Uterul –descriere, asezare, raporturi, palpari

-este situat central în pelvis, între vezica urinară și rect

-clasic, are formă de pară, prezentând o lungime de 6-7 cm, o lățime maximă de 4 cm (la
nivelul fundului uterin) și o grosime de 2cm
-constă din corp și col, între ele fiind istmul uterin, un șanț semicircular, vizibil pe fața
anterioară; corpul uterin, turtit anteroposterior, are două fețe (vezicală și intestinală), o
margine superioară, numită fund uterin, două margini laterale (concave la nulipare și convexe
la multipare), două unghiuri tubare; colul uterin are formă de butoiaș și se deschide în vagin
printr-un ostiu, care este în general punctiform la virgine și devine o fantă transversală, care la
multipare se alungește
Raporturi:
-corpul este acoperit de peritoneul pelvin, care se continuă lateral, până la pereții laterali ai
pelvisului, cu cele două ligamente late; fața vezicală (anterioară) vine în raport cu fața
superioară a vezicii urinare; fața intestinală (posterioară) vine în raport cu fața anterioară a
ampulei rectale, anse intestinale, colonul sigmoid; marginea laterală vine în raport cu artera
uterină, care urcă printre foițele ligamentului lat
-colul este împărțit într-o parte supravaginală și una vaginală, inserția vaginului făcându-se pe
o linie oblică dinspre posterior și superior spre anterior și inferior; partea supravaginală este
acoperită posterior de peritoneul fundului de sac Douglas, dar anterior nu este acoperită de
peritoneu, acesta reflectându-se pe peretele superior al vezicii urinare la nivelul istmului
uterin; partea supravaginală vine în raport anterior cu fundul vezicii urinare, posterior cu
ampula rectală, prin intermediului fundului de sac Douglas, iar lateral cu baza ligamentului
lat, unde, la aprox.1,5 cm distanță de col, artera uterină încrucișează anterior ureterul; partea
vaginală proemină în interiorul vaginului, fiind înconjurată de fornixul vaginal
Palparea uterului
-se realizează prin tușeu vaginal, iar la virgine se practică tușeul rectal
-la gravide, uterul depășește marginea superioară a simfizei pubiene în luna a 3-a, ajunge la
ombilic în luna a 5-a, este situat la jumătatea distanței dintre ombilic și procesul xifoid în luna
a 7-a, ajungând la procesul xifoid la sfârșitul sarcinii

Uterul –structura microscopica, vascularizatie,limfatice,inervatie

-are 3 tunici: a).perimetru- tunica externă, seroasă, reprezentată de peritoneul pelvin;
b).miometru-tunica musculară, cea mai bine reprezentată, constă din fibre musculare netede,
dispuse în 3 straturi extern, mijlociu și intern; stratul mijlociu este cel mai gros, se numește
plexiform, și prezintă numeroase vase sanguine; c).endometru-tunica mucoasă, ce prezintă o
parte bazală, nefuncțională și una superficială, descuamativă, ce suferă modificări ciclice
lunare în timpul perioadei fertile; mucoasa conține glande, ale căror funduri sunt situate
profund, în partea bazală
Vascularizație
Arterele:artera uterină, ramură din a.iliacă internă; în mai mică măsură artera ovariană
(ramură din aorta abdominală) și artera ligamentului rotund (ramură din artera epigastrică
inferioară)
Venele: sângele venos din peretele uterin se adună în sinusurile uterine ale stratului plexiform,
de unde este drenat în plexurile venoase uterine, situate lateral de uter; din plexurile uterine
sângele este drenat prin venele uterine în venele iliace interne, prin venele ovariene în vena
cavă inferioară în dreapta și vena renală stângă; prin venele ligamentului rotund în venele
epigastrice inferioare
Limfaticele: de la corpul uterin limfa este drenată în gg. iliaci interni, gg. iliaci externi(prin
intermediul ligamentelor late), gg. inghinali (vasele limfatice merg alături de ligamentul
rotund), gg. lombari(vasele limfatice merg alături de artera ovariană); de la colul uterin limfa
este drenată în gg.iliaci interni, gg. sacrali (vasele limfatice merg de-a lungul lamelor
sacrorectogenitopubiene)
Inervație: plexul uterovaginal(ce are fibre din plexul hipogastric inferior) și plexul ovarian
(din plexul aortic)

Uterul –situatie,pozitie normala, mijloace de sustinere si suspensie

-între axul longitudinal al corpului și cel al colului uterin se delimitează un unghi de flexiune,
deschis normal spre anterior și având o valoare de 140-170º; între axul longitudinal al colului
și cel al vaginului se delimitează un unghi de versiune, care este deschis normal spre anterior
și are o valoare de 90-110º; deci poziția normală a uterului este în anteflexiune și anteversiune
Mijloacele de suspensie ancorează uterul de pereții cavității pelvine și sunt reprezentate de:
-peritoneu, care acoperă corpul uterin și fața posterioară a colului
-ligamentul lat- cută peritoneală de formă patrulateră, situată lateral de uter, în continuarea
peritoneului ce acoperă uterul
-ligamentul rotund al uterului- cordon conjunctivo-muscular care începe la unghiul tubar al
uterului, inferior de tuba uterină, merge printre foițele ligamentului lat, încrucișează vasele
iliace externe la nivelul strâmtorii superioare a pelvisului, ajungând în fosa iliacă, apoi
străbate canalul inghinal și se termină în țesutul conjunctiv al muntelui pubian și labiilor mari
Mijloacele de susținere sprijină uterul inferior și sunt reprezentate de:
-aderențele la organele vecine, respectiv vezică urinară (prin țesutul conjunctiv ce alipește
colul și istmul cu vezica) și rect (prin mijlocirea lamelor sacrorectogenitopubiene)
-aderențele la lamele sacro-recto-genito-pubiene, care sunt condensări sagitale ale țesutului
conjunctiv pelvisubperitoneal, în jurul iliacei interne și ramurilor sale; pornesc de la sacru,
aderă la rect, porțiunea cervicoistmică a uterului cu fornixul vaginal, baza vezicii urinare și se
termină la pubis
-perineul-cel mai important mijloc de susținere, transmiterea forțelor de la uter la perineu
făcându-se prin intermediul vaginului

Ligamentele late ale uterului-topografie, continut

-sunt două cute peritoneale de formă patrulateră, ce țin de la marginile laterale ale uterului la
pereții laterali ai pelvisului, având o direcție oblică dinspre superior și anterior spre inferior și
posterior, corespunzător poziției uterului; împreună cu uterul împart pelvisul în spațiu
preuterin și spațiu retrouterin
-prezintă: o foiță anterioară, una posterioară, ce se continuă una cu alta superior, deasupra
trompei uterine,iar inferior repauzează pe planșeul pelvin
-marginea superioară conține tuba uterină, iar porțiunea din ligament situată imediat sub tubă
poartă numele de mezosalpinge; marginea laterală a mezosalpingelui este liberă și ajunge
retrouterin; foița posterioară a mezosalpingelui formează mezoovarul
-porțiunea de sub mezosalpinge a ligamentului lat se numește mezometru (mezoul uterului)
-marginea inferioară a ligamentului conține o cantitate mare de țesut conjunctiv și aici se
încrucișează artera uterină cu ureterul

Artera uterina-origine, traseu, raporturi, ramuri

-este ramură din a.iliacă internă și merge pe peretele lateral al pelvisului, dinspre posterior
spre anterior, delimitând inferior fosa ovariană; intră în baza ligamentului lat, unde are traiect
transversal, iar la 1,5cm lateral de col încrucișează anterior ureterul, și își schimbă traiectul,
urcând sinuos prin marginea medială a ligamentului lat, până în dreptul unghiului tubar al
uterului; aici se termină prin două ramuri, tubară și ovariană, care se anastomozează cu
ramurile omonime ale arterei ovariene, formând o arcadă subtubară, în mezosalpinge, și una
paraovariană, în mezoovar
-în traiectul său dă ramuri colaterale peritoneale, pentru ureter, vezica urinară, pentru corpul și
colul uterin, dar și pentru vagin
-ramurile uterine se împart în ramuri anterioare și posterioare, ce merg pe cele două fețe ale
uterului, subperitoneal, iar calibrul lor se reduce spre linia mediană a uterului, care este zonă
paucivasculară; din ramurile ce merg pe fețele uterului se desprind artere ce pătrund spiralat
(în tirbușon) în peretele uterin, până în stratul plexiform al miometrului, unde formează un
plex, ce dă ramuri superficiale(pentru stratul extern al miometrului), ramuri profunde scurte
(pentru stratul profund al miometrului și partea bazală a endometrului) și ramuri profunde
lungi (pentru partea superficială, funcțională a endometrului)

Vagina –situatie, raporturi, vascularizatie, inervatie. Tuseul vaginal.

