Vaginul și vulva

Vaginul
 Organul copulator feminin
 Servește la evacuarea produsului de concepție și a
sângelui menstrual
Generalități
 Conduct musculomembranos
 Se întinde de la uter la vulvă
 Prezintă:
 Peretele anterior
 Peretele posterior
 Pereții laterali
 Extremitățile superioară și inferioară
 Situație

 Organ impar, median

 Situat în excavația pelvină, în grosimea
perineului anterior
 Cuprins între vezica urinară și uretră- anterior și
rect-posterior
 Se fixează superior pe colul uterin( formează
unghiul cervicovaginal)
Direcție
 În poziție verticală, direcția este oblică
craniocaudal și posteroanterioară
 Formează cu orizontala un unghi de 65-70 grade

Formă
 Stare de vacuitate-turtit antero-posterior, pereții
anterior și posterior vin în contact unul cu altul,
extremitatea superioară rămâne mulată pe colul
uterin
Dimensiuni
 Lungime medie- 8 cm
 Variază între 4 cm(vagin scurt) și 14 cm(vagin
lung)
 Peretele anterior (7 cm) este mai scurt decât cel
posterior (9 cm)
 Calibrul este neuniform: strâmt la extremitatea
inferioară, se lărgește treptat superior(2 cm)
 Turtit- transversal în partea inferioară și
anteroposterior în partea mijlocie și superioară
 Mijloace de fixare

1. Mijloace de suspensie- reprezentate de

continuitatea vaginului cu uterul, de organizarea
țesutului celuloconjunctiv pelvisubperitoneal în
lamele intervaginovezicouretrală și
vaginorectală
2. Mijloace de susținere-reprezentate de:
› planșeul pelvin, în special de fascia pelvină
superioară și de chinga mușchilor levatori anali, care
aderă de pereții laterali ai vaginului și de teaca sa
fibroasă
› diafragma urogenitală
› Posterior, vaginul se sprijină pe centrul tendinos al
perineului, împreună cu care constituie suportul
vaginoperineal
3. Mijloace de orientare(de ancorare)-
reprezentate în partea de pelvină de porțiunea
mijlocie a tecilor sacrorectogenitopubiene
 Conformația exterioară și raporturi
 Vaginul are forma unui cilindru turtit
anteroposterior
 I se descriu 4 pereți și 2 extremități
 Prin poziția sa, prezintă un segment pelvin și
unul perineal, cu raporturi diferențiate
 Peretele anterior
 Vine în raport cu fața posterioară a porțiunii joase
a aparatului urinar
 Privește anterior și superior
 Prezintă 2 porțiuni:
› Porțiunea superioară este în raport cu trigonul
vezical. Acesta corespunde direct peretelui vaginal
anterior, la nivelul căruia se află triunghiul lui Pawlick,
format prin îndepăratrea peretelui vaginal anterior)
› Porțiunea inferioară este intim unită cu uretra printr-
un țesut conjunctivomuscular, constituind septul
uretrovaginal
 Peretele posterior
 Din punct de vedere al raporturilor, prezintă 3
segmente.
1. S. Superior- este peritoneal
› Fundul de sac rectouterin acoperă partea superioară a
peretelui posterior vaginal pe o întindre de 15 mm,
de unde se reflectă posterior, pentru a constitui
fundul de sac al lui Douglas(adună colecțiile
hemoragice și purulente)
2. S. Milociu-se află inferior de fundul de sac al lui
Douglas, loc unde peretele posterior vaginal se
aplică direct pe peretele anterior rectal, pe o
întindere de 4 cm
3. S. Inferior- are raport cu centrul tendinos
perineal. Rectul perineal dirijându-se posterior și
inferior, se îndepărtează de vagin, rezultând un
spațiu prismatic triunghiular cu vârful superior,
ocupat de nodulul fibros al perineului și baza
inferioară, cuprinsă între comisura vulvară
posterioară și orificiul anal
 Pereții laterali- 3 segmente

1) Deasupra diagragmului pelvin, corespund

pediculului conjunctivovascular, denumit
paravagin, loc unde se află elementele
pediculului suburetral: artera vaginală lungă,
vasele vezicovaginale, plexul venos profund al
pelvisului și limfaticele
2) La nivelul diafragmului pelvin, vaginul e
încrucișat de marginile mediale ale levatorilor
anali, la unirea celor 2/3 superioare cu 1/3
inferioară, unde există aderențe conjunctive cu
pereții laterali ai vaginului, în timp ce fascia
pelvină superioară se continuă cu teaca
conjunctivă viscerală vaginală
3) Dedesubtul diafragmului pelvin, pereții
laterali sunt în raport cu componentele
perineului anterior: constrictorul vaginal, bulbii
spongioși ai vaginului, acoperiți de mușchii
bulbospongioși și glandele lui Barthelin
 Extremitatea superioară
 Prezintă un orificiu circular, inserat și separat de
colul uterin, printr-un fund de sac inelar, denumit
fornixul vaginal(domul vaginal), căruia i se
disting 4 segmente:
› Fundul de sac anterior-este foarte redus, sub forma
unui șanț simplu
› Fundurile de sac laterale(drept și stâng)- au o
profunzime crescută, realizând posibilitatea de a
explora parametrele
› Fundul de sac posterior- este cel mai profund,
corespunde fundului de sac al lui Douglas. La acest
nivel sunt depozitați spermatozoizii, în urma actului
sexual, motiv pentru care de mai numește și “lacul
spermatic”
 Raporturile domului vaginal
 Anterior cu baza vezicii urinare
 Lateral cu paravaginul
 Posterior este în contact cu rectul prin
intermediul fundului de sac rectouterin
 Extremitatea inferioară
 Aderă prin marginile sale de diafragmul
urogenital și de mușchiul transvers profund al
perineului
 Raporturi:
› Anterior cu uretra
› Lateral cu glandele lui Bartholin și bulbii spongioși ai
vaginului, acoperiți de mușchii bulbospongioși
› Posterior cu centrul tendinos al perineului
 Orificiul inferior al vaginului face comunicarea
între vagin și organele genitale externe.
 La virgine, vaginul este separat de vulvă printr-o
membrană numită himen, care este un repliu
mucos, incomplet, așezat orizontal.
 Himenul prezină:
› 2 fețe:
 Vulvară, netedă
 Vaginală, neregulară
› O margine aderentă- separată de labiile mici printr-un
șanț circular, în care se deschid canalele glandelor lui
Barthelin

• În urma primului act sexual, himenul se rupe și se

însoțește de o mică hemoragie. Cel mai adesea,
lambourile sale se cicatrizează și se numesc lobuli
himeniali, cateodată el se dilată numai, fără scurgere de
sânge, situație numită “himen complezent”.
 Anatomie morfofuncțională

Pereții vaginului sunt alcătuiți din 3 tunici.

 Tunica externă(teaca viscerală vaginală)-
conjunctivă, alcătuită din țesut conjunctivoelastic
organizat în jurul vaginului și de-a lungul vaselor
sale
 Tunica musculară- constituită din fibre netede
dispuse în 2 planuri
 Un plan exterior, alcătuit din fibre
longitudinale, ce continuă fibrele din
stratul superficial al miometrului
 Un plan interior, format din fibre circulare
ce alcătuiesc în jurul extremității inferioare
a vaginului, constrictorul inferior al
vaginului
 Tunica mucoasă prezintă un epiteliu pavimentos
stratificat de tip malpighian, fără strat cornos și
un corion, bogat în vase și nervi. Se continuă cu
epiteliul exocolului uterin care, la nivelul
orificiului extern al colului, face joncțiunea cu
epiteliul cilindric unistratificat al canalului
cervical.
 Conformație interioară
 Privit la interior, vaginul e neregulat, prezintă o
coloană mijlocie, situată pe peretele anterior,
care se termină în partea inferioară cu tuberculul
vaginal, iar în partea postero-superioară coloana
mijlocie anterioară se divide și delimitează
triunghiul lui Pawlic, care corespunde trigonului
vezical. De la coloana mediană anterioară
pleacă pliuri transversale și oblice care se
îndreaptă spre peretele lateral.
 La nivelul peretelui vaginal posterior se află de
asemenea o coloană mijlocie și pliuri
transversale. Cele 2 coloane, anterioară și
posterioară, se suprapun când fețele vaginului se
sprijină una pe alta.
 Vascularizația și inervația
vaginului
1. Arterele provin din artera iliacă internă prin arterele
rectale mijlocii sau din artera uterină, care furnizează
ramuri cervicovaginale pentru partea sa superioară și
artera vaginală lungă pentru partea mijlocie și
inferioară.
Vaginul mai primește ramuri arteriale provenite din
artera vezicovaginală și vezicala inferioară. Ramurile
acestor artere se distribuie pe pereții vaginului, unde
prin anastomoză se realizează arterele azigos ale
vaginului, dispuse me mijlocul feței anterioare și
posterioare.
2. Venele sunt satelite arterelor respective și se
varsă în final în vena iliacă internă, după ce se
anastomozează între ele și cu venele rectale
superioare
3. Limfaticele se adună în colectoare care sunt
tributare fie nodulilor iliaci externi(limfaticele
superioare) fie nodulilor iliaci interni și sacrați
(limfaticele mijlocii) și chiar grupului
superointern al nodulilor inghinali (limfaticele
inferioare).
4. Nervii vaginului provin din plexul hipograstric
inferior, de la nervul pudental intern și de la
nervii pelvini.
 VULVA
 Componenta perineală a organelor genitale
feminine.
 Reprezintă totalitatea organelor genitale externe
feminine
 Ocupă perineul anterior( regiunea urogenitală)
 Elemente componente
 2 repliuri tegumentare- labiile mari
 2 repliuri mai mici- labiile mici(nimfele)
 O deschizătură anteroposterioară- fanta vulvară
 Conformație externă

Labiile mari sunt 2 repliuri anteroposterioare,

simetrice, care prezintă:
 o față laterală, cutanată, pigmentată, cu peri și
glande sebacee, marginită lateral de șanțul
genitofemural care o separă de coapsă.
 O față medială, lipsită de păr, umedă, care
corespunde fantei mediane și șanțului interlabial,
care o separă de labiile mici.
 O margine inferioară, prevăzută cu păr, care
delimitează cu cea de partea opusă fanta genitală.
 O margine superioară, sau baza, aderentă la ramurile
ischiopubiene.
 O extremitate anterioară, care se îndreaptă spre
muntele lui Venus, unde se unește cu cea de partea
opusă și formează comisura anterioară.
 O extremitate posterioară, care împreună cu cea de
partea opusă formează comisura posterioară.

Structural, labiile mari sunt alcătuite din:

 Piele, de culoare închisă, prevăzută cu pori, glande
sebacee și sudoripare.
 Dartos, alcătuit din fibre musculare netede, mai bine
reprezentat în partea superolaterală.
 Penicul adipos care, în partea superioară se
organizează sub forma unui dop grăsos, la nivelul
inserției ligamentului rotund al uterului.
 Celuloasă alcătuită din fibre conjunctive și
elastice, în care ajung fibrele musculare ale
ligamentului rotund și canalul lui Nuck.
Labiile mici sunt 2 repliuri orientate anteroposterior, care
prezintă:
 O față laterală, în raport cu labiile mari.
 O față medială, care delimitează vestibulul vaginal.
 O margine superioară, ce corespunde bulbului
spongios al vaginului.
 O margine inferioară liberă.
 O extremitate posterioară, care delimitează cu
comisura labială posterioară o depresiune numită
foseta naviculară(foseta vestibulului vaginal).
 O extremitate anterioară, care se dedublează și
alcătuiește prepuțul clitoridian și frâul
clitorisului.
Structural, labiile mici sunt alcătuite dintr-un repliu
de tranziție de la piele spre mucoasă, cu un derm
puțin bogat în țesut conjunctiv.
Vestibulul vaginal este un spațiu triunghiular,
delimitat:
 Anterior de clitoris.
 Lateral de fețele mediale ale labiilor mici
 Posterior de orificiul inferior vaginal
Clitorisul este unul dintre organele erectile
feminine. Este alcătuit din:
 2 rădăcini(rădăcinile clitorisului)
 corpul clitorisului- ia naștere prin unirea celor 2
rădăcini, prin ligamentul intercrural.
 Glandul clitoridian- se formează prin cudarea
anterioară a corpului.
Nivelul unde se cudează clitorisul se
numește genunchiul clitorisului și este fixat pe
pubis printr-un ligament suspensor.
 Glandului îi sunt anexate 2 formațiuni, rezultate
prin ramificare labiilor mici: prepuțiul(capișonul
clitoridian) și frâul clitoridian.
 Structural, clitorisul este alcătuit din: piele,
celuloasă, fascia clitorisului, ligamentul suspensor,
precum și organele erectile reprezentate de corpul
cavernos al clitorisului.
 Bulbii vestibulului sunt 2 formațiuni spongioase,
așezate de o parte și de alta a fantei vulvare,
deasupra marginii superioare a labiilor mici.
 Au formă ovalară
 Extremitatea mare orientată posterior
 Extremitatea anterioară comunică cu bulbul de
partea opusă și cu corpul spongios al clitorisului
prin rețeaua transversă a lui Cobelt.
 Fața medială vine în raport cu glandele lui
Bartholin și cu constrictorul vulvar.
 Fața laterală este înconjurată de mușchiul
bulbospongios(considerat constrictorul inferior
extern al vaginului)
Orificiul ureteral extern( meatul urinar)
 Situat la 4 mm deasupra ți anterior de tuberculul
genital și înapoi de glandul clitoridian
 În jurul său se pot vedea deschiderile glandelor
periuretrale( glandele lui Skene)
Glandele vestibulare mari( ale lui Bartholin)
 Situate de o parte și de alta a jumătății
posterioare a orificiului vaginal, inferior
diafragmului urogenital, deasupra fasciei
perineale superficiale, la nivelul spațiului
perineal superficial.
 La vârsta adultă au 15 mm lungime, 8 mm
grosime și 5 mm lărgime
Raporturi
 Medial- peretele lateral al vaginului, de care sunt
separate prin mușchiul constrictor intern al
vaginului
 Lateral- bulbul spongios al vaginului, mușchiul
bulbospongios
 Superior- mușchiul transvers profund

Orificiul vaginal inferior se află în partea

posterioară a vestibulului vaginal.
 Vascularizația și inervația vulvei

1. Vascularizația și inervația superficială

 Arterele pudentale externe, ramuri din femurala
comună și artera perineală superficială, ram din
pudentala internă.
 Venele superficiale merg prin venele pudentale
externe la vena safenă internă și prin venele
perineale către venele pudentale interne și iliace
interne. Venele labiilor mici pot merge și la
plexul venos al lui Santorini.
 Limfaticele superficiale se adună în colectoare
care sunt tributare grupului superointern al
nodulilor inghinali de ambele părți.
 Nervii superficiali sunt reprezentați de filetele
genitale ale nervilor: genitofemurali,
iliohipogastrici și ilioinghinali, ramuri din plexul
lombar și din nervul perineal superficial, ram din
nervul pudental intern.
2. Vascularizația și inervația profundă
 Arterele pudentale interne prin ramurile sale:
bulbară, cavernoasă și dorsala clitorisului.
 Venele sunt tributare: anterior, plexului venos al
lui Santorini, iar posterior, venelor pudentale
interne.
 Limfaticele se îndreaptă către nodulii iliaci
externi, la grupul retrofemural și uneori la
nodulii iliaci interni.
 Nervii își au originea în nervul pudental intern
care dă nervul dorsal al clitorisului și în plexul
hipograstric inferior, care furnizează filete
vegetative, ce ajung la vulvă pe vasele sanguine.
Vă mulțumesc pentru atenție!