I. A. 4.

Structura ficatului

Ficatul este acoperit (cu excepţia ariei nuda), de o tunică seroasă, reprezentată de
peritoneul visceral hepatic.
Sub peritoneu, ficatul prezintă o capsulă fibroasă (descrisă de Glisson, în 1654), formată
dintr-un ţesut conjunctiv dens, puţin extensibil.
Structura capsulei fibroase este asemănătoare cu cea a capsulei splinei, dar conţine mai
puţine fibre musculare netede şi fibre elastice.
Capsula Glisson este relativ extensibilă şi este foarte bine inervată senzitiv.

Această caracteristică determină simptomatologia clinică – durerea hepatică este de fapt o

„durere glissoniană”, produsă de:
- lezarea directă a capsulei
- tracţiuni ale capsulei
- compresii extracapsulare
- compresii intracapsulare, determinate, de exemplu de inflamaţii parenchimatoase
(hepatite), stază venoasă (insuficienţă cardiacă dreaptă) sau tumori.

Capsula fibroasă se îngroaşă la nivelul hilului, formând placa hilară Glisson, care se
continuă în interiorul ficatului, în lungul ramificaţiilor intrahepatice a elementelor componente ale
pediculului hepatic, alcătuind o teacă fibroasă perivasculară, ce aparţine stromei conjunctive a
ficatului.

Prezenţa tecii fibroase diferenţiază, pe secţiuni şi imagistic, elementelor vasculo-biliare ale

pediculului hepatic de venele suprahepatice (fără teci fibroase perivasculare).
Ficatul prezintă o structură segmentară, fiind alcătuit din lobi, segmente, lobuli.

Lobul hepatic este unitatea morfo-funcţională a ficatului şi reprezintă teritoriul de

parenchim dotat cu pedicul vasculo-biliar propriu (pedicul lobar), derivat din pediculul hepatic.
Structural, lobii hepatici nu corespund lobaţiei externe, vizibile la suprafaţa ficatului.
Cei doi lobi, drept şi stâng, au ca limită de separare planul ce trece prin şanţul sagital
drept al feţei viscerale, respectiv la două laturi de deget la dreapta inserţiei ligamentului falciform
pe faţa diafragmatică a ficatului.
Limita dintre cei doi lobi corespunde unei zone paucivasculare - fisura longitudinală
primară.
Segmentul reprezintă o unitate morfo-funcţională de importanţă practică, în chirurgia
modernă conservatoare a ficatului. Particularitatea segmentului hepatic constă în lipsa septurilor
intersegmentare.
Prezintă pedicul segmentar propriu, derivat din pediculul lobar, format din:
- ramuri segmentare ale arterei hepatice
- ramuri segmentare ale venei porte
- canal biliar segmentar.
Lobul drept prezintă două segmente, anterior şi posterior. Limita dintre cele două
segmente corespunde unei zone paucivasculare - fisura orizontală accesorie.
Lobul stâng prezintă două segmente, delimitate pe suprafaţa ficatului, de şanţul sagital
stâng, respectiv inserţia ligamentului falciform:
 - lateral, care corespunde lobului stâng clasic
- medial, care este format din lobii pătrat şi caudat Spiegel.
Limita dintre cele două segmente ale lobului stâng corespunde unei zone paucivasculare -
fisura longitudinală accesorie.
Fiecare segment este subîmpărţit în subsegmente, superior şi inferior, fiecare subsegment
având un pedicul subsegmentar propriu.

În clinică, noţiunea de segment corespunde subsegmentelor, astfel încât există opt segmente
hepatice.
Notarea lor se face cu cifre romane, începând cu lobul caudat Spiegel (segmentul I).
Primele patru segmente aparţin lobului stâng, iar următoarele patru segmente, lobului drept.

După aspectul pe secţiuni, concepţiile privind structura microscopică a ficatului au fost

continuu modificate în ultimele decenii, evoluând de la noţiunea de lobul hepatic, la noţiunea de
lobul portal şi mai recent, la noţiunea de acin hepatic.