi o "glugă" deoarece are păr puţin ca să-i protejeze capul
şi este dus fie în salonul de nou-născuţi, fie în camera (rezerva) unde va sta cu mama lui.
5. Se controlează de câteva ori pansamentul ombilical, ca nu cumva să existe vreo sângerare la nivelul ligaturii.
6. Se urmăreşte ca nou – născutul să urineze în cel mult o oră de la naştere. Absenţa micţiunilor poate însemna o
malformaţie congenitală pe căile urinare: imperforaţia uretrei, fistule ale vezicii urinare cu deschidere în organe
învecinate.
7. În decurs de maximum 24 de ore de la naştere, nou – născutul trebuie să elimine un scaun cu caractere speciale,
numit meconiu. Acesta se prezintă ca o masă verzuie-negricioasă şi este alcătuit din mucus, secreţii interstinale,
bilă, epitelii descuamate. Absenţa eliminării de meconiu poate fi produsă de o malformaţie congenitală a tubului
digestiv: stenoză intestinală, atrezie (lipsa formării) anorectală, imperforaţie anală.
9. Se întocmeşte foaia de observaţie a nou – născutului, cu toate datele constatate, cu scorul Apgar etc.
Imediat dupa nastere copilul tipa si se instaleaza respiratia pulmonara cu o frecventa de cca 40/min. Tipatul
este viguros.
Ritmul cardiac este foarte rapid =120-140 batai/min..in prima ora dupa nastere copilul urineaza.In primele
24 ore are primul scaun numit meconiu care este o masa verzuie-negricioasa,lucioasa semiconsistenta.
Musculatura memebrelor este hipertona.
Somnul ocupa cea mai mare parte a zilei 20-22 ore din 24
Activitatea cordonului ombilical inceteaza la citeva minute dupa nastere, cand si pulsatiile lui se opresc.
Toate functiile indeplinite de acesta in viata intra-uterina vor fi preluate de aparatele si organele nou-
nascutlului care intra in activitate.

Îngrijirile ulterioare din perioada neonatală

1. Zilnic, cât timp se află în maternitate, nou – născutului va fi examinat clinic, i se va controla temperatura, va fi
cântărit, se vor nota scaunele, toate datele fiind înregistrate în foaia de observaţie şi graficul anexat acesteia.
2. Pansamentul ombilical (dacă a fost pansat) se schimbă zilnic, iar pentru fixarea lui se foloseşte tot faşă circulară.

4
3. Nou – născutul va fi spălat după fiecare scaun în regiunea ano-perineală şi uns cu un unguent protector (sau chiar
cu ulei fiert şi apoi răcit) pentru a se preveni apariţia eritemului fesier (zonă roşie iritativă, produsă de scaune
numeroase şi acide). Prima baie generală se va face însă de abia la 24 de ore după detaşarea bontului ombilical.
4. În primele zile de viaţă se face vaccinarea împotriva hepatitei acute virale tip B (vaccin Engerix).
5. Înainte de externarea din maternitate se face vaccinarea B.C.G. (bacil Calmette-Guerin) împotriva tuberculozei
prin inocularea intradermică 0,1 ml de vaccin în partea posteroexternă a braţului stâng în 1,3 medie. La injectare se
formează un nodul mic de 5-6 mm de (coajă de portocală) această papulă trebuie să dispară în 30 de minute.
- la 1-3 săptămâni se formează la locul injectării un nodul mic cu baza îndurată
- în partea centrală a nodulului se formează un orificiu prin care se elimină conţinutul.
- apoi se formează o crustă care se elimină în 2-3 săptămâni
- la locul injectării se formează o pată depigmentată şi uşor deprimată.
Vaccinarea se face la nou născut cu greutate de peste 2500 gr. În acelaşi timp se face şi profilaxia rahitismului
prin administrare de vitamina D = 200.000 ui. i.m.

Îngrijirile la domiciliu:
Mama trebuie să respecte regulile de igienă. Ea va fi ajutată de cadrele medicale din teren, chiar din prima
zi de sosire la domiciliu.

Interventii la domiciliu
- asigurarea conditiilor de mediu
- cameră separată, călduroasă, mobilier limitat strict la necesitătile copilului, lumină corespunzătoare,
temperatură optimă, curătenie
- alimentatia
- să se facă la aceleasi ore
- stimularea participării active a copilului: să tină biberonul, apoi cana, să bea singur din cană, să tină în
mână un biscuit, iar la 1 an să folosească lingurita
- calcularea corectă a ratiei alimentare, în functie de vârstă
- respectarea principiilor diversificării alimentatiei (vârstă, stare de sănătate, ordinea introducerii
alimentelor noi, introducerea treptată din punct de vedere cantitativ, urmărirea tolerantei digestive)
- igiena corporală – baia
- zilnic la aceeasi oră, de preferinta seara
- vănita va fi utilizată numai în acest scop
- temperatura camerei 22 - 24º C
- temperatura apei 37º C
- durata nu va depăsi 5 – 8 minute
- nivelul apei să nu depăsească umerii copilului
- lângă vănită vor fi pregatite cele necesare îmbrăcării
- după baie uscarea tegumentelor se va face prin tamponare
- stergerea ochilor se va face cu o compresă sterilă, dinspre unghiul exterior spre cel interior
- orificiile nazale si auditive se vor curăta cu tampoane de vată
- somnul
- respectarea orelor de somn în functie de vârstă
- asigurarea unui mediu adecvat somnului: aerisirea încăperii, fără excitanti optici sau acustici
- regimul de viată
- trebuie să tină cont de particularitătile fiecărui copil, va fi individualizat în funcsie de vârstă, starea de
sănătate
- se vor alterna regulat perioadele de somn, alimentatie, veghe
- se va evita prelungirea stării de veghe care poate determina plâns, agitatie, întârzierea adormirii la ora de
somn
- îmbrăcămintea
- lenjeria de corp va fi confectionată din bumbac, de culoare deschisă
- va fi adecvată vârstei si anotimpului
- usor de manevrat
- spălat zilnic, fiartă si călcată

5
- educarea sfincterelor
- după vârsta de 5 – 6 luni copilul va fi asezat cu regularitate pe olită, la aceleasi ore, după alimentatie sau când se
trezeste
- aprecierea dezvoltării fizice
- greutatea, înăltimea si perimetrele vor fi măsurate periodic
- se va aprecia functionalitatea diferitelor organe (maturitatea)
- se va urmări eruptia dentară
- aprecierea dezvoltării psiho-motorii
- constituie criteriul în aprecierea gradului de maturitate al sistemului nervos
- aprecierea cuprinde: motricitate, postură, coordonare, dezvoltare senzorială, comportament, limbaj
- contributia părintilor la o dezvoltare psiho-motorie adecvată se realizează prin: masaj cu blândete, gimnastică
(gradată, progresiv, continuu, efectuând miscări de extensie, flexie, abductie, adductie) joc (contribuie la dezvoltarea
atentiei, imaginatiei, capacitătii intelectuale; se pot oferi după varsta de 3 luni jucarii viu colorate, din material
plastic, lavabil), comunicare permanentă, anturaj plăcut
- aprecierea gradului de nutritie
- elemente de referintă: tesutul adipos, turgor, tegumente si mucoase
- climatul familial
- părintii vor asigura un climat de afectivitate, protectie, calm
- se va evita atitudinea hiperprotectoare, restrictivă sau de respingere care poate influenta negativ dezvoltarea
copilului
- călirea organismului
- factorii utilizati: apă, aer, soare
- se începe de la 2 – 3 luni
- de preferat utilizarea mai multor factori o dată, în functie de vârstă; aplicati treptat si progresiv
- imunizările active
- contribuie la cresterea rezistentei specifice organismului fată de infectii
- se fac după calendarul stabilit de MS
- principalele vaccinări sunt: B.C.G., D.T.P., antipoliomielitică, antirujeolică, antigripală, antihepatică
- prevenirea accidentelor
- supravegherea atentă si constantă de către adulti
- să se evite plasarea copilului pe scaun
- să nu se ofere jucării din mai multe piese, din lemn sau metal, de dimensiuni foarte mici
- să se măsoare temperatura apei de baie si a alimentelor lichide
- să se indepărteze din preajma copilului obiecte ce ar putea fi introduse în gură si apoi aspirate: nasturi,
butoni, monede, ace
- alimentarea să se facă corespunzător: cu răbrade, în pozitie adecvată, alimentele tăiate în bucăti mici
- să nu se plaseze pături si perne în exces, în patul copilului
- să nu se lase la îndemâna copiilor medicamente
- să se tină copilul în brate cu ambele mâini
- să se protejeze prizele electrice
- să se îndepărteze obiectele tăioase, ascutite
- în timpul somnului să se ridice barele laterale ale patului
- în timpul transportului cu masina să se imobilizeze copilul în hamuri

Alimentatia nou – născutului la termen sănătos

Fiind vorba de un nou – născut fără probleme, alimentaţia se începe precoce, la 3-6 ore după naştere. Există
mai multe alternative, în funcţie de mamă şi de posibilităţile ei.
a) Alimentaţia ideală la această vârstă este cea naturală, adică cu lapte matern exclusiv. Dacă mama poate alăpta
direct, NN va fi pus la sân şi va suge singur. Dacă nu poate alăpta direct se va mulge cu pompiţa într-o cană sterilă
şi va hrăni copilul cu linguriţa.
Pentru suptul direct sunt două posibilităţi:
- să fie pus la sân din 3 în 3 ore, în total 7-8 supturi în 24 h;

6
- să fie pus la sân ori de câte ori NN ţipă şi vrea să sugă.
Şi într-un caz şi în celălalt, durata supturilor va fi progresivă, începând cu 1-2 minute în prima zi şi crescând
treptat, astfel încât la o săptămână un supt să dureze 15-20 minute. Trebuie să se dea dintr-un singur sân la fiecare
supt şi să se schimbe cu celălalt sân la suptul următor, astfel încât să fie stimulată secreţia lactată la ambii şi să nu se
producă iritaţia vreunuia din ei. Înainte de fiecare supt, mama îşi va spăla sânul cu apă şi săpun şi apoi îl va clăti şi
şterge bine.
În cazul când nu se poate pune nou – născutul la sân să sugă, el va fi alimentat cu linguriţa. Cantitatea de
lapte matern administrat va creşte progresiv de la o zi la alta, potrivit unei formule valabilă pentru primele 8 -10 zile
de viaţă şi anume:
Lz = (z – 1) x 70 sau 80
În această formulă:
Lz = cantitatea de lapte matern in ml. necesară în ziua z (de la I-a la a VIII-X-a zi de la naştere)
70 = coeficient pentru nou – născutul cu greutatea la naştere sub 3.250 g
80 = coeficient folosit pentru nou – născutul cu greutatea la naştere peste 3.250 g
Cantitatea totală astfel aflată se împarte la 7 mese, la câte 3 ore interval.
b) Dacă mama nu are deloc lapte pentru nou – născut se poate institui alimentaţia artificială, adică exclusiv cu alte
tipuri de lapte în afara celui matern. Pentru perioada neo-natală sunt indicate:
- preparate industriale de lapte adaptat: Similac, Humana 1;
- preparate industriale de lapte semiadaptat: Milupa Milumil, Milupa Aptamil, Morinaga, Bebelac nr.1, Nan, Snow,
Sunny Baby.
Toate aceste produse au câte o mensură de plastic în ambalaj, se reconstituie în apă fiartă şi răcită, fără nici
un alt adaos, conform instrucţiunilor de pe etichetă. Numărul de mese este de 6 – 7 în 24 ore, iar cantitatea zilnică
este de 150-200 ml/kgcorp.
Mai poate fi utilizat laptele praf integral (tip Rarău) însă preparat într-o concentraţie mai slabă şi anume 8%
şi cu un adaos de 5% zahăr. Deci pentru o porţie de 200 g se folosesc 190 ml apă fiartă şi răcită, 3 linguriţe cu vârf
de praf de lapte (cca 15 g) şi 2 linguriţe rase de zahăr (10 g).
Laptele de vacă nu este indicat la aceasăt vârstă. Dacă însă nu există alta posibilitate, se va utiliza lapte de vacă bine
fiert, diluat ½ cu ceai şi zaharat 5 g%.
În aceste două ultime situaţii, numărul de mese este de 7 în 24 ore iar cantitatea zilnică congenitale vizibile care se
consemnează.

Tehnica alimentatiei naturale

Pregatirea pentru alimentatia naturala incepe inca din timpul sarcinii,prin pregatirea psihologi-ca a viitoarei mame.
In primele 24 ore de la nastere nn va fi pus la san.Daca nasterea s-a produs pe cai naturale si nn este sanatos,atunci
acesta va fi pus la san in primele 6 ore dupa nastere. Cu cat copilul este mai precoce pus la san cu atat va creste in
timp durata alaptarii.
In prima zi nn va fi pus sa suga 5 min. la ambii sani, la interval de 3 ore(pt. a stimu-la secretia lactata), cu pauza de
6 ore in cursul noptii.
NU se va lua nn de la sanul mamei dupa cele 5 min.(contact mama-copil).
In a 2-a zi nn va suge 10 min. In zilele urmatoare durata suptului se va mari la 20-30 min.La inceput sugarul suge
des,dupa meto-da“la cerere”.Se favorizeaza secretia lactata. Apoi sugarul isi regleaza mesele singur : Nn cu GN
sub 3000 g. va primi 7-8 mese/zi.
Nn cu GN peste 3000 g. va primi 6-7 mese/zi.
In primele 2 sapt. - 60-80 ml/masa.
Intre - 1-2 luni – 120-150 ml/masa;
- 2-3 luni – 150-170 ml/masa;
Peste 4 luni – 160-180 ml/masa.
Dar cantitatea de lapte ingerata nu este aceeasi la toate mesele. Pentru aprecierea secretiei lactate a mamei se
face media cant. de lapte primite/24 ore.
Pentru alaptare: - sugarul infasat in scutece curate; mama – spala miinile si sanul cu apa si sapun la fiecare supt.
In primele zile lehuza va alapta stand in pat, apoi in pozitie sezand cu picioarele sprijinite pe un scaunel.- pozitia
sugarului: cu capul, gatul si spatele sprijinit pe antebratul mamei a.i.palma mamei sa cuprinda fesele sugarului.

7
 Se stoarce putin sanul si se indepar-teaza primele picaturi ce pot fi conta-minate cu germeni.Se atinge obrazul
copilului cu sanul - apare reflexul de orientare pt. supt - mama va introduce mamelonul in gura copilului. Sanul este
tinut de mana libera a mamei intre index si medius pt. a nu se obstrua narinele sugarului.
Dupa supt sugarul este tinut in brate, in pozitie verticala, 5-10 min.,pt. a-l ajuta sa eructeze.Apoi va fi asezat
culcat,in decubit lateral stang si apoi drept pt. a favori-za evacuarea stomacului si reaparitia senzatiei de foame.
La suptul urmator se inverseaza ordinea sanilor pt. a realiza o evacua-re completa a lor si pt. a stimula secretia
lactata.
Durata alimentatiei naturale : este obligatorie in primele 3 luni de viata si este optima daca dureaza pana la 6-9 luni.
Ablactarea se poate face brusc sau treptat.
Ablactarea treptata – este ideala;- se va inlocui un supt cu cate o masa de diversificare timp de saptamani sau luni;-
este bine suportata si de catre copil si de catre mama.
Ablactarea brusca este mai greu suportata, se face in caz de imbolnavire a mamei sau de deces al copilului;
- necesita adm. de preparate medica-mentoase:antagonisti de prolactina (Bromcriptina- 2 cp/zi,15 zile).
CONTRAINDICATIILE alim. naturale:
C.I. materne permanente: TBC pulmonar activ, septicemie, eclampsie, neoplazii, boli psihice grave, IRen., IC, DZ
decompensat, tireotoxicoza, sarcina peste 20 sapt. trat.cu citostatice, diazepine, anticoagulante; mama cu Ag HBs
pozitiv, HIV pozitiv.
C.I. materne tranzitorii: infectii ale sanilor, ragade mamelonare sangerande, infectii acute tratate ca antibiotice
(cloranfenicol, tetraciclina,metronidazol,sulfamide, nitrofurantoin).
C.I. permanente din partea copilului: galactozemie, intoleranta secundara la acizi grasi nesaturati.
C.I. tranzitorii din partea copilului: sindrom icteric cu bilirubina crescuta.

ALIMENTATIA ARTIFICIALA

COMPOZITIA LAPTELUI DE VACA: apa 87,5% ; substanta uscata 12,5%.Este un lapte cazeinos –precipita in
flocoane mari.Necesita un timp mai mare pt. digestie.
PROTEINELE din l.v.: 34 g/l; l.v. este de 3 ori mai bogat in proteine decat l.m. Excesul de prot. este transformat la
niv. ficatului determinand hipertrofie hepatica. se solicita rinichiul pt. excretia incarcaturii osmotice mari(uree)
determinand hipertrofie renala.
- cazeina reprez. 80% din prot. l.v.
- Proteinele lactoserului: imp.este βlactoglobulina – ea este puternic antigenica. Este incriminata in alergia la prot.
l.v.
- Lactoferina este in cant. Redusa in l.v.→aparitia anemiei feriprive la sugarii alimentati cu .l.v.
- Ig din l.v. sunt distruse de enzimele proteolitice ale sugarului.
- Prot. ce nu se absorb din l.v. determina dezv. la nivelul colonului a unei flore de putrefactie bogata in E.coli.
GLUCIDELE din l.v. - sunt in cant. mai redusa decat in l.m. →l.v. se va zahara 5% inainte de a fi administrat.
LIPIDELE din l.v.- sunt reprez. de o cant. mai mare de AG saturati(74%), fata de AG nesaturati(26%).
SARURILE MINERALE sunt in cant. de 2 ori mai mare in l.v. determinand osmolaritatea crescuta a l.v.Raport Ca/P
inadecvat ceea ce det. absorbtie intestinala redusa de Ca.
L.v. se va adm. sugarilor dupa fierbe-re-are un continut microbian crescut.
Toate aceste deosebiri fata de l.m. fac din l.v. un aliment nerecoman-dabil sugarilor pana la 6 luni.
Prematurul sau sugarul de prim trimestru,daca nu poate fi alimentat natural,va fi alimentat cu o formula de lapte
adaptata pt. sugari (lapte dietetic pt. sugari).
Formule de lapte :
Se administreaza in urmatoarele situatii:Hipogalactia materna;Mame cu activ. socio-profesionala care nu-si
pot permite o alaptare prelungita; --
Sugari din leagane.
Desi sunt apropiate calitativ de compozitia l.m.(prin interventia com-plexa a producatorului),form. de lapte nu
vor fi niciodata identice ca rezulta-te cu cele ale l.m.
Form. de lapte se prepara din l.v. care sufera importante transformari. Laptele adaptat se prezinta sub forma de
pulbere (granule),se prepara instant (fara preparare termica),nu necesita nici un fel de adaos.
Valoarea calorica e apropiata de a l.m.

8
 Prin indepartarea unei cant. de saruri minerale, are osmolaritatea mai mica decat a l.v.,protejand functia renala
redusa a sugarului mic.
 Glicidele sunt reprez. de lactoza.
 Lipidele animale sunt inlocuite cu lipide vegetale (floarea soarelui,soia, cocos,germeni de griu).
 Se adauga vitamine si oligoelemente in cant. egale cu necesarul zilnic al sugarului.
Tipuri de formule dietetice :
* FORMULE DE START(de inceput): pt. sugari 0-4 luni pot fi – adaptate: Humana1,Nutrilon, NAN1 sau partial
adaptate:difera de prep. adaptate prin compozitia in glucide→se adauga polizaharide la lactoza(amidon sau
dextrinmaltoza): Milumil1, Similac.
*FORMULE DE CONTINUARE:pt. sugari cu varsta peste 4 luni; se adm. in paralel cu diversificarea alimentatiei
pana l la varsta de 1
an: Aptamil2,Bebelac2, Milumil2,NAN2.
*FORMULE SPECIALE(adevarate preparate medicament-se folosesc in diferite afectiuni):
- formule hipoalergenice(sursa de proteine:hidrolizat proteic):NAN H.A.
- formule speciale pt. prematuri: Alprem,Pre-aptamil,Humana-pre.
-formule cu continut redus in lactoza/fara lactoza:Milupa HN 25, Morinaga, NL33.; preparate din soia(lipsesc
lactoza si prot. din l.v.):Alsoy, Nutricare-Soia
Tehnica alimentatiei artificiale :
PRINCIPII de introducere a alimentatiei artificiale: noul aliment se introduce cand sugarul este in deplina stare
de sanatate;Fiecare aliment nou se va introduce treptat,prin tatonarea tolerantei digestive.
Alimentatia artificiala a sugarului impune respectarea unor masuri de igiena suplimentara fata de alim. naturala,
in ceea ce priveste pastrarea,prepararea si manipularea vaselor necesare prepararii laptelui praf (biberoane,tetine).
Sugarul este pregatit ca si in cazul alim. naturale.Nu va fi alimentat culcat in pat pt. ca exista riscul aspirarii
laptelui in caile respiratorii si exista posibilitatea aparitiei otitei.
Biberonul se tine oblic a.i. tetina sa fie plina cu lapte.
La sugarul alimentat cu lapte de vaca:la sugarul mic NU se da lapte de vaca integral,ci diluat cu mucilagiu de
orez:
- in prima luna dilutia este de ½ (o parte lapte,o parte apa de orez 2-3%, indulcit cu 5% zahar);
- in a 2-a luna dilutia este de 2/3 (2 parti lapte,o parte M.O. + 5% zahar);
- in luna a 3-a dilutia este de ¾ (3 parti lapte,o parte M.O.+ 5% zahar).
- din luna a 4-a se poate da lapte de vaca integral( cand nu se poate adm. un preparat de lapte adaptat).

ALIMENTATIA MIXTA
Este acceptata in urmatoarele situatii: nn nu depaseste GN dupa 15-20 zile de viata. apoi sporul ponderal este sub
150 g/sapt.
Inainte de a trece la alim. mixta sau artificiala se elimina 3 posibilitati:Erori in tehnica alaptarii (aerofagie,mese
administr la intervale mari de timp).
Boli severe ale nn sau sugarului care nu este capabil sa suga la san
Factori materni de hipogalactie ce pot fi corectati (dieta saraca in lichide, program de odihna pt. mama,reducerea
starii de incordare a mamei, negolirea sanilor dupa fiecare supt).
In caz de hipogalactie reala se trece la alim. mixta.
Alimentatia mixta poate fi:
Metoda complementara: copilul suge la ambii sani, apoi se completeaza masa cu lapte praf.Este o metoda
fiziologica.
Metoda alternativa: se alterneaza o masa de san cu una de lapte praf. Dezavantaj: in timp scurt secretia lactata
scade si mai mult ( laptele stagneaza mult in sani).
Laptele nou introdus se adm. cu lingurita si nu cu biberonul, pt.a mentine secretia lactata.

ALIMENTATIA DIVERSIFICATA

Diversificarea pentru sugarul eutrofic si alimentat la san se incepe la 6 luni.

Pentru sugarul alimentat artificial, diversificarea se incepe la 3,5-4 luni.

9
 Reguli pentru diversificarea alimentatiei:
- diversificarea incepe cu copilul in perfecta stare de sanatate;
- se introduce alimentul nou progresiv, prin tatonarea tolerantei digestive;
- alimentul nou se administreaza cu lingurita;
- nu se adm. simultan 2 alimente noi;
- daca la introducerea unui aliment nou apar semne de intoleranta digestiva (diaree, varsaturi), atunci se suprima
acel aliment 1- 2 saptamani, pana la refacerea digestiva si apoi se va incerca reintroducerea lui cu prudenta ;
- nu se insista cu introducerea unui aliment nou daca sugarul il refuza. Exista riscul anorexiei psihogene la sugar.
Alimente pentrur diversificare:
Fructe (citrice, mere, morcov) bogate in vitamine, saruri minerale, continut hidric;
- Se adm. ca suc de fructe,de la 6 la 8 saptamani. Doza se creste treptat- de la cateva picaturi la 30-60 ml/zi,in 2
prize.
- dupa 4 luni:sucuri de rosii,struguri, caise.
- dupa 6 luni: suc de pere pergamute.
- dupa 4 luni: pireuri de fructe (mere, banane, piersici).
- dupa 6 luni: compoturi de fructe (zeama si pulpa de fructe pasata).
- dupa 5 luni la pireul de fructe se poate adauga fie fainos indulcit cu zahar, fie 1-2 lingurite de branza de vaci.
Ca urmare se va inlocui o masa de lapte cu una de fructe.
 NU se dau copilului sub 1 an : zmeura, capsuni, fragi. Sunt alergizante.
 masa de fructe se adm. imediat ce este preparata.
 nu se incalzeste pentru ca se inactiveaza vitaminele.
Legumele: se introduc in alimentatie de la 4 luni; morcovi, cartofi, patrunjel, telina, pastarnac, spanac,dovlecei,
rosii, ardei grasi, ceapa.
- se adm.ca: - supa de zarzavat strecurata, apoi se adauga fainos si ulei vegetal, piure de legume + unt si lapte
(dupa varsta de 5 luni).
Fainoasele: - au valoare energetica mare.
!!! Faina de griu, orz, secara contine gluten - o proteina alergizanta pt. mucoasa intestinala a sugarului (putand
produce un sdr.celiachiform).De aceea se va introduce in alimentatia sugarului dupa varsta de 8 luni!!!
Carnea: - are continut crescut in aminoacizi esentiali, saruri minerale, vitamine.
- carnea de pui sau vita – se adm de la 5 luni, in supa de zarzavat sau piureul de legume, de 3-4 ori pe
saptamana (sub forma de carne fiarta si fin tocata sau mixata).
- dupa 6 luni – ficat de pasare;
- dupa 8-9 luni – perisoare de carne, ciorba acrita cu bors sau lamiie.
- dupa 10 luni – peste alb: salau, pastrav,stiuca.
- dupa 1 an – chiftelute de carne preparate in ulei.
- dupa 3 ani – carne de porc sau oaie.
- dupa 6 luni – galbenus de ou fiert tare ( de 2 - 3 ori/saptamana).
- dupa 1 an – albusul de ou (este alrgizant).
- dupa 5 luni – branza de vaci ( in piureul de legume sau OP+BV).
- dupa 8-9 luni – mamaliguta cu branza de vaci.
- dupa 5 luni – iaurt preparat in casa si zaharat 5%.
- dupa 8 luni se adauga si biscuiti.

Îngrijirile în salonul de nou născuţi:

Se urmăresc atent :
- funcţiile vitale : respiraţia, frecventa si ritmul cardiac,
- coloraţia tegumentelor,
- micţiunile,
- eliminarea meconiului,
- plaga ombilicală,
- temperatura.

Incidentele fiziologice din perioada de acomodare a nou – născutului

10
În perioada de trecere de la viaţa intrauterină la viaţa extrauterină au loc o serie de modificări adaptative ale
organismului nou – născutului. Ele trebuie cunoscute pentru a nu fi interpretate ca fenomene patologice ci ca
fenomene fiziologice, fără vreo implicaţie nocivă pentru copil.
a) INVOLUŢIA BONTULUI OMBILICAL este datorată uscării treptate a acestuia (mumificare, necroză aseptică)
deoarece nu este vascularizat. Bontul devine negru, dur, începe să se separe de piele şi în final se detaşează în ziua
7-10 de la naştere. Nu este permis să se exercite nici un fel de tracţiuni asupra lui deoarece se desprinde singur. Până
la desprindere va fi pansat zilnic cu comprese sterile în alcool de 70 0 (dacă s-a utilizat procedeul cu pansament).
După căderea bontului, la 24 de ore, când plaga a început să se epitelieze, urmează prima baie generală.
b) SCĂDEREA FIZIOLOGICĂ ÎN GREUTATE se produce din cauza eliminării meconiului acumulat în intestin şi
a aportului alimentar redus din primele zile. Nou – născutul scade în greutate până în ziua a 4-5-a de la naştere,
pierzând 5-10% din greutatea iniţială ( dacă la naştere a avut 3.000 g, ajunge la 2.850-2.700 g). O zi-două greutatea
rămâne constantă, apoi începe să crească, ajungând în ziua a 8-10-a la greutatea de la naştere. De la această dată
creşte zilnic în mod constant, câştigând în prima lună 750 g.
c) ICTERUL FIZIOLOGIC apare la 2-3 zile de la naştere, manifestându-se prin coloraţia galbenă a pielii, fără ca
mucoasele să fie icterice. Este un icter cu hiperbilirubinemie indirectă (neconjugată), datorită hemolizei fiziologice
din primele zile, dar mai ales unui deficit tranzitoriu al enzimei hepatice numită glicuronil-transferaza. Această
enzimă are rolul de a conjuga bilirubina indirectă din ser, transformând-o în bilirubină directă (conjugată). Absenţa
ei temporară împiedică acest proces. Icterul fiziologic nu este însoţit de tulburări digestive, urina şi scaunele sunt
normal colorate, ficatul şi splina sunt în limite normale. Nu necesită investigaţii, nici tratament. Durata medie este
de o săptămână, după care regresează spontan. Durata maximă admisă pentru icter fiziologic este de 21 zile. Peste
acest termen, icterul este considerat patologic şi necesită investigaţii, diagnostic diferenţial şi tratament.
d) CRIZA GENITALĂ a nou – născutului este produsă de hormonii materni care au ajuns în circulaţia fetală în
ultima perioadă a vieţii intrauterine. La băieţi se manifestă prin tumefierea testiculelor şi mic hidrocel , iar la fetiţe
printr-o secreţie vaginală rozată, în cantitate mică. La ambele sexe are lor o tumefacţie a sânilor însoţită de câte o
picătură de secreţie. Sânii nu trebuie storşi în nici un caz. Nu este necesar tratament.
e) ERITEMUL ALERGIC al nou – născutului constă într-o erupţie maculopapuloasă care apare pe piele în prima
sau a doua zi de la naştere. Este datorită albuminelor plancentare ajunse în sângele fetal. Nu necesită tratament.
f) FEBRA TRANZITORIE a nou – născutului este o ascensiune termică până la 38 grade Celsius, de scurtă
durată, produsă de hidratarea redusă din primele zile de viaţă. Neavând cauză infecţioasă nu necesită tratament
medicamentos, ci numai un adaos suplimentar de ceai slab zaharat sau soluţie glucoză 5% pe cale orală, sub care
temperatura corporală revine la normal.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ACORDAREA ÎNGRIJIRILOR NECESARE NOU-NĂSCUTULUI

SĂNĂTOS
Asistentei medicale îi revin sarcini multiple în acest moment, atât de important în viaţa unei familii.
1. Pregătirea tuturor materialelor şi instrumentarului necesar pentru primirea şi îngrijirea nou- născutului:
- aleze sterile pentru acoperirea măsuţei unde se acordă primele îngrijiri;
- lampă iradiantă deasupra măsuţei, pentru a asigura încălzirea nou – născutului şi o bună vizibilitate asupra lui;
- pense Pean şi Kocher, foarfeci, aţă sterilă;
- comprese sterile şi feşi;
- alcool de 700 şi tinctură de iod sau betatină;
- ser fiziologic steril;
- soluţie de nitrat de argint 1% pentru profilaxia oftalmiei gonococice;
- cântar pentru sugari, pediometru, centimetru-panglică, ceas cu secundar;
- tăviţe renale;
- eprubete pentru recoltarea eventuală a unor probe de sânge de la mamă sau de la nou – născut;
- mănuşi chirurgicale;
- seringi de unică folosinţă de diferite mărimi cu ace de unică folosinţă;
- scutece sterile pentru înfăşarea nou – născutului;
- formulare pentru foaia de observaţie a nou – născutului (se completează ulterior de către medic sau asistenta
medicală)
- plăcuţe de carton sau din material plastic cu numere pentru identificarea nou – născutului.
2. Efectuarea unor manevre:

11
- pensarea, secţionarea şi ligatura cordonului ombilical; ulterior pansarea lui cu comprese sterile;
- curăţirea tegumentelor nou – născutului;
- cântărirea şi măsurătorile menţionate;
- înfăşarea nou – născutului după terminarea îngrijirilor imediate;
- transportul nou – născutului în salon.
3. Sarcini în supravegherea nou – născutului:
- controlul pansamentului şi al ligaturii ombilicale;
- controlul primei micţiuni şi al eliminării de meconiu;
- în zilele următoare: toaleta regiunii perianale a nou – născutului,
schimbarea zilnică a pansamentului ombilical, măsurarea temperaturii şi greutăţii corporale şi notarea lor în
graficul foii de observaţie;
- urmărirea modului cum se desfăşoară alimentaţia la sân sau cu biberonul (linguriţa) a nou – născutului.
4.Educatia pentru mame :
- va arăta mamelor (mai ales celor primipare) poziţia corectă pentru alăptare: în primele zile ale lăuziei, culcată;
ulterior pe un scaun tinând unul din picioare sprijinit pe un scăunel pentru a păstra o poziţie cât mai comodă. De
subliniat pericolul pe care îl reprezintă o mamă care adoarme cu sugarul alături, riscând să se întoarcă peste el şi să-l
asfixieze;
- va indica regulile de igienă a sânului, durata corectă a alăptării;
- dacă este cazul, va arăta cum se procedează pentru mulgerea laptelui şi administrarea lui cu biberonul sau cu
linguriţa;
5. Sarcini profilactice: efectuarea vaccinării împotriva hepatitei acute virale tip B şi a vaccinării BCG.

ÎNGRIJIRILE SPECIALE NECESARE PREMATURILOR

În afara primelor îngrijiri necesare imediat după naştere, valabile pentru toate categoriile de nou născuţi ,
există o serie de măsuri speciale de îngrijire care se acordă prematurilor, în special celor gravi. Aceste măsuri tind să
supleeze marile deficienţe funcţionale, care pot pune în pericol viaţa prematurului.
Trebuie ca prematurii să aibă un salon special al lor, cu personal sanitar degrevat de alte atribuţii. Vor exista
halate separate pentru accesul în salon, iar portul unei măşti pe faţă este obligatoriu pentru toate persoanele care vin
în contact cu prematurii, chiar dacă sunt perfect sănătoase.
Îngrijirea corectă a unui prematur grav se face prin instalarea lui într-un incubator conectat la reţeaua
electrică şi la o sursă de oxigen. Incubatorul asigură astfel:
1. Izolare faţă de mediul ambiant şi deci faţă de încărcătura bacteriană care poate exista în încăpere. Manipularea
prematurului se poate face fără ridicarea capacului incubatorului, deoarece există două ferestre mici, rotunde (ca
hublourile) în peretele lateral al capotei. Deschiderea lor permite introducerea mâinilor pentru manevre.
2. Observarea permanentă a prematurului, deoarece acesta poate fi aşezat complet dezbrăcat în incubator, la
temperatura de 36 – 37 grade C. Se pot urmări astfel mişcările respiratorii, culoarea tegumentelor, eventualele
contracturi ale membrelor.
3. Mentinerea unei temperaturi optime, necesară prematurului reglată şi controlată printr-un termometru fixat în
interiorul incubatorului.
4. Umiditatea din interiorul incubatorului este reglabilă .Prematurul are nevoie de o umiditate foarte ridicată (70-
80%), în lipsa acesteia apar dificultăţi în respiraţie prin uscăciunea mucoaselor.
5. Oxigenarea se realizează în incubator de la o sursă de oxigen; nu este permisă o concentraţie mai mare de 40%,
timp de prea multe ore, existând riscul apariţiei unei boli de ochi (fibroplazia retrolentală, retinopatia prematurului)
care poate duce la pierderea vederii.
6. Eliminarea bioxidului de carbon produs prin expiraţia prematurului se face prin nişte orificii mici, situate la baza
capotei incubatorului.
7. Există incubatoare computerizate unde, prin intermediul unor senzori fixaţi pe pielea prematurului, se afişează
permanent pe un monitor: temperatura corporală a copilului , frecvenţa respiratorie, alura ventriculară, traseul ECG,
saturaţia sângelui în oxigen .

Alimentatia prematurilor
Trebuie să ţină seama de marile deficienţe funcţionale ale aparatului digestiv, astfel:
- la prematurii care au reflex de supt destul de puternic (prematurii de gradul I) alimentaţia se poate realiza prin supt
la sân sau la biberon;

12
- la prematurii care nu au reflexul de supt suficient de format dar pot înghiţi (prematurii de gradul II), se foloseşte
alimentaţia cu linguriţa sau cu pipeta;
- la prematurii care nu au nici putere să sugă, nici reflex de deglutiţie, alimentaţia se face prin gavaj cu sondă "a
demeure" (care rămâne pe loc). Sonda de polietilen, având un căpăcel pentru închidere la partea superioară, se
introduce prin nas, fiind umezită în prealabil cu ser fiziologic. Ea trebuie să alunece pe peretele posterior al
faringelui pentru ca să nu intre în laringe . Adâncimea de pătrundere a sondei, pentru a ajunge în stomac, trebuie să
fie egală cu distanţa de la glabelă (articulaţia dintre oasele nazale şi osul frontal) până la apendicele xifoid (situat la
extremitatea inferioară a sternului) plus încă 3-4 cm. Sonda se solidarizează de obraz cu o fâşie de leucoplast.
Cantitatea de lapte calculată pentru o masă se introduce cu seringa, treptat, prin sondă. La sfârşit se introduce puţină
soluţie glucoză 5% pentru a nu rămâne lapte pe pereţii sondei şi se pune căpăcelul ca să nu regurgiteze din lapte
înapoi în afară. La 24-48 de ore se schimbă sonda şi nara pe care a fost introdusă, pentru ca să nu se producă
ulceraţii ale mucoasei nazale.
Alimentaţia prematurilor începe la 6-12 ore de la naştere cu administrarea de soluţie de glucoză 5% cu
linguriţa, cu pipeta sau pe sonda . După alte 6-12 ore se trece la alimentaţia propriu-zisă, cu lapte. Laptele ideal îl
reprezintă cel matern. Numai în lipsa lui se vor utiliza alte preparate, dintre care menţionăm ca fiind indicate la
prematuri: Similac (preparat industrial adaptat); Pregalia (produs destinat special prematurilor); Prebeba;
Preaptamil; Robolact (toate cu indicaţie pentru prematuri).
Numărul de mese va fi pentru un prematur de gradul I sau II de 7-8 în 24 ore, la câte 3 ore interval. Un
prematur de gradul III sau IV primeşte 10 mese în 24 ore, la câte 2 ore interval.
Cantitatea totală de lapte necesară pentru o zi la un prematur se calculează după următoarea formulă valabilă în
primele 10-15 zile de viaţă:
Cv = 0,02 x V x G formulă în care:
Cv = cantitatea de lapte necesară în ziua V de viaţă, exprimată în grame;
V = ziua de viaţă (vârsta în zile)
G = greutatea la naştere exprimată în grame.
Cantitatea obţinută se împarte în mod egal la numărul de mese.
Exemplu: un prematur născut cu 2.000 g, cu reflex de supt insuficient dar cu o deglutiţie bună, va primi în a 8-a zi
de viaţă o cantitate totală de lapte de 0,02 x 8 x 2.000 = 320 g. Această cantitate se împarte la 8 mese la câte 3 ore
interval, revenind la fiecare masă 40 g, administrate cu linguriţa sau cu pipeta.

2. PRINCIPALELE ETAPE DE CRESTERE SI DEZVOLTARE

2.1. Cresterea staturo-ponderala ( legile cresterii si dezvoltarii, cresterea ponderala, cresterea staturala, dentitia de
lapte si definitiva).
2.2. Dezvoltarea psihomotorie – etapele dezvoltarii psihomotorii.

Cresterea este:
- calitativa –diferentiere celulara (specializare celulara pentru o anumita functie)
- cantitativa.
- prin hiperplazia(multiplicarea celulara)
-prin hipertrofia celulara este legata de sinteze proteice,cresteri de volum celular.
LEGILE CRESTERII :
1)Legea alternantei-segmentele corpului nu cresc toate in acelasi timp,ci alternativ(membrele superioare nu cresc in
acelasi timp cu cele inferioare)
2)Legea proportiilor – pentru fiecare perioada a copilariei exista un anumit ritm de crestere (accelerat pina la 3
ani,lent intre 5-7 ani)
3)Legea antagonismului morfologic si ponderal –in perioada de crestere cumulativa diferentierea celulara este
redusa ,la fel si invers.
4)Legea cresterii inegale- Fiecare segment al corpului are propriul sau ritm de crestere

EVALUAREA CRESTERII SI DEZVOLTARII

13
 Se face prin evaluarea parametrilor fizici ai copilului cu cei ai altor copii sanatosi de aceeasi virsta, sex si
din aceeasi zona geografica.
Masuratorile au stabilit curbe dinamice derivate matematic si numite,,derivatii standard ‘’.Curbele au aspect
Gaussian(,,de clopot’’)
Media va grupa cel mai mare numar de copii ,iar extremele reprezinta limitele normalului.
Cele mai folosite modalitati de evaluare a cresterii si dezvoltarii sunt : maturitatea scheletica si
dentara,talia,greutatea,perimetrul cefalic,starea de nutritie,fontanela.
VIRSTA OSOSASA este cel mai fidel indicator al cresterii .Evaluarea ei foloseste radiografii ale
marimii :se determina numarul si dimensiunile centrilor hipofizari la virste cronologice date.
IMPORTANT ! OSIFICAREA BOLTII CRANIENE !
La nastere ramin neosificate fontanele :
Fontanela mare(FA) : -este intre osul frontal si oasele parietale
- este prezenta la toti n.n.
- la nastere are dimensiunea de 3-4 cm.
-in conditii normale se inchide pina la virsta de 18 luni
- are forma de romb
Fontanela mica (FP) - se afla intre oasele parietale si occipital
-este prezenta la nastere la 1/3 din n.n.
- are forma triunghiulara
- dimensiunea de 7-8 mm
-se inchide inaintea virstei de 4 luni
DENTITIA
Calcificarea dentitiei primare incepe din a-7-ea luna de sarcina.Primii dinti erup de regula la 6-8 luni de viata
(incisivii mediani inferiori)Apoi in medie cite un dinte pe luna
*la un an ->cca. 8 dinti(incisivii)
* la 12-18 luni-> apare primul premolar
* la 18-24 luni -> caninii
* la 2 ani si 6 luni pina la 3 ani =>apare al doilea premolar si se completeaza cei 20 de dinti ai dentitiei
primare(de lapte)
Dentitia definitiva incepe cu molarul ,,de 6 ani’’--------a intregii dentitii.Cel de-al 2-lea molar apare la aprox.12
ani.Intre aceste 2 etape se schimba progresiv dintii ,,de lapte’’
Molarul al 3-lea ,,de minte’’ apare dupa pubertate,la orice virsta (uneori niciodata)
ERUPTIA DENTARA este fenomen normal.Este precedata de hipersalivatie,prurit local,indispozitie.Rar eruptii
dificile cu agitatie,inapetenta,ascensiuni febrile,scaune diareice.
LUNGIMEA :
- se masoara cu pediometrul pina la virsta de 6-8 luni ,apoi in pozitie verticala.Lungimea la nastere :50 cm(47-55
cm)apoi se adauga :-4 cm in prima luna -cite 3 cm in lunile II- III
- 2 cm in luna a IV-a astfel ca la un an copilul masoara 70-75 cm.
- In al 2-lea an creste cca. 12 cm(1 cm/luna)
Talia adulta va fi reprezentata de 2x lungimea de la 2 ani
Formula pentru estimarea lungimii de diferite virste : Formula Geldrich(pentru copii peste 2 ani) : L- 80+ 5x
V(virsta in ani)
Cresterea staturala scade rapid in intensitate dupa virsta de 13 ani la fete si 15 ani la baiete si inceteaza la 17-19 la
fete ,iar la baieti poate continua foarte lent ,chiar dupa 20 de ani
Capul reprezinta :- ¼ din lungimea n.n. ,
- 1/3 la copil de 2 ani,
- 1/8 la copil de 8 ani
GREUTATEA
-reflecta cresterea tuturor dimensiunilor;
-este un indicator valoros al cresterii;
-la nastere este de 2.5-3.5 kg.(de la 7 ani se pune 1 kg.pe an).
Scaderea fiziologica in greutate dupa nastere –5,-10% din GN
Cresterea in greutate : 750gr/luna in primele 4 luni
500gr/luna in urmatoarele 4 luni

14
 250 gr /luna in ultimele 4 luni din primul an
in al 2-lea an spor mediu lunar de 200-250gr..
Dupa virsta de 2 ani sporul ponderal este de cca. 2-2.5 kg./an.
Debutul exploziei cresterii ponderale pubertare coincide cu cel al cresterii in lungime
Formula de evaluare a cresterii in greutate : formula HEMAN (ptr. copilul peste 1an):
G-9+2xV(virsta in ani).
Perimetrul cranian (PC) reflecta in primii 2-3ani,crestera encefalului.PC la nastere 34-37cm, se adauga 10-12 cm in
primul an si 10 cm in urmatorii 17 ani.
Perimetrul totacic (PT) : este cu 1-4 cm mai mic decit PC la nastere (31-34cm); egaleaza PC la 1 an (47 cm); apoi
creste mai rapid decat PC.
Perimetrul abdominal (PA) : este de 38 cm la nastere, 44 cm la un an, 46 cm la 2 ani
Suprafata corporala (SC) este importanta in posologia medicamentelor
ALTE DATE SOMATO (ANTROPO) METRICE:
- plica cutanata
- circumferinta gambei si a bratului
-grosimea tricepsului brahial
- diametrul pelvin
- diametrul biacromial ( intre cele 2 apofize)

DEZVOLTAREA PSIHOMOTORIE

Cuprinde : comportamentul motor + comportamentul cognitiv + comportamentul verbal + comportamentul

social afectiv
Principale achizitii la sugar :
=>La 1 luna : usoara hipertonie(contractie) a muschilor flexori- reflexul de apucare prezent ;
reactioneaza global la stimuli-urmareste cu privirea jucaria in miscare
=>La 2 luni : reactioneaza la sunete ,zimbeste persoanelor familiare,gingureste ,urmareste cu privirea.
=>La 3 luni : isi tine capul ridicat; isi recunoaste mama,se joaca cu miinile,emite sunete voioase
=>La 4 luni : Sta sprijinit perioade scurte,intoarce capul spre persoana care vorbeste,ride in hohote daca e stimulat.
=>La 6 luni : se intoarce de pe spate pe abdomen,trece jucaria dintr-o mina in alta;sta mult timp tinut in sezut usor
sprijinit
=>La 7 luni :sta in sezut nesprijinit,se uita dupa jucaria care ia scapat
=>La 8 luni :isi recunoaste numele,exprima bucurie,plinge cind este certat
=>La 9 luni :sustinut de axile face miscari de mers,se ridica singur in picioare,apuca obiectele cu 2 degete.
=>La 10 luni : umbla in 4 labe ;intelege interdictia
=>La 11 luni : merge tinindu-se de mobila ,intelege ordinele simple (este perioada comunicarii preverbale) ; primul
cuvint
=>La 12 luni : merge tinut de o mina,arata parti de corp , are vocabularul format din 2 cuvinte cu sens

Dupa virsta de 1 an
=>La 15 luni : merge bine,se aseaza si se ridica singur de pe podea ;are vocabular activ format din 4-6
cuvinte,solicita atentia
=>LA 18 luni : incepe sa alerge ;urca si coboara trepte sustinut ;aduce la cerere un obiect familiar ;spune8-10
cuvinte ;cere olita la timp
=>La 21 luni : merge inapoi,formeaza propozittii din 2 cuvinte cu sens
=>LA 24 luni : urca si coboara singur pe scari,formeaza propozitii din 2-3 cuvinte,executa treburi casnice mici.
=>La 27 luni : pune intrebari,stie sa-si pronunte numele,isi vorbeste singur cind se joaca.
=>La 30 luni : prinde si arunca mingea ;cunoaste sensul pluralului .
=>La 36 luni : foloseste alterantiv picioarele la urcat ,pedaleaza,pune intebari,se apropie de alti copii
=>La 4 ani : numara corect 4-5obiecte,executa miscari cu dificultate crescinda(sarit,catarat);se adapteaza la
programul zilnic fixat
=>Catre 6 ani : functiile motorii sunt stapinite fara dificultate ;apare gindirea logica

15
=>In perioada scolara odata cu detasarea de familie copilul incepe sa-si petreaca mai mult timp in afara acesteia,la
scoala sau la joaca apar situatii conflctuale intre parinti si copii.
= >La pubertate si adolescenta : insidios apar modificari comportamentale ce vor defini comportamentul
tinarului,efect,actiuni, independenta,creste spiritul de initiativa,se dezvolta capacitatea de sinteza si
abstractizare,apare interesul pentru sexul opus .Este perioada de efort educational maxim,cu imprimarea unei
discipline in munca,gindire si comportament

CALENDARUL VACCINARILOR OBLIGATORII

Contraindicatii si posibile efecte adeverse ale vaccinarilor

Prezentarea termenilor ce vor fi folositi:
 VPOT-prescurtare de la vaccin polio oral trivalent sau asa cum este mai frecvent cunoscut, antipolio;
 BCG- vaccin impotriva tuberculozei;
 DTP- citit "ditepe" reprezinta in fapt o combinatie de trei vaccinuri, D-vaccin difteric(impotriva difteriei-
vaccinul a facut ca aceasta bola mortala sa fie rara azi la noi), T-vaccin tetanic( impotriva tetanosului), P-
vaccin pertusis( impotriva tusei convulsive data de "Bordetella pertusis").
 DT- contine doar primele doua componente din vaccinul anterior si se foloseste dupa varsta de 3 ani cand
componenta P este contraindicata.
 ROR- e si el o combinatie de 3 vaccinuri - R-rujeola, O-oreion, R-rubeola
 Hepatitic B- vaccinul impotriva hepatitei B
La nastere-in primele 24 de ore Hepatitic B(doza 1)
4-7 zile BCG
2 luni Hepatitic B(doza2)VPOTDTP
4 luni VPO,TDTP
6 luni Hepatitic B(doza 3)VPO TDTP
12 luni DTP VPOT
13-15 luni ROR
30-35 luni DTP
Clasa I DTROR
Clasa a III-a VPOTdoza de rapel pentru Hepatitic B
Clasa a VIII-a DTrubeolic(doar pentru fete)
Clasa a XII-a Hepatitic B
Contraindicatii generale ale vaccinarii (se aplica pentru orice vaccin)
1. Reactia anafilactica la un vaccin contraindica administrarea altor doze ale aceluiasi vaccin (precizez ca
reactia anafilactica este o reactie alergica severa ce determina manifestari severe sau chiar deces).
2. Reactia anafilactica la componentele unui vaccin contraindica administrarea tuturor vaccinurilor ce au acel
constituent
3. Bolile cu evolutie clinica moderata sau severa cu sau fara febra
False contraindicatii (ele permit administrarea vacinurilor)
1. Reactii locale usoare sau moderate-eritem (roseata), tumefactie (umflarea zonei) dupa vaccinuri injectabile
2. Boli acute ce au evolutie usoara, fara febra sau cu febra joasa
3. Daca persoana respectiva ia tratament antibiotic in acea perioada
4. Faza de convalescenta (refacere) dupa boala
5. Expunere recenta la o boala infectioasa
6. Alergia la penicilina sau alte alergii ce nu au legatura cu vaccinarea sau elementele vaccinului
7. Prematuritatea
Reactii adverse postvaccinale (dupa administrarea unui vaccin)

16
  de obicei sunt usoare, fie locale de tip eritem (roseata), tumefiere, incapacitatea de a folosi acel membru
pentru o scurta perioada de timp, aceste reactii disparand de obicei in 48-72 de ore, fie reactii generale de
tip febra usoara, diaree (VPOT mai ales), astenie- dispar si ele destul de repede
Reactii adverse postvaccinale indezirabile (prescurtat RAPI) - sunt foarte rare
 exista un sistem national de supraveghere al aparitiei acestora
 se definesc astfel: orice incident medical sever ce duce la spitalizare sau deces si pe care personalul sanitar
si/sau comunitatea il considera legat de vaccinare
Exemple:
o reactii locale- abcese, osteomielita (infectie a osului)
o reactii la nivelul sistemului nervos central - paralizia polio asociata cu vaccinarea (dupa VPOT),
encefalite (infectii ale encefalului), encefalopatii (afectiuni ale encefalului).

SARCINILE ASISTENTEI PEDIATRE PRIVIND INGRIJIREA

COPIILOR IN SECTIA DE PEDIATRIE
- activitatea asistentei medicale in sectia de pediatrie cuprinde o serie de sarcini bine conturate, a caror
realizare implica o responsabilitate deosebita
- ingrijirea copilului implica o serie de actiuni menite sa inlocuiasca mama, in cazul in care copilul este
internat fara mama
- pentru fiecare copil internat trebuie planificat timp sufficient
- munca asistentei medicale pediatre pe linga o foarte buna pregatire profesionala, cere si foarte
multa dariure si dragoste pentru copiii
OBIECTIVE TIMPI DE EXECUTIE
Asigurarea - Copilul va fi preluat de asistenta de salon de la cea de la internari
conditiilor de - Verifica lenjeria
mediu Va instala copilul in pat
Ingrijirile generale - Asigura toate ingrijirile generale necesare
necesare copilului - Asigura igiena corporala prin baie partial ori de cite ori este nevoie
bolnav - Copilul se aseaza pe saltea rezistenta in decubit dorsal, fara perna

Supravegherea
bolnavului: - Apreciaza dezvoltarea somatica a copilului la internare prin cintarire, masurarea
- evaluarea lungimii si a perimetrelor
dezvoltarii psiho- - Inregistreaza valorile in foaia de observatie
somatice si - Observa din punct de vedere clinic copilul
motorii. - Masoara functiile vitale si vegetative si le inregistreaza in foaia de temperature
- evaluarea clinica - Anunta medical despre orice modificare aparuta
generala - Observa in mod deosebit prezenta si evolutia simptomelor specific bolii pentru
- evaluarea care este tratat copilul
simptomelor - Apreciaza efectul terapiei asupra simptomelor bolii
specifice bolii. - Comunica medicului toate modificarile survenite
Recolteaza - La indicatia medicului
produsele
biologice si
patologice
Administreaza - La indicatia medicului
medicamentele
Alimentatia - Imbraca echipamentul de protective corespunzator pentru alimentatie
copilului - Verifica daca alimentele trimise de la bucatarie sunt corespunzatoare
- asigurarea - Are grija ca temperature alimentului sa fie potrivita
igienei - Verifica orificiul tetinelor la sugari
corespunzatoare - Repartizeaza alimentele in vase separate pentru copii mari

17
alimentarii - Alimenteaza correct sugarii si copii mici
- asigurarea - Supravegheaza alimentarea copiilor care se autoservesc
regimului prescris ATENTIE!!!
- respectarea Nu se lasa biberonul copiilor culcati pe spate , care maninca singuri in acest mod
tehnicii corecte de Nu se bruscheaza copii sa manince
alimentare Nu se introduce cantitati exaggerate de alimente in gura copiilor
corespunzatoare - In timpul alimentarii se apreciaza apetitul copilului, prezenta greturilor,
virstei varsaturilor si a scaunelor diareice
- aprecierea - Apreciaza cantitatea de alimente ingerate
tolerantei digestive - Inscrie in foaia de observatie cantitatea de alimente consummate
a copilului - Transmite medicului observatiile cu privire la alimentare
- inregistrarea
cantitativa a
consumului de
alimente
Educatie sanitara - Efectueza instruirea mamei in timpul spitalizarii
- Pe tot parcursul ingrijirii copilului asistenta medicala pediatra este obligate sa se
poarte blind cu copilul

OBSERVAREA CLINICA GENERALA A COPILULUI BOLNAV

- Asistenta medicala pediatra trebuie sa observe starea clinica a copilului sis a raspunda urmatoarelor
obiective

OBIECTIVE TIMPI DE EXECUTIE

Observarea faciesului si - Se observa faciesul pozitia in pat, comportamentul
a starii generale

Observarea - Se observa starea de igiena, integritatea, culoarea, umiditatea, elasticitatea,

tegumentelor si a prezenta eruptiilor
mucoaselor
Observarea sistemului - Se va percepe prezenta principalelor grupuri ganglionare
ganglionar limfatic si - Anunta medical despre orice modificare
recunoasterea aparitiei
manifestarilor
patologice
Observarea sistemului - Controleaza integritatea membrelor si scheletului in general
osteoarticular

Observarea aparatului - Observa conformatia toracelui, prezenta simptomelor functionale respiratorii -

respirator durere, dispnee, tuse, expectoratie – ritmul respirator
Observarea aparatului - Se urmareste prezenta simptomelor cardiac – dispnee la effort, palpitatii,

18
cardiovascular durere, cianoza
- Recunoasterea - Masoara pulsul si tensiunea arterial la indicatia medicului
simptomelor de - Observa aparitia simptomelor de insuficienta cardiac – cianoza, agitatie,
imbolnavire dispnee, tuse, vene jugulare turgescente
- Recunoaste - Apreciaza evolutia simptomelor amintite in raport cu medicatia si alimentatia
complicatiile
afectiunilor cardiace
Observarea tubului -Observa zona abdominal – dimensiunea abdominal, participarea la miscarile
digestive respiratorii, prezenta de ude peristaltice
- Recunoasterea - Prezenta simptomelor functionale digestive – varsaturi, diaree, constipatie
unei afectiuni a - Evolutia acestor simptome in raport cu alimentatia si medicatia
tubului - Apreciaza tensiunea fontanelei la sugar, scaderea in greutate, persistent pliului
digestive cutanat, fata trista cu ochi infundati in orbite, uneori febra
- Recunoasterea - Se sesizeaza urmatoarele
simptomelor de  Durere intense sub forma de colici
deshidratare  Oprirea emisiunii de fecale si gaze
- Recunoasterea  Meteorismul abdominal
simptomelor de  Varsaturi repetate – ocluzia
abdomen acut
 Durere intense cu aparitia duritatii – de lemn – a peretelui abdominal –
peritonita
 Asistenta anunta de urgent medical
ATENTIE!!!!!!
- Daca nu se iau masuri in maximum 6 ore de la aparitia acestor simptome
bolnavul poate deceda
- Atenuarea durerii dupa citeva ore si aparitia meteorismului abdominal sunt
semen de agravare in evolutia bolii
Observarea aparatului - Se observa regiunea urogenitala
urogenital: - Se masoara diureza
- Se apreciaza macroscopic urina
- recunoasterea - Se efectuaza examenul sumar de urina
simptomelor - Se masoara densitatea urinei
- Se observa numarul mictiunilor si prezenta simptomelor care arata o infectie
- Se informeaza medical
Observarea sistemului - Se observa motricitate generala
nervos si a organelor de - Se sesizeaza deficientele vizuale, auditive, de sensibilitate tactile, termica si
simt dureroasa, precum si tulburarile de comportament
Participarea asistentei - Pentru a fi examinat medical copilul va fi sustinut in pozitile corespunzatoare
medicale pediatre la - Va fi tinut in brate , fiind imobilizat la membre
examinarea copilului

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR LA COPIL

- Se efectueaza in conditii mai deosebite

- De multe ori se intimpina greutati datorita reactiilor de aparare si a lipsei de colaborare
- Personalul medico-sanitar trebuie sa aibe o atitudine adecvata, sa posede aptitudini si deprinderi pentru a
putea colabora cu copiii in vederea administrarii medicamentelor
- Trebuie sa aibe in permanenta in vedere prevenirea intoxicatiilor accidentale care survin mai frecvent la
aceasta virsta si sa efectueze in permanenta educatia copiilor si a apartintorilor in acest sens

Obiective Timpi de executie

19
Administrarea orala a - Asistenta se spala pe miini
medicamentelor - Pregateste lingurite de dimensiuni adecvate – lingurita 5 g, lingura de supa 15 g
- Pregatirea - Piseaza tabletele si le divide dupa indicatia medicului
asistentei in vederea - Corecteaza gustul neplacut prin adaus de zahar, miere, lichide cu gust placut,
administrarii inglobate intr-un aliment pastos
medicamentelor
- Cresterea NU SE ADMINISTREAZA TABLETE, DRAJEURI NEPISATE LA COPII SUB 2
accesibilitatii de ANI
administrare
- Aseaza in jurul gitului un prosop
- Pregatirea - se asigura pozitia corespunzatoare virstei copilului, decubit dorsal cu trunchiul
copilului in vederea usor ridicat pentru sugari si pozitie sezinda pentru copilul mic
administrarii - asigura imobilizarea cu blindete si rabdare
medicamentelor - se ia lingurita cu medicamentul pregatit pentru administrare
- Administrarea - asigura deschiderea gurii prin stimularea buzelor sau prin comunicare verbal
medicamentului - introduce lingurita aproape de baza limbii si varsa continutul avind grija ca
aceasta sa intre pe calea digestive
- premite inchiderea cavitatii bucale retagind lingurita din cavitatea bucala

NU SE ADMINISTREAZA CONTINUTUL LINGURITEI IN TIMPUL

INSPIRATIEI

- urmareste deglutitia medicamentelor prin observarea miscarilor de inghitire

- face controlul cavitatii bucale
- repune copilul in pozitie comoda
- aduna materialul folosit
- supravegheaza efectul imediat al medicamentului

IN CAZ DE ASPIRARE ACCIDENTALA A MEDICAMENTELOR CU

PATRUNDERE PE CAILE RESPIRATORII, SE INTOARCE COPILUL IN
DECUBIT VENTRAL SUSTINUT CU MANA STINGA SI I SE APLICA
TAPOTARI REPETATE IN ZONA OCCIPITALA SI TORACICA
POSTERIOARA
Administrarea
medicamentelor prin
injectii intramusculare - explica copilului de ce i se face injectia – pentru ca trebuie, pentru ca este
- pregatirea bolnav, nu pentru ca a fost rau, neascultator
psihica a - masa muscular fesiera cadranul superoextern
copilului
- alegerea
locului injectiei

20
 - imobilizarea
copilului cu
ajutor

- nu se administreaza pe fata anterioara a coapsei

- se aseaza copilul in decubit ventral
- se fixeaza membrele inferioare cu mina pe fata posterioara a articulatiei
genunchiului si regiunea toraco-lombara
NU SE PREGATESTE MATERIALUL PENTRU INJECTIE IN FATA COPILULUI
SE EXPUN CIT MAI PUTIN SERINGA SI ACUL IN FATA COPILULUI
Administrarea - asistenta se spala pe miini
supozitoarelor - dezbraca copilul observind zona perianala
- asigurarea - inspecteaza daca acesta nu prezinta leziuni, infectii , urme de fecale
igienei - efectueaza igiena regiunii perianale
- dezambaleaza supozitorul, apreciindu-I dimensiunea si gradul de lubrefiere
- pregatirea - se adapteaza dimensiunile supozitorului la posibilitatiile copilului
supozitorului - se aseaza copilul in decubit ventral
- se departeaza usor cu mina stinga fesele copilului
- pregatirea - se introduce cu mina dreapta complet supozitorul in orificiul anal
pozitiei
- stringe apoi fesele intre police si degetele miinii drepte asteptind 1 minut
copilului
- supravegheaza reactiile copilului , iar daca acesta este mai mare ii explica cum
trebuie sa invinga pentru moment senzatia de defecare
- administrarea
- asistenta aduna aterialele folosite
supozitorului
- se spala pe maini
- supravegherea
copilului
Administrarea - se spala pe miini
intravenoasa a - pregateste materialul necesar
medicamentelor o mănuşi, garou, leucoplast, atelă (pentru imobilizare), tăviţa
o renală, aleză;
o tampoane sterile;
o fluturaş, canule, vacu-test;
o seringă 5, 10ml cu /fără ser fiziologic heparinat (verificare sau prelevare de
sânge);
o trusa de perfuzie şi soluţii perfuzabile;
o soluţie dezinfectantă Betadină, acool iodat;
o anestezie locală unguent EMLA (amestec eutectic de lidocaina 2.5% şi
prilocaina 2.5%).
- Alege locul cel mai favorabil punctiei venoase, inspectind cu atentie regiunea
vaselor epicraniene, plica cotului, fata dorsal a pumnului sau a piciorului, vena
jugulara

21
- Imobilizeaza cu blindete copilul pentru punctionarea venei

- Efectueaza injectarea intravenoasa sau montarea perfuziei

- In cazul apliarii perfuziei, imobilizeaza copilul pentru mentinerea perfuziei
astfel
o Pentru brat , picior fixeaza atela

22
 o Pentru venele epicraniene infasa copilul cu bratele pe linga corp
o Fixeaza un colac sub capul copilului
LA INDICATIA MEDICULUI COPIII AGITATI SUNT SEDATI IN
PREALABIL PENTRU A EVITA INCIDENTELE SAU ACCIDENTELE
DE TEHNICA
Organizarea muncii pe - Asistenta medicala adduce medicamentele prescrise de medic de la farmacie
sectie in vederea - Verifica medicatia la farmacie
administrarii - Verifica daca in ambalaj corespunde medicamentul
medicamentelor la - Verifica termenul de valabilitate al medicamentului
copii
NU SE ADMINISTREAZA MEDICAMENTE CARE PREZINTA MODIFICARI
DE TRANSPARENTA, CULOARE, MIROS SAU CU DETERIORARI ALE
AMBALAJULUI

- Repartizeaza pe sectie medicamentele in cutiute special pentru fiecare copil

separate
- Verifica doza prescrisa de medic pentru administrarea per doza
- Verifica intervalul recomandat pentru administrare
- Cuprinde toate tratamentele cu orele de administrare specific fiecarui bolnav
- Efectueaza personal tratamentul fiecarui bolnav
- Supravegheaza bolnavul si observa aparitia reactiilor alergice saa de intolerant
- Anunta pe loc medical in cazul aparitiei unor simptome suspecte
- Inregistreaza in caietul de predare pacientul, medicamentul, doza , ora si reactia
bolnavului

PENTRU PREVENIREA INTOXICATIILOR MEDICAMENTOASE

ACCIDENTALE
- NU SE LASA MEDICAMENTELE LA DISCRETIA COPIILOR IN
SALOANE
- MEDICAMENTELE SE PASTREAZA IN ORDINE SI IN LOCURI
INACCESIBILE COPIILOR

INGRIJIREA COPILULUI CU RAHITISM

Rahitism – boala metabolic generala, determinata de carenta de vitamina D

Aceasta boala apare la sugarul si copilul mic, mai frecvent intre 3 luni si 18 luni.
Copilul cu rahitism este foarte receptiv la infectii, tulburari digestive si nutritive si prezinta anemie carentiala
Tratamentul rahitismului se efectueaza de regula la domiciliu, internarea fiind realizata numai in cazuri severe
Asistenta de pediatrie si ocrotire aplica planul de ingrijire, urmarind urmatoarele obiective generale
Cauze
Rahitismul apare datorita deficitului de vitamina D, calciu si fosfor.
Copiii predispusi riscului de aparitie a deficitului de vitamina D sunt in principal:
- Cei care locuiesc in regiuni cu soare putin;
- Cei care nu ies afara si stau in casa foarte mult timp;
- Cei cu o dieta vegetariana;
- Cei cu intoleranta la lactoza sau cei care nu consuma produse lactate.
Bebelusii alimentati exclusiv la san pot dezvolta si ei rahitism in timp, in cazul in care nu li se administreaza
profilactic vitamina D si calciu in primle zile de viata, deoarece laptele de mama nu este o sursa foarte buna de
vitamina D.

23
Aparitia rahitismului pare a avea si o componenta genetica, deoarece exista cazuri de rahitism transmis ereditar de
la o generatie la alta. In acest caz rahitismul apare in cadrul unor sindroame ce se caracterizeaza prin incapacitatea
rinichiului de a pastra in organism fosfatii minerali (afectiune numita hipofosfatemie X linkata), sau prin existenta
unei acidoza tubulare renale (patologie in cadrul careia rinchiul nu poate excreta acizi prin urina).
Absorbtia vitaminei D este influentata si de afectiuni care interfera cu absorbtia intestinala a lipidelor dietetice.
Ocazional, rahitismul apare la copiii care au boli hepatice si care nu pot transforma precursorii vitaminei D in
compusi activi, capabili de a realiza efecte biologice in organism.
Simptomatologie
Rahitismul se caracterizeaza prin deficit de vitamina D care va induce o serie de modificari generale in organism, ce
pot deveni manifeste uneori cand poate fi prea tarziu si deformarile scheletice trebuie indreptate doar prin
interventie chirugicala.
Cand tabloul clinic al rahitismul este manifest, cele mai frecvente semne si simptome sunt:
- malformatii scheletice: sunt localizate in special la nivelul membrelor inferioare, la nivelul coloanei vertebrale,
pelvisului si sternului. Specialistii au descris urmatoarele modificari aparute la scheletul pacientilor cu rahitism:
stern in carena, bombat anterior, tibie in iatagan, cand oasele gambei sunt incurbate, matanii costale (proeminente
aparute la nivelul coastelor, pe toracele anterior), cifoze, scolioze, sau chiar cifoscolioze (daca rahitismul apare la
copiii mai mari de 2 ani), tasari de corpuri vertebrale, cranio tabes (craniu malformat);
- inchiderea tardiva a fontanelei anterioare si aparitia unei boseluri frontale;
- dureri sau sensibilitate osoasa: la nivelul oaselor lungi si coloanei vertebrale precum si la nivelul centurilor
scapulara si pelvina. Sunt adesea dureri cronice, de intensitate moderata;
- spasme musculare generalizate (tetanie) si hipocalcemie;
- hiperplazie metafizara care determina aparitia semnului dublei maleole, care poate fi perceput la nivelul tibiei;
- hipotonie musculara generalizata;
- astenie musculara;
- oase fragile, usor traumatizate: copiii cu rahitism sunt predispusi unor fracturi “in lemn verde”, cum le numesc
specialistii, cand osul efectiv pare a se frange, iar aspectul radiografic este foarte similar cu cel al unei crengi verzi
pe care incercam sa o rupem si care crapa la mijloc;
- crestere si dezvoltare anormale: copii au o talie mai mica decat media normala pentru varsta lor;
- malformatii dentare: eruptii dentare intarziate si dinti cu aspect si structura modificata, smalt poros, predispozitie
la aparitia cariilor dentare.
In cadrul investigatiilor ulterioare se pot realiza:
- Determinarea calcemiei: precoce in cursul rahitismului fractiunea ionizata a calciului este scazuta; insa, cu timpul
datorita stimularii secretiei de hormoni paratiroidieni calcemia revine la limita inferioara a normalului;
- Determinarea calcidiolului: apare scazut (aceasta investigatie nu se face de rutina);
- Determinarea nivelului calcitriolului: poate fi normal sau usor crescut datorita influentelor paratiroidiene;
- Nivelul fosforului: este intotdeuna scazut, cu exceptia cazurilor in care pacientul a fost tinut la soare;
- Determinarea nivelului hormonilor paratiroidieni;
- Determinarea fosfatazei alcaline: poate sa apara crescuta;
- Investigarea gazelor sangvine: poate arata o usoara acidoza metabolica;
- Realizarea unei biopsii osoase: se poate face, insa doar in cazuri particulare este indicata;
- Determinarea calciului excretat prin urina.
Investigatiile imagistice care pot fi realizate in cazul pacientilor suspicionati de rahitism include cel mai adesea
radiografia simpla de membre inferioare. Aceasta investigatie este recomandata pacientilor cu varsta sub 3 ani,
pentru a se observa aspectul genunchilor si al epifizelor femurale si tibiale. Aceste zone sunt considerate cele mai
bune pentru investigarea unui posibil rahitism deoarece aici cresterea si dezvoltarea sunt foarte rapide.
Obiective Timpi de executie
Evaluare - verifica si consemneaza in caietul de lucru carateristicile incaperii in care traieste copilul,
- Conditiile avind in vedere volumul, luminozitatea, gradul de poluare a aerului din camera, temperature,
de mediu umiditatea, gradul de igiena;
- Regimul - verifica si apreciaza daca regimul de viata al copilului este stabilit pe baza idicatiilor
de viata pe medicului, daca se respecta si cum se respecta;

24
 care il are - invata mama cum sa pegateasca alimentele;
familia - explica tot ce considera ca nu se aplica corect.
Administrarea - respecta schema terapeutica recomandata de medic si inscrisa in fisa medicala:
tratamentului o Tratamentul injectabil cu vitamina D se efectueaza si in cursul imbolnavirilor
medicamentos preadaugate, exceptie insuficienta hepatica si renala
o Nu se efectueaza in timpul vaccinarii antipoliomelitice (AP)
o Tratamentul oral cu vitamina D este contraindicate in tulburarile acute si cornice de
digestive
o Vitamina D administrate oral se poate face in timpul administrarii vaccinului AP,
forma uleioasa administrate oral se absoarbe mai bine daca se asociaza cu laptele, in
timpul meselor;
o In timpul tratamentului cu vitamina D se urmaresc somnul, tegumentele, scaunul,
varsaturile, apetitul copilului;
o Nu se efectueaza tratament cu 10-14 zile inainte de cura heliomarina;
o Se informeaza de cantitatea de vitamina D luata de copil prin preparatele de lapte
imbogatite cu vitamina D;
- mobilizeaza la dispensarul medical copilul pentru consultative si tratament;
- se deplaseaza la domiciliul copilului pentru efectuarea tratamentului, daca medical
recomanda acest lucru.
Asigurarea - Efectueaza sau demonstreaza apartinatorilor
ingrijirilor cu o Masajul grupelor muscular hipotrofice
caracter general, o Exercitii simple de stimulare neuromotorie corespunzatoare virstei
pentru vindecarea o Exercitii de corectare a sechelelor dupa virsta de 15 luni – pentru piciorul plat
rahitismului - Explica exercitiile si miscarile interzise de medic
- Verifica daca se respecta aceste recomandari
Educatia sanitara a - Aceasta vizeaza
apartinatorilor o mediul si regimul de viata al copilului
o tratamentul medicamentos
o ingrijirile generale necesare
o alimentatia corecta
- metodele de realizare a educatiei se aleg corespunzator cu nivelul cultural al familiei
Transmiterea - in cazul vizitarii copilului la domiciliu se consemneaza rezultatul in caietul de lucru si se
tuturor datele informeaza medical despre situatia gasita pe teren, consemnind datele si in fisa copilului.
obtinute cu ocazia
vizitei medicului
la copilul bolnav

BRONHOPNEUMONIA LA COPIL

Bronhopneumonia este o pneumonie bacteriana acuta, cu frecventa crescuta la sugar si copilul mic.
Semne si simptome:
Caracteristice afectiunii sunt leziunile de bronho-alveolita in focare (nodul CHARCOT) sau disseminate.
Tabolul clinic cuprinde sindromul respirator, cardio-vascular si toxiinfectios.
Factorii determinanti sunt exclusiv bacterieni, unul sau mai multi (succede o infectie virala) : pneumococ,
stafilococ, streptococ, Klebsiella, Hemophilus influenzae, piocianic, anaerobi, piocianic, proteus, salmonella.
Infectia bacteriana este preagita frecvent de o infectie virala.
Factori favorizanti ai acestei patologii pulmonare ii constituie : sugarii mici, tarele biologice, imunitatea
scazuta, distrofia, prematuritatea, bolile pulmonare cronice (bronsiectazie, malformatii, corpi straini), septicemia,
manevrele medicale (endoscopie, bronhoscopie, traheostomie, intubatie), corticoterpia prelungita, alimentatia
dezechilibrata (din punct de vedere cantitativ si calitativ, cu un continut scazut in vitamine), boli alergizante
(rujeola, gripa, tuse convulsiva) , aspirarea unor lichide in caile respiratorii.

25
 Radiografia pulmonara evidentiaza leziuni de bronho-alveolita supurata - noduli Charcot, in focare de
congestie pulmonara, confluate, diseminate in parenchim. Se poate observa acumularea de lichid seros sau purulent
cu infiltrate inflamatorii, adenoparie hilara si alte leziuni.
Din punct de vedere clinic bronhopneumopatia debuteaza dupa infectii ale cailor aieriene superioare, se
agraveaza si apare dispneea mixta, febra (39-40 gradeC) cu sau fara convulsii, cianoza, tulburari digestive. O
importanta deosebita se acorda Sindromului respirator caracterizat prin: gravitatea sindronului functional, tahipnee
(60-80respiratii/minut) cu dispnee expiratorie (expir scurt, gamut), tiraj inter-costal, geamat respirator, tuse, la
inceput uscata apoi umeda, respiratie superficiala, miscare de piston a capului.
Diagnosticul pozitiv:
Diagnosticul de bronhopneumonie se pozitiveaza pe seama tabloului clinic si a investigatiilor paraclinice.
La examenul fizic al apartului respirator se constata condensarea – submatitate diseminata, murmur
vezicular diminuat, respiratie suflanta, raluri crepitante si subcrepitante bilateral.
Sindrom cardiovascular este prezent prin simptomatologia: tahicardie, colaps cardio-vascular (in stari
toxice), hipotensiune arteriala, puls slab, extremitati reci, recolorarea capilara peste 3 secunde si cord pulmonar
acut: cord marit, turgescenta jugularelor, tahicardie, edeme, hepatomegalie de staza.
Sindromul toxiinfectios din cadrul bronhopneumopatiei cuprinde tulburari metabolice : hipoxie, acidoza,
hipercapnie, infectie, toate avand rasunet general; tulburari digestive: anorexie, varsaturi, diaree cu ileus paralitic si
deshidratare; tulburari renale: insuficienta renala functionala (oligurie, izostenurie, hematurie discreta) si tulburari
ale Sistemului Nervos Central (secundara hipoxiei si hipercapniei) : agitatie, somnolenta, obnubilare progresiva,
convulsii, coma.
Gravitate creste cand bronhopneumonia este cauzata de catre gram negativi si evolueaza la sugari cu handicapuri
biologice marcate.
Teste de laborator evidentiaza leucocitoza, neutropenie sau leucopenie, VSH crescut, hipoxie marcata,
hipercapnie cu acidoza mixta.
Diagnosticul etiologic se stabileste prin izolarea agentului incriminat in aspiratul traheal, in lichidul pleural,
in tesutul din punctie pleurala si in hemoculturi pozitive 10-15%.
Se mai face: punctie lombara, fund de ochi (FO) pentru a vedea edemul cerebral, ionograma, uree si examen de
urina.
Diagnostic diferential:
Diagnosticul diferential se face cu alte afectiuni dispneizante:
- pneumonii virale (interstitiala) in care sindromul functional respirator dispneizant contrasteaza cu saracia semnelor
fizice;
- bronsiolita edematoasa;
- stafilococia pleuro-pulmonara (stare generala alterata, componenta toxica fiind pe prim plan, componenta pleurala
lichidiana cvaziconstanta, prezenta bulelor de emfizem, prezenta accidentelor de efractie: pneumotorax,
pneumomediastin) ;
- tuberculoza pulmonara: character radiologic particular, PPD pozitiv, bacilul Koch present in sputa;
- EPA (edem pulmonar acut) cu insuficienta cardiaca;
- intoxicatie cu organofosforati (aici apare mioza) ;
- laringita acuta (dispneea este inspiratorie) .
Tratamentul:
Tratamentul prevede internare in mod obligatoriu. Nou-nascutii vor fi izolati in incubator sau la sectia de ATI.
Tratamentul etiologic de prima intentie la copil mai mic 3 luni (infectii cu streptococ de grup B sau D, gram
negativi, stafilococ, pneumococ) se face prin administrarea de antibiotice:
Tratamentul patogenic consta in oxigenoterapie (la izoleta), DIAZEPAM (cand exista convulsii), tonice cardiace si
diuretic- DIGOXIN 0. 04mg/kgc/zi, 1-2zile
apoi 0. 01mg/kgc/zi; FUROSEMID 1-3mg/kgc/zi. Se efectueaza transfuzii cand Hb<7g/dl. Daca apare edem
cerebral se administreaza : MANITOL 1-2mg/kgc/zi, la 4 ore, p. i. v. 30min.
Tratamentul simptomatic cuprinde : antipiretice (pentru scaderea febrei), impotriva meteorismului, sedare prudenta
(apare stop respirator), sustinere cu gama globuline i. v 0. 4mg/kgc/doza (in infectii grave) .
Tratamentul complicatiilor gen, abces si pleurezie prevede drenajul chirurgical.
Evolutia este favorabila cu tratament instituit in mod corect.
Complicatiile pot fi diverse:
- metabolice, cuprinzand: sindromul de deshidratare, hipoglicemia, dezechilibrarea hidro-electrolitica;

26
- toxice manifestate prin: miocardita, nefrita, hepatita;
- septice evidentiate prin: pleurezie, abces pulmonar, septicemia, pericardita, meningita (cu bombarea fontanelei si
convulsii) ;
- mecanice suggestive prin pneumotorax.
Prognosticul patologiei este grav in momentul aparitiei complicatiilor si la sugarii cu varsta mica (inregistreaza o
incidenta a mortalitatii crescuta) .
In starile grave punctia lombara este obligatorie pentru excluderea meningitei.

INGRIJIREA COPILULUI CU MALNUTRITIE PROTEIN-CALORICA

Malnutritie – tulburare secundara a cresterii si dezvoltarii postnatale datorate imposibilitatii organismului de

a-si acoperi necesitatiile nutritionale.
Insuficienta proceselor de crestere si dezvoltare determina
- tulburari functionale si structurale ale tractului digestive
- slabirea puterii de aparare a organismului insotita de aparitia numeroaselor infectii supraadaugate
- deficite minerale si vitaminice cu aparitia unor boli associate ca – anemii carentiale, rahitism, alte
avitaminoze.
Obiective Etape de executie
Recuperarea tolerantei - monteaza o perfuzie la indicatia medicului
digestive si a - supravegheaza bolnavul
pierderilor - administreaza regimul alimentar dietetic recomandat de medic
hidroelectrolitice - observa tolerant digestive a copilului pentru fiecare aliment in parte
- observa si inregistreaza cantitatea de preparate dietetic tolerate de copil pe masa
si pe zi
Recuperarea
deficitului ponderal si - alimenteaza copilul respectind recomandarile medicale de regim
statural - urmareste in permanenta tolerant digestiva a copilului la imbogatirea cantitativa
- asigura sau calitativa a regimului alimentar
alimentatia - se cintareste zilnic copilul si se inregistreaza valoarea in foaia de observatie
corespunzatoare virstei - masoara lungimea si perimetrele in ritmul cerut de medic
si tolerantei digestive - sesizeaza toate modificarile privind evolutia ponderala si tolerant digestive a
copilului
- prevenirea - informeaza medical despre toate modificarile
consumului de calorii - se ingrijeste sa asigure liniste si atmosfera calma in jurul copilului, evitind starea
prin: de agitatie
o agitatie - verifica si mentine temperature aerului din salon
o termoreglere
o infectii
Prevenirea infectiilor - imbraca echipament steril
- respectarea - poart masca formata din 4 straturi de tifon care sa acopere nasul
masurilor obligatorii - masca se schimba dupa 30 minute de folosire
privind igiena - nu intra in salon daca prezinta infectii ale cailor respiratorii, tulburari digestive,
personala afectiuni septic cutanate
- respectarea - interzice circulatia personalului sanitary mediu , auxiliary de ingrijire de la
circulatiei personalului compartimentele de septic in sectia de distrofici
- depistarea, - efectueaza curatenie generala si dezinfectie ciclica saptaminal
izolarea, tratarea - urmareste aparitia simptomelor specifice diferitelor infectii
tuturor infectiilor - se izoleaza copii in spatii rezervate pentru carantina
survenite la copii pe - se aplica masuri de dezinfectie in salonul contaminat
parcursul internarii
Prevenirea - efectueaza profilaxia rahitismului respectind dozajul prescris de medic
imbolnavirilor - respecta alimentatia

27
carentiale - efectueaza tratamentul antianemic prescris
- rahitism administrarea fierului oral poate produce scaderi ale tolerantei digestive
- anemie - dupa externarea copilului educa parintii sa efectueze alimentative bogata in
- avitaminoze vitamine
Recuperarea - executa exercitii de stimulare corespunzatoare virstei pentru copii care prezinta
deficientelor retardari
psihomotorii
Educatia sanitara - educa parintii in vederea prevenirii recaderilor
- explica si demonstreaza cum trebuie alimentat si ingrijit copilul pentru
prevenirea infectiilor si a complicatiilor

INSUFICIENTA CARDIACA

` Insuficienta cardiaca apare atunci cand muschiul inimii nu mai pompeaza cantitatea de sange necesara
organismului.
Ea este o stare patologica cauzata de deteriorarea functiei de pompa a cordului (tranzitorie sau durabila).
Cordul nu este in stare sa transporte sange suficient pentru a satisface necesitatile metabolice ale tesuturilor.
Deoarece inima nu mai functioneaza in limite normale, organismul incearca sa-si suplineasca functia prin:
- retinerea apei si sarii pentru a creste cantitatea de sange
- cresterea frecventei cardiace
- cresterea dimensiunilor inimii.
Cu timpul inima oboseste si incepe sa devina din ce in ce mai putin eficienta. In acest moment apar
simptome ca oboseala permanenta si slabiciune. Sangele incepe sa stagneze in vasele care ajung la inima, cauzand
acumularea de lichid la nivelul plamanilor si scurtarea respiratiei.
Cauze:
Insuficienta cardiaca este produsa de factori sau boli care afecteaza capacitatea de pompare a vetriculului
stang (disfunctie sistolica) cum ar fi:
- boli coronariene sau infarcte miocardice (cea mai comuna cauza)
- hipertensiune arteriala slab controlata, diabet zaharat sau afectiuni tiroidiene
- cardiomiopatia, cardiomiopatia alcoolica, infectia sau inflamatia muschiului inimii (miocarditele)
- consumul cocainei sau a altor droguri ilegale
- boli ale sacului ce inveleste inima (boli ale pericardului)
- boli cardiace congenitale
- boli sau rupturi valvulare
- boli ale inimii ce determina o frecventa cardiaca prea mare, prea mica sau neregulata (aritmii)
- varsta: odata cu inaintarea in varsta muschiul inimii devine mai rigid, impiedicand inima sa se umple cu sange.
Atunci cand ventriculul stang nu se mai poate umple normal, afectiunea poarta numele de insuficienta
cardiaca diastolica. Aceasta poate fi cauzata de hipertensiune arteriala, boli coronariene sau boli valvulare.
Anumiti factori pot duce la inrautatirea brusca a insuficientei cardiace si uneori la patologie cu potential
letal cum ar fi edemul pulmonar sau socul cardiogen.
Factori de risc:
-infectiile;
-aritmiile;
-alimentatia insuficienta;
-medicamentele :beta-blocante, blocatorii canalelor de calciu, antiinflamatorii nesteroidieni si steroidiene;
-embolia arterei pulmonare;
-infarct de miocard;
-tireotoxicoza / hipotireoza;
-anemia;
-insuficienta renala;
-sarcina.
Tipurile de ICC:

28
- insuficienta sistolica - insuficienta functiei contractile a ventriculului stâng ce rezulta în diminuarea fractiei de
ejectie.
- insuficienta diastolica - insuficienta functiei de relaxare a ventriculului stâng ce rezulta în majorarea presiunii de
umplere a ventriculului, reducând volumul de ejectie.
insuficienta ventriculara stânga - cauzata de ejectia scazuta a ventriculului stâng.
- insuficienta ventriculara dreapta - cauzata de disfunctia ventriculului drept definita de afectiuni pulmonare sau de
insuficienta ventriculului stâng.
Insuficienta cardiaca stanga afecteaza ventriculul stang (VS) sau camera inferioara a inimii. Sangele
incarcat cu oxigen circula de la plamani la atriul stang, apoi in ventriculul stang, care il pompeaza in corp. Intrucat
aceasta camera pompeaza cea mai mare cantitate de sange, el este cel mai voluminos si este vital pentru
functionarea normala a inimii.
Daca ventriculul stang isi pierde capacitatea de a se contracta normal (insuficienta cardiaca sistolica), inima
nu mai poate pompa suficient sange in circulatia arteriala. Daca muschiul inimii devine rigid, ventriculul stang nu se
mai relaxeaxa normal(insuficienta cardiaca diastolica) si inima nu primeste suficient sange in timpul diastolei
(starea de relaxare dupa fiecare contractie). Aceasta distinctie dintre IC sistolica si IC diastolica este foarte
importanta, deoarece tratamentul medicamentos difera.
In ambele cazuri, sangele care patrunde in VS din plamani, poate stagna, cauzand trecerea plasmei sanguine in
plamani (edem pulmonar). De asemenea, pe masura ce scade capacitatea inimii de a pompa sangele, scade fluxul
sanguin, determinand acumularea de lichid in tesuturi (edem).
Atriul drept primeste sangele “folosit” (incarcat cu dioxid de carbon) care se intoarce in inima prin vene.
Ventriculul drept trimite sangele la plamani pentru a se incarca cu oxigen. Insuficienta cardiaca dreapta apare de
obicei ca urmare a unei insuficiente a ventriculului drept. Atunci cand functia ventriculului stang se deterioreaza,
creste presiunea in vasele pulmonare, afectand in cele din urma cordul drept. Atunci cand ventriculul drept isi pierde
functia de pompa, sangele stagneaza in vene, determinand aparitia edemelor la gleznele pacientilor.
Insuficienta cardiaca este de obicei o boala cronica, adica de lunga durata si cu o evolutie lenta. Pana a fi
diagnosticat pacientul, inima acestuia isi pierde incetul cu incetul functia de pompa. La inceput, inima incearca sa
compenseze prin:
•Dilatare. Atunci cand inima se dilata, contractiile sunt mai puternice, deci si cantitatea de sange pompat va fi mai
mare.
•Ingrosarea fibrelor musculare, datorita maririi celulelor care se contracta din inima. Acest lucru ii permite inimii sa
creasca forta de contractie.
•Accelerarea ritmului, pentru a pompa mai mult sange in circulatie.
Organismul incearca sa compenseze si prin alte metode. Vasele de sange se micsoreaza pentru a mentine
presiunea ridicata. Sangele este deviat de la tesuturile si organele mai putin importante si directionat spre organele
vitale: inima si creierul. Aceste masuri temporare ascund insuficienta cardiaca, dar nu o vindeca. Asa se explica
faptul ca numerosi pacienti nu sunt constienti de boala lor decat dupa deteriorarea inimii. De aceea controlul
medical periodic este foarte important. In cele din urma, inima nu mai rezista si pacientul acuza oboseala, dispnee
(greutate in respiratie) si alte simptome care il determina sa consulte un doctor.
Clasamentul NYHA
Tipurile de insuficienta cardiaca sunt clasificate deseori in functie de severitatea simptomelor.
Mai jos va prezentam cel mai utilizat sistem de clasificare, numit Clasificarea Functionala NYHA (New York Heart
Association), care incadreaza pacientii in una din cele patru categorii in functie de limitarea activitatilor fizice.
Clasa I - activitatea fizica nu este limitata. Activitatea fizica obisnuita nu suscita aparitia simptomelor.
Clasa II - limitarea moderata a activitatii fizice. Activitatea fizica obisnuita provoaca aparitia simptomelor de
fatigabilitate, palpitatii, dispnee sau dureri anginoase.
Clasa III - limitarea marcata a activitatii fizice. Pacientul se simte confortabil în repaus, activitatea fizica moderata
suscita aparitia simptoamelor mentionate anterior.
Clasa IV - nici un efort fizic nu se produce disconfort. Simptomele pot fi prezente în repaus.
Semne si simptome
In urma diagnosticarii cu insuficienta cardiaca, este foarte important sa urmariti evolutia simptomelor si sa
aduceti la cunostinta medicului orice modificare brusca.
1.Greutate in respiratie (dispnee)
Sangele stagneaza in venele pulmonare (vasele prin care sangele circula de la plamani la inima) deoarece inima nu
reuseste sa pompeze sangele in mod corespunzator, cauzand acumularea plasmei sanguine la nivelul plamanilor.

29
Jena respiratorie in timpul efortului fizic (cel mai frecvent), al repausului, sau in somn, cand poate surveni brusc si
trezi pacientii. Acestia au dificultati de respiratie in pozitie culcata, de aceea isi sprijina capul sau partea superioara
a corpului cu perne. Se plang deseori de oboseala, de stari de anxietate si neliniste.
2.Tuse persistenta sau respiratie zgomotoasa- acumularea plasmei sanguine in plamani
3.Tuse cu expectoratie-mucus sau striuri rozate
4.Acumularea de lichid in tesuturi (edem)
- Odata cu scaderea circulatiei sangelui in artere, sangele care se intoarce la inima prin vene stagneaza, determinand
acumularea lichidului in tesuturi. Capacitatea rinichilor de a elimina sodiul si apa scade, cauzand de asemenea
retentia lichidelor in tesuturi.
-Umflaturi la gambe, glezne, abdomen sau ingrosarea taliei. Pacientii observa deseori ca ii strang pantofii.
5.Oboseala si slabiciune
-Inima nu mai pompeaza suficient sange pentru a hrani tesuturile.Sangele este deviat de la tesuturile si organele mai
putin importante (muschii) si directionat spre organele vitale: inima si creierul.
- Senzatie de oboseala in permanenta. Dificultati de a efectua activitatile zilnice (cumparaturi, urcatul scarilor,
caratul sacoselor sau mersul pe jos).
6.Lipsa poftei de mancare, greata
-Sistemul digestiv primeste mai putin sange, ceea ce provoaca probleme ale digestiei.
-Senzatie de satietate sau greata.
7.Dezorientare, dificultati de gandire
- Modificarea nivelului unor substante (sodiu) din sange poate provoca dezorientare
8.Tensiune arteriala mare
- Pentru a compensa pierderea capacitatii de pompare, inima bate mai repede.
- Palpitatii, care dau senzatia ca inima sare din piept.
Stadii ale insuficientei cardiace
Stadiul A - risc crescut pentru aparitia insuficientei cardiace, dar fara anomalii structurale cardiace. Include
persoanele cu hipertensiune arteriala, boli coronariene, diabet zaharat, abuz de alcool si droguri, istoric de
reumatism articular acut sau istoric familial de cardiomiopatii.
Stadiul B - anomalii structurale cardiace prezente, dar fara simptomatologie. Include persoanele cu anomalii
structurale ale vetriculului stang, boli valvulare sau cu antecedente de infarct miocardic.
Stadiul C - simptome de insuficienta cardiaca in trecut sau in prezent si anomalii structurale. Include persoanele cu
scurtarea respiratiei sau oboseala cauzata de insuficienta ventriculara sistolica sau cei care nu au simptome in
prezent, dar primesc tratament pentru simptome aparute anterior.
Stadiul D - boala in stadiul termninal, necesitand tratament specializat. Include persoanele care au spitalizari dese
pentru insuficienta cardiaca sau care nu pot fi externati in siguranta, cei ce sunt internati in asteptarea unui
transplant, care sunt la domiciliu si primesc medicatie intravenoasa continua pentru ameliorarea simptomelor, care
sunt cu ventilatie asistata sau cei care sunt in institutionalizati in centre de sanatate pentru managementul
insuficientei cardiace.
Complicatii posibile
- intoxicatia cu digitale.
- dereglari severe electrolitice.
- aritmii atriale si ventriculare.
- insuficienta circulatiei mezenteriale.
- enteropatia proteica.

INSUFICIENTA CIRCULATORIE PERIFERICA ACUTA

Se intelege prin insuficienta circulatorie periferica acuta, acea stare ce pune in pericol viata copilului
datorita dezechilibrului survenit brusc dintre volumul sanguin circulant si patul sau vascular, Acest sindrom apare ca
o tulburare circulatorie grava, care, datorita prabusirii ei, angajeaza mari dificultati mai ales in irigarea tisulara
periferica, punind in pericol functiile vitale si respectiv viata copilului,
El poate fi determinat de numerosi factori ce intervin in mod preponderent prin mecanisme diferite si cu rol
dinamic, fie asupra masei circulante reducindu-i semnificativ volumul sau, fie asupra activitatii motorii a patului
vascular, perturbindu-i tonusul necesar unei activitati hemodinamice normale, dupa cum, in anumite conditii,

30
tulburarea sa intereseze insasi eficienta con-tractila a inimii, din care sa rezulte un debit sistolic scazut si in
consecinta o perfuzie periferica insuficienta.
Colapsul, ca semnificatie clinica, se insoteste de scaderea pina la prabusirea totala a tensiunii arteriale cu
deprimarea profunda a functiilor vitale, din care rezulta starea de prostratie cu pierderea starii de constienta, precum
si de o hipoxie tisulara generalizata, a carei gravitate impune o prompta corectare, moartea putind surveni prin
fenomene ireversibile chiar si in ciuda indepartarii factorilor cauzali.
Insuficienta circulatorie periferica acuta face parte din rindul marilor urgente, fiind intilnita relativ frecvent
in copilarie, din perioada de nou-nascut chiar, ea o manifestare agravanta si rapid instalata in cursul unor stari toxi-
infectioase severe, a unor deshidratari marcate din cursul bolii diareice sau al unor tulburari metabolice grave, in
cursul unor stari hemoragice sau pierderi plasmatice de diverse cauze, in cursul unor raspunsuri imunologice de tip
anafilactic, ori ca urmare a unor perturbari neurologice, precum si in conditiile determinante ale unor factori
cardiogeni sau de alta natura.
Daca in cadrul insuficientei circulatorii periferice nu sint clarificate insa limitele de incadrare actuala a ceea
ce inseamna colaps sau stare de soc, se mai poate vorbi totusi de cele trei forme de colaps descrise din punct de
vedere fiziopatologic si anume :
-colapsul de relaxare, ca rezultat al dezechilibrului petrecut cu deosebire pe seama maririi patului vascular, de
obicei consecinta a unor tulburari vagale;
- colapsul tonic sau de centralizare, cauzat de reducerea masei circulante datorita fie unor pierderi ca atare sau a
stagnarii ei in diferite sectoare necirculatc, fie ca urmare a unor tulburari de permeabilitate;
- colapsul paralitic, primitiv si secundar, rezultat al unor tulburari vaso-motorii, initiale in stari toxi-infectioase
grave, sau, in timp, ca evolutie nefavorabila a primelor forme de colaps.
De o mare utilitate practica si cu raspuns terapeutic imediat se bucura insa clasificarea etiologica a
insuficientei circulatorii pericerice, putindu-se vorbi astfel, dupa cauzele determinante, de tipurile de calaps sau
starile de soc; hipovolemic; caridiogen ; bacteriemic (septic sau endotoxic); anafilactic ; neurogen sau de alte cauze.
Unele manifestari clinice comune.
Insuficienta circulatorie periferica fiind o mare urgenta prin caracterul rapid evolutiv pe care i! imbraca,
necesita, in vederea asigurarii unor masuri terapeutice eficiente, recunoasterea ei inaintea constituirii starii de
decompensare si a leziunilor ireversibile, a consecintelor sale fiziopatologice si biologice, precum si a factorilor sai
etiopatogenici.
Primele manifestari prin care se anunta sint: paloarea, setea si starea de agitatie, dupa care copilul devine confuz si
din ce in ce mai putin prezent in mediul sau, ca apoi sa urmeze starea comatoasa, nou-nascutul prezentind de la
inceput o stare letargica.
Debutul poate fi brusc, dar nu grav, asa cum se intimpla cel mai ades in colapsul de relaxare, cind copilul devine
apatic, pas-trindu-si insa senzoriul, transpira mult, tegumentele nu sint atit de reci, iar pulsul uneori este rar,
tensiunea arteriala prezentind valori scazute pe seama celei diastolice.
Alteori debutul brusc poate fi brutal si grav, aparind odata cu manifestarile clinice ale bolii de baza, ca in
formele paralitice primitive.
Colapsul se mai poate instala si lent, progresiv, la citeva ore sau zile de la debutul bolii determinante si sa
evolueze de la forma compensata la cele decompensate si ireductibile.
In formele compensate, tegumentele sint in general palide, umede si reci, insotindu-se de o cianoza discreta
perioronazala si la nivelul unghiilor. In contrast cu temperatura lor mult scazuta, copilul este febril, chiar
hipertermic, temperatura intrarectala punind in evidenta aceasta diferenta. EI prezinta o tahipnee accentuata, insotita
de batai ale aripilor nasului, precum si o tahicardie cu puls inca bine batut, tensiunea arteriala fiind normala sau
putin modificata.
Pe masura ce starea de soc evolueaza, extremitatile se racesc si devin cianotice, marmorate, vasele se
colabeaza, iar pulsul accelerindu-se devine imperceptibil. Tensiunea arteriala scade, prabusindu-se.
Abdomenul este meteorizat, cu un perete hipoton, polipneea se accentueaza, iar respiratia devine superficiala.
Copilul este oliguric si apoi anuric. El isi pierde starea de constienta, intrind curind in coma.
Starea copilului devine astfel critica odata cu accentuarea tulburarilor fiziopatologicc si biologice legate de
procesele metabolismului celular si intermediar, precum si de activitatea organelor, aparatelor si sistemelor sale,
inanitia si anoxia celulara, acidoza metabolica, coagularea diseminata intravas-culara, disfunctia severa renala,
tulburarea grava a activitatii miocardice si a starii de constienta fiind semnele de alarma ale stadiului decompensat si
ale posibilitatilor de aparitie a caracterului ireversibil al starii de soc.
Atitudinea diagnostica si terapeutica imediata.

31
 Recunoasterea numai a starii de soc nu este suficienta. Este necesar, ca pe linga primele masuri de ingrijire,
sa se stabileasca si stadiul lui de evolutie impreuna cu tulburarile fiziopatologice insotitoare, dupa cum o aceeasi
insemnatate o detine si precizarea cadrului sau etiopatogenic.
Punerea in repaus absolut a copilului, alegerea unor pozitii convenabile, combaterea hipertermiei sau a
hipotermici si eventual a convulsiilor in conditiile prezentei lor, restabilirea eficientei activitatii circulatorii prin
redresarea echilibrului dintre continator si continutul vascular, combaterea hipoxiei si a inanitiei tisulare, a
sindromului C.D.I., precum si a acidozei sint obiective imediate ale ului terapeutic, concomitent cu tratamentul
etiologic si efectuarea unor investigatii clinice si paraclinice.
Dintre parametrii clinici si paraclinici de urmarit se recomanda : termometrizarea concomitenta a copilului,
cutanat si intra-rectal; masurarea pulsului periferic in corelare cu frecventa cardiaca si valorile tensiunii arteriale;
determinarea presiunii venoase centrale, mai ales in formele greu reversibile; urmarirea prin metoda micro-Astrup a
constantelor biologice privind presiunile gazelor si a BE ; cercetarea unor date hematologice, inclusiv acelea prin
care poate fi pus in evidenta sindromul C.D.I. ; urmarirea activitatii functiei renale ; investigarea bacteriologica prin
diverse culturi etc. Pina la obtinerea rezultatelor solicitate, depasind etapa informatiilor cu caracter general,
momentul imediat urmator si cu acelasi caracter de urgenta il constituie stabilirea cit mai grabnica a cadrului
etiopatogenic al starii de soc, pentru care in continuare vor fi subliniate unele aspecte mai insemnate de ordin
patogenic, clinic si terapeutic privind cele mai frecvente tipuri etio-patogenice intilnite la copil.
Socul hipovolemic. Este forma de colaps intilnita cel mai ades in cursul perioadelor de virsta mica ale
copilariei, cind recunoaste ca modalitate de producere reducerea masei circulante petrecuta mai ales pe fondul
pierderilor hidro-electrolitice din cursul bolii diareice.
Socul hemoragic sau prin pierderi plas-matice este mai rar intilnit, cu exceptia perioadei de nou-nascut
cind hemoragiile intense sint mai frecvent posibile, iar pierderile respective se insotesc si de tulburari grave
metabolice dominate de hipoxie, hipo-glicemie si acidoza, factori care pot la rindul lor determina sau agrava
sindromul hemoragie si implicit starea de soc.
Socul hipovolemic din cursul bolii diareice se poate desfasura in doua etape, intr-o prima faza incereindu-
se redresarea echilibrului vascular printr-o vasoconstrictie generalizata sub controlul inca eficient al cate-
colaminelor si, intr-o etapa urmatoare, cind consecutiv tulburarilor grave metabolice are loc o reducere marcata a
posibilitatilor de compensare, permitindu-se perfuzarea si stagnarea singelui in patul capilar. in acest stadiu anoxia
si inanitia celulara sint foarte accentuate, iar lactacidemia mult crescuta, acidoza metabolica fiind greu suportata.
Tratamentul acestui tip de soc solicita refacerea prin perfuzie a patului vascular cu plasma, substituenti
plasmatici si apoi a pierderilor hidro-electrolitice, nu inainte insa de a combate acidoza metabolica.
Socul hemoragie impune, pentru umplerea patului vascular, administrarea in perfuzie a singelui izo-grup,
izo-Rh si numai in lipsa lui sau a celui cu grup O si Rh negativ se recomanda plasma sau inlocuitorii ei.
De altfel transfuzia de singe este bine venita in toate formele de. soc, atunci cind valorile hematocritului
sint sub 30%.
Concomitent se vor combate factorii determinanti ai sindromului hemoragie, fie ca sint traumatici, fie ca
originea lor este legata de tulburarea crazei sanguine.
Pierderile plasmatice solicita cu aceiasi urgenta redresarea patului vascular, folosind plasma sau
substituentii plasmatici, in doze de 20 ml/kg corp, administrate pe un interval de 30 minute.
Pozitionarea copilului cu capul usor cobo-rit si picioarele ridicate, oxigenoterapia, incalzirea lui, precum si
celelalte masuri generale privind prevenirea sau combaterea infectiilor, asigurarea unei nutritii paren-terale sint tot
atit de necesare scopului urmarit.
Socul cardiogen. Aceasta forma este mult mai rara la copil, circumstantele lui de aparitie fiind conditionate
de o anumita patologie cardiaca, ce trebuie sa determine o intoarcere venoasa scazuta, un debit sistolic redus si in
consecinta o perfuzie, periferica insuficienta. De obicei starea de soc sau colaps cardiac poate surveni in cursul unor
insuficiente cardiace cu afectarea insemnata a miocardului din cursul toxi-infectiilor bacteriene sau virale, in
tamponamentele cardiace, in cursul unor tulburari grave de ritm, sau al unor tulburari grave metabolice.
Tratamentul acestor forme obliga indepartarea factorilor determinanti, tonicar-diacele majore situindu-se pe
acelasi cu masurile generale de redresare a dezechilibrului patului vascular.
Formele cu tamponament cardiac obliga in plus indepartarea cauzelor si daca este vorba de o pericardita se
impune evacuarea prudenta a continutului pericardiac.
Starile de soc prin tulburari de ritm, insotite de bradicardie accentuata pot beneficia de tratamentul cu
atropina 0,01 mg/kg corp, pina la 0,6 mg doza totala.

32
 Blocurile atrio-ventriculare prin cauze inflamatorii, sau alti factori, pe linga pred-nison in doza de 1 mg/kg
corp si in 24 ore, necesita folosirea si a medicatiei adrener-gice, aritmiile ventriculare solicitind administrarea i. in
perfuzie a procainamidei.
Socul baeteriemic. Nu este o forma prea rar intilnita. El apare de obicei ca urmare a actiunii directe
exercitata asupra patului vascular de catre germenii sau toxinele lor din cursul unor boli septice.
Pe linga semnele clinice proprii socului, tabloul clinic isi completeaza manifestarile sale prin starea toxica
septica grava a copilului, ce se insoteste adeseori si de unele exteriorizari hemoragice cutanate sau de mucoase.
Tratamentul acestei forme este mult mai complex, redresarea patului vascular fiind conditionata de
gravitatea afectarii lui si a persistentei cu care factorii determinanti isi exercita actiunea lor.
Redresarea intr-o buna masura a circulatiei periferice poate fi realizata prin intermediul substituentilor plasmatici si
a solutiilor izotonice odata cu combaterea acidozei metabolice, fiind necesara totodata combaterea sustinuta a
factorilor infectiosi determinanti printr-o antibioterapie bine condusa.
Corticoterapia ca si heparina, in doze profilactice sau terapeutice dupa caz, de asemenea, trebuie prevazute in ul
general de masuri.
Persistenta hipotensiunii, in ciuda tratamentului aplicat, necesita adeseori admi-strarea i. in perfuzie a
izoproterenolului, 1 mg la 500 ml de solutii izotone, sub controlul tensiunii arteriale.
Socul anafilactic. Prin gravitatea posibila a evoutiei lui rapide, necesita, cel putin pentru prevenirea lui,
testarea anamnestica ori de cite ori se administreaza unele medicamente cu actiune sensibilizanta. loul clinic
adeseori se insoteste si de manifestari alergice cutante sau respiratorii, iar tratamentul se adreseaza unor
medicamente de tipul hemisuccinatului de hidrocortizon administrat i., in perfuzie si a epinefrinei, din solutia 1/1
000, in doza de 0,1 ml/kg corp, i. sau i.m., repetata la 20 de minute daca raspunsul nu a fost cel asteptat. Socul
neurogen. Aceasta forma de soc poate fi intilnita in anumite conditii particulare, fie in cursul anesteziei prin agentii
folositi, fie in cursul unor accidente medicamentoase de tipul barbituricelor, tranchilizantelor sau narcoticelor, dupa
cum, la nastere, in afara acestor cauze legate de mama, el poate surveni la nou-nascut si ca urmare a traumatismului
obstetrical.
Tratamentul acestei forme de soc, asa cum arata J. Burrington, solicita pe linga masurile enuntate in cadrul
tratamentului celorlaltor forme, administrarea si a unor medicamente cu actiune vasopresoare cum sint:
methoxamina, o singura doza de 0,25 mg/kg corp, administrata i.m., sau 0,08 mg/kg corp i., repetata la un interval
de 10 -15 minute; izoprolerenolul in dozele amintite; fenylefrina, o singura doza de 0,1 mg/kg corp, administrata i.
V.

ASTMUL BRONŞIC

Definiţie: boală inflamatorie cronică a căilor aeriene; la indivizii susceptibili, inflamaţia cronică asociată cu
hiperactivitatea căilor aeriene determină:
1. episoade recurente de wheezing
2. dificultate în respiraţie, sete de aer, dispnee expiratorie.
3. tuse în special nocturnă şi/sau dimineaţa la trezire.
4. dureri tracice.
Aceste episoade asociază obstrucţia variabilă a CA, reversibilă spontan sau cu tratament
Etiopatogenie
a) HRB (hiperreactivitatea bronşică postvirală)– răspuns exagerat bronhoconstrictor la o varietate de stimuli
- se poate măsura prin teste de provocare (histamină, metacolină) sau la stimuli nefarmacologici: hiperventilaţia
cu aer rece; exerciţiul fizic etc.
- variabilitatea PEF (dimineaţa şi seara) este indicator al HRB, severităţii sau controlului neadecvat al astmului
bronşic.

b) Obstrucţia cailor aeriene– determină limitarea fluxurilor aeriene prin:

1) bronhoconstricţie acută
2) edem al CA
3) hipersecreţie de mucus
4) remodelarea de CA
Factori care influenţează dezvoltarea şi expresia astmului.
Factori genetici – multiple gene implicate în patogeneza astmului, determină:

33
a) atopia (produse de IgE specific alergeni)
b) hiperreactivitate bronsica
c) Prezenta mediatorilor inflamaţiei (citokine, chemokine, fct. creştere)
- în prima decadă de viaţă – pred. sex masculin
- la adoloscenţi – pred. sex feminin
- obezitate – frecvenţă ↑
- debut pubertate precoce – influenţează dezvoltarea ASTM BRONSIC
Factori de mediu
- alergeni (acarieni, pisică, câine, alte animale cu blană, păsări, mucegaiuri, polenuri)
- poluare
- vremea (schimbări bruşte de temperatură, ceaţă, umezeală, frigul umiditatea ↑)
- fumatul pasiv/activ
- infecţii – predominant virale (RSV, Influenţa V, Parainfluenţa V, Rhinovirus)
Alţi factori de risc
- medicamente β blocante, AINS
- efort fizic intens
Diagnosticul se bazează pe :
a) anamneză
b) examen clinic
c) laborator; paraclinic
d) probe funcţionale respiratorii

a) - episoade recurente de wheesing, tuse, dificultăţi de respiraţie, dureri toracice

care apar după: expunere la diferiti alergeni, schimbări de vreme, infecţii
virale, efort fizic, fumat activ/pasiv, stres pozitiv (râs) sau negativ (plâns).
- istoric familial pozitiv pentru atopie, astm.
- antecedente personale patologice pozitive pentru atopie, (dermatită atopică, rinită, urticarii, alergie la proteina
laptelui de vacă).
- sugereză diagnosticul – răspunsul bun la tratamentul bronhodilatator şi antiinflamator al simptomelor descrise
mai sus.

b) Examen clinic pulmonar normal- în lipsa exarcerbărilor

Putem intalni:
Prezenta de eczeme sau dermatită; piele uscată,
Cearcăne albăstrii
Conjuctive hiperemice
Obstrucţie nazală cvasipermananentă; strănut, prurit nazal

CRIZA DE ASTM
 consecinţă a unei exacerbări a ASTM BRONSIC
 apare nopatea sau dimineaţa devreme
 poate dura 1-3 ore
 cedează spontan sau cu tratament bronhodilatator +/- antiinflamator
Examen clinic
Tuse spastică umedă
Wheazing, dispnee expiratorie
Hipersonoritate pulmonară, rar submatitate/matitate (traduc existenţa teritoriilor atelectatice); limitarea ampliaţii
costale
Tiraj intercostal /suprasternal/subcostal
Tahipnee, bătăi de aripi nazale (sugari)
Expir. prelungit; raluri bronşice, raluri subcrepitante

STAREA DE RAU ASTMATIC

34
- criză severă, prelungită de astm, rezistentă la terapia uzuală cu bronhodilatatoare
- iniţial: tuse seacă frecventă, ortopnee (copil mare), tiraj ic.sc, inspir scurt, bătăi de aripi nazale, expir prelungit,
raluri bronşice diseminate, tahicardie

ulterior: tuse rară, respiraţii superficiale, rare, murmur vezicular diminuat pana la silenţium respirator; fără
raluri
- bradicardie – tendinţa la colaps
- puls paradoxal
c) Laborator/paraclinic (pentru diagnostic pozitiv şi diferenţial)
hemograma - normală
+/- eozinofilie (alergie)
+/- modificarea NL, FL – în infecţii bacteriene, virale
sindrom inflamator : VSH, Fibrinogen, PCR
- nu se fac de rutină, doar când bănuim prezenţa unei infecţii bacteriene.
Gaze sanguine / echilibru AB
- hipoxemie
- p CO2 ↑ - acidoză respiratorie – stare de rău astmatic
IgE totale
- crescute/normale (nu exclud diagnosticul)
IgE specifice (Paneluri de alergeni)
Skin prick tests – se testează grupuri de alergeni în funcţie de vârsta pacientului.
-se fac în clinici de specialitate de personal bine instruit
- rezultatul depinde de tipul de alergeni, vârsta pacientului, folosirea recentă de antihistaminice, cooperarea
pacientului, experienţa personalului.
- un rezultat pozitiv se asociază diagnosticului de astm; un rezultat negativ nu exclude prezenţa astmului.
Rx torace – nu se face de rutină
- este obligatorie la prima vizită
- se face în exacerbări febrile la care bănuim prezenţa unei condensări pulmonare
- hiperinflaţie, diafragm coborât
- zone de atelectază
- aspect de pneumonie interstiţială

NB – Rx important pentru a exclude TBC pulmonar, aspiraţie de corp străin; cardiomegalie (wheezing recurent la
sugar!)
IDR la 2U PPD pentru diagnostic ≠ TBC pulmonar
Testul sudorii – exclude FKP la sugarul cu wheezing recurent (”bronşiolită” recurentă)
Phmetrie esofagiană- exclude RGE
Bronhoscopie – pt a exclude: TBC pulmonar, FKP, aspiraţie de corp străin
Examen spută – eozinofilie (AB)
- FKP (prezenţă germeni în culturi)
Concentraţia NO în aerul expirat - ↑ în timpul exacerbărilor ( nu de rutină, scop cercetare).
Ecografie cardiacă – MCC sugar (wheeazing recurent)
CT scan torace – FKP; anomalii de CA
d) Examenul funcţiei pulmonare
- sugar – copil mic: Bodypletismographie (nu de rutină)
- copii 3-5 ani - PEF (debit expirator maxim instantaneu de vârf)
- se măsoară cu peakflowmeter
- valori de ‹ 80% din valorile normale pentru vârstă şi talie, indică obstrucţia
prezentă
- la copii mari – variabilitatea PEF (dimineaţa / seara) este un indicator al controlului astmului sub tratament.
- copii mai mari de 5-6 ani – spirometrie – măsoară mai mulţi parametri, importanţi: PEF şi VEMS (volum
expirator maxim pe secundă); FVC (volum maxim de aer expirat forţat după realizarea unui inspir maxim); FEV1
(volum aer expirat în prima secundă FVC).

35
- ↓ VEMS , PEF, FEV1= obstrucţie
- ↓ FVC = restricţie
NB: în AB este caracteristică obstrucţia; poate fi reprezentată şi restricţia.

SITUAŢII POSIBILE
a) - istoric sugestiv de astm + valori spirometrice de tip bronhoobstructiv.
- se efectuează test de bronhodilataţie – administrare de bronhodilatator cu acţiune de scurtă durată (ventolin) - se
obţine reversibilitatea semnificativă ↑FEV1> 12%.
- nu se obţine reversibilitatea → nu exclude diagnosticul de astm.
NB - multe studii arată că la copii reversibilitatea se obţine mai greu ca la adulţi (valorile FEV1 sunt apropiate de
valorile normale)
b) istoric sugestiv de astm + valori spirometrice normale
- impun test de provocare (efort standardizat, histamină, metacolină) - nu se recomandă şi nu se face de rutină.
- după excluderea altor diagnostice, se impune tratament bronhodilatator şi antiinflamator răspunsul terapeutic ne
ajută în stabilirea diagnosticului
NB la sugar şi copilul mic - anamneza şi răspunsul la tratament au foarte mare importanţă în stabilirea
diagnosticului.
Grade de severitate în ASTM BRONSIC
I ASTM BRONSIC intermitent (VEMS>80%, variabilitate PEF <20%)
II ASTM BRONSIC uşor persistent (VEMS>80%, variabilitate PEF =20-30%)
III ASTM BRONSIC moderat persistent (VEMS=60-80%, variabilitate PEF >30%)
IV ASTM BRONSIC sever persistent (VEMS<60%, variabilitate PEF >30%)
TRATAMENTUL IN ASTM BRONSIC
A) Tratamentul crizei de astm - medicaţie cu acţiune rapidă care determină remisiunea crizei (quick relievers)
B) Tratamentul de fond - previne declanşarea crizelor; se administrează pe termen lung (controllers, long term
preventive)
CINE SE INTERNEAZĂ:
1) copil cunoscut cu diagnostic de astm
- simptamatologie severă, nu cedează după administrarea de bronhodilatatoare cu acţiune de scurtă durată (la
domiciliu sau la spital)
- copil cunoscut cu o formă moderat severă de astm, care a mai necesitat internări, a fost resucitat etc.
- prezenţa pneumoniei (condensare pulmonară), a diareei severe (varsă scaune diareice, nu are aport per os)
- sugari, copii< 2 ani
2) Copil nediagnosticat cu astm, dar cu istoric sugestiv de astm; nu are la domiciliu aparat de aerosoli, spacer şi nici
medicaţie specifică; simptomatologia prezentă necesită supraveghere şi tratament sistemic.
NB CRIZA DE ASTM BRONSIC - necesită tratament prompt
- β2 agonişti cu acţiune scurtă
- glucocorticoizi p.o sau i.v
- oxigen umidificat - la pacienţi cu hipoxemie
- methylxantine - dacă nu răspund la tratamentul cu β2 agonişti şi glucocorticoizi sistemici (dacă pacientul se află
deja în tratament cu theophiline retard necesită măsurarea nivelului seric al teofilinei)
- adrenalină s.c - în prezenţa anafilaxiei sau angioedemului.
Nu se recomandă:
- sedative (efect deprimant pe centrii respiratori)
- mucolitice (înrăutăţesc tusea prin ↑exsudat bronşic şi agrvarea obstr.)
- fizioterapie, tapotaj toracic
- antibiotice (dacă nu are pneumonie bacteriană sau altă infecţie asociata)
- antitusive (codeină, dextrometorphan au acţiune prohistaminică, agravand obstr. br.)
Monitorizarea raspunsului la tratament:
- evaluarea simptomelor
- evaluare examen clinic pulmonar
- saturaţie oxigen
- gaze sanguine / echilibru AB

36
- PEF (când este posibil)
- AV, TA

TRATAMENT CRIZA DE ASTM BRONSIC

1. Oxigen umidificat - pentru menţinerea sat O 2 >95%
2. β2 agonişti cu acţiune de scurtă durată
- albuterol (salbutamol, ventolin) - sol nebulizare 0,5% (5mg/ml)
- doză: 0,05-0,15 mg/kg
- se repetă la 20-30 min, 3 nebulizări (în criză severă)
- se fac la 4-6 h.
Salbutamol MDI, 100mcg/puf → 2 pufx3 la 20 min apoi la 6 h (în funcţie de răspuns)
3. Corticosteroizi (i.v, po)
- se introduc dacă nu există răspuns după nebulizările cu salbutamol
Metilprednisolan: 2mg/kg/iv prima doză, apoi 2 mg/kg/zi repartizaţi la 6 h sau- HSHC 10-20mg/kg/zi iv, la 6 h
(fiole 25 mg/5 ml) sau Dexametazonă 0,5-0,8 mg/kg/zi iv, la 6-8h (fiole 8 mg/2ml) sau
Predinson 2 mg/kgc/zi, po, la 6-8 h (tb: 5mg) după toleranţă
Răspuns incomplet sau nu răspunde:
4. Anticolinergice (ipratopromium bromide) nebulizări 0,25-0,5 mg/doză
- se poate asocia în nebulizare cu soluţia de salbutamol (eficienţă crescută)Methylxantine IV - aminophilin
- 6 mg/kg iv lent în bolus (încărcare) în aprox. 20 min apoi infuzie continuă ;nn = 0,2 mg/kg/h
6 săptămâni- 6l = 0,5 mg /kg/h
1-9 ani =1-1,2 mg/kg/h
9-12 = ani 0,9 mg /kg/h
>12 ani = 0,5 mg/kg/h
Sau doza totală zilnică importanţă în 4-6 doze
NB :Dacă copilul primea anterior theophine retard necesită efectuarea teophilinemiei
Monitorizare cardiacă
Răspuns incomplet sau nu răspunde → ATI
5) β2 agonişti cu acţ. scurtă (therbutaline, brycanyl)
- administrare sc, im, iv
- intubaţie + ventilaţie mecanică

TRATAMENTUL DE FOND AL ASTM BRONSIC

- se stabileşte de către medicul specialist, în funcţie de:

- vârsta copilului
- frecvenţa simptomelor
- forma de severitate a ASTM BRONSIC
- cuprinde mai multe clase de medicamente
- corticosteroizi inhalatori (ICS) - standardul de aur al tratamentului ASTM BRONSIC persist
- β2 agonişti cu acţiuni de lungă durată (LABA)
- inhibitorii de leucotriene (LTRA)
- theophilină retard (asoc ICS+/- LTRA)
- cromolyn sodium (<2ani)
- anticorpi anti IgE(>12ani) - OMALIZUMAB
- corticosteroizi po, cură scurtă, 7 zile

COMPLICAŢIILE CRIZEI DE ASTM BRONŞIC

- Insuficienţă respiratorie acută (PaO2 < 50mmHg PaO2 > 50mmHg
Pneumotorax
Pneumomediastin
Atelectazii
Deshidratare prin aport insuficient şi pierderi crescute (perspiraţie insensibilă)
Cord pulmonar acut/cronic

37
Bronşiectazii
Insuficienţă respirartorie cronică (ASTM BRONSIC sever persistent, cu remodelare bronşică şi răspuns slab la
terapia bronhodilatatoare)

CARDIOPATII CONGENITALE

DEFINIŢIE: reprezintă totalitatea anomaliilor structurale ale cordului şi / sau ale vaselor mari de la bază, produse
pe parcursul dezvoltării embriofetale, prezente la naştere, care au, sau vor avea, răsunet funcţional.
Pot fi diagnosticate în funcţie de severitate:
- prenatal
- perinatal (nou-născut)
- sugar / copil mic
- tardiv
INCIDENŢA (reală necunoscută)
- 8 - 10‰ NN vii - MCC sunt cele mai frecvente malformaţii !!
- 32.000 cazuri noi / an SUA
- aprox.1000-1500 cazuri noi / an Romania ( 200-300 severe )
MORTALITATE
- 15% din totalul deceselor ( indiferent de cauză ) la sugari
- 50% dintre decesele de cauză malformativă la sugari
1/5 în prima săptămână de viaţă
1/3 în primul an
- 5% după vârsta de 1 an
⇨ Recunoaştere în timp util !!
Diagnostic precoce ( posibil chiar din perioada fetală)
Evaluare
Tratament corect şi în timp util (medical / chirurgical)
Îngrijire / urmărire pre - şi postoperatorie
Etiologie
Cardiogeneza: zilele ≈ 18 – 45 - 50
Factorii malformativi au efecte maxime
MCC sunt rezultatul:
- embriogenezei anormale şi / sau
- persistenţei postnatale a unor structuri cardiace
fetale (CA, FO, miocard noncompactat ş.a.)
Etiologie: - certă ≈ 15% din cazuri
- multifactorială /”neprecizată” ≈ 85%
Factori genetici - anomalii cromozomiale ≈10%
- transmitere mendeliană ≈ 1-3%
- anomalii ale genomului mitocondrial
matern
Factori materni - ≈ 1-2%
- infecţii materne
- afecţiuni ale mamei (DZ,endocrine ş.a.)
- carenţe proteice,vitaminice
- expunerea / ingestia de toxice,medicamente
- radiaţii ionizante, alcoolism cronic ş.a
Multifactorială: predispoziţie genetică + fct de mediu ≈ 85% din cazuri

SEMNE ŞI SIMPTOME GENERALE ASOCIATE M.C.C

SUGARI – SIMPTOME:
Dispnee
Dificultăţi în alimentaţie/oboseala la supt

38
Transpiraţii excesive
Deficitul creşterii ponderale
Infecţii respiratorii recurente
Wheezing recurent
Tusea cronică
Crize hipoxice
COPII – SIMPTOME:
Dispnee
Scăderea toleranţei/capacităţii de efort
Eşecul creşterii
Infecţii respiratorii recurente
Poziţia “pe vine” /squatting
Lipotimii / sincope
Durerea toracică anterioară
SUGARI - SEMNE CLINICE
Suflu cardiac,ritm de galop
Cianoza
Tahicardie
Tahipnee (deseori în cadrul unei detrese respiratorii)
Raluri,wheezing
Puls femural slab sau absent
Bradicardie sau aritmie
Hepatomegalie (rar edeme periferice)
Tegumente palide,reci sau cu cianoză difuză
COPII - SEMNE CLINICE
Suflu cardiac
Zgomote cardiace anormale
Cianoza si hipocratism digital
Hepatomegalie
Pres. arteriala la nivelul m.sup > decât la cele inferioare
Bombarea regiunii precordiale
Disritmii
MIJLOACE DE DIAGNOSTIC ANATOMO-FUNCTIONAL IN MCC
Anamneza şi examenul clinic
Electrocardiografia
Radiografia cardiopulmonară
Ecocardiografia - standard
- Doppler
Tomografia computerizata (in varianta sa ultrarapida cine-CT)
Rezonanţa magnetică nucleară
Cateterismul cardiac
Angiocardiografia
Studiile radioizotopice
Tomografia prin emisie de pozitroni (PET)
Evaluarea funcţională a sistemului nervos vegetativ
Testele de efort
Studii de electrofiziologie
ANAMNEZA:
 Urmareste prezenta semnelor / simptomelor amintite
 Existenta elementelor legate de severitate :
MCC simptomatice
MCC asimptomatice
EXAMENUL FIZIC :

39
  COMPLET
 RECUNOASTEREA - unor trăsături fenotipice, prezenţei unor malformaţii uşor decelabile
 EVALUAREA SEMNELOR VITALE

INGRIJIREA COPILULUI CU TULBURARI ACUTE DE DIGESTIE

Copilul care prezinta tulburari acute de digestive pierde prin scaun si varsaturi, apa si saruri minerale, ceea
ce determina aparitia simptomelor de deshidratare si dezechilibru hidroelectrolitic.
Starea de nutritie a copilului este deficitara el prezentind scaderi in greutate.
Rezistenta la infectii este scazuta, de aceea pot intervenii infectii intercurente.
Obiective Etape de executie
Asigurarea conditiilor - avind in vedere numarul crescut al scaunelor si varsaturilor se ingrijeste ca exista
de mediu suficiente schimburi de corp si pat pentru a mentine copilul in permanenta stare
corespunzatoare pe tot de igiena
parcursul vizitei copilul nu se lasa in scutece sau haine murdare de fecale si urina
medicului la copilul - verifica la intervale scurte de timp daca copilul a prezentat emisiuni de fecale si
bolnav urina, sau varsaturi
- daca copilul este mai mare, il educa si il ajuta sa foloseasca olita
- se verifica aspectul scaunului dupa fiecare emisie
Prevenirea si ingrijirea - in conditiile in care scaunele copilului sunt foarte frecvente si acide tegumentele
eritemului fesier din zona perineala se irita repede si intens
- asistenta aplica dupa fiecare baie partial a regiunii perineale ungvente cu amidon,
jecolan
NU SE APLICA PUDRA DE TALC DEOARECE USUCA TEGUMENTELE SI
ACCENTUEAZA IRITATIA
- aceste ungvente nu se aplica pe pielea nespalata de materiile fecale
Supravegherea - copilul va fi cintarit zilnic
copilului bolnav - se va inregistra in foaia de temperatura greutatea
- evaluarea - se observa scaunul, varsatura sau meteorismul abdominal
clinica - se observa daca apar simptome de deshidratare
generala o facies toxic
- recunoasterea o pliu cutanat persistent
simptomelor o prabusirea TA
functionale o pierderea cunostiintei
digestive, o tegumente reci, palide sau cianotice, transpirate
prezentei sau
o vene colabate
aparitia
simptomelor - se masoara TA
de - se observa culoarea si aspectul tegumentelor
deshidratare - se observa starea de constienta
- se observa aparitia eruptiilor cutanate hemoragice, singerari prelungite la locul
injectiei
Recoltarea produselor - recolteaza scaun la indicatia medicului pentru coprocultura
biologice si patologice - efectueaza si alte recoltari la indicatia medicului
Administrarea - se administreaza medicatia prescrisa de medic, avind in vedere ca medicamentul sa fie
medicamentelor ingerat in totalitate de copil
- asistenta medicala trebuie sa procedeze cu grija si rabdare astfel ca dupa administrare
medicamentul sa nu fie varsat – dizolva medicamentul in solutie usor indulcita, din care
se administreaza treptat cu lingurita toata cantitatea
- antibioticele prescrise de medic se administreaza numai dupa recoltarea coproculturii
- in cazul in care copilul varsa si nu permite administrarea orala a medicatiei se incearca
mai intii restabilirea tolerantei digestive

40
 o se pregateste o solutie de glucoza cu ser fiziologic, din aceasta solutie se
administreaza cu lingurita la intervale scurte de timp 1-2-3 minute, 100 ml, observindu-
se tolerant digestive, apoi se observa daca copilul poate ingera 2-3 lingurite odata fara a
mai avea senzatie de voma
o dupa 3-4 ore de rehidratare in acest fel copilul poate ingera lichide fara a mai varsa
o din acest moment se poate incerca cu multa grija administrarea medicamentelor
TEHNICA NU REUSESTE DACA
- nu se respecta administrarea solutiei in cantitati mici cu lingurita
- nu se respecta intervalul de timp dintre administrari
Alimentarea - administreaza alimental recomandat de medic
bolnavului - copilul nu va fi grabit si nici bruscat
- se va urmari tolerant digestive
Educatia sanitara - educa mama privind profilaxia imbolnavirilor digestive
- se explica si se demonstreaza
o prepararea si administrarea alimentelor dietetice
o modul administrarii medicamentelor prescrise
o mijloace de prevenire a intoxicatiilor accidentale cu medicamente la domiciliu
o alimentatia corecta corespunzatoare virstei
o recuperarea dezvoltarii psihomotorii
o posibilitatea administrarii vitaminei D si a vaccinarilor in curs la sugar si copilul
mic
- explica regimul de viata al copilului convalescent

NURSINGUL BOLII DIAREICE ACUTE A SUGARULUI

Boala diareica acuta (BDA) reprezinta o probleme majora de sanatate publica in intreaga lume si indeosebi
in tarile in curs de dezvoltare. Datele satatistice arata ca sunt inregistrate anual peste 1 miliard de cazuri raportate;
deasemenea sunt inregistrate 3 milioane de decese care survin anual prin boli diareice acute la copii sub 5 ani
Se easimeaza ca fiecare dintre cei 140 miliarde de copii care se nas anual pe glob vor prezenta in medie 7-
30 de episoade de diaree inainte de a implinii varsta de 5 ani
Chear in tari intens industrializate, BDA este o problema pediatrica importanta ;statisticile ultimelor 10 ani
pune in evidenta in in SUA peste 500 de decese pe an la copii mai mici de 4 ani, 80% dintre acestea survenind la
sugari.
ROMANIA:
BDA ramane o problema de sanatate publica prin frecventa si gravitate. Progresele din ultimele 3-4
decenii , in ceea ce priveste cunoasterea si tratamentul BDA , au facut ca aceasta spre deosebire de bolile respiratorii
, sa nu mai reprezinte o cauza majora de mortalitate infantila in tara noastra .
Importanta BDA este si mai mare daca luam in considerare faptul ca reprezinta principala cauza a
malnutritiei la sugar si copilul mic
DEFINITIE : cresterea frecventei scaunelor si scaderea consistentei acestora ;simptomele primare
sunt DIAREEA ( sine qua non pentru acest diagnostic) asociata variabil cu :
- varsaturi ,
- inapetenta,
- febra si
- dureri abdominale .

ETIOLOGIE/ CAUZE
~ Greşeli alimentare (supraalimentaţie sau subalimentaţie lactată).
~ Alergii alimentare (la laptele de vacă).
~ Infecţii ale tubului digestiv (cu virusuri, bacterii, paraziţi, ciuperci etc.).
~ Administrare de antibiotice (tetraciclină).
~ Diareea prandială a sugarului alimentat la sân datorită refluxului gastro-colic.

41
 ~ Diaree de inaniţie la distrofici.
~ Variatiile sezoniere cu cresterea prevalentei etiologiei bacteriene in sezoanele calde si umede ; in tarile
dezvoltate diareea de etiologie bacteriana este rara mai frecventa fiind cea de etiologie virala;

CAUZELE BDA:
1. BACTERII ENTEROPATOGENE ;
- E. COLI : enteropatogen , enteroaderent, enterotoxigen, enterohemoragic , enteroinvaziv
- SHIGELLA
- CAMPYLOBACTER JEJUNI
- SALMONELLA
- VIBRIO COLERAE
- AEROMONAS
- YERSINIA ENTEROCOLITA
2. PARAZITI INTERSTINALI :
- PROTOZOARE : giardia lamblia, entameuba histolytica , criptosporum, ciclospora etc.
- NEMATODE : ascaris lambricoides, strongyloides stercolaris, ancylostoma duodenalis etc.
- METAZOARE PARAZITE :fasciola hepatica, enterobius vermicularis, taenia
3. VIRUSURI :
- Rotavirus ( 35-60 % din cazurile de BDA a sugarului )
- Adenovirusuri enterale
- Calicivirusuri umane
DIAGNOSTICUL BDA este relativ simplu, bazandu-se pe prezenta scaunelor diareice, eventual a
simptomelor asociate si pe durata scurta a evolutiei de la debut (sub 2-3 saptamani).
Diagnosticul trebuie completat, absolut obligatoriu, cu precizarea starii de hidratare a bolnavului:
- fara semne de deshidratare acuta (ceea ce semnifica pierderi de apa mai mici de 5% din greutatea
corporala, deci sub 50 ml/kg corp)
- cu semne severe de deshidratare, inclusiv semne de suferinta neurological, semnificand pierderi mai
mari de 10% din greutatea corporala (deci pierderi de peste 100 ml/kg corp).
Importanta (orientativ) este si precizarea tipului de diaree acuta: enterotoxigen sau enteroinvaziv:
- pentru diareea de tip enterotoxigen pledeaza caracterul apos al scaunelor diareice si prezenta a mai
putin de 10 leucocite pe campul microscopic la coprocitograma
- pentru diareea de tip enteroinvaziv pledeaza caracterul muco-piosanguinolent al scaunului si prezenta a
peste 10 leucocite pe campul microscopic la coprocitograma.
Se intelege de la sine ca un diagnostic complet include si latura etiologica, examene virusologice si
parazitologice, explorari pentru eventuale afectiuni si altele).
→ Manifestări:
~ Modificarea scaunelor: semilichide, lichide, mucogrunjoase, 3-6 scaune pe zi până la 10 15 scaune pe zi în
cazurile grave, emisie explozivă.
~ Colici abdominale – manifestate prin frecarea picioarelor şi agitaţie.
~ Vărsături în toate cazurile.
~ Apariţia sindromului de deshidratare acută – SDA.
~ Apetit diminuat – anorexie.
~ Eritem fesier – datorită scaunelor acide, în număr mare.
~ Meteorism abdominal (balonare) în forme grave, toxice.
~ Febra – de etiologie infecţioasă – lipseşte în formele uşoare. Dacă aportul de lichide este scăzut apare
febra de sete.
~ Greutatea – la început staţionară, scade apoi 5-8% din greutatea corporală iniţială. În toxicoză greutatea
scade brusc, rapid între 10-15%.
~ Coprocultura pozitivă.
~ Ionograma serică modificată.

CONDUITA TERAPEUTICA

42
 In general, vorbind despre BDA, essential este tratamentul pathogenic, respectiv a deshidratarii si a
eventualelor dezechilibre hidroelectrolitice si acidobazice.
In paralel se va aplica tratamentul etiologic (unde acesta are indicatii) si cel dietetic.
1) REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA
Rehidratarea este componenta cheie a tratamentului BDA in formele medii si severe, ea fiind o masura de
urgenta.
In cazurile fara semne clinice de deshidratare si in cele cu deshidratare moderata (5-10%) calea orala este,
practice, singura cale recomandabila. Varsaturile pot fi o problema redutabila, dar se va incerca intotdeauna
administrarea orala a solutiilor de rehidratare – in acest caz cu lingurita sau pipeta in cantitati mici (1-5 ml) la 2-5
minute interval, pana la ameliorarea situatiei. Calea orala este nu o moda, ci rezultatul demonstrarii faptului ca
procesul de absorbtie a apei si electrolitilor se mentine intact chiar in diareile apoase severe generate de E. coli sau
Vibrio cholerae.
Cazurile de deshidratare severa (peste 10% din greutatea corporala) necesita de regula spitalizare si
rehidratare parenterala.
Rehidratarea orala se face optim cu solutii hidroelectrolitice de tip GE-sol (pachetele cu 20 g glucoza; 3,5 g
NaCl; 2,5 g NaHCO3; 1,5 g KCl) care se dizolva intr-un litru de apa fiarta si racita, conferind astfel la un litru de
solutie:
- glucoza: 110 mmol/l
- Na: 90 mmol/l
- Cl: 80 mmol/l
- K: 20 mmol/l
- HCO3: 40 mmol/l
Este si mai bine ca pachetelul sa se dizolve in apa de orez (in lumenul intestinal, solutiile cu mai multe
molecule – cu conditia de a nu fi solutii hipertone- stimuleaza absorbtia).
Descoperirea faptului ca absorbtia unei molecule de glucoza antreneaza cu sine si absorbtia unui atom de
sodium este considerate una dintre cele mai mari descoperiri medicale ale acestui secol.
In solutia de tip GE-sol, bicarbonatul de sodium poate fi inlocuit cu citrate trisodic (2,9 g/l), lactate,
gluconat sau acetate.
Acestor solutii de rehidratare orala (SRO sau ORS) li se aduc obiectii referitoare la:
- continutul relative mare de NaCl
- prezenta bicarbonatului, care ar fi inutil pentru corectarea acidozei metabolice (care insoteste diareile
acute) atat vreme cat diureza este pastrata in limite normale.
Alimentatia sugarilor nu se va sista in forme fara semne de deshidratare sau cu deshidratare moderata (mai
ales daca acestia sunt alimentati natural sau mixt). Pauza digestive (alimentara) se impune doar in cazul formelor cu
deshidratare severa (peste 10%) si eventual, in cel al formelor cu deshidratare medie, la sugari alimentati artificial,
mai ales daca sutn prezente si varsaturile.

→ Îngrijirii:
~ Asigurarea condiţiilor de mediu:
▪ Asigură cameră curată, aerisită.
▪ Se sigură suficiente schimburi de corp şi de pat pentru a menţine copilul în perfectă stare de
igienă.
▪ Se fac băi călduţe.
▪ Se verifică la intervale scurte de timp prezenţa emisiei de fecale şi se curăţă şi schimbă copilul
murdărit.
▪ Se observă aspectul scaunului.
~ Prevenirea şi îngrijirea eritemului fesier:
▪ Tegumentele regiunii fesiere se pot irita repede şi intens datorită scaunelor frecvente şi acide.
▪ Se efectuează după fiecare scaun toaleta regiunii şi se aplică unguente cu amidon, jecolan, ulei
de floarea soarelui, fiert şi răcit etc.
▪ NU SE APLICĂ PUDRĂ! Usucă tegumentele şi accentuează iritarea.
~ Supravegherea copilului:

43
 ▪ Se observă scaunul, meteorismul abdominal.
▪ Se observă semnele de deshidratare – facies toxic, pliu cutanat persistent.
▪ Se recunosc semnele colapsului – prăbuşire tensională, pierderea cunoştinţei, tegumente reci,
palide, transpiraţii, vene colabate.
▪ Se măsoară funcţiile vitale şi starea de conştienţă.
▪ Se observă apariţia erupţiilor cutanate.
▪ Se recoltează scaun pentru examene bacteriologic şi coprologic.
▪ Se fac recoltări în conformitate cu recomandările medicului.
~ Corectarea tulburărilor electrolitice:
▪ Se asigură hidratare orală sau prin perfuzii.
▪ Se face periodic bilanţul hidric.
~ Alimentaţia:
▪ Tratamentul dietetic decurge în patru etape: dietă hidrică (alimentară), alimentaţie de tranziţie
(nelactată), realimentare, trecere sau revenire progresivă la alimentaţie normală.
▪ La copiii care nu varsă se poate administra oral: supă de morcov până apar scaune legate (cca.
24 h), mucilagiu de orez (5%), dietă de mere crude rase (la copii peste 1 an).
▪ La sugarul care varsă se dă dietă hidrică câteva ore (ceai), apoi se reia treptat alimentaţia. Se
preferă aliment medicament – preparat dietetic lactat (lapte acidulat etc.).
▪ Principii:
 Realimentarea se face progresiv.
 Preparatul introdus se măreşte cantitativ progresiv.
 Revenirea la alimentaţia normală se face în 4-5 zile.
 Tratament dietetic eficace → tranzit normal.
▪ Schemă de realimentare pentru un sugar de 2 luni:
 Primele 12 h – 500 ml Gelsol în mai multe prize.
 Următoarele 12 h – 400 ml supă morcov 50% în mai multe mese.
 Ziua a II-a – 7 x 1 minut supt + 100 ml supă morcov.
 Ziua a III-a – 7 x 2 minut supt + 90 ml supă morcov.
 Ziua a IV-a – 7 x 3 minut supt + 80 ml supă morcov.
 Ziua a V-a – 7 x 5 minut supt + 60 ml supă morcov.
▪ NU SE DĂ APĂ SIMPLĂ!
▪ Cantitatea totală de lichide = 150-200 ml / kg corp / 24 h.
▪ La copii mari dieta poate include brânza de vaci înlocuită treptat cu alimentaţia obişnuită.
~ Tratament:
▪ Se administrează antibiotice pe cale orală (Colimicină, Negramicină) – timp de 5-7 zile.
▪ Se tratează vărsăturile cu Fenobarbital injectabil intramuscular.
▪ Se combate febra cu antitermice.
▪ Pentru scaunele lichide se administrează Carbonat de Ca pulbere.

→ Complicaţii:
~ Stomatită.
~ Distrofie.
~ Infecţii diseminate.
~ Sindrom de deshidratare acută.

→ Observaţii:
~ În cazurile foarte grave hidratarea se face prin perfuzie.
~ Alimentarea sugarului sub 6 luni se poate face şi cu Humana H 15%.

INGRIJIREA COPILULUI CU CONVULSII

44
 Convulsiile – toate manifestarile paroxistice traduse din punct de vedere clinic prin accese de contractii
musculare tonico-clonice partiale sau generalizate, insotite sau nu de pierderea cunostintei.
Convulsia este simptomul comun al unei game foarte largi de boli ce intereseaza direct sau indirect sistemul
nervos central.

Asistenta medicala trebuie sa recunoasca un acces convulsivant sis a sties a intervina in caz de urgenta.
Obiective Etape de executie
Asigurarea asistentei - va chema medical
medicale
Asigurarea unei - va indeparta cu tact apartinatorii adunati in jurul copilului
perfecte linisti
ambiante
Impiedicarea - va culca copilul pe pat cu capul intr-o parte
autotraumatizarii - va introduce intre arcadele dentare o spatula invelita in fasa, batista
Impiedicarea - va desface haina la git
strangularii prin
imbracamintea de
corp
Mentinerea - se va fixa limba pentru evitarea inghitirii
permeabilitatii cailor - se vor aspira secretiile cu ajutorul aspiratorului de secretii
respiratorii libere
Supravegherea - va observa simptomatologia din timpul accesului spre a putea transmite medicului
bolnavului - va masura pulsul
Evitarea unor greseli - nu se va administra oxygen
de tratament - nu se vor efectua manevre de resuscitare cardio-respiratorie
- nu se vor administra analeptice cardiovasculare
Administrarea unor - la indicatia se medicului se administreaza Diazepam
medicamente - nu se administreaza fenobarbital
- in febra - daca s-a administrat fenobarbital nu se mai face pe urma diazepam , produce stop
- in colaps cardio-respirator
- paracetamol, aspirina
- adrenalina
Atitudinea dupa - va lasa bolnavul linistit dupa criza convulsivanta
criza convulsivanta - va efectua toaleta partiala

RESUSCITAREA CARDIOPULMONARA PEDIATRICA

Un adult care necesita resuscitare cardiopulmonara de obicei sufera de o tulburare cardiaca primara sau de
aritmie care a stopat activiatatea inimii.

45
 Un copil care necesita resuscitare, de obicei sufera de hipoxie cauzata de dificultati in respiratie sau chiar de
oprirea respiratiei.
Majoritatea crizelor pediatrice care necesita resuscitare pot fi prevenite. Acestea includ accidente rutiere,
inecare, arsuri, inhalare de fum, caderi, otraviri, sufocare ( ingerare de corpuri straine mici, ca jucariile si mancarea).
Alte cauze care stau la baza opririi respiratiei la copii includ laringospasmul, si edeme din cauza infectiilor
la nivelul tractului superior respirator, si sindromul mortii subite la copil.
Avand la baza acelasi pricipiu, resuscitarea atat la adulti cat si la copii si nou-nascuti, are ca scop sa
restaureze functia cardiopulmonara, pompand inima victimei, si ventiland plamanii pana cand functia lor naturala se
reia. Totusi tehnicile de efectuare a resuscitarii difera de la caz la caz daca este vorba de copii, adulti sau nou-
nascuti.
Sansele de supravietuire cresc cu cat resuscitarea este initiata mai rapid, si cu cat sunt mai repede
implementate sistemele avansate de suport al vietii. Totusi, oricat de repede s-ar vrea sa se actioneze aplicand
manevrele de resuscitare asupra unui copil, mai intai trebuie sa se determine daca in deficienta respiratorie a
pacientului este vorba de o obstructie mecanica sau de o infectie,( ca de exemplu epiglotita).Epiglotita nu necesita
resuscitare dar necesita interventie medicala imediata.Resuscitarea se aplica doar cand copilul nu respira.
Materiale necesare :
- resuscitarea nu necesita echipament special, ci doar o suprafata dura pe care sa fie plasat pacientul
Implementare :

 se va scutura usor de umeri copilul aparent inconstient si se va striga la el pentru a obtine un raspuns sau o
reactie. Daca copilul este constient dar are dificultati de respiratie, va fi ajutat sa stea intr-o pozitie care sa-i
usureze respiratia( daca nu s-a asezat deja singur in aceasta pozitie)
 se va chema ajutor pentru a primi asistenta de urgenta. Daca este o singura persoana si copilul nu respira,
se va aplica resuscitarea timp de 1 minut inainte de a chema ajutoare. Se va pozitiona copilul in decubit
dorsal pe o suprafata dura, de obicei pe pamant. Suprafata ar trebui sa ofere rezistenta necesara compresiei
adecvate a inimii
 daca trebuie ca copilul sa fie intors dintr-o pozitie in care a fost gasit, i se va tine bine capul si gatul si va fi
intors cu totul, ca pe un intreg pentru a evita sa-i fie afectata coloana vertebrala

Eliberarea cailor aeriene:

 se va ingenunchea langa umarul copilului. Se va pune o mana pe fruntea copilului si cu cealalta mana i se
va deschide usor gura apasandu-i-se pe barbie
 se va evita presarea gatului copilului cu degetele pentru a nu-i obstructiona caile aeriene
 nu se va lasa niciodata gura copilului total inchisa
 daca se suspecteaza o afectare a gatului, se va folosi manevra de deschidere a gurii actionand asupra falcilor
pentru a nu misca gatul copilului. Pentru a face asta, se va ingenunchea langa capul copilului . Se vor tine
coatele pe pamant, se vor pune degetele mari de la maini la colturile gurii copilului si se vor plasa doua sau
trei degete ale fiecarei maini sub falca inferioara, apoi se vor trage falcile in sus
 in timp ce se va mentine o cale aeriana deschisa, se va pune urechea langa gura si nasul copilului pentru a-i
simti respiratia.Se va urmari daca pieptul se misca, se asculta expiratia si se incerca sa se simta aerul expirat
pe obrazul resuscitatorului
 daca copilul respira, se va mentne calea aeriana deschisa si se va monitoriza respiratia
 daca se suspecteaza ca exista o obstructie mecanica care blocheaza respiratia, indiferent daca copilul este
constient sau nu, se incearca eliberarea caii aeriene asa cum s-ar proceda in cazul unui adult, dar cu doua
exceptii: nu se va folosi manevra de cautare oarba a obiectului ( sa fie cautat cu degetele daca nu este intai
vizualizat deoarece poate complica lucrurile), si se vor adapta tehnicile la dimensiunile copilului

Restaurarea ventilatiei :

 daca copilul nu respira, i se va mentine gura deschisa, se va inspira adnac , se va apasa cu doua degete pe
narile copilului pentru a i le pensa si apoi se va acoperi gura copilului cu cea a salvatorului
 astfel pozitionat, salvatorul va efectua doua expiratii lente si cu pauza intre ele

46
 daca prima incercare de acest fel esueaza in a-i reda copilullui respiratia spontana, se va repozitiona capul
astfel incat sa aiba gura deschisa si se va incerca din nou
 daca si a doua incercare esueaza se poate deduce ca exista un obiect care obstrueaza caile respiratorii si se
vor repeta pasii de eliberare a cailor respiratorii
 daca se inlatura corpul strain, se verifica apoi respiratia si pulsul.Daca nu are puls , se aplica manevra de
compresie a pieptului

Restaurarea batailor inimii si a circulatiei :

 se va evalua starea circulatiei sangvine palpand artera carotida pentru a simti pulsul
 se va localiza artera carotida cu doua-trei degete de la o singura mana. De cealalta mana resuscitatorul se va
ajuta pentru a-i mentine capul intr-o pozitie care pastreaza gura deschisa. Se vor pune degetele pe mijlocul
gatului copilului, pe partea cea mai apropiata si se trece usor cu degetele peste sanţul format intre trahee si
muschii sternocleidomastoidieni. Se va palpa artera 5-10 secunde pentru a simti pulsul copilului
 daca se simte pulsul copilului, se va continua sa i se faca respiratie gura la gura, oferindu-i cate respiratie la
fiecare 3 secunde ( 20respiratii/minut)
 daca nu se simte pulsul copilului, se va incepe procedura de compresie a pieptului
 se va ingenunchea langa pieptul copilului. Cu ajutorul mainii mai apropiate de picioarele copilului, se va
localiza marginea cea mai de jos a diafragmului, pe partea pe care se afla resuscitatorul
 se vor tine lipite indexul si degetul din mijloc, si miscandu-le in susul diafragmului, inspre locul unde
coastele se intersecteaza cu sternul, se va pune degetul din mijloc in acel loc si indexul langa el
 se va ridica mana si se va pozitiona podul palmei chiar deasupra locului unde fusese indexul. Podul palmei
trebuie sa fie aliniat cu axa strenului
 se va folosi podul palmei de la o singura mana si se va aplica o conmpresie pe pieptul copilului, apasandu-l
in jos ( 2,5-4 cm). Compresiile se vor aplica in serii de cate 5, la o rata de 100 de presari pe minut
 dupa fiecare 5 compresii, i se va face respiratie gura la gura. Se va aplica Aplicati o respiratie gura la gura la
fiecare 5 compresii fie ca este un singur salvator , fie ca sunt doi
 dupa 20 de cicluri (1minut) de resuscitare cardio-pulmonara se va palpa din nou pulsul pentru a detecta
bataile inimii. Daca nu se simte pulsul, se vor continua compresiile pieptului si respiratia gura la gura.Daca
se simte pulsul, se va verifica daca exista respiratie spontana. Daca nu exista, se va aplica o respiratie gura
la gura la fiecare 3 secunde si se va continua monitorizarea pulsului. Daca copilul incepe sa respire spontan,
i se va mentine gura deschisa si i se va monitoriza atat respiratia cat si pulsul

Consideratii speciale :

 calea respiratorie a unui copil mic poate fi foarte usor blocata de limba sa. In acest caz, simpla deschidere a
gurii, poate elimina obstructia
 cand se vor efectua compresiile cardiace, se vor face miscari line , egale.Se vor tine degetele mainii in sus si
se va presa pieptul copilului doar cu podul palmei. De asemenea, se vor cronometra miscarile pentru ca
perioada de compresie si de relaxare sa fie egale, astfel incat aceste compresii sa fie eficiente si corect
realizate
 daca un copil are dificultati respiratorii si unul din parinti este prezent, se va incerca sa se afle daca copilul
a avut recent febra, sau vreo infectie la nivelul tractului superior respirator. Daca da, se poate suspecta
existenta epiglotitei.In acest caz, nu se va incerca manipularea caiilor respiratorii pentru ca poate aparea
laringospasmul care sa obstructioneze complet calea respiratorie. Se va aseza copilul intr-o pozitie
comfortabila, si i se va monitoriza respiratia, pana cand este asigurata asistenta specializata
 se va insista in incercarea de a indeparta o obstructionare a cailor respiratorii. Pe masura ce se dezvolta
hipoxia, muschii copilului se vor relaxa, usurand indepartarea obiectului strain
Efectuarea CPR la nou-nascuti ( copii pana intr-un an )
Eliberarea cailor aeriene :

 pentru a indeparta o obstuctie la acest nivel, se va tine copilul cu fata in jos pe antebratul, tinandu-l cu capul
mai jos fata de trunchi. Antebratul se va sustine pe coapsa

47
 se va folosi podul palmei de la mana ramasa libera si se vor aplica 5 lovituri usoare intre umeri. Bataile
acestea pe spate sunt mai sigure la nou-nascuti decat actiunile la nivel abdominal, din cauza dimensiunilor
reduse ale ficatului, a apropierii prea mari cu organele vitale, si din cauza masei musculare abdominale
reduse
 daca calea respiratorie ramane blocata, salvatorul va pune copilul intre mainile si antebratele sale si ii va
aplica lovituri usoare pe spate
 pastrandu-i-se capul mai jos fata de trunchi, i se vor aplica 5 lovituri usoare in zona mediana a sternului,
folosind doar al doilea si al treilea deget de la mana, pentru a creste presiunea intratoracica suficient incat
sa-i declanseze tusea, prin care va elimina obiectul care blocheaza calea. Se va tine capul copilului ferm ca
sa se previna ranirea lui in vreun fel
 se va repeta operatiunea pana cand obstructia este indepartata sau pana cand copilul isi pierde cunostinta
 nu se va face manevra de cautare oarba a obniectului strain fara a fi vizualizat, deoarece, la un nou-nascut
aceasta manevra poate impinge obiectul mai in spate pe calea respiratorie agravand obstructia. Se va
indeparta doar un obiect care se va vedea clar

Revenirea cunostintei copilului (readucerea lui in simtiri) :

 daca copilul isi va pierde cunostinta, va fi pozitionat astfel incat sa tina gura deschisa si i se va aplica
respiratia gura la gura de 2 ori
 daca nu isi revine se va repozitiona capul in pozitia corecta si i se vor aplica din nou respiratii gura la gura.
Daca si aceasta procedura esueaza, se va repeta procedura de indepartare a obiectului strain
 daca corpul strain este indepartat se va evalua pulsul si respiratia
 se vor continua eforturile de resuscitare daca este nevoie

Asigurarea ventilatiei :
 se va etansa nasul si gura copilului cu gura salvatorului
 se va aplica o respiratie usoara si scurta pentru ca plamanii unui copil mic acumuleaza un volum de aer
mult mai mic decat in cazul adultilor. Daca pieptul copilului incepe sa se ridice si sa coboare, inseamna ca
acea cantitatea de aer oferita de este adecvata
 se va continua respiratia gura la gura aplicandu-i cate o respiratie la fiecare 3 secunde (20 respiratii/minut),
daca i se poate detecta pulsul

Restaurarea batailor inimii si a circulatiei :

 se va evalua pulsul copilului palpand artera brahiala, localizata pe interiorul partii superioare a bratului,
intre cot si umar. Daca se simte pulsul, se va continua respiratia gura la gura dar fara a initia compresiile
pieptului copilului. Acestea se vor incepe doar daca nu se poate detecta pulsul copilului
 pentru a localiza inima copilului, se va trage o linie imaginara intre mameloanele copilului. Se vor pune trei
degete direct dedesubt si perpendicular pe aceasta linie dintre mameloane. Apoi se va ridica indexul, pentru
ca degetul mijociu si al treilea sa fie una in partea de dedesubt a liniei imaginare. Se vor utiliza aceste doua
degete pentru a apasa sternul ( 1.3 – 2.5 cm) cu cel putin 100 compresii/minut
 se va asigura o respiratie la fiecare 5 compresii aplicate. Se va mentine acest ritm chiar daca este un singur
salvator sau daca sunt doi. Aceasta proportie permite circa 100 compresii/minut si 20 respiratii /minut la un
nou nascut
BIBLIOGRAFIE

1. LUCREŢIA TITIRCĂ: TEHNICI DE EVALUARE ŞI ÎNGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENŢII

MEDICALI – Editura Viaţa Medicală Românească
2. LUCREŢIA TITIRCĂ: GHID DE NURSING - Editura Viaţa Medicală Românească
3. GEORGETA BALTĂ: TEHNICI DE ÎNGRIJIRE GENERALĂ A BOLNAVILOR – Editura didactică
şi pedagogică, Bucuresti
4. C. MOZES: TEHNICA ÎNGRIJIRI BOLNAVULUI - Editura Medicală, Bucuresti

48