Ureterul – descriere, raporturi, proiecţie, puncte

dureroase

Ureterul este un canal musculo-membranos care se întinde de la joncţiunea

pielo-ureterală până la orificiul ureteral, situat la nivelul vezicii urinare.
Are o lungime de 25-30 cm şi un diametru interior de aproximativ 3 mm.
Este înconjurat de parangiul ureteral, format de prelungirea fasciei renale.

Ureterul prezintă:
- 3 porţiuni îngustate (cu diametrul interior de 2 mm):
o strâmtoarea superioară sau colul ureteral - situată la nivelul
joncţiunii pielo-ureterale
o strâmtoarea marginală - situată la nivelul flexurii sau curburii
marginale
o strâmtoarea inferioară - situată la nivelul vezicii urinare
- 2 zone mai dilatate (cu diametrul interior de 4-5 mm):
o fusul sau dilataţia abdominală
o fusul sau dilataţia pelvină.
Creşterea diametrului interior al ureterului peste 7 mm semnifică
ureterohidronefroză (congenitală sau dobândită –datorită unui calcul).

În plan frontal, ureterul prezintă:

- o curbură renală, cu concavitatea orientată spre lateral
- o curbură pelvină, cu concavitatea orientată spre medial.
În plan sagital, la trecerea peste vasele iliace, ureterul prezintă flexura sau
curbura marginală, cu concavitatea orientată spre posterior.
La trecerea peste vasele iliace, atât ureterul drept, cât şi cel stâng se găsesc la
2,5 mm lateral de promontoriu (important pentru ligatura arterelor iliace).
Ureterul prezintă trei porţiuni:
o abdominală
o pelvină
o terminală, intraparietală sau intramurală.

Porţiunea abdominală

Porţiunea abdominală se întinde de la joncţiunea pielo-ureterală până la

strâmtoarea superioară a pelvisului.
Este împărţită de creasta iliacă în 2 părţi:
o o parte lombară – de 9-11cm
o o parte iliacă – de 3-4 cm

În porţiunea abdominală ureterul drept are raporturi:

- anterior cu:
o vasele gonadale (care încrucişează ureterul dinspre medial spre lateral)
o duodenul orizontal
 o ansele intestinale
o rădăcina mezenterului
- posterior cu:
o muşchiul psoas
o nervul genitofemural drept – ceea ce explică iradierea durerii din
colica ureterală spre organele genitale externe şi trigonul femural
o vasele iliace externe drepte
- lateral cu:
o marginea medială a rinichiului drept
o vasele gonadale drepte
o colonul ascendent
o cecul şi apendicele vermiform
- medial cu:
o vasele gonadale drepte
o VCI
o spaţiul triunghiular, delimitat:
- medial – de corpul vertebrei L5
- lateral – de muşchiul psoas
- inferior – de aripa osului sacru
Prin acest spaţiu trec nervul obturator, trunchiul nervos
lombosacral şi ramura ascendentă (lombară) a arterei iliolombare.

Ureterul stâng are raporturi:

- anterior cu:
o vasele gonadale stângi
o ansele intestinale
o rădăcina secundară a mezosigmoidului, ureterul putând fi palpat în
recesul intersigmoidian
- posterior cu:
o muşchiul psoas
o nervul genitofemural drept – ceea ce explică iradierea durerii din
colica ureterală spre organele genitale externe şi trigonul femural
o vasele iliace comune stângi
- lateral cu:
o marginea medială a rinichiului stâng
o vasele gonadale stângi
o colonul descendent
- medial cu:
o vasele gonadale stângi
o aorta
o duodenul ascendent şi flexura duodeno-jejunală
o arcul vascular Treitz
o artera mezenterică inferioară
o spaţiul triunghiular, delimitat:
- medial – de corpul vertebrei L5
 - lateral – de muşchiul psoas
- inferior – de aripa osului sacru
Prin acest spaţiu trec nervul obturator, trunchiul nervos
lombosacral şi ramura ascendentă (lombară) a arterei iliolombare.
Porţiunea pelvină

Porţiunea pelvină a ureterului (13-14 cm) este împărţită în două segmente:

o segment parietal - în care ureterul coboară pe peretele lateral al
pelvisului
o segment liber sau visceral - în care ureterul are direcţie transversală

În segmentul parietal, ureterul are raporturi:

- lateral cu:
o lama sacro-recto-genito-pubiană în care sunt cuprinse.
 vasele iliace interne, faţă de care este situat:
 antero-medial, în dreapta
 postero-medial, în stânga
 ganglionul hipogastric
o mănunchiul vasculo-nervos obturator
o muşchiul obturator intern
- medial cu:
o ampula rectală
o recesul peritoneal pararectal
o colonul sigmoid - în partea stângă

La femeie, segmentul parietal pelvin al ureterului vine în raport antero-medial

cu ovarul. Ureterul, împreună cu artera iliacă internă, delimitează:
- posterior - foseta ovariană Krause (la nulipare)
- anterior – foseta ovariană Claudius (la multipare)

În segmentul liber, traiectul şi raporturile ureterului diferă la cele două sexe.

La bărbat, segmentul liber al ureterului are raporturi cu canalul deferent, care

încrucişează ureterul dinspre superior şi lateral spre inferior şi medial.
Ureterul străbate septul recto-vezico-prostatic, trece anterior de baza veziculei
seminale şi pătrunde în vezica urinară.

La femeie, segmentul liber al ureterului pătrunde în ţesutul conjunctiv din baza

ligamentului lat (parametru), unde încrucişează inferior artera uterină, la 1,5 cm de
colul uterin.
Un calcul ureteral inclavat la acest nivel poate fi palpat prin tuşeu vaginal.
Tumorile uterine sau ovariene dezvoltate în baza ligamentului lat determină
adesea modificări ale traiectului ureterului.
Ureterul străbate apoi septul vezico-vaginal, trece peste fundul de sac anterior al
vaginei şi pătrunde în vezica urinară.
 În porţiunea terminală, intravezicală, ureterul străbate oblic peretele vezicii
urinare şi determină o plică a mucoasei vezicale, ce prelungeşte superior şi lateral,
orificiul ureteral.
În apropierea orificiului ureteral:
- fibrele musculare mediale ale ureterului se continuă cu cele ale ureterului
contralateral, formând muşchiul interureteral, ce ridică plica interureterală
a mucoasei vezicale - iar posterior de aceasta se delimitează fosa
retroureterică
- fibrele musculare laterale ale ureterului se îndreaptă inferior şi medial,
continuându-se cu cele de partea opusă anterior de orificiul uretral al vezicii –
aceste fibre formează muşchiul trigonal, cu acţiune antagonică faţă de
muşchiul vezical (detrusor)
Orificiile ureterale se găsesc la aprox. 3 cm unul de altul.
Orificiile ureterale delimitează, împreună cu orificiul uretral, trigonul vezical.
Traiectul intraparietal al ureterului (supus modificărilor de presiune din vezica
urinară) şi continuarea tunicii sale musculare cu cea a vezicii urinare constituie un
mecanism antireflux vezico-ureteral.

Vascularizaţia ureterului

Vascularizaţia arterială este asigurată:

- în porţiunea lombară de ramuri din:
o artera renală
o artera gonadală
- la nivelul flexurii marginale de ramuri din artera iliacă comună sau artera
iliacă internă
- în porţiunea pelvină de ramuri din:
o artera vezicală inferioară
o artera rectală medie
o artera deferenţială la bărbat, respectiv artera uterină, la femeie.

Venele sunt corespunzătoare arterelor.

Limfa ureterului este drenată în:

o ganglionii limfatici lombari latero-aortici
o ganglionii limfatici iliaci externi (comuni) şi interni.

Inervaţia este simpatică şi parasimpatică.

Fibrele simpatice sunt fibre postganglionare ce provin din plexul renal (pentru
ureterul abdominal) şi plexul hipogastric (pentru ureterul pelvin).
Fibrele parasimpatice sunt fibre preganglionare desprinse din trunchiul vagal
posterior (pentru ureterul abdominal) şi din nervii pelvini sau nervii erigenţi (pentru
ureterul pelvin). Aceste fibre fac sinapsă în neuronii parietali.

Proiecţia ureterului
 Proiecţia ureterului pe peretele anterior al abdomenului este reprezentată de o
linie verticală ce uneşte 2 puncte:
- un punct superior, situat pe orizontala ce trece prin extremitatea anterioară a
coastei 12, la 4-5 cm de linia mediană
- un punct inferior, situat la unirea 1/3 mediale cu 2/3 laterale ale ligamentului
inghinal
Raportat la schelet, ureterul se află la 1 cm medial de vârful proceselor
costiforme lombare L3-L5.

Punctele dureroase ureterale sunt:

- punctul dureros ureteral superior situat la intersecţia orizontalei prin
ombilic cu marginea laterală a muşchiului drept abdominal (linia pararectală)
- punctul dureros ureteral mijlociu situat la intersecţia liniei bispinoase cu
linia pararectală
- punctul dureros ureteral inferior corespunde porţiunii terminale a ureterului
şi se investighează prin tuşeu rectal sau vaginal.

Dilatarea căilor urinare superioare poartă numele de hidronefroză (dilatarea

calicelor şi a pelvisului renal) sau ureterohidronefroză şi se datorează:
- obstrucţiilor inflamatorii, cicatriciale, litiazice, tumorale sau prin compresie,
ale joncţiunii pielo-ureterale, ureterului sau joncţiunii uretero-vezicale
- refluxului vezico-ureteral
- anomaliilor congenitale (megaureter)