Uretra feminina.Sondajul uretral
Vagina
-conduct cilindroid cu traiect oblic dinspre posterior și superior spre anterior și inferior;
superior se inseră pe colul uterin și comunică cu cavitatea uterină prin ostiul colului uterin, iar
inferior se deschide prin ostiul vaginal la nivelul vulvei, în vestibulul vaginal
-prezintă o parte superioară, pelvină, și una inferioară, perineală
-partea pelvină vine în raport anterior cu vezica urinară și uretra, lateral cu m. ridicător anal
(între m. și vagin fiind a.vaginală și plexul venos vaginal), iar posterior cu ampula rectală, la
început prin fundul de sac Douglas, apoi prin țesutul conjunctiv al spațiului pelvisubperitoneal
-partea perineală este mai scurtă și străbate diafragma urogenitală, venind în raport anterior cu
uretra, posterior cu canalul anal, iar lateral cu m. transvers profund al perineului
-în partea superioară a vaginului, la inserția pe colul uterin, se formează o boltă, numită fornix
vaginal, el fiind împărțit clinic în 4 funduri de sac: unul posterior(cel mai adânc), unul anterior
și două laterale
-arterele: a. vaginală, din artera uterină, a vezicală inferioară și a. rectală medie
-venele: formează plexul vaginal, tributar venei iliace interne
-limfaticele: drenează limfa în gg. iliaci și inghinali
-inervație: fibre din plexul hipogastric inferior, ce merg periarterial; fibre somatosenzitive din
nervii rușinoși
Tuşeul vaginal
-se practică obligatoriu combinat cu palparea abdominală (palpare bimanuală, când două degete
ale mâinii drepte se introduc în vagin, în timp ce cealaltă mână comprimă în jos şi posterior
peretele anterior al abdomenului deasupra simfizei pubiene)
-permite examinarea fundurilor de sac vaginale, colului şi corpului uterin (pentru stabilirea
poziţiei, formei, dimensiunilor, consistenței, mobilității uterului), anexelor, dacă sunt palpabile.
VULVA -este formată din:
Muntele pubian-partea anterioară, proeminentă, situată anterior de simfiza pubiană, sub
hipogastru
Labiile mari-plici cutanate ce fuzionează anterior, la nivelul muntelui pubian
Labiile mici-plici cutanate lipsite de foliculi piloși, situate medial de labile mari; anterior
fuzionează, formând prepuțiul clitorisului, iar posterior se unesc de asemenea formând frâul
labiilor mici
Vestibulul vaginal-este spațiul dintre labile mici, la nivelul lui aflându-se anterior orificiul
uretral extern și posterior de el orificiul vaginal
Clitorisul- este omologul penisului și este situat în partea anterioară a vestibulului vaginal-
este format din doi corpi cavernoși (rădăcinile clitorisului), dar și din gland, format prin
fuziunea bulbilor vestibulari (fiecare este situat lateral de orificiul vaginal)
Glandele vestibulare-sunt situate la nivelul perineului anterior:
• Glandele vestibulare mari(Bartholin) -situate de o parte și de alta a orificiului vaginal,
ușor spre posterior; fiecare are un duct ce se deschide între orificiul vaginal și frâul
labiilor mici
• Glandele vestibulare mici (Skene sau parauretrale) sunt situate în jurul părții inferioare
a uretrei, pe peretele anterior vaginal, și se deschid în uretră

Vase și nervi
Artere- arterele rușinoasele interne și externe
Venele-omonime arterelor, pe care le acompaniază
Limfaticele-drenează limfa în gg. inghinali
Nervii- fibre din nervii rușinos, ilioinghinal, genitofemoral(ramura genitală